UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

Drept Internațional privat

Tema:

Prof. Univ. dr. Nadia Cerasela Aniței

Student : Mihalache Daniela Elena

Anul IV ,Grupa 3,Drept ,Zi

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

Cuprins
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

Cap I

1.Definitia si Importanța dreptului internațional privat

Denumirea „drept internaţional privat” a fost dată şi folosită începând cu secolul al XIX-lea. Ea arată că
obiectul acestei discipline îl formează, în principal, raporturile juridice cu element de extraneitate care
se stabilesc între particulari. Potrivit art. 2557 alin. (1) şi (2) C. civ., cartea a VII-a din acest Cod cuprinde
norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaţional privat.

Dreptul internaţional privat contribuie, prin mijloacele sale specifice, la întreţinerea şi dezvoltarea
relaţiilor civile, comerciale. de cooperare tehnico-ştiinţifică, culturale şi de altă natură dintre persoanele
fizice şi persoanele juridice şi, pe un plan mai larg, dintre state. Astfel, persoanele fizice se deplasează
dintr-un stat în altul, achiziţionează sau vând bunuri mobile sau imobile, se căsătoresc cu resortisanţii
altor ţări, moştenesc bunuri aflate în străinătate; persoanele juridice stabilesc relaţii economice cu
persoane juridice şi fizice străine. Curiozitatea, satisfacerea nevoilor vieţii, dorinţa de a obţine profit
determină persoanele fizice şi juridice să devină subiecte ale unor raporturi juridice care sunt
susceptibile să fie guvernate de cel puţin două sisteme de drept diferite. În aceste condiţii, dreptul
internaţional privat asigură suportul juridic necesar desfăşurării unor asemenea raporturi. Totodată,
dreptul internaţional privat poate să constituie un factor care determină, în cadrul Uniunii Europene,
accentuarea integrării între statele membre.
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

1.2 Corelaţia dintre dreptul internaţional privat şi dreptul Uniunii Europene

Dreptul internaţional este divizat în două mari ramuri, şi anume: dreptul internaţional public, ce
guvernează relaţiile internaţionale, ce se stabilesc între state cu alte state sau cu organizaţii
internaţionale, şi dreptul internaţional privat, ce reglementează raporturile juridice cu elemente
de extraneitate, ce apar între persoane fizice, în momentul unui conflict de legi(1). În cadrul
ordinii juridice internaţionale, dreptul unional ocupă un loc special prin prisma caracteristicilor
specifice, pe care Uniunea Europeană, ca organism internaţional, le posedă. În raport cu planul
internaţional, Uniunea Europeană şi-a consacrat de-a lungul timpului prin trăsăturile specifice o
poziţie distinctă de restul organizaţiilor internaţionale. Astfel, deşi definită uneori în doctrină ca
o ordine juridică derivată din dreptul internaţional, Uniunea nu poate fi privită doar din această
perspectivă limitativă. UE este mai mult decât o organizaţie internaţională sau o confederaţie de
state, fără însă a fi o entitate federală.1

Pornind de la faptul că obiectul dreptului internaţional privat îl formează raporturile civile,

comerciale, precum şi alte raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate rezultă că dreptul
internaţional privat este materie juridică interdisciplinară. Toate aceste precizări sunt de natură să
reliefeze că dreptul internaţional privat prezintă o serie de corelaţii cu alte discipline juridice, în
special, cu dreptul internaţional public, dreptul civil, dreptul Uniunii Europene, dreptul
comerţului internaţional, dreptul procesual civil, dreptul penal, drept administrativ, dreptul
financiar.2

Corelaţia dintre dreptul internaţional privat şi dreptul Uniunii Europene: Dreptul Uniunii
Europene şi dreptul internaţional privat se diferenţiază prin prisma obiectului de reglementare, a
subiectelor, a modului de adoptare a normelor juridice dar legătura dintre cele două ramuri de
drept este dată de faptul că normele dreptului internaţional privat se completează cu normele
dreptului Uniunii Europene. Având în vedere caracterul direct şi prioritar al normelor dreptului
Uniunii Europene rezultă că acest drept are un caracter prealabil faţă de dreptul internaţional
privat, încadrându-se în categoria normelor de aplicaţie imediată12. Acest fapt decurge şi din
prevederile art. 5 din noul Cod Civil unde se arată că ,,în materiile reglementate de prezentul cod,
normele dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul
parţilor”. De asemenea, art. 2557, alin. 3 din noul Cod Civil stipulează că dispoziţiile Cărţii a VII
a din Codul Civil – Dispoziţii de drept internaţional privat - sunt aplicabile în măsura în care
convenţiile internaţionale la care Romania este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispoziţiile
din legile speciale nu stabilesc o altă reglementare. Art. 1064 din noul Cod de Procedură Civilă
precizează că dispoziţiile Cărţii a VII a - Procesul Civil Internaţional - se aplică proceselor de
drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaţionale la care
România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.3

3
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE