Analize Hormonale de La A La Z PDF

HORMONI – VALORI NORMALE
1. 17 – cetosteroizi
Valori de referinţă
Valoare (mg/24 ore)
Vârsta în ani Bărbaţi Femei
0-6 <2.3 <2.2
6-10 1.1-5.6 0.9-4.5
11 3.9-6.5 2.9-8.9
12 4.5-7.3 3.3-11.5
13 4.8-8.0 4.8-12.6
14 5.3-9.0 4.8-13.4
15-16 7.6-11.0 8.2-14.2
17 10.8-14.5 10.7-15.3
18 10.8-17.0 12.0-17.0
19 10.9-20.0 13.2-17.9
20-25 15.6-23.4 14.0-18.8
25-40 17.0-25.0 11.0-19.0
40-50 11.4-22.0 10.0-19.0
50-60 9.0-18.0 7.3-16.8
60-70 5.8-13.5 5.5-13.4
70-80 2.9-10.0 3.2-10.9
>80 2.7-8.0 1.8-5.8

Limita de detecţie – 0.8 mg/L
Interpretarea rezultatelor
Creşteri: sindrom adrenogenital, sindrom Cushing, unele tumori suprarenaliene şi gonadale, sindrom
Stein-Leventhal, pseudohermafroidism (femeie)
Scaderi: boala Addison, panhipopituitarism, hipotiroidie, sindrom Klinefelter, nefroze, boli
consumptive
Limite şi interferenţe
Valori crescute se întâlnesc în sarcină şi la pacienţii obezi.
Deşi este adesea folosit pentru evaluarea statusului androgenic, acest test nu detectează androgenii
majori, testosteronul şi dihidrotestosteronul. Dacă este suspectat un deficit androgenic, testul de elecţie
este testosteronul liber
• Medicamente
Creşteri: corticotropina, danazol, gonadotrofine, testosteron
Scăderi: androgeni, contraceptive orale, corticosteroizi, dexametazonă, estrogeni, fenitoin,

probenecid.
2. 17 – HIDROXIPROGESTERON
Valori de referinţă – sunt dependente de vârsta şi sex
Vârstă şi sex
(ng/mL)
Adulţi – Femei – faza foliculară 0.1-0.8
– faza ovulatorie 0.3-1.4
– faza luteală 0.6-2.3
– postmenopauză 0.13-0.51
– Bărbaţi 0.5-2.1
Sarcină (trimestrul III) 02-12
Nou-născuţi – băieţi <0.8
– fete 2.4-16.8
Copii (1-2 luni) – băieţi 3.6-13.7
– fete 1.6-9.7
Copii (2-3 luni) – băieţi 1.7-4
– fete 0.1-3.1
Copii (3 luni-14 ani) 0.07-1.7
După stimulare cu ACTH: <3.2 ng/Ml
Factor de conversie: ng/mL x 3.026 = nmol/L.
Limita de detecţie – 0.034 ng/mL
Rezultate fals pozitive pot fi obţinute în cazul unor probe recoltate în primele 2 zile de viaţă
(concentraţii crescute fiziologic) sau la prematuri/dismaturi (creşteri induse de stres)
3. ACTH – hormon adrenocorticotrop (corticotropina sau corticostimulina)
Valori de referinţă – 7.2-63.3 pg/mL (1.6-13.9 pmol/L); valorile au fost stabilite

pentru probe recoltate în intervalul 7-10 a.m
Factori de conversie: pg/mL x 0.2202 = pmol/L pmol/L x 4.541 = pg/mL
Limita de detecţie – 1 pg/mL (0.22 pmol/L)
Termenul de sindrom Cushing se referă la toate condiţiile clinice asociate
cu o producţie excesivă de cortizol; determinarea ACTH este utilă pentru
diagnosticul diferenţial al acestui sindrom:
• boala Cushing: datorită secreţiei hipofizare excesive, nivelul ACTH este
moderat crescut sau la limita superioară a normalului (dar crescut faţă de
nivelul cortizolului plasmatic), cu pierderea variaţiei diurne normale;
• secreţia ectopică de ACTH: nivelul ACTH este foarte crescut;
• adenom sau adenocarcinom suprarenalian: nivelul ACTH este foarte
scăzut sau nedecelabil.
Determinarea ACTH este de asemenea utilă în diagnosticul diferenţial al
insuficienţei suprarenaliene:
• boala Addison: datorită distrucţiei suprarenalei prin mecanism tumoral,
infecţios sau autoimun, producţia de cortizol este suprimată, iar nivelul
ACTH este crescut;
• insuficienţa suprarenaliană secundară insuficienţei hipofizare: nivelurile
ACTH şi ale cortizolului sunt scăzute.
Un nivel crescut de ACTH mai apare în: sindromul adrenogenital şi
sindromul pseudo-Cushing (entitate clinică reversibilă asociată cu abuzul
de alcool)
• Medicamente
Creşteri: aminoglutetimid, amfetamine, insulina, levodopa, metoclopramid,
metirapon, vasopresina.
Scăderi: dexametazona şi alţi corticosteroizi
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate

neconcludente următoarele:
– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca
recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu.
De asemenea, nu se recomandă testarea la pacienţii care se află sub tratment cu
ACTH
4. ADH (vasopresina)
Valori de referinţă – 2 – 8 ng/L
Fiziologic, stimularea secreţiei de ADH are loc atunci când osmolalitatea este 280 – 290 mOsm/Kg
H2O, nivelul hormonal variind liniar cu modificările osmolalităţii. Valori serice ale osmolalităţii ce
depăşesc 290 mOsm/Kg H2O determină un nivel maxim de stimulare. Fluctuaţii ale secreţiei de
vasopresină se înregistrează, la unele persoane, la variaţii ale osmolalităţii de numai 0,5 mOsm/Kg
H2O, în timp ce alte persoane nu prezintă modificări ale ADH, decât atunci când nivelul plasmatic al
osmolalităţii variază cu 5 mOsm/Kg H2O.
Diferenţierea diabetului insipid de cauză centrală de cel nefrogen se poate face prin determinarea
ADH într-un moment de maximă stimulare a secreţiei acestuia. Acest test poartă denumirea de test de
privare de apă, se efectuează sub supraveghere medicală şi trebuie oprit atunci când osmolalitatea
plasmatică > 295 mOsm/kg H2O sau pierderea în greutate corporală depăşeşte 5 %.
La sfarşitul testului se administrează ADH exogen şi se evaluează răspunsul antidiuretic astfel:
– Dacă ADH este scăzut în prezenţa unei osmolalităţi serice crescute, iar osmolalitatea urinară creşte
în mod semnificativ după administrarea de ADH exogen, diagnosticul este de diabet insipid central.
– Dacă ADH-ul stimulat este crescut, iar osmolalitatea urinară creşte puţin sau deloc ca urmare a
administrării de ADH exogen, pacientul are probabil diabet insipid nefrogen.
– Pot exista forme mixte de diabet insipid (centrale şi periferice incomplete) ce complică interpretarea
rezultatelor.
– Pacienţii cu polidipsie psihogenă vor avea, de obicei, un răspuns normal la testul de privare de apă.
Un nivel plasmatic crescut de ADH, la un pacient normovolemic şi cu hiponatremie, ar putea fi
orientativ pentru SIADH. Confirmarea normovolemiei este importantă la astfel de pacienţi, deoarece
un nivel ridicat ADH reprezintă, de asemenea, un răspuns fiziologic la hipovolemie.
Crizele epileptice, hemoragiile cerebrale, traumatismele cerebrale, tumorile cerebrale, neurochirurgia,
electroşocurile, medicamentele cu acţiune centrală precum şi o varietate de afecţiuni care reduc
volumul sangvin aparent sau presiunea în vasele centrale pot avea ca rezultat creşteri inadecvate de
ADH. In cazul în care nici una dintre aceste condiţii nu poate fi dovedită, ar trebui suspectată secreţia
ectopică de ADH, cea mai frecventă cauză fiind cancerul pulmonar.
Modificări ale secreţiei de ADH se mai pot întâlni la femeile gravide în ultimul trimestru de sarcină, la
3;5;6;7
pacienţii cărora li s-a administrat HCG şi la bolnavii cu chist hidatic .
Principalele variaţii ale nivelului ADH sunt menţionate în tabelul de mai jos:
Creşteri Scăderi
 SIADH; ● Diabet insipid de cauză centrală;

 Producţie ectopică de ADH; ● Polidipsia psihogenă;
2,6
 Diabet insipid nefrogen; ● Sindrom nefrotic .
 Porfiria acută intermitentă;
 Sindrom Guillain Barré;
 Tumori cerebrale;
 Neurochirurgie;
 Hemoragie subarahnoidiană;
 Tromboza de sinus cavernos;
 Scleroză multiplă;
 Hipoxie neonatală;

2,6
Boli pulmonare (tuberculoză) .
Acest test nu ar trebui solicitat la pacienţii care au primit recent radioizotopi, fie în scop terapeutic, fie
diagnostic, din cauza potenţialelor interferenţe. Nu poate fi recomandată o perioadă de timp înainte de
recoltare, deoarece aceasta depinde de tipul, doza, precum şi de clearance-ul izotopilor administraţi,
care sunt specifice fiecărui pacient în parte.
Valorile serice de ADH obţinute în urma testului de privare de apă pot fi dificil de interpretat din cauza
7
existenţei mai multor variabile nestandardizate în acest test .
• Medicamente
Creşteri: clortalidona, cisplatin, eter, furosemid, hidroclorotiazida, litiu, meticlotiazida, politiazide.
Scăderi: – clorpromazina, clonidina, guanfacin
5. Aldosteron seric
Aldosteron seric:
Clinostatism (dimineaţa): 1.76 – 23.2 ng/dL
Ortostatism (de 2 ore): 2.52 – 39.2 ng/dL
Raport aldosteron/renină: <3.7.
Limita de detecţie
– analitică: 1.45 ng/dL.
– de cuantificare: 1.91 ng/dL
Screening-ul pentru hiperaldosteronismul primar este considerat pozitiv în cazul în care se
obţine un raport aldosteron/renină crescut6. In continuare, se va recurge la testele de
confirmare (testul de încărcare cu sodiu p.o., testul de infuzie salină, testul de supresie cu
fludrocortizon sau testul de provocare cu captopril)
● Medicamente
Creşteri: amilorid, clortalidona, clorura de amoniu, corticotropina, dobutamina, fenoldopam,

furosemid, hidralazina, hidroclorotiazid, laxative, metoclopramid, nifedipina, opiacee,
pravastatin, spironolactona, triamteren.
Scăderi: antiinflamatorii nesteroidiene, atenolol, candesartan, captopril, carvedilol, clonidina,

ciclosporina, dexametazon, enalapril, ergoloid mesilat, etomidat, finasteride, fosinopril,
ketoconazol, lisinopril, heparinele cu greutate moleculară mică, losartan, nicardipina,
nifedipina, nisoldipin, perindopril, ramipril, ranitidina
6. Aldosteron urinar
Valori de referinta
Aldosteron urinar în conditii bazale: 1.19 – 28.1 μg/24 ore2.
Limita de detectie
– analitica: 2 ng/dL.
– de cuantificare: 2.8 ng/dL2.
In conditii normale daca excretia urinara a sodiului >200 mmol/24 ore excretia urinara a
aldosteronului trebuie sa fie <10 μg/24 ore. Astfel, in prezenta unei excretii urinare a
aldosteronului <10 μg/24 ore la testul de incarcare cu sare, diagnosticul de
hiperaldosteronism primar este putin probabil.
Pe de alta parte, obtinerea unei excretii urinare > 12-14 μg/24 ore la testul de incarcare cu
sodiu este inalt sugestiva pentru hiperaldosteronismul primar
Limite si interferente
Testul de incarcare cu sodiu nu trebuie efectuat la pacientii cu insuficienta renala deoarece
valorile aldosteronului urinar pot fi fals scazute5.
Determinarile izolate de aldosteron urinar au valoare limitata in diagnosticul
hiperaldosteronismului. Valorile crescute necesita investigatii ulterioare3.
7. ANDROSTENDION
Androstendion
1 zi – 1 an F 0.05 – 4.13 ng/mL
B 0.07 – 1.35 ng/mL
1 – 10 ani F 0.04 – 1.97 ng/mL
B 0.03 – 2.07 ng/mL
10 – 14 ani F 0.05 – 1.85 ng/mL
B 0.19 – 0.99 ng/mL
14 – 17 ani F 0.05 – 4.67 ng/mL
B 0,37 – 1.97 ng/mL
17 – 21 ani F 0.40 – 2.30 ng/mL
B 0.13 – 2.06 ng/mL
> 21 ani F 0.10 – 2.99 ng/mL
B 0.30 – 2.63 ng/mL
Administrarea de androstendion şi, într-o măsură mai mică, de DHEA-S poate duce
la creşteri ale nivelului seric androstendion. Doze ce variază între 300 şi 400 mg/zi,
pot dubla concentraţia plasmatică a hormonului.
Deşi în comparaţie cu DHEA-S, puţine informaţii au fost publicate cu privire la
efectele hormonilor şi medicamentelor asupra concentraţiilor de androstendion, este
probabil ca multe dintre acestea să poată conduce la modificări ale nivelelor serice.
Medicamentele care activează enzimele hepatice, cele care afectează metabolismul
lipidic, precum şi alţi hormoni steroizi pot determina scăderi ale valorile plasmatice de
androstendion. Modul în care aceste modificări sunt corelate cu intervalul de
referinţă, precum şi dacă acestea sunt semnificative clinic sau nu rămâne
necunoscut. In cele mai multe cazuri, modificările induse de administrarea diverselor
medicamente nu sunt semnificative pentru a provoca erori de diagnostic4.
Administrea de izotopi radioactivi cu 24 ore înaintea recoltării probei de sânge poate
genera interferenţe analitice2.
8. ANGIOTENSINA II
Valori de referință – 20-40 ng/L
Limite şi interferențe
Nu se recomandă utilizarea acestui test în scop diagnostic, fără confirmarea prin alte mijloace
medicale
9. CORTIZOL LIBER URINAR

Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă:
1-10 ani: 55-745 nmol/24h.
10-20 ani: 138-1517 nmol/24h
> 20 ani: 100-379 nmol/24h (36-137 μg/24h)
Factori de conversie: nmol/L x 0.3625 = μg/L; μg/L x 2.7586 = nmol/L1.
Limita de detecţie – 0.5 nmol/L (0.018 μg/dL)1.
Obţinerea unei valori crescute a cortizolului liber urinar la un pacient care a recoltat
adecvat proba de urină este suficientă pentru diagnosticul sindromului Cushing; un
rezultat normal exclude cu mare probabilitate acest diagnostic2.
Obţinerea unor valori scăzute nu indică neapărat insuficienţa corticosuprarenaliană.
Sarcina şi administrarea contraceptivelor orale se asociază cu valori crescute ale
excreţiei de cortizol2.
10. CORTIZOL SALIVAR

Valori de referinţă8
orele 6-10 : < 8.7 μg/L
orele 16 – 20: < 3.5 μg/L
ora 24: < 4.1 μg/L
Factori de conversie: μg/dL x 2.76 = nmol/L; nmol/L x 0.3625 = μg/L
Sindromul Cushing se caracterizează prin creşterea nivelului cortizolului salivar, iar
măsurarea acestuia la miezul nopţii reprezintă un instrument optim pentru testarea
iniţială. Rezultatele pozitive trebuie confirmate pe cel puţin două recoltări diferite3.
Influenţa vârstei, sexului şi a condiţiilor medicale asociate asupra valorilor cortizolului
salivar nu a fost pe deplin caracterizată.
Ritmul circadian al cortizolului plasmatic poate fi alterat la unii pacienţi cu afecţiuni
depresive precum şi la persoanele care lucrează în schimburi de noapte şi poate fi
abolit la pacienţii aflaţi într-o stare critică. În aceste situaţii măsurarea cortizolului
salivar poate conduce la rezultate eronate.
Contaminarea directă a recipientului Salivette cu loţiuni sau geluri orale ce conţin
corticosteroizi poate conduce la rezultate fals-pozitive4.
Măsurarea cortizolului salivar matinal nu este utilă pentru diagnosticul insuficienţei
suprarenaliene având o sensibilitate şi o specificitate < 35%. Acest fapt se datorează
spectrului larg de valori ale cortizolului seric şi salivar determinate matinal la
persoanele sănătoase6.
11. CORTIZOL SERIC

• dimineaţa orele 7-10: 172-497 nmol/L;
• după-amiază orele 16-20: 71.1-286 nmol/L;
• după stimulare: creştere >20 mg/dL (>552 nmol/L) sau o creştere de cel puţin 3x
faţă de nivelul bazal;
• după supresie: <5 mg/dL (<138 nmol/L) sau <50% faţă de nivelul bazal (ora 8 a.m.).
Factori de conversie: nmol/L x 0.03625 = µg/dL; mg/dL x 27.586 = nmol/L.
Limita de detecţie – 1.5 nmol/L8.
Testul de supresie cu doze mici de dexametazonă este un test de bază pentru
excluderea sindromului Cushing şi pentru identificarea cazurilor ce necesită
investigaţii suplimentare. Pacienţii cu sindrom Cushing, indiferent de cauză, prezintă
aproape întotdeauna o lipsă a supresiei.
Rezultate fals pozitive se pot obţine în boli acute sau cronice, alcoolism, depresie,
precum şi în cazul utilizării unor medicamente: estrogeni, fenitoin, fenobarbital,
primidona.
Testul de supresie cu doze mari de dexametazonă este folosit pentru diferenţierea
bolii Cushing asociată cu tumori hipofizare (în care se observă doar o rezistenţă
relativă la feedback-ul negativ produs de dexametazonă) de tumorile suprarenaliene
sau producţia ectopică de ACTH (de regulă rezistenţa completă – lipsa supresiei).
Deoarece creşteri şi scăderi episodice ale concentraţiei de cortizol apar atât
la pacienţi cu boala Cushing sau cu producţie ectopică de ACTH, cât şi la persoanele
normale, aceasta trebuie măsurată în cel puţin două zile diferite
În sarcină pot apărea valori crescute de cortizol
• Medicamente
Creşteri: anticonvulsivante, aspirina, atropina, benzodiazepine,

clomipramina, corticotropina, contraceptive orale, cortizon, diazoxid, diclofenac,
estrogeni, furosemid, gemfibrozil, gliburid, hidrocortizon, insulina, interferon (gama),
litiu, metadona, metoxamina, metoclopramid, naloxon, ranitidina, spironolactona,
vasopresina
Scăderi: aminoglutetimid, barbiturice, beclometazona, danazol, dexametazona,
efedrina, fenitoin, indometacin, ketoconazol, labetalol, levodopa, carbonat de litiu,
magneziu, metilprednisolon, morfina, nifedipina, oxazepam, pravastatin, prednisolon,
rifampicina, sumatriptan, trimipramina2.
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate
neconcludente următoarele:
-tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea
de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu8.
12. DIHIDROTESTOSTERON
Valori de referinţă:
Bărbaţi: 250-999 pg/mL
Femei: – premenopauză: 24-368 pg/mL
– postmenopauză: 10-181 pg/mL
Pacienţii trataţi cu inhibitori de 5 α-reductază prezintă nivele plasmatice scăzute de
DHT. De asemenea prezintă valori scăzute şi cei cu deficit genetic de 5 alfa-
reductază (afecţiune rară care afectează dezvoltarea sexuală masculină înainte de
naştere şi în cursul pubertăţii)3.
S-a demonstrat că producţia de DHT la nivelul testiculelor provine din tubii seminiferi,
prin urmare, în afecţiuni ale tubilor seminiferi producţia de DHT este modificată, ceea
ce determină o scădere a nivelurilor plasmatice (pacienţi cu aplazia celulelor
germinale şi azoospermie). La pacienţii cu anorhie nivelul seric al DHT este foarte
scăzut.
DHT ar putea fi un marker important al producţiei periferice de androgeni, dar, pentru
că este metabolizat rapid şi are o afinitate crescută pentru SHBG, nu reflectă nivelul
periferic de androgeni. În schimb, metabolitul său, 3 α, 17 β-androstendiol glucuronid,
este un indicator mai bun al concentraţiei periferice de androgeni. Pacienţii cu
hiperplazie benignă de prostată sau cancer de prostată pot să nu aibă nivele ridicate
de DHT, chiar dacă creşterea prostatei a fost stimulată de DHT 3.
13. ESTRADIOL
Valori de referinţă – sunt dependente de vârsta şi sex, iar la femei şi de perioada
ciclului menstrual, respectiv de sarcină5:
Vârstă şi sex
(pmol/L)
Adulţi – Femei • faza foliculară 45.4-854
• faza ovulatorie 151-1461
• faza luteală 81.9-1251
• postmenopauză <18.4-505
– Bărbaţi 41.4 – 159
Sarcină • trimestru I 561 – 11902
• trimestrul II 5729 – 78098
• trimestrul III 31287 – >110100
Copii (1-10 ani) • fetiţe 22.0-99
• băieţi <18.4-73
Factori de conversie: pmol/L x 0.273 = pg/mL (ng/L); pg/mL x 3.67 = pmol/L; pg/mL
= ng/L.
Limita de detecţie – 18.4pmol/L (5 pg/mL)5.
Nivelul de estradiol prezintă fluctuaţii foarte mari în perioada de premenopauză,
perioadă în care se vor face mai multe determinări, utilizând aceeaşi metodă. Se va
evita compararea rezultatelor obţinute prin mai multe metode datorită diferenţelor
mari care există între acestea6.
• Medicamente
Creşteri: clomifen, diazepam7.
Scăderi: contraceptive orale (inhibă creşterea fiziologică), megestrol7.
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce
la rezultate neconcludente următoarele:
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu5.
14. ESTRIOL NECONJUGAT

– pentru interpretarea valorilor estriolului în trimestrul II de sarcină se utilizează
medianele corespunzătoare vârstei gestaţionale (furnizate de programul Wallac
LifeCycleTM în asociere cu Elipse Screening Engine) şi se calculează MoM
corespunzător (se împarte valoarea obţinută pentru estriol la mediană)2;
– pentru trimestrul III de sarcină (monitorizarea suferinţei fetale) se vor utiliza
orientativ următoarele valori3:
Interval de referinţă
Săptămana de sarcină Valori mediane (nmol/L)
(nmol/L)
27 14.21 7.9 – 22.2
28 14.56 7.9 – 24.3
29 15.6 7.9 – 26.7
30 17 8.3 – 29.8
31 19.06 9.0 – 34.3
32 21.5 9.7 – 39.5
33 25 10.4 – >41.6
34 29.1 11.4 – >41.6
35 35.4 13.5 – >41.6
36 >41.6 16.3- >41.6
37 >41.6 19.4- >41.6
38 >41.6 22.8- >41.6
39 >41.6 25.3- >41.6
40 >41.6 26.3- >41.6
Factori de conversie: ng/mL x 3.467 = nmol/L; nmol/L x 0.287 = ng/mL.
!Menţiune: valorile mediane se referă la o sarcină unică; in cazul sarcinilor multiple

valorile sunt mult mai mari3.
Limita de detecţie – 0.1ng/mL3.
Valori scăzute ale estriolului neconjugat (<0.4 MoM) se intâlnesc în sindromul Down,
trisomia 18 şi sindromul Smith-Lemli-Opitz. De asemenea valori scăzute ale
estriolului se asociază cu risc de: întârziere a creşterii fetale, moarte fetală,
preeclampsie, izoimunizare Rh. Niveluri scăzute mai pot fi întâlnite în anemii, diabet
zaharat, malnutriţie, afecţiuni hepatice1. Nivelul estriolului poate fi redus în prezenţa
unui făt viu anencefalic3. Valorile estriolului pot fi crescute în hidropsul fetal3.
Determinările izolate de estriol sunt dificil de interpretat 3. Estriolul poate avea valori
normale în unele sarcini cu risc crescut1. Valori scăzute de estriol pot fi întâlnite în
cazurile de deficit de sulfatază placentară, în prezenţa unui făt sănătos. Niveluri
scăzute de estriol mai pot apărea la pacientele care locuiesc la mare altitudine, în
prezenţa anemiei, malnutriţiei şi a afecţiunilor hepatice severe3.
Anticorpii heterofili prezenţi în serul pacienţilor pot interacţiona cu imunoglobulinele
incluse în componentele kit-ului şi dă rezultate neconcludente2.
15. FSH
Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă şi sex7:
Valori (mUI/mL)
Vârsta (ani) Bărbaţi Femei
<=4 0.2-2.8 0.2-11.1
5-10 0.4-3.8 0.3-11.1
11-13 0.4-4.6 2.1-11.1
14-17 1.5-12.9
1.7-21.5
>= 18 1.5-12.4
La femei valorile sunt variabile în funcţie de perioada ciclului menstrual:
Faza ciclului menstrual Valori (mUI/mL)
• faza foliculară 3.5-12.5
• faza ovulatorie 4.7-21.5
• faza luteală 1.7-7.7
• postmenopauză 25.8-134.8
Factor de conversie: mUI/mL = UI/L.
Limita de detecţie – 0.1 mUI/mL7.
Secreţia de FSH este pulsatilă (cu variaţii circadiene) ca răspuns la eliberarea
intermitentă de GnRH. De aceea interpretarea valorii unei singure determinări este
dificilă. S-a sugerat amestecul în părţi egale de seruri obţinute după recoltări la 15-30
minute interval, pentru a reduce efectul secreţiei pulsatile 8. Alcoolismul determină
creşteri ale FSH; hemocromatoza şi anorexia nervoasă cauzează reducerea nivelului
FSH1.
• Medicamente
Creşteri: bromocriptina, cimetidina, clomifen, digitala, eritropoietina, fenitoin,

hidrocortizon, ketoconazol, levodopa, naloxon2.
Scăderi: carbamazepin, corticosteroizi, estrogeni (efectele depind de doza şi durata

administrării: dozele mari determină scăderi ale FSH, iar dozele mici pot determina
creşteri ale FSH), analogi ai GnRH (gonadotropin releasing hormone) în administrare
continuă, megestrol, contraceptive orale, fenotiazine, stanozolol2.
Efecte variabile: danazol, finasterid, pravastatin, tamoxifen2;7;8.
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu7.
16. FT3
Valori de referinţă Valori de referinţă
Vârstă
(pmol/L) (pg/mL)
0-6 zile 2.65-9.68 1.73-6.30
6 zile-3 luni 3.0-9.28 1.95-6.04
3-12 luni 3.30-8.95 2.15-5.83
1-6 ani 3.69-8.46 2.41-5.50
6-11 ani 3.88-8.02 2.53-5.22
11-20 ani 3.93-7.70 2.56-5.01
> 20 ani 3.4-6.8 2.21-4.43
Femeile gravide au concentraţii de FT3 mai scăzute, corelate cu vârsta gestaţională:

– trimestrul I: 3.78-5.97 pmol/L (2.46-3.89 pg/mL);
– trimestrul II: 3.21-5.45 pmol/L (2.09-3.55 pg/mL);
– trimestrul III: 3.09-5.03 pmol/L (2.01-3.27 pg/mL).
Factori de conversie: pmol/L x 0.651=pg/mL; pg/mL x 1.536=pmol/L; pg/mL x

0.1=ng/dL.
Limita de detecţie – 0.4 pmol/L (0.260 pg/mL)1.
La pacienţii cu afecţiuni non-tiroidiene un nivel scăzut de FT3 reprezintă un rezultat
nespecific2.
– autoanticorpii faţă de hormonii tiroidieni;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu1.
17. FT4
Valoare Valoare (ng/dL)
Varsta
(pmol/L)
0-6 zile 11-32 0.86-2.9
6 zile-3 luni 11.5-28.3 0.89-2.20
3-12 luni 11.9-25.6 0.92-1.99
1-6 ani 12.3-22.8 0.96-1.77
6-11 ani 12.5-21.5 0.97-1.67
11-20 ani 12.6-21 0.98-1.63
> 20 ani 10.6-22.7 0.82-1.77
Femeile gravide au concentraţii mai scăzute de FT4, corelate cu vârsta gestaţională.

Această scădere continuă a nivelului FT4 se datorează probabil deficitului progresiv
de iod:
– trimestrul I: 12.05-19.6 pmol/L (0.94-1.52 ng/dL);
– trimestrul II: 9.63-17.0 pmol/L (0.75-1.32 ng/dL);
– trimestrul III: 8.39-15.6 pmol/L (0.65-1.21).
Factor de conversie: pmol/L x 0.077688 = ng/dL; ng/dL x 12.872 = pmol/L; pmol/L x

0.77688 = ng/L.
Limita de detecţie – 0.300 pmol/L (0.023 ng/dL)5.
• Medicamente
Creşteri: amiodarona, aspirina, carbamazepin, danazol, eritropoietina, fenitoin,
furosemid, heparina, L-tiroxina, propranolol, propiltiouracil, substanţe radiologice de
contrast, tamoxifen4;6.
Scăderi: amiodarona, anticonvulsivante (carbamazepin, fenitoin), isotretinoin, litiu,

metadonă, ranitidină, steroizi anabolizanţi4;6.
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop
diagnostic sau terapeutic4.
18. GH
Vârstă şi sex Valori de referinţă (ng/mL)
Adulţi • Femei <60 ani <10
• Femei >60 ani 1-14
• Bărbaţi<60 ani <5
• Bărbaţi >60 ani 0.4-10
Nou-născuţi 15-40
Copii <20
>5 (creştere faţă de

nivelul bazal)
După stimulare
>10 (răspuns maximal faţă de
nivelul bazal)
După supresie <2

Factor de conversie: ng/mL = μg/L.
Limita de detecţie – 0.01ng/mL3.
O singură determinare a hGH are o valoare limitată, datorită fluctuaţiilor marcate în
concentraţia serică. Testele de stimulare sau supresie furnizează mult mai multe
informaţii.
Niveluri crescute pot fi întâlnite postprandial, după activităţi fizice, somn profund,
stres, anxietate, deficit de hormoni sexuali, în special androgeni, hipo-, hipertiroidism,
hiperfuncţie suprarenaliană, niveluri crescute de acizi graşi liberi; niveluri scăzute pot
apărea în foame, caşexie, deficite proteice, diabet zaharat dezechilibrat metabolic5.
• Medicamente
Creşteri: aminoacizi, clomipramină, clonidină, contraceptive orale, diazepam,
etinil estradiol, fenitoin, indometacin, insulină, interferon, metamfetamină,
metoclopramid, propranolol, vasopresină2.
Scăderi: acid valproic, bromocriptină, clorpromazin, corticosteroizi, hidrocortizon,

medroxiprogesteron, metildopa, prednison, propantelin2.
Pacienţii aflaţi în tratament cu hormon de creştere pot dezvolta anticorpi împotriva
acestui hormon, anticorpi care pot interfera cu testul conducând la valori fals scăzute.
incluse în componentele din kit alterând rezultatele3.
19. IGF binding protein 3

Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă1:
Varsta Valori Varsta Valori

1-7 zile <0.7 16 – 17 ani 3.2 – 8.7
8-15 zile 0.5 – 1.4 17 – 18 ani 3.1 – 7.9
16 zile – 12 luni 0.7 – 3.6 18 – 19 ani 2.9 – 7.3
1 – 2 ani 0.8 – 3.9 19 – 20 ani 2.9 – 7.2
2 – 3 ani 0.9 – 4.3 20 – 25 ani 3.4 – 7.8
3 – 4 ani 1.0 – 4.7 25 – 30 ani 3.5 – 7.6
4 – 5 ani 1.1 – 5.2 30 – 35 ani 3.5 – 7.0
5 – 6 ani 1.3 – 5.6 35 – 40 ani 3.4 – 6.7
6 – 7 ani 1.4 – 6.1 40 – 45 ani 3.3 – 6.6
7 – 8 ani 1.6 – 6.5 45 – 50 ani 3.3 – 6.7
8 – 9 ani 1.8 – 7.1 50 – 55 ani 3.4 – 6.8
9 – 10 ani 2.1 – 7.7 55 – 60 ani 3.4 – 6.9
10 – 11 ani 2.4 – 8.4 60 – 65 ani 3.2 – 6.6
11 – 12 ani 2.7 – 8.9 65 – 70 ani 3.0 – 6.2
12 – 13 ani 3.1 – 9.5 70 – 75 ani 2.8 – 5.7
13 – 14 ani 3.3 – 10 75 – 80 ani 2.5 – 5.1
14 – 15 ani 3.5 – 10 80 – 85 ani 2.2 – 4.5
15- 16 ani 3.4 – 9.5
● Valorile serice ale IGFBP-3 pot fi influenţate de mai mulţi factori: vârstă, dezvoltare
sexuală, nutriţie, funcţia hepatică şi renală. IGFBP-3 creşte în timpul copilăriei
precoce şi pubertăţii şi apoi scade uşor la adult.
● Concentraţia de IGFBP-3 scade în perioadele de post şi în malnutriţia cronică.
Nivelele serice ale IGFBP-3 sunt scăzute în insuficienţa hepatică şi diabetul zaharat,
dar sunt crescute în insuficienţa renală cronică.
● In deficitul sau rezistenţa severă la GH, nivelul seric al IGF-1 şi IGFBP-3 este
scăzut în raport cu intervalul de referinţă corespunzător limitei de vârstă.
● Pacienţii cu deficit incomplet sau rezistenţă uşoară până la moderată pot avea
valori plasmatice în intervalul de referinţă.
● Inregistrarea unor valori crescute de IGF-1 şi IGFBP-3 susţine diagnosticul de
acromegalie sau gigantism la persoanele cu semne şi simptome sugestive 4.
Valori discordante ale IGFBP-3 şi IGF-1 pot apărea, uneori, din cauza afecţiunilor
hepatice sau renale, dar acest lucru este mai puţin frecvent.
incluse în componentele din kit şi dă rezultate neconcludente4.
20. IGF-I
Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă şi de sex3;6:
Sex feminin
Vârsta Valori ( ng/mL) Vârsta Valori ( ng/mL)

<1 ani 8-131 47-48 ani 62-243
1-2 ani 9-146 48-49 ani 60-240
2-3 ani 11-165 49-50 ani 59-238
3-4 ani 13-187 50-51 ani 57-236
4-5 ani 15-216 51-52 ani 55-235
5-6 ani 19-251 52-53 ani 53-234
6-7 ani 24-293 53-54 ani 52-233
7-8 ani 30-342 54-55 ani 51-233
8-9 ani 39-396 55-56 ani 49-234
9-10 ani 49-451 56-57 ani 48-235
10-11 ani 62-504 57-58 ani 47-236
11-12 ani 76-549 58-59 ani 46-238
12-13 ani 90-581 59-60 ani 44-240
13-14 ani 104-596 60-61 ani 43-241
14-15 ani 115-591 61-62 ani 41-243
15-16 ani 121-564 62-63 ani 40-244
16-17 ani 122-524 63-64 ani 38-244
17-18 ani 120-479 64-65 ani 36-244
18-19 ani 117-436 65-66 ani 34-241
19-20 ani 113-399 66-67 ani 32-238
20-21 ani 109-372 67-68 ani 30-235
21-22 ani 107-351 68-69 ani 28-231
22-23 ani 105-337 69-70 ani 27-228
23-24 ani 103-326 70-71 ani 26-226
24-25 ani 102-317 71-72 ani 24-224
25-26 ani 100-311 72-73 ani 24-222
26-27 ani 98-305 73-74 ani 23-221
27-28 ani 96-301 74-75 ani 22-220
28-29 ani 93-297 75-76 ani 21-218
29-30 ani 91-293 76-77 ani 20-216
30-31 ani 89-290 77-78 ani 20-214
31-32 ani 87-286 78-79 ani 19-210
32-33 ani 85-283 79-80 ani 18-206
33-34 ani 83-280 80-81 ani 18-200
34-35 ani 82-279 81-82 ani 18-193
35-36 ani 81-278 82-83 ani 17-186
36-37 ani 80-277 83-84 ani 17-179
37-38 ani 80-277 84-85 ani 17-173
38-39 ani 79-276 ≥85 ani 17-167
39-40 ani 78-274
40-41 ani 76-271
41-42 ani 75-267
42-43 ani 73-263
43-44 ani 71-258
44-45 ani 69-253
45-46 ani 66-249
46-47 ani 64-246
Sex masculin
Vârsta Valori ( ng/mL) Vârsta Valori ( ng/mL)

<1 ani 11-100 47-48 ani 71-224
1-2 ani 12-120 48-49 ani 69-224
2-3 ani 13-143 49-50 ani 68-225
3-4 ani 14-169 50-51 ani 67-225
4-5 ani 15-200 51-52 ani 66-225
5-6 ani 16-233 52-53 ani 65-222
6-7 ani 17-269 53-54 ani 64-218
7-8 ani 18-307 54-55 ani 62-214
8-9 ani 20-347 55-56 ani 61-210
9-10 ani 23-386 56-57 ani 59-206
10-11 ani 29-424 57-58 ani 58-204
11-12 ani 37-459 58-59 ani 56-203
12-13 ani 49-487 59-60 ani 55-203
13-14 ani 64-508 60-61 ani 53-206
14-15 ani 83-519 61-62 ani 51-209
15-16 ani 102-520 62-63 ani 49-214
16-17 ani 119-511 63-64 ani 46-219
17-18 ani 131-490 64-65 ani 43-225
18-19 ani 137-461 65-66 ani 40-231
19-20 ani 137-428 66-67 ani 37-236
20-21 ani 133-395 67-68 ani 34-240
21-22 ani 127-364 68-69 ani 31-243
22-23 ani 120-338 69-70 ani 29-245
23-24 ani 112-316 70-71 ani 27-246
24-25 ani 105-298 71-72 ani 26-245
25-26 ani 99-283 72-73 ani 25-242
26-27 ani 94-271 73-74 ani 24-236
27-28 ani 90-262 74-75 ani 23-229
28-29 ani 87-255 75-76 ani 22-221
29-30 ani 84-250 76-77 ani 22-212
30-31 ani 83-246 77-78 ani 21-204
31-32 ani 82-244 78-79 ani 20-196
32-33 ani 82-243 79-80 ani 19-189
33-34 ani 82-242 80-81 ani 18-184
34-35 ani 82-242 81-82 ani 17-180
35-36 ani 83-241 82-83 ani 16-177
36-37 ani 83-240 83-84 ani 16-176
37-38 ani 83-239 84-85 ani 16-176
38-39 ani 83-238 ≥85 ani 15-177
39-40 ani 83-238
40-41 ani 82-237
41-42 ani 81-236
42-43 ani 80-235
43-44 ani 78-233
44-45 ani 76-230
45-46 ani 74-227
46-47 ani 72-225
Factori de conversie: ng/mL = µg/L; 1nmol/ = 1 ng/mL x 0.131
Limita de detecţie – 3 ng/mL3.

Malnutriţia determină niveluri scăzute de somatomedin C, în prezenţa unei
concentraţii normale de hormon de creştere circulant.
Nivelul seric de IGF-I nu permite diferenţierea nanismului hipofizar de tulburările
constituţionale de creştere şi dezvoltare (este scăzut în ambele condiţii).
Valori scăzute de IGF-I mai pot fi întâlnite la persoane vârstnice, în afecţiuni acute,
hipotiroidism, pubertate întârziată, anorexie nervoasă, sindrom de deprivare maternă,
ciroză hepatică, diabet zaharat decompensat.
Valori crescute de IGF-I se întâlnesc în sarcină, pubertate precoce, obezitate 1;4.
• Medicamente
Creşteri: aminoglutetimid, clonidină, dexametazon, goserelin, hormon de creştere,
medroxiprogesteron, prednisolon2.
Scăderi: contraceptive orale, estrogeni, etinil estradiol, metimazol2.
Efecte variabile: tamoxifen2.
incluse în componentele din kit şi da rezultate neconcludente3.
21. INSULINA
Valori de referinţă – 2.6-24.9 µU/mL4.
Factor de conversie: µU/mL= pmol/L x 0.146; pmol/L = µU/mL x 6.84.
Limita de detecţie – 0.20 μU/mL (1.39 pmol/L)4.
Valori de alertă clinică – > 35 µU/mL1.
Hipoglicemia à jeun (< 45 mg/dL) în asociere cu niveluri crescute de insulină este

sugestivă pentru diagnosticul de insulinom. Pentru creşterea sensibilităţii testului în
depistarea tumorilor pancreatice secretante de insulină, glucoză şi insulină se pot
doza după o pauză alimentară mai mare (maximum 72 ore – perioada în care
pacientul consumă doar lichide, fără calorii sau cafeină). Testul se efectuează
numai în condiţii de spitalizare şi este util pentru excluderea cazurilor de hipoglicemie
reactivă5.
Determinarea insulinei nu prezintă utilitate clinică în diagnosticul diabetului zaharat.
In trimestrele II şi III de sarcină există o rezistenţă relativă la insulină, cu o creştere a
nivelului insulinei şi hipoglicemie progresivă5.
La indivizii obezi nivelurile de insulină à jeun sunt mai mari decât la adulţii cu greutate
normală.
Hipoglicemia provocată prin administrarea de insulină poate mima un insulinom. În
astfel de situaţii este utilă dozarea peptidului C. Peptidul C rezultă prin clivarea
proinsulinei în celulele beta şi nu se regăseşte în insulina farmaceutică. Prin
urmare, în cazurile de hipoglicemie provocată se întâlnesc niveluri crescute de
insulină însoţite de niveluri scăzute de peptid C, în timp ce în insulinom se obţin valori
crescute atât pentru insulină cât şi pentru peptidul C5.
• Medicamente
Creşteri: acetohexamida, albuterol, aminoacizi, aspirina, beclometazona, clorpropamida,
ciproheptadin (la persoane care nu au diabet), contraceptive orale, danazol, glipizid, gliburid,
gluconat de calciu (la nou născuţi), hidroclorotiazida, hormon de creştere, insulina, interferon
alfa-2a, levodopa, lisinopril, medroxiprogesteron, niacina (doze mari), prednisolon, secretina
(i.v.), spironolactona, streptozocin, sucroza, terbutalina, tolazamida, tolbutamida, verapamil2.
Scăderi: blocanţi betaadrenergici (ex.: propranolol), calcitonina, clorpropamida (când nivelul

iniţial este înalt), cimetidina, clofibrat, diazoxid, doxazosin, fenformin, fenobarbital, fenitoin,
furosemid, metformin, nifedipin, tiazide, tolbutamida (la unii pacienţi)2.
– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de
sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
22. LH(hormon luteinizant)

Valori (mUI/mL)
Vârstă Bărbaţi Femei
0-1 luna 0.1-7.8 0.1-7.8
2-12 luni <0.1-0.4 <0.1-0.4
1-5 ani 0-1.3 0-0.5
6-10 ani 0-1.4 0-3.1
11-13 ani 0.1-7.8 0-11.9
14 -17 ani 1.3-9.8

1-95.6
>=18 ani 1.7-8.6
La femei nivelul de LH variază şi în funcţie de fazele ciclului menstrual:

Faza ciclului menstrual Valori (mUI/mL)
• faza foliculară 2.4-12.6
• faza luteală 1.0-11.4
• postmenopauză 7.7-58.5
Factor de conversie: mUI/mL = UI/L.

Limita de detecţie – 0.1 mUI/mL6.
Secreţia de LH este pulsatilă (cu variaţii importante în diferite faze ale ciclului menstrual, dar
şi cu variaţii circadiene) ca răspuns la eliberarea intermitentă de GnRH. De aceea,
interpretarea valorii unei singure determinări este dificilă. S-a sugerat amestecul în părţi
egale de seruri obţinute după recoltări la 15-30 minute interval, pentru a reduce efectul
secreţiei pulsatile.
• Medicamente
Creşteri: acid valproic, bromocriptina, clomifen, hidrocortizon, naloxon, spironolactona1.
Scăderi: digoxin, analogi ai GnRH (gonadotropin releasing hormone) în administrare
continuă, megestrol, (suprimă vârful producţiei de LH), noretindrona, contraceptive orale,
fenitoin, fenotiazine, pravastatin, progesteron (suprimă vârful producţiei de LH), stanozolol1.
Efecte variabile: estrogeni (dietilstilbestrol, etinilestradiol, mestranol), cu efecte variabile în
funcţie de doza şi de durata administrării (dozele mari produc scăderi ale LH; dozele mici
produc creşteri ale LH; efectele durează numai câteva zile), ketoconazol, finasterid,
tamoxifen, acid valproic1;6.
23. PEPTIDUL C
Valori de referinţă – 0.81-3.85 ng/mL
Factori de conversie ng/mLx 0.33333=nmol/L ; nmol/Lx 3.0=ng/mL1.
Limita de detecţie – 0.05 ng/mL1.
Pacienţii cu neoplasme secretoare de insulină au niveluri ridicate de insulină

endogenă şi peptid C; din contră, pacienţii cu hipoglicemie factitia au niveluri scăzute
de peptid C în prezenţa nivelului crescut de insulină serică (exogenă).
În cazul unei toleranţe scăzute la glucoză, o creştere a peptidului C în timpul testului
de toleranţă la glucoză orientează spre insulinorezistenţă.
Diferenţierea între diabetul de tip I şi de tip II se face prin determinarea simultană a
glucozei şi peptidului C la testul oral de toleranţă la glucoză. Concentraţiile de peptid
C sunt scăzute la tipul I şi normale/crescute la tipul II. Importanţa este diferenţierea
dintre diabetul de tip I latent sau tardiv autoimun (LADA), care prezintă concentraţii
scăzute de autoanticorpi specifici, de diabetul de tip II
Nivelurile de peptid C sunt crescute la pacienţii cu insuficienţă renală cronică.
In evaluarea hipoglicemiei, determinarea insulinei şi a peptidului C nu sunt utile dacă
glucoza serică este mai mare de 60 mg/dL.
recoltarea de sânge să se facă dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;
24. PROGESTERON
Valori de referinţă – Sunt dependente de vârstă şi sex, iar la femei şi de perioada
ciclului menstrual7:
Sex
(nmol/L)
Femei
• faza foliculara
• faza luteala 2.4-9.4
• postmenopauza 5.3-86
0.3-2.5
Bărbaţi
0.7-4.3
• Prepubertar: 0.3-1.8 nmol/L

• Trimestrul I de sarcină: 32.6-140 nmol/L
• Trimestrul II de sarcină: 62-262 nmol/L
• Trimestrul III de sarcină: 206.7-728 nmol/L
Factori de conversie: nmol/L x 0.314 = ng/mL; ng/mL x 3.18 = nmol/L.
Limita de detecţie – 0.095 nmol/L (0.030ng/mL)7.
Valori critice – <16 nmol/L: sarcină neviabilă; 16-32 nmol/L: sarcină patologică1.
• Medicamente
Creşteri: corticosteron, clomifen (creşteri peste normal în faza luteală), 11-
deoxicortisol, 11-deoxicorticosteron, dihidroprogesteron, dibenzodiazepina,
fenotiazina, hidroxiprogesteron, ketoconazol, pregnandiona (reacţie încrucişată),
tamoxifen, TRH2.
Scăderi: acid valproic, ampicilină, carbamazepin, contraceptive orale, danazol,

dopamină, ergotamină, etinilestradiol, fenilbutazonă în doze terapeutice, fenitoin,
levodopa, medroxiprogesteron, pentobarbital, pravastatin, PGF-2alfa (dinoprost,
trometamina)2.
25. PROINSULINA INTACTA

Valori de referinta
Pacienti normoponderali, á jeun <7.31 pmol/L
Insulinodependenti, á jeun <16.01 pmol/L
Insulinodependenti, postprandial <63.27 pmol/L2.
Peste 80% din pacientii cu insulinom au concentratii de proinsulina peste limita
superioara a intervalului de referinta. Sensibilitatea si specificitatea pentru
diagnosticul de insulinom in cursul hipoglicemiei este aproximativ 75%, respectiv
aproape de 100% la un cut-off de 20 pmol/L. O sensibilitate mai mare (>95%) poate
fi atinsa la un cut-off de 5 pmol/L.
Valori mult crescute de proinsulina apar la pacientii cu deficit de PC1/3. Acestia
prezinta defecte in procesarea multor peptide hormonale si sufera de diabet,
insuficienta adrenala, infertilitate si obezitate. Au un nivel scazut, uneori nedetectabil,
de insulina si nivel semnificativ crescut de proinsulina, care creste si mai mult dupa
ingestia de alimente. Acesti pacienti prezinta si alte anomalii hormonale, inclusiv
deficit de cortizol (din cauza lipsei procesarii pro-opiomelanocortinei in ACTH)4;5;6.
Niveluri crescute de proinsulina indica un stadiu avansat de epuizare a celulelor beta
pancreatice si reprezinta un marker cu specificitate inalta pentru rezistenta la
insulina. Poate fi utilizat ca marker arbitrar pentru stabilirea deciziei terapeutice in
diabetul zaharat de tip 2: medicamente care stimuleaza secretia de insulina
(insulinsecretagoge), substante care cresc sensibilitatea tesuturilor la insulina
(sensibilizatori ai insulinei) sau insulinoterapie1.
Interpretarea valorilor proinsulinei la pacientii cu hipoglicemie trebuie facuta in
contextul bolii si impreuna cu alte rezultate (de exemplu insulina,peptid C)4.
Valori crescute de proinsulina se obtin si la pacientii cu insuficienta renala
cronica,ciroza,hipertiroidism3
26. PROLACTINA
Valori ( µUI/mL)
Vârstă Bărbaţi Femei
1-30 zile <1720 <2010
1-12 luni <610 <640
1-3 ani <280 <360
4-6 ani <360 <280
7-9 ani <250 <280
10-12 ani <280 <210
13-15 ani <360 <300
16-18 ani <320 <380
>18 ani 98-456 127-637
La femei nu există o periodicitate legată de ciclul menstrual, cu excepţia unei creşteri

uşoare la mijlocul ciclului.
In cursul sarcinii se înregistrează creşteri progresive ale valorilor de prolactină,
atingându-se în trimestrul III concentraţii de 15-20 de ori mai mari faţă de nivelul
iniţial.
Valori de referinţă sarcină:

trimestrul 1: 189 – 4051 mUI/mL
Postpartum valorile prolactinei se normalizează în 4-6 săptămâni. Suptul determină

creşteri prompte ale concentraţiei de prolactină, însă nivelurile bazale de prolactină în
perioada de lactaţie nu sunt semnificativ crescute.
Factori de conversie : mUI/mL = mUI/L; mUI/L x 0.0472 = ng/mL; ng/mL x 21.2 =

mUI/L.
Limita de detecţie – 0.095 nmol/L (0.030ng/mL)7.
Valori critice – >5000 mUI/mL – un indicator foarte probabil de prolactinom1.

Un nivel normal de prolactină nu exclude existenţa unei tumori hipofizare.
• Medicamente
Creşteri: antidepresive triciclice, antihistaminice, antipsihotice (ex.: haloperidol,

loxapin, molindon, fenotiazine, pimozid, sulpirid, tiotixen), arginina, benserazida,
carbidopa, cimetidina, contraceptive orale, danazol, enalapril, estrogeni, fenitoin,
furosemid, insulina, interferon, interleukine, labetolol, metoclopramid, inhibitori ai
monoaminoxidazei, opiacee, ranitidina, rezerpina, TRH (thyrotropin releasing
hormone), verapamil2;6;8.
Scăderi: apomorfina, carbamazepina, ciclosporina, clonidina, dexametazon,

finasterid, dopamina, ergo-alcaloizi (inclusiv bromocriptina), hormoni tiroidieni,
levodopa, nifedipin, pergolide mesylate2;6;8.
Nivelul crescut al prolactinei serice se poate datora unei hiperprolactinemii reale
(creşterea monomerilor de prolactină) sau poate fi consecinţa prezenţei dimerilor şi
polimerilor de prolactină (macroprolactinemie), care sunt biologic inactivi sau cu o
activitate diminuată (este cazul hiperprolactinemiilor de laborator fără expresie clinică
şi imagistică)5.
De aceea, în cazul valorilor crescute de prolactină, se efectuează dozarea prolactinei

şi după retratarea probei cu polietilenglicol (PEG) 6000. PEG va precipita
macroprolactinele, iar în supernatant vor ramâne monomerii biologic activi. Doar în
cazul în care valoarea prolactinei obţinută după pretratare cu PEG reprezintă peste
60% din valoarea prolactinei din serul netratat se poate afirma diagnosticul de
hiperprolactinemie7. Proba conţine în principal macroprolactine şi/sau oligomeri de
prolactină (pseudo-hiperprolactinemie) în cazul unui procent <40%. Proba conţine
atât monomeri cât şi macroprolactine sau oligomeri de prolactină în cazul unui
procent cuprins între 40% şi 60%; pentru un diagnostic corect se recomandă testarea
prin metoda de referinţă (cromatografie prin gel-filtrare).
Deoarece există diferenţe foarte mari în ceea ce priveşte sensibilitatea diverselor

tipuri de reactivi de a detecta macroprolactine, nu se recomandă compararea
rezultatelor obţinute cu metode şi reactivi diferiţi.



27. RENINA PLASMATICA DIRECTA

Valori de referinta3
• Clinostatism: 2.8-39.9 μUI/mL
• Ortostatism: 4.4-46.1 μUI/mL.
Raport aldosteron/renina: <3.7.
Limita de detectie
– functionala (in domeniul de linearitate): 1.96 μUI/mL.
– analitica: 0.53 μUI/mL3.
Screening-ul pentru hiperaldosteronismul primar este considerat pozitiv în cazul în

care se obţine un raport aldosteron/renină >54. In continuare, se va recurge la
testele de confirmare (testul de incarcare cu sodiu p.o., testul de infuzie salina, testul
de supresie cu fludrocortizon sau testul de provocare cu captopril)6. In stenoza
arterei renale se inregistreaza valori crescute atat ale reninei plasmatice cat si ale
aldoste ronului seric. Valorile reninei sunt utile pentru decizia clinica de a recurge la
investigatii imagistice ale vaselor renale3;5.
● Medicamente
Cresteri: captopril, furosemid
Scaderi: contraceptive orale2.

28. SHBG(sex hormone binding globuline)

Varstă şi sex Valori SHBG (nmol/L)
Bărbaţi (17-65 ani) 14.5-48.4
Femei 17-50 ani (care nu sunt gravide) 26.1-110
Femei postmenopauză (fără tratament 14.1-68.9

hormonal)
În sarcină (trimestrul III) valorile SHBG sunt crescute.

Factori de conversie: nmol/L x 0.095 = μg/mL (mg/L); μg/m L(mg/L) x 10.53 =
nmol/L.
Limita de detecţie – 0.35 nmol/L (0,033 μg/mL)1.
Valori crescute ale SHBG pot fi intâlnite la bărbaţii vârstnici.
• Medicamente
Creşteri: corticoterapie, tratament cu hormon de creştere.
Scaderi: contraceptive orale, anticonvulsivante, terapie hormonală de substituţie.



29. T3 (TRIIODOTIRONINA)
Valori de referinţă – sunt în funcţie de vârstă4:
Vârstă Valoare Valoare

(nmol/L) (ng/mL)
0-6 zile 1.12-4.43 0.73-2.88
6 zile-3 luni 1.23-4.22 0.8-2.75
3-12 luni 1.32-4.07 0.86-2.65
1-6 ani 1.42-3.80 0.92-2.48
6-11 ani 1.43-3.55 0.93-2.31
11-20 ani 1.4-3.34 0.91-2.18
>20 ani 1.27-3.07 0.83-2
Femeile gravide au concentraţii de T3 mai mari, corelate cu vârsta gestaţională:
– trimestrul I: 1.61-3.53 nmol/L (1.05-2.30 ng/mL);
– trimestrul II: 1.98-4.03 nmol/L (1.29-2.62 ng/mL);
– trimestrul III: 2.08-4.02 nmol/L (1.35-2.62 ng/mL)4.
Factori de conversie: nmol/L x 0.651=ng/mL; ng/mL x 1.536=nmol/L.
Limita de detecţie – 0.300 nmol/L (0.195 ng/dL)4.
Valori de alertă clinică – nivel scăzut: <0.77 nmol/L; nivel crescut: >4.62 nmol/L1.
Acest test nu se recomandă pentru diagnosticarea hipotiroidismului; valorile scăzute prezinta

semnificaţie clinică minimă.
Nivelul de T3 este afectat de modificări ale proteinelor serice sau ale situsurilor de legare
(scăzut în sindroame nefrotice, crescut în sarcină). In aceste situaţii se recomandă dozarea
FT33.
• Medicamente
Creşteri: acid valproic, amiodarona, clofibrat, contraceptive orale, fenitoin, fenotiazine,
fluorouracil, insulina, L-tiroxina, mestranol, opiacee, propiltiouracil, ranitidina, tamoxifen,
terbutalina, TRH2.
Scăderi: agenţi radiologici, amiodarona, asparaginaza, aspirina, atenolol, carbamazepina,

colestiramina, cimetidina, clomifen, clomipramina, corticosteroizi, danazol, dexametazon,
diclofenac, fenitoin, fenobarbital, furosemid, alfa-2a interferon, iodura de potasiu, isotretinoin,
litiu, metimazol, metoprolol, naproxen, netilmicina, penicilamina, prednison, propranolol,
steroizi anabolizanţi, somatostatin, sulfoniluree, teofilina2.
30. T4 (TIROXINA TOTALA)

Valori de referinţă – sunt în funcţie de vârstă3:
Vârstă Valoare Valoare
(nmol/L) (µg/dL)
0-6 zile 64.9-239 5.04-18.5
6 zile-3 luni 69.6-219 5.41-17
3-12 luni 73-206 5.67-16
1-6 ani 76.6-189 5.95-14.7
6-11 ani 77.1-178 5.99-13.8
11-20 ani 76.1-170 5.91-13.2
>20 ani 66.0-181 5.13-14.1
În sarcina nivelul T4 înregistrează creşteri de 40-60%, începând cu săptămânile 11-

12, datorită creşterii TBG:
– trimestrul I: 94.4-191 nmol/L (7.33-14.8 µg/dL);
– trimestrul II: 102-208 nmol/L (7.93-16.1 µg/dL);
– trimestrul III: 89.5-202 nmol/L (6.95-15.7 µg/dL).
Factor de conversie: nmol/L x 0.077688 = µg/dL; nmol/L x 0.77688 = µg/L; µg/dL x

12.872 = nmol/L.
Limita de detecţie – 5.40 nmol/L (0.42 µg/dL)3.
Valori de alertă clinică – nivel scăzut: <26 nmol/L (posibilitate de comă

mixedematoasă); nivel crescut: >258 nmol/L (este posibilă apariţia „furtunii
tiroidiene”)1.
În primele 2 luni de viaţă T4 prezintă valori mult mai mari decât la adulţii normali.
Valori crescute ale T4 pot fi întâlnite şi în hipertiroxinemia familială disalbuminemică –
albuminele leagă T4 mai avid decât în mod normal, dar nu şi T3, determinând modificări de
laborator similare celor din tireotoxicoză, dar pacienţii nu sunt tireotoxici din punct de vedere
clinic.
Valori normale ale T4 pot fi întâlnite la pacienţii hipertiroidieni care prezintă tireotoxicoza T3
sau hipertiroidism artificial datorat T3 (administrare de Cytomel)2;4.
• Medicamente
Creşteri: amiodarona, amfetamine, estrogeni, heroină, levodopă, contraceptive orale,
propanolol4;5.
Scăderi: acid aminosalicilic, amiodarona, anticonvulsivante, asparaginaza, aspirină,
corticosteroizi, furosemid în doze mari, litiu, penicilină, rezerpină, rifampicină, somatotropin,
sulfonamide4;5.
31. TESTOSTERON
Sex Vârstă Valori de referinţă
(nmol/L)
M 0-1 luna 0.3-14
M 2-12 luni 0.42-0.72
M 1-6 ani 0.1-1.12
M 7-12 ani 0.1-2.37
M 13-17 ani 0.98-38.5
M Adult 9.9-27.8
F 0-1 luna 0-10
F 2-12 luni 0.42-0.62
F 1-5 ani 0-0.349
F 6-10 ani 0.07-0.87
F 11-13 ani 0.1-2.5
F 14-17 ani 0.24-2.71
F Adult 0.22-2.9
Factori de conversie: nmol/L x 0.288 = ng/mL; ng/mL x 3.47 = nmol/L; ng/mL x 100 =
ng/dL.
Limita de detecţie – 0.087 nmol/L6.
Valori critice – >5 nmol/L la femei – suspiciune proces tumoral3.
Concentraţiile de testosteron prezintă fluctuaţii episodice, circadiene şi ciclice. Din

acest motiv analiza unei singure probe va fi relevantă clinic doar în 68% din cazuri.
Se recomandă astfel să se recolteze 3 probe în interval de 1 oră şi să se determine
testosteronul din proba rezultată în urma amestecului celor 3 seruri.
Testosteronul total poate fi normal la unii bărbaţi cu simptome de deficit androgenic
(datorită nivelurilor crescute de SHBG) sau la unele femei cu hirsutism. In aceste
cazuri se recomandă determinarea testosteronului liber5.
Aproape toate afecţiunile severe, în special cele hepatice, renale şi circulatorii pot
determina scăderi ale concentraţiei de testosteron.
• Medicamente
Creşteri: acid valproic, barbiturice, bromocriptina, clomifen, estrogeni, fenitoin,

flutamida, gonadotropina (la bărbaţi), naloxon, rifampicina4;5;8.
Scaderi: androgeni, carbamazepin, ciclofosfamida, ciproterona, dexametazona,
diazoxid, dietilstilbestrol (1 mg sau mai mult), digoxin (la bărbaţi), etanol (bărbaţi
alcoolici), fenotiazine, gemfibrozil, glucocorticoizi, glucoză, analogi ai GnRH
(gonadotropin releasing hormone) în administrare continuă, halotan, ketoconazol,
magneziu, metoprolol, metirapon, spironolactona, tetraciclina, verapamil4;5;8.
Efecte variabile: contraceptive orale, cimetidina, danazol, finasterid, pravastatin,

tamoxifen4.


32. TESTOSTERON LIBER

Băieţi <12 ani: <4.6 pg/mL
Băieţi 12-18 ani: 0.18 – 23.08 pg/mL
Bărbaţi 19-55 ani: 1-28.28 pg/mL

Bărbaţi >55 ani: 0.7-21.45 pg/mL
Fete <12 ani: <1.46 pg/mL

Fete 12-18 ani: <2.24 pg/mL
Femei 19-55 ani: < 2.85 pg/mL

>55 ani: <1.56 pg/mL
Factori de conversie: pg/mL x 3.47 = pmol/L; pmol/L x 0.288 = pg/mL
Limita de detecţie – 0.04 pg/mL1
Valori scăzute ale testosteronului liber pot fi întâlnite la bărbaţii vârstnici3.
Rezultatele sunt neconcludente dacă pacientul a fost tratat cu preparate cortizonice
sau steroizi naturali/de sinteză1.
33. TSH (hormon de stimulare tiroidiana)

Vârsta Valori de referinţă
(μUI/mL)
0-6 zile 0.7-15.2
6 zile-3 luni 0.72-11
3-12 luni 0.73-8.35
1-6 ani 0.7-5.97
6-11 ani 0.6-4.84
11-20 ani 0.51-4.30
> 20 ani 0.27-4.20
Pe parcursul sarcinii gravidele prezintă o tendinţă de scădere uşoară a concentraţiilor
de TSH:
– trimestrul I: 0.33-4.59 µUI/mL;
– trimestrul II: 0.35-4.10 µUI/mL;
– trimestrul III: 0.21-3.15 µUI/mL.
Factor de conversie: µUI/mL = mUI/L..
Limita de detecţie – 0.005 μUI/mL5.
Aproximativ 3% din femeile gravide prezintă niveluri marcat scăzute sau
nedetectabile de TSH, ca urmare a concentraţiilor crescute de HCG.
In hipotiroidismul secundar (central) pot fi întâlnite valori normale de TSH, dar
activitatea sa biologică este scăzută.
La pacienţii spitalizaţi frecvenţa supresiei TSH este de două ori mai mare la cei cu
afecţiuni non-tiroidiene decât supresia TSH determinată de hipertiroidism.
• Medicamente
Creşteri: agenţi radiologici, amiodarona, atenolol, calcitonina, carbamazepina,

clorpromazin, clomifen, estrogeni conjugaţi, fenitoin, iodura de potasiu, L-tiroxina,
litiu, lovastatin, metimazol, metoclopramid, morfina, prazosin, prednison, propranolol,
rifampicina, sumatriptan, tamoxifen, TRH (thyrotropin releasing hormone)5.
Scăderi: bromocriptina, carbamazepin, corticosteroizi, ciproheptadin, dopamina,

heparina, (administrare i.v.; nivelul de heparină din lichidul de hemodializă este
suficient pentru a produce interferenţe), levodopa, metergolin, fentolamina,
somatostatin, tiroxina5.
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop
diagnostic sau terapeutic5.

Analize Hormonale de La A La Z PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analize Hormonale de La A La Z PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HORMONI – VALORI NORMALE

0-6 <2.3 <2.2

6-10 1.1-5.6 0.9-4.5

15-16 7.6-11.0 8.2-14.2

20-25 15.6-23.4 14.0-18.8

25-40 17.0-25.0 11.0-19.0

40-50 11.4-22.0 10.0-19.0

50-60 9.0-18.0 7.3-16.8

60-70 5.8-13.5 5.5-13.4

70-80 2.9-10.0 3.2-10.9

>80 2.7-8.0 1.8-5.8

Creşteri: corticotropina, danazol, gonadotrofine, testosteron

Scăderi: androgeni, contraceptive orale, corticosteroizi, dexametazonă, estrogeni, fenitoin,

Adulţi – Femei – faza foliculară 0.1-0.8

– faza ovulatorie 0.3-1.4

– faza luteală 0.6-2.3

Sarcină (trimestrul III) 02-12

Nou-născuţi – băieţi <0.8

Copii (1-2 luni) – băieţi 3.6-13.7

Copii (2-3 luni) – băieţi 1.7-4

Copii (3 luni-14 ani) 0.07-1.7

După stimulare cu ACTH: <3.2 ng/Ml

Factor de conversie: ng/mL x 3.026 = nmol/L.

Limita de detecţie – 0.034 ng/mL

3. ACTH – hormon adrenocorticotrop (corticotropina sau corticostimulina)

Valori de referinţă – 7.2-63.3 pg/mL (1.6-13.9 pmol/L); valorile au fost stabilite

Factori de conversie: pg/mL x 0.2202 = pmol/L pmol/L x 4.541 = pg/mL

Limita de detecţie – 1 pg/mL (0.22 pmol/L)

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate

 SIADH; ● Diabet insipid de cauză centrală;

Creşteri: amilorid, clortalidona, clorura de amoniu, corticotropina, dobutamina, fenoldopam,

Scăderi: antiinflamatorii nesteroidiene, atenolol, candesartan, captopril, carvedilol, clonidina,

Valori de referință – 20-40 ng/L

9. CORTIZOL LIBER URINAR

10. CORTIZOL SALIVAR

11. CORTIZOL SERIC

Limita de detecţie – 1.5 nmol/L8.

Creşteri: anticonvulsivante, aspirina, atropina, benzodiazepine,

Adulţi – Femei • faza foliculară 45.4-854

• faza ovulatorie 151-1461

• faza luteală 81.9-1251

– Bărbaţi 41.4 – 159

Sarcină • trimestru I 561 – 11902

• trimestrul II 5729 – 78098

• trimestrul III 31287 – >110100

Copii (1-10 ani) • fetiţe 22.0-99

14. ESTRIOL NECONJUGAT

27 14.21 7.9 – 22.2

28 14.56 7.9 – 24.3

29 15.6 7.9 – 26.7

31 19.06 9.0 – 34.3

32 21.5 9.7 – 39.5

34 29.1 11.4 – >41.6

35 35.4 13.5 – >41.6

36 >41.6 16.3- >41.6

37 >41.6 19.4- >41.6

38 >41.6 22.8- >41.6

39 >41.6 25.3- >41.6

40 >41.6 26.3- >41.6

Factori de conversie: ng/mL x 3.467 = nmol/L; nmol/L x 0.287 = ng/mL.

!Menţiune: valorile mediane se referă la o sarcină unică; in cazul sarcinilor multiple

Limita de detecţie – 0.1ng/mL3.

<=4 0.2-2.8 0.2-11.1