Dermatoze alergice

Reacţii alergice (de hipersensibilitate) – reacţii imune excesive

care au efecte patologice. Starea de sensibilizare rezultă din
elaborarea sub acţiunea antigenului a anticorpilor care vor
intra în conflict cu acesta cu ocazia oricărui contact ulterior.

Clasificarea proceselor alergice cutanate (Coombs şi Gell –

1963)
 Tipul I: anafilactice şi atopice

 Tipul II: reacţii citotoxice – citolitice

 Tipul III: reacţii tip fenomen Arthus sau prin CIC

 Tipul IV: reacţii întârziate, mediate de Limfocitele T

– IV a – manifestări determinate de proteine microbiene

– IV b – dermatita de contact produsă de alergene chimice
de contact
 Principalele manifestări alergice cutanate
Simptomatologie şi etiopatogenie (I)

Urticaria şi edemul Quincke (urticaria profundă, angioedem)

 Erupţie cu papule sau plăci edematoase, roşii sau albe-
porţelanice, elastice, pruriginoase, fugace
 Aspecte aparte: urticaria gigantă, circinată, hemoragică,
pigmentată, buloasă
 Evoluţie: acută, subacută sau cronică

Edemul Quincke:
 Edem elastic, fără limite precise, însoţit de senzaţia de tensiune
 În zonele bogate în ţesut conjunctiv lax (pleoape, buze, obraji,
organe genitale etc.) şi mucoase (linguală, faringiană, laringiană)
 Evoluţie: acută, cronică
Urticarie
Urticarie figurată
Dermografism roşu
Dermografism alb
Dermografism alb
Dermografism alb
Dermografism
Dermografism
Dermografism
Dermografism
Angioedem
Angioedem
Angioedem
 Principalele manifestări alergice cutanate
Simptomatologie şi etiopatogenie (II)

Patofiziologia şi etiologia urticariei şi edemului Quincke

 Mecanism imunologic de tipul I sau III

 Mecanism neimunologic

După mediatorii chimici:

 Histaminică

 Colinergică

Alergenii incriminaţi:
 Urticaria şi edemul Quincke acute – alimente şi medicamente

 Urticaria şi edemul Quincke cronice – alergeni biotici,

medicamentoşi, endogeni
 Urticaria şi edemul Quincke cronice prin mecanism autoimun – cu
anticorpi IgG faţă de receptorii de înaltă afinitate al IgE pe
mastocite şi bazofile sau anticorpi IgG antiIgE sau antiprogesteron
 Principalele manifestări alergice cutanate
Simptomatologie şi etiopatogenie (III)
Forme etiopatogenice:
 Urticaria şi angioedemul induse de frig

 Urticaria şi angioedemul întârziat la presiune

 Urticaria la lumină

 Urticaria acvagenică

 Angioedemul la vibraţii

 Edemul angioneurotic ereditar – deficit al enzimei

serice care inhibă prima fracţiune a complementului (C1),
transmis AD

 Terenul atopic, alte perturbări (endocrine, digestive,

psihice etc.) – întreţinerea manifestărilor cronice
 Eczema
Dermatoză eritemato-veziculoasă, în plăci sau placarde neregulate, pruriginoase,
cel mai adesea recidivantă

Stadii evolutive:
 Eritematos (eritem şi edem)

 Veziculos (vezicule superficiale)

 De zemuire (eliminarea serozităţii prin deschiderea veziculelor)

 Crustos (de formare a crustelor)

 De descuamare (scuame fine)

Forme aparte:
 Eczema papulo-veziculoasă

 Eczema numulară

 Eczema lichenificată

 Eczema keratozică

 Eczema fisurată

 Evoluţia: acută, subacută sau cronică

Eczemă
Eczema – fazele de evoluţie
Eczemă
Eczemă
Eczemă
Eczemă
Eczemă
Eczemă
 Eczema: Patofiziologie şi etiologie

 Reacţii de tip umoral şi reacţii de tip celular

 Alergenii incriminaţi:
– Exogeni: substanţe chimice, microbi sau ciuperci (din
focare cutanate) sau exogeni, dar acţionând din
interiorul organismului: alimente, medicamente
administrate sistemic, microbi, virusuri, ciuperci, paraziţi
din focare profunde
– Endogeni: produşi de metabolism, hormoni etc.
 Forme etiopatogenice de eczemă
 Eczeme exogene
– Dermatita de contact – produsă de agenţi chimici de contact
 Ortoergică: leziuni eritemato-edematoase, uneori buloase, în
placarde cu contur precis, corespunzând zonei de contact, fără
erupţii la distanţă.
– Substanţe incriminate: sulf, iod, acid retinoic, acizi, baze etc.
 Alergică: eritem, edem, veziculaţie, depăşind zona de contact cu
alergenul şi erupţii la distanţă.
– Alergeni chimici de contact: crom, nichel, mercur, sulfamide,
peniciline, coloranţi, răşini naturale sau sintetice, cauciuc etc.
– Reacţie de hipersensibilitate de tip IVb şi mecanisme umorale
– Poate fi demonstrată prin teste epicutanate sau intradermice
– Eczema microbiană – sensibilizarea la microbi dintr-un focar cutanat
(intertrigo, Impetigo, ulcer de gambă infectat)
 Clinic: placarde zemuinde, crustoase, în apropierea focarului
primitiv, uneori cu erupţii secunde la distanţă
– Eczema micotică (dermatofitide) – acelaşi mecanism ca şi eczema
microbiană
 plăci mai bine delimitate, circinate
Dermatită de contact

Berloque dermatitis
Dermatită de contact
Dermatita de contact alergică – cosmetice
Dermatita de contact alergică – nichel
 Forme etiopatogenice de eczemă
 Eczeme endogene
– Dermatita atopică (eczema constituţională): manifestare eczematoasă care
apare pe u teren constituţional (atopic), cu localizări caracteristice şi evoluţie
în etape
 Etapa infantilă: (2 luni – 2 ani) leziuni de eczemă dispuse pe părţile
laterale ale feţei (obraji, menton) şi pe frunte; se poate extinde şi pe
trunchi şi membre
 Etapa juvenilă (de la 3-4 ani la 10-12 ani): plăci de eczemă localizate la
pliuri, intens pruriginoase, cu tendinţa la lichenificare. Pot fi atinse şi alte
zone cutanate
 Dermatita atopică a adolescentului şi adultului – localizată la pliuri, leziuni
uscate, cu tendinţa la lichenificare

 Aspecte atipice: dishidroziformă, numulară, keratozice, eritrodermice

 Complicaţii: - infecţii microbiene sau micotice, viroze recidivante (herpes
simplu), pustuloză varioliformă (suprainfecţie cu virusul herpetic sau
vaccinal la sugari cu dermatită atopică)
 Atingeri asociate: alte manifestări atopice (astm, rinită, conjunctivită,
tulburări digestive), urticarie, edem Quincke, migrenă, cataractă, ihtioză,
keratoză pilară
 Stigmate ale terenului atopic
Dermatita atopică
Dermatita atopică
Dermatita atopică
Dermatita atopică
Dermatita atopică
Dermatita atopică
Dermatita atopică
Dermatita atopică
Eczemă numulară
 Dermatita atopică: Patofiziologie şi etiologie

 Modificări imunologice (hiperproducţia de IgE, depresia imunităţii

celulare – Th1 este scăzut ca număr şi funcţie – nivel scăzut de IFNγ,
Th2 este supraactiv şi produce IL4, IL5, IL13 care stimulează
producerea de IgE de către limfocitele B, T supresor este incompetent)
şi deficienţa receptorilor betaadrenergici

Eczema vulgară
• Eczemă endogenă care nu apare pe un teren constituţional
• Etiologie: alergeni biotici din focare profunde, alimente sau
medicamente administrate pe cale generală
• Leziuni de obicei simetrice, diseminate sau numulare
Eczemă - piodermizare
Eczemă - lichenificare
 Prurigourile
 Erupţii papuloase sau papuloveziculoase, pruriginoase, cu evoluţie acută sau
cronică

 Prurigouri acute:
– ale copilului: prurigo strofulus
– la adult: prurigo acut, prurigo gravidic

 Prurigouri cronice:
– ale copilului: Prurigo Besnier, Prurigo Hebra
– la adult: prurigo cronic, prurigo nodular

 Patofiziologia şi etiologia:
– Reacţii de tip imediat sau mixte
 Alergeni: alimente, agenţi biotici, medicamente, pneumalergeni
 Factori favorizanţi: teren constituţional (prurigo Besnier), tulburări
hormonale, digestive, infecţii de focar (amigdaliene, dentare, sinusale), boala
Hodgkin, policitemia, unele neoplazii
Prurigo strofulus
Prurigo
Prurigo nodular
Prurigo - Diabet zaharat
 Neurodermita
 Plăci de lichenificare însoţite de prurit intens, cu evoluţie
cronică
 Etiopatogenie: factori favorizanţi: tulburări digestive,
endocrine, neuropsihice
Dishidrozisul
 Leziuni veziculare mari, profunde, cu dispoziţie la mâini şi
picioare, lipsa eritemului
 Etiologie: alergeni diverşi: microbieni, micotici, medicamentoşi
etc.
Eczematidele
 Manifestări eritemato-scuamoase apropiate de eczemă: tipuri
clinice: pitiriaziforme (scuame fine), psoriaziforme (scuame groase)
şi seboreice (scuame gălbui, grase, cu sediul pe zonele seboreice);
 Etiopatogenie: factori infecţioşi (streptococ, stafilococ, ciuperci,
Pityrosporum), rar factori alimentari, medicamentoşi.
Dishidrozis
Dishidrozis
Dishidrozis
Dishidrozis
Eritemul polimorf
 Forme clinice:
– Eritemato-papulos
– Eritemato-veziculo-bulos
 Clinic:
– Erupţie precedată de febră, dureri articulare şi musculare,
cefalee
– Dispoziţia leziunilor: faţă, dosul mâinilor, antebraţe, faţa
dorsală a picioarelor, gambelor, genunchi
– Forma eritemato-papuloasă: papule mici, edematoase
– Forma eritemato-veziculo-buloasă: macule eritematoase
centrate de vezicule sau bule, aspect în cocardă; uneori, mai
multe zone concentrice, lichidiene şi eritematoase, în ţintă –
herpes iris; leziuni ale mucoasei bucale (hidroa), bule şi
eroziuni
Eritem polimorf
Eritem polimorf
Eritem polimorf
Eritem polimorf
Eritem polimorf
 Sindromul Stevens-Johnson
 Stare generală alterată, frisoane, febră, convulsii şi erupţie
cutanată buloasă extensivă, ca şi interesarea mucoaselor
bucală, oculară, nazală, esofagiană, uretrală, anală
 Atingeri viscerale (pulmonare, renale, cardiace, digestive)
şi ale sistemului nervos central
 Evoluţia poate fi letală

Sindromul Lyell al adultului

(necroliza epidermică, dermita combustiformă)

 Erupţie buloasă pe fond eritematos, decolări întinse,

atingeri mucoase, stare generală afectată
Sindromul Stevens-Johnson
Sindromul Stevens-Johnson
Sindromul Stevens-Johnson
Sindromul Stevens-Johnson
Sindromul Stevens-Johnson
Sindromul Stevens-Johnson
Sindromul Stevens-Johnson
Sindromul Stevens-Johnson
Sindrom Lyell
Sindrom Lyell
Sindrom Lyell
Sindrom Lyell
Sindrom Lyell
Sindrom Lyell
Sindrom Lyell
 Vasculitele alergice

 Grup heterogen de manifestări datorate atingerii vaselor

mici şi mijlocii ale dermului şi hipodermului printr-un
mecanism imunologic de tip III, declanşat de alergeni variaţi

 Histologic: infiltrat inflamator cu predominenţa

polinuclearelor şi degenerescenţa fibrinoidă a pereţilor
vasculari

 Clasificarea anatomoclinică a vasculitelor (A.Conu):

vasculite superficiale dermice, profunde hipodermice şi
sistemice

 Clasificarea vasculitelor sistemice (Chapel Hill

Consensus Conference): vasculitele vaselor mici, vasculitele
vaselor mijlocii şi vasculitele vaselor mari
 Vasculitele superficiale dermice
 Vasculitele alergice Gougerot-Ruiter:
– Clinic: pete eritematoase, leziuni purpurice şi micronoduli; se pot
asocia papule urticariene, bule, leziuni de necroză
– Asociată cu febră, artralgii, cefalee
– Evoluţie: acută, subacută, cronică
 Purpura Henoch-Schönlein:
– Leziuni papulo-urticariene şi purpurice, cu dispoziţie pe membre;
– artralgii, simptome abdominale, atingeri renale (glomerulo-nefrită
difuză), febră
 Purpura eczematidă:
– Erupţie eritemato-scuamoasă şi purpurică, pruriginoasă, cu localizare
mai frecvent la membrele inferioare
 Parapsoriazisul varioliform Mucha-Haberman:
– Erupţie precedată de febră, cefalee, dureri articulare;
– Leziunile cutanate: papule edematoase, centrate de vezicule, urmate
de necroză şi cicatrici varioliforme, localizate pe membre sau
diseminate
Purpură Henoch Schonlein
Purpură Henoch Schonlein
Trisindrom Gougerot
Vasculite profunde hipodermice
 Eritemul nodos:
– Noduli eritematoşi, dureroşi, localizaţi pe părţile antero-
externe ale gambelor, mai rar pe coapse sau antebraţe.
– Precedaţi de febră, artralgii
– Evoluţie: 2-3 săptămâni, uneori cu recidive
– DD: eritem indurativ Bazin
 Hipodermitele nodulare subacute Montgomery-
O’Leary:
– Noduli ai gambelor, care uneori se ulcerează şi au o
evoluţie lentă spre resorbţie
– Apare la femei cu disfuncţii endocrine sau hipertensiune
arterială şi poate avea caracter recidivant
 Paniculita migratorie subacută:
– Noduli ai gambelor cu caracter migrator
Eritem nodos
Eritem nodos
Eritem nodos
Vasculitele sistemice
 Manifestări grave, atingeri cutanate şi viscerale

 Clinic:

– Granulomatoza Wegener
– Angeita granulomatoasă Churg şi Strauss
– Panangeita necrozantă Zeek
– Papuloza atrofiantă malignă Degos
– Panarterita nodoasă
Patofiziologia şi etiologia vasculitelor alergice

 Reacţii alergice de tip III, prin CIC

 Alergenii implicaţi: agenţi infecţioşi (bacil Koch,
streptococ, stafilococ, enterobacterii, virusuri, ciuperci),
medicamente, mai rar alimente, pneumalergeni
Diagnostic alergologic
 Anamneza
 Examen clinic general şi local
 Investigaţii paraclinice:
paraclinice:
– Formula leucocitară – eosinofilie
– Puterea histaminopexică a serului – scăzută în atopie
– Cercetarea anticorpilor serici: IgE, IgA, IgM, IgG
– IgE = RIST, PRIST, EIA, RAST
– Complement seric, complexele imune circulante
– Testul degranulării bazofilelor
– Testele cutanate la alergeni / epicutanate (patch teste), scarificare, IDR
– Pentru imunitatate celulară:
 Testul de transformare blastică a limfocitelor

 Testul inhibării migrării macrofagelor etc.

etc.
Tratamentul şi profilaxia dermatozelor alergice

Tratamentul cuprinde:
– Terapie etiologică
– Medicaţia patogenică
– Terapia de modificare a terenului alergic
– Medicaţia locală
– Regimul igieno-dietetic
 Terapia etiologică

 Îndepărtarea alergenilor:
– Excluderea unor medicamente
– Tratamentul medicamentos sau chirurgical al unor
focare microbiene
– Tratamentul unor micoze sau parazitoze intestinale
– Evitarea contactului cu substanţe chimice sensibilizante

 Acţiunea asupra factorilor favorizanţi:

– Terapia perturbărilor digestive, hormonale, nervoase,
etc.
– Evitarea alimentelor eliberatoare de histamină, a unor
factori fizici, a factorilor emoţionali etc.
 Medicaţia patogenică
 inhibarea formării histaminei în mastocite – hipostamine,
antimalarice de sinteză, vitamina C, glucoc orticoizi;
 inhibarea eliberării histaminei din mastocite – cromoglicatul
de sodiu, ketotifenul, sulfasalazina; agenţi adrenergici:
adrenalina, efedrina;
 inhibarea competitivă a mediatorilor chimici respectivi –
antihistaminice, asocieri de antihistaminice;
 efecte antagoniste faţă de kinine şi prostaglandine, acţiune
antiinflamatorie – glucocorticoizii;
 Nifedipina;
 Antagoniştii mediatorilor.

Terapia de modificare a terenului alergic

 Gamaglobuline antialergice
 Histaminoglobuline
 Hiposensibilizare specifică
 Medicaţia locală
 Eczema acută:
– Băi, pulverizaţii sau comprese cu ser fiziologic sau soluţii slab antiseptice,
atingeri cu soluţii de coloranţi sau nitrat de argint, emulsii şi creme cu
corticosteroizi
 Eczema cronică:
– Unguente cu corticosteroizi, acid salicilic, reductoare
 Eczema microbiană sau eczema infectată secundar – se asociază
antimicrobiene locale
 Imunosupresive topice: Tacrolimus cremă, Pimecrolimus cremă în
dermatita atopică, dermatita de contact alergică
 Fizioterapia – UVB, lumină polarizată, PUVA, laser, UVA, UVB în bandă
îngustă

 Regim igieno-dietetic: eliminarea alimentelor alergizante sau eliberatoare

de histamină, evitarea factorilor emoţionali, repausul, eventual climato-terapia
 Măsuri de profilaxie:
– Evitarea factorilor alergizanţi la persoanele predispuse
la sensibilizare,
– depistarea şi tratamentul precoce a focarelor de
infecţie, parazitozelor
– depistarea altor factori de teren