ADN

ADN
SUBSTRATUL
SUBSTRATUL MOLECULAR
MOLECULAR
AL
AL EREDITĂŢII
EREDITĂŢII
((transmiterea informaţţiei)
transmitereainforma iei)
 ETAPELE
transmiterii informaţiei genetice

1.REPLICAREA ADN

urmată de

2. DIVIZIUNEA CELULARĂ
 REPLICAREA ADN

= BIOSINTEZĂ DE ADN PE MATRIŢĂ DE ADN =

 REPLICAREA

Are loc în FAZA S (faza de Sinteză) a ciclului celular

Este singura dată când ADN-ul se “citeşte” de la un
capăt la altul
Se dublează cantitatea de ADN
Catenele sintetizate sunt identice cu cele iniţiale
Se face pe model SEMICONSERVATIV
Este iniţiată în puncte specifice numite ORIGINI DE
REPLICARE
Se produce cu participarea unui APARAT ENZIMATIC
COMPLEX
Are ACURATEŢE CONTROLATĂ
Durează circa 8 ore
Este secondată de sinteza de histone
 M
Diviziune celulară (MITOZĂ)
2n
2x(2n) 2x(2n)

G2 cromozomi 2n G1
Transcripţie
Transcripţie şi translaţie
şi translaţie

Filamente
ARN şi proteine
ARN şi proteine Filamente
cromatină cromatină

2x(2n) CICLUL CELULAR

R
E
P Filamente G0
L cromatină
Faza S I
Încetarea
C diviziunii celulare
A 2n
Dublare ADN R E
 CHECKPOINTS
CONTROLUL CICLULUI CELULAR
 REPLICARE
SEMICONSERVATIVĂ
 REPLICARE
SEMICONSERVATIVĂ
 ORIGINI DE REPLICARE
ADN-ul este o moleculă lungă
Este asociat cu proteine în nucleosomi
Este organizat în fibre de cromatină
Replicarea trebuie să se termine în 8 ore

viteza de replicare este scăzută

Replicarea începe în mai multe puncte de origine

numite REPLICONI
şi progresează BIDIRECŢIONAL

La sfârşit, repliconii fuzionează reconstituind cromozomul duplicat

 ETAPELE REPLICĂRII

SINTEZA DEZOXIRIBONUCLEOTIDELOR

ACTIVAREA DEZOXIRIBONUCLEOTIDELOR
(CU CONSUM DE ATP)

POLIMERIZAREA DEZOXIRIBONUCLEOTIDELOR
(COMPLEMENTAR CELOR DIN CATENA MATRIŢĂ),
CU FORMAREA NOII CATENE
 “MAŞINĂRIA” PROTEICĂ A
REPLICĂRII
Sinteză discontinuă

Sinteză continuă

FURCĂ / BIFURCAŢIE DE REPLICARE

ADĂUGAREA NUCLEOTIDELOR SE FACE LA CAPĂTUL 3’

 “MAŞINĂRIA” PROTEICĂ A
REPLICĂRII
HELICAZELE – rup legăturile de hidrogen dintre nucleotide, asigurând
înaintarea furcii de replicare
TOPOISOMERAZELE I şi II – despiralizează helixul,
rup 1-2 catene desfăcute de helicaze (anulând tensiunea despiralizării) şi le
releagă
PROTEINE SSB (single strand binding proteins) =
PROTEINE DE REPLICARE A – menţin separarea monocatenelor,
- protejează de acţiunea endonucleazelor
PROTEINE DE REPLICARE C – stabilizează interacţiunea
ADN polimerază – ADN matriţă
PRIMAZA – sintetizează primeri ARN (3-5 baze)
ADN POLIMERAZELE ADN DEPENDENTE δ ŞI α – sintetizează catenele
noi de ADN
RN-aza H1 – îndepărtează amorsa ARN (primerii)
ADN LIGAZA – reuneşte fragmentele ADN nou-sintetizate (repliconii)
 ACURATEŢĂ CONTROLATĂ
CONTROLUL REPLICĂRII

- PRIN DISCRIMINARE
= Selectarea nucleotidelor în scopul inserţiei corecte

- PRIN AUTOCORECŢIE
realizată prin activitatea 5’exonucleazică
(sunt îndepărtate nucleotidele inserate incorect)

- PRIN MECANISME DE REPARARE

(polimeraza β )
 POLIMERAZE

Polimeraza α – replicare ADN nuclear

Polimeraza δ – contribuţie majoră în replicare

Polimeraza β şi ε – reparare ADN

Polimeraza γ – replicare ADN mitocondrial

INHIBIŢIA REPLICĂRII

MEDICAMENTE:

- ACTINOMICINA

- SARCOMICINA

- MITOMICINA
CARIOKINEZA

mitoza – celule somatice

meioza – celule sexuale

CITOKINEZA
 Mitoza
Mithos = fir, aţă
FLEMING – 1879/82

Etapele mitozei

I Interfaza
II-III Profaza
IV Metafaza
V-VI Anafaza
VII Telofaza
VIII
Citokineza
 Ataşarea microtubulilor
la centromer
(ataşarea cromozomului
la fusul de diviziune)

Fibra fusului de diviziune

Cultură de celule pulmonare umane

x 50 000
Cromatide
(R. McIntosh)
Cromozomi metafazici
în spermatocite
 SPERMATOGENEZA OVOGENEZA

Celule stem
germinale

Spermatogonii

Spermatocit
primar

Spermatocit
secundar

Spermatozoizi
Spermatogeneza

Sinciţii
Împachetarea ADN-ului
în spermatozoizi

Torus
 Telofaza
Cultură de celule din ovar de hamster; x5000
J. Aggelar
 Prometafaza I Metafaza I

Profaza I
MEIOZA I

Anafaza I

Telofaza I
Profaza meiozei primare
 Prometafaza I Metafaza I

Profaza I
MEIOZA I

Anafaza I

Telofaza I
MEIOZA II
tetrada cromatidială

În diploten, cromozomii dicromatidici rămân

uniţi la nivelul chiasmelor corespunzătoare
nodulilor de recombinare.
Bibliografie

Covic M. et al, Genetica medicală

 Cap. 5A Replicarea ADN

pag. 143 – 151

 Cap. 5B Transmiterea informaţiei de la o celulă la celulele

“fiice”

 Cap. 5C Transmiterea informaţiei de la părinţi la

descendenţi
pag. 151-168