Verucile

Leziune cutanată benignă provocată de un virus de tip papillomavirus

Alina Cinezan anul II A

 Din cele peste 100 de subtipuri ale virusului HPV, doar câteva sunt responsabile de
apariția verucilor vulgare (în general tipurile 2 si 4, dar se întâlnesc și 1, 3, 27, 29 și
57). Deși replicarea virală are loc în regiunea superioară a epiteliului, particule virale se
pot regăsi și în stratul bazal.
Transmiterea este interumană, prin contact direct (și/sau indirect) al pielii unei
persoane sănătoase cu pielea unei persoane deja infectate, mai ales în cazul în care
bariera epitelială a fost afectată. De asemenea, prin grataj, se poate răspândi la
aceeași persoană într-un alt loc al corpului (autoinoculare). Acest tip de afecțiune
benignă este o problemă medicală destul de comună. Clasificarea în funcție de anumite
variabile poate totuși să difere:

 Vârstă: deși această patologie se poate întâlni la orice vârstă, cu un grad de afectare
de aproximativ 10%, copiii cu vârste cuprinse între 12-16 ani par să prezinte o
prevalență crescută, de până la 20% (posibil din cauza contactului mai apropiat cu
alți colegi de școală)
 Rasă: procentul în cazul rasei albe este dublu față de restul
 Sex: raportul între femei și bărbați indică o diferență nesemnificativă
Alte patologii concomitente: în cazul pacienților cu imunosupresie iatrogenă sau
determinată de HIV și a celor cu dermatită infectarea este mult mai comun întâlnită.
Veruca vulgară (comun numită neg) este o leziune cutanată benignă sub forma
unei papule de 1-10mm, cu contur și suprafață neregulate, apărută în urma infecției cu
virusul HPV (Human Papilloma Virus). Se regăsește în general la nivelul genunchilor,
pulpei degetelor și periunghial, în formă solitară sau multiplă.
 Majoritatea verucilor vulgare nu cauzează vreun simptom, dar în cazuri rare pot
cauza o durere de tip local (mai ales în cazul formelor plantare).
 La examenul clinic al zonei afectate se poate decela papula, care poate fi de
dimensiuni variate și contur și suprafață neregulate. Deși zonele lor de elecție sunt
extremitățile corpului, pot apărea și în jurul buzelor și pleoapelor, caz în care forma
lor poate căpăta un aspect subțire și alungit.
 Diagnosticul este pus de obicei pe baza examinării clinice. Totuși, pentru
confirmarea statutului benign al verucii, se pot efectua teste suplimentare(teste de
laborator si biopsie)
 În general, verucile vulgare se pot remite de la sine. În cazul în care pacientul simte
un disconfort sau în cazurile de imunosupresie sunt mai multe opțiuni terapeutice
care tratează simptomatic. Virusul, însă, nu dispare, astfel că recidivele sunt destul
de frecvente.
 Tratament topic: exfoliante (ex: acizi salicilici)
 Crioterapie: înghețarea negilor cu azot lichid conduce la exfolierea stratului superior.
Sunt necesare ședințe multiple pentru a preveni recidiva. Nu este un tratament
extrem de confortabil pentru pacient.
 Chiuretaj și cauterizare: sub anestezic local. Tratament folosit în special pentru
formele de dimensiuni mari și rezistente la tratament medical.
 Alte tratamente: creme cu modulatoare imune, cidofovir, injecții cu bleomicină,
tretinoin, tratament laser și alte tratamente experimentale.
Verucile plantare se mai numesc si negi plantari (in talpa) si se prezinta sub
forma unor excrescente, cu aspect granulat, maroniu inchis, care apar, de obicei, pe
calcai sau talpa (partea pe care calcam), zonele care resimt cea mai mare presiune.
Aceasta presiune poate determina, de altfel, ca verucile plantare chiar sa creasca spre
interior, intr-un strat mai dur de piele (calus).
 Virusul papiloma uman trebuie sa aiba un punct de intrare in pielea piciorului, iar
aceste puncte sunt, de obicei:
-fisuri in pielea uscata, in calcai
-taieturi, rani sau zgarieturi
-pielea care a devenit mai fragila sau mai sensibila, din cauza unei sederi prea lungi in
apa cu clor a piscinei.
 In cele mai multe cazuri, medicii pot diagnostica verucile plantare prin simpla
examinare fizica a leziunii. Totusi, negii din talpa pot fi asemanatori cu bataturile, iar
diagnosticul diferential ar putea necesita si alte investigatii. De exemplu, medicul
poate preleva o proba de piele de la nivelul leziunii, ulterior aceasta fiind trimisa la
laborator pentru analize amanuntite.
 Metodele de tratament:
1. Aplicarea unor creme sau soluţii pe bază de acid salicilic pe zona cu probleme,
substanţă care „arde” negul plantar (peeling chimic)
2. Îngheţarea negului plantar prin folosirea de azot lichid (crioterapie)
3. Laserterapia – această metodă constă în arderea vaselor de sânge care alimentează
negii plantari
4. Aplicarea unor unguente sau soluţii cu zinc ori cu nitrat de argint direct pe neg
5. Excizia chirurgicală a negilor plantari
Verucile plane sunt mici excrescente cutanate plane cu dimensiune similara
acului de gamalie. Acestea pot fi de culoarea pielii, galbui, rozalii sau usor maro.
Deoarece sunt cel mai adesea regasite la copii sau adolescenti, mai sunt denumite si
veruci juvenile. Se dezvolta de obicei pe fata, frunte si uneori pe git, brate si maini.
 Virusul ramine latent pentru o perioada lunga de timp in gazda umana, tinut sub
control de sistemul imun. Dupa aparitia infectiei, verucile pot deveni vizibile si dupa
un an. Invadeaza pielea agresata mecanic (zgirieturi, taieturi). Verucile plane se
dezvolta in grupuri, sunt nedureroase si pot fi foarte neatractive.
 Nu exista un tratament care sa vindece verucile plane si sa indeparteze virusul din
organism. Verucile vor reapare probabil in functie de activitatea sistemului imun sau
dupa citeva luni de tratament. Medicamentele topice aplicate lezional determina un
peeling al celulelor afectate sau sunt citotoxice. Pentru tratamentul acestor veruci
plane se folosesc adesea pansamentele ocluzive cu acid salicilic si imiquimod sau
podofilotoxina.
 Crioterapia este cu siguranta unul dintre tratamentele medicale de succes.
Procedura implica curatarea zonei afectate cu un dezinfectant si aplicarea
criogenului, care va determina o senzatie de intepaturi sau in unele cazuri durere
usoara.
 Electrocauterizarea si chirurgia laser sunt doua tehnici care inlatura complet
verucile, dar nu si virusul din organism. Electrocauterizarea este procesul prin care
un curent electric de inalta frecventa este trecut prin leziune pentru a o arde.
Procesul dureaza citeva secunde. Metoda nu este placuta si poate fi dureroasa, dar
este eficienta.
 Preventie
• Evitati contactul direct cu verucile. Suprafata rugoasa a verucilor permite
transmiterea lor. Virusul patrunde la nivelul pielii printr-o zgarietura, taietura sau o
mica fisura cutanata.
• Utilizarea individuala a obiectelor de ingrijire personala – prosoape de baie, lama de
ras, unghiera, sosete sau alte obiecte vestimantare.
• Spalarea frecventa a mainilor – permite inlaturarea virusului de pe suprafata pielii.
• Purtarea papucilor in spatiile publice – sala de sport, piscina, camera de hotel,
dusuri sau vestiare. Mediul cald si umed produce maceratii la nivelul pielii,
infectarea cu HPV fiind foarte usoara. Purtarea papucilor protejeaza talpa si
previnde dezvoltarea verucilor plantare.
• Evitati xeroza cutanata (uscaciunea pielii) – descuamarea si micro-fisurile
caracteristice uscaciunii pielii favorizeaza contaminarea cu HPV.
• Evitati rosul unghiilor si ruperea cuticulelor – acest obicei frecvent intalnit produce
mici leziuni/rani la nivelul pielii iar virusul poate patrunde cu usurinta.
• Evitati transpiratia excesiva – umiditatea si maceratia cresc riscul dezvoltarii
verucilor.
• Dezinfectati si pansati ranile de la nivelul pielii.
• Contact sexual protejat – previnde dezvoltarea verucilor genitale. Evitati contactul
sexual cu un partener/partenera ce are veruci genitale!
• Informarea partenerul in cazul in care ati fost diagnosticat cu veruci genitale (chiar
daca acestea nu sunt vizibile clinic)!
• Vaccinarea anti-HPV – protejeaza impotriva verucilor genitale produse de anumite
tulpini de HPV. De asemenea, poate preveni dezvoltarea anumitor neoplazii (in
special cancerul de col uterin). FDA (Agentia Americana a Medicamentelor) a
aprobat utilizarea vaccinului si in cazul copiilor/adolescentilor.