IP Colegiul de Medicină Ungheni

Studiu individual
La disciplina: Dermatovenerologie cu NS
Subiectul: Piodermite. Epizoonoze

Elaborat:Bogaci Eugeniu, Gr AM-54

Coordonator: Coceban Maria
Ungheni 2023
 Ce este piodermita?
Piodermita este o leziune purulentă a pielii care apare ca urmare a introducerii de coci piogeni
în ea și are loc cu formarea de roșeață, exfoliere (peeling, detașare), umflare și indurare. Una
dintre cele mai frecvente boli de piele, care afectează peste 111 milioane de copii din întreaga
lume, făcând-o una dintre cele mai frecvente trei boli de piele la copii, alături de râia și
ciuperca.
Cauzele apariției
Poate apărea în primul rând pe pielea sănătoasă sau
secundar - ca o complicație a diferitelor boli. Factorii
care predispun la formarea piodermiei sunt leziuni
minore (tăieri, injecții, zgârieturi), contaminarea pielii,
supraîncălzirea sau hipotermia, disfuncția organelor
interne, a sistemului nervos central, metabolismul,
sensibilitatea individuală crescută la infecția piogenă.
Tratamentul piodermitei
• Agenți specifici (vacinuri stafilococice și streptococice, antifagină,
anatoxină stafilococică, imunoglobuline antistafilococice,
bacteriofage, antibiotice, sulfonamide),
• metode nespecifice (autohemoterapie; lactoterapie, vitamine);
• local - mijloace și metode care accelerează rezoluția proceselor
inflamatorii (fucorcin, soluție alcoolică de acid salicilic, ihtiol pur,
unguent de gentamicină 0,1%, iradiere cu ultraviolete etc.).
• De asemenea, cuarțarea zonelor afectate ale corpului cu o lampă de
cuarț poate ajuta.
 Prevenirea Piodermitei
• Respectarea regulilor de igienă personală
• profilaxie vitaminică
• bronzarea corpului
Epiozoonoze

• Scabia
• Pediculoza
Definiţia de scabie
Scabia- numită în limbaj popular şi râie, este o dermatoză parazitară,
contagioasă, produsă de o căpuşa cheratofagă, numită Sarcoptes
scabies, varianta hominis.
Epidemiologie scabiei
Nu există predilecţie de vârstă sau sex. Sursa de infecţie este omul
bolnav, perioada de incubaţie variind între 1 şi 3 săptămâni. Căile de
milipsire – contact direct (habitual sau sexual) şi indirect (obiecte de uz
comun).
Tabloul clinic al scabiei
Sub aspect clinic, există leziuni majore sau specifice şi leziuni minore
sau nespecifice (eritem, urtici, vezicule, bule, excoriaţii,
pseudolimfoame). Tradiţional, leziunile au tendinţă de împerechere –
poarta de ieşire, respectiv poarta de intrare a parazitului. Semnul
subiectiv principal pruritul intens, în special seral şi nocturn. Locurile
de elecţie la adulţi: spaţiile interdigitale, părţile flexorii ale
antebraţului, trunchiul lateral şi inferior, pubis. La bărbaţi pot fi
observate erupţii pe teaca penisului şi scrot, la femei – perimamelonar,
iar la copii – pe palme și faţă.
Diagnosticul scabiei

Diagnosticul scabiei se bazează pe tabloul clinic specific şi epidemiologia

sugestivă (prezenţa maladiei la membrii familiei, la membrii
colectivităţilor respective – grădiniţe, şcoli etc.). În cazuri incerte, în
scopul evidenţierii parazitului, se recomandă examen microscopic direct.
Tratamentul în scabie
Pentru calmarea sau atenuarea pruritului se administrează
antihistaminice (uneori şi sedative), iar pentru distrugerea paraziţilor –
diverse remedii antiscabicide – sulf precipitat, benzoat de benzil,
permetrină, malation . În ultimii ani, există studii care recomandă
utilizarea ivermectinei în tratamentul sistemic al scabiei (200 mcg/kg).
Cu regret, această metodă nu a găsit încă o întrebuinţare practică largă.
uloza
Definiţie pediculozei
Pediculoza este o dermatoză parazitară, contagioasă, produsă de nişte
paraziţi hematofagi, numiţi păduchi, la om întâlnindu-se 2 specii ale
acestora: pediculus humanus (capitis et corporis sau vestimenti) şi phtirius
pubis.
Epidemiologie

Se constată la ambele sexe, la toate vârstele (la copii – accidental, dar cu

riscul de a produce epidemii în colectivităţi; la adulţi – mai des în rândul
persoanelor fără adăpost). Sursa de infecţie – omul bolnav. Molipsirea se
produce prin contact direct sau indirect.
Tablou clinic
Sub aspect clinic, maladia se caracterizează prin leziuni papulo-
veziculoase şi hemoragice punctiforme, excoriaţii, cruste hematice.
Uneori, din cauza impetiginizării se observă aglutinarea firelor de păr,
instalarea adenopatiei regionale. Pe firele de păr, la câţiva milimetri de
emergenţă, se observă ouă – lindini. În pediculoza corpului, se poate
instala o pigmentaţie brună a tegumentului (datorită toxinelor din saliva
paraziţilor) asociată cu lichenificări – “piele de vagabond”. În ftiriaza
pubiană, la locul înţepăturii apar pete mici de culoare albastră – macule
umbrite, iar pe firele de păr – depozite de ouă sub forma unor granulaţii
gri-gălbui.
Diagnostic

Diagnosticul pediculozei se bazează pe tabloul clinic specific şi

epidemiologia sugestivă – prezenţa maladiei la membrii familiei, la
membrii colectivităţilor respective – grădiniţe, şcoli etc.
Tratament
Pentru calmarea pruritului şi diminuarea reacţiilor de hipersensibilizare
se recomandă antihistaminice, respectiv hiposensibilizante. Tratamentul
etiotrop prevede administrarea substanţelor cu acţiune antiparazitară –
lindan, permetrină, malation, piperonil butoxid etc. La fel ca şi în cazul
scabiei, în ultimii ani se recomandă utilizarea ivermectinei în
tratamentul pediculozei – atât pe cale sistemică (200-400 mcg/kg), cât
şi topică (şampon 0,5%).