Prof dr.

Laura Gheucă Solovăstru

Scabia Pediculozele

 Larva migrans
Etiologie: este provocată de specia Sarcoptes scabiae
varietatea hominis, un artropod din clasa Arahnidelor,
subclasa Acari, familia Sarcoptide.

Modalităţi de transmitere:
▪ contact direct;
▪ contact sexual;
▪ prin intermediul obiectelor de toaletă;
▪ de la animale.
Sarcoptes scabiei
 ▪ nediagnosticarea la timp;
▪ tratamentul incorect (aplicarea de dermatocorticoizi);
▪ ignorarea normelor de dezinfecţie vestimentară;
▪ focarele cu grad mare de răspândire şi contagiozitate
(creşe, şcoli, grădiniţe).

Perioada de incubaţie variază

între 1 – 3 săptămâni.
 Femela fertilizată sapă un şanţ - depune ouăle - moare;
 ouă  larve cu trei perechi de picioare  nimfe  paraziţi adulţi;
 Masculul - moare imediat după copulaţie;
 Populaţia de paraziţi femele la o persoană parazitată - o medie de
10-12 paraziţi.
a) leziuni specifice:
- şanţul acarian
 cea mai caracteristică leziune, dar este rar întâlnită la adult;
 se prezintă sub forma unei leziuni liniare (filiformă), sinuoasă, scurtă de
1-2 mm, în care se găseşte femela ovigeră;
 locurile de elecţie sunt spaţiile interdigitale, palme şi plante.

- vezicula perlată – este o proeminenţă translucidă, cu lichid clar sau

purulent, care marchează capătul şanţului acarian.
Leziuni caracteristice scabiei
b) leziuni nespecifice:

- leziuni de tip prurigo

 sunt leziuni papulo veziculoase
de mărimi diferite situate pe o bază eritematoasă;
 localizarea este caracteristică şi interesează abdomenul inferior
subombilical, fese, coapse, coate, genunchi, articulaţiile pumnului,
peretele anterior al axilei, organele genitale şi regiunea perigenitală;
 la copii leziunile pot avea dispoziţii particulare: palme, plante, faţa şi
scalp.
- alte leziuni tot cu caracter nespecific sunt: leziuni urticariene,
leziuni de grataj sau veziculo-bule.
Localizările de elecţie ale scabiei: feţele laterale ale degetelor mâinii
Localizările de elecţie ale scabiei: margnea cubitală a mâinii şi faţa de
flexie a pumnului
Localizările de elecţie ale scabiei: feţele de extensie ale coatelor
Localizările de elecţie ale scabiei: pereţii anteriori ai axilelor,
periareolar mamar şi submamar
Localizările de elecţie ale scabiei: subombilical, genital şi perigenital
Leziuni necaracteristice scabiei: papulo-vezicule, excoriaţii
Alte localizările ale scabiei la copil
 papulo-vezicule: prin mecanism alergic
( prurigo acarian = papule centrate în vârf de o veziculă )
 zone de elecţie:
▪ partea laterală a degetelor mâinii
▪ partea de extensie a cotului
▪ peretele anterior al axilei
▪ sâni la femeie (areola)
▪ abdomen – subombilical
▪ partea de flexie a pumnului
▪ OGE: – la bărbat: teaca penisului, gland, scrot
▪ la femeie şi la bărbat: perigenital, fese şi regiunea subfesieră
 La copilul mare şi adult sunt respectate: extremitatea
cefalică, gâtul, spatele – zona interscapulară, palmele şi
plantele.

 La sugar leziunile pot fi localizate oriunde pe suprafaţa

cutanată.
 pruritul este simptomul caracteristic, este intens şi se
exacerbează nocturn;
 se datorează reacţiei de hipersensibilizare la paraziţi, iar
exacerbările nocturne sunt produse de iritaţia directă
provocată de paraziţii în mişcare.
 forma clasică (caracterizată prin leziuni specifice
pruriginoase);

 forma incognito (este forma nediagnosticată şi tratată cu

corticoizi topici);

 forma frustă (apare la persoane cu igienă bună; leziunile

cutanate sunt discrete dar pruritul este intens);
 forma nodulară:
▪ caracterizată prin noduli pruriginoşi, persistenţi, acoperiţi uneori
cu cruste hematice produse prin grataj;
▪ nodulii scabioşi sunt produşi printr-o reacţie granulomatoasă la
fragmente de artropod, şi apar la indivizii cu hipersensibilitate la
antigenele parazitare;
▪ această formă răspunde greu la tratament şi leziunile persistă luni
de zile;
▪ localizarea: frecvent nodulii persistă pe fese, organe genitale,
coapse.
 forma norvegiană (scabia norvegiană-crustoasă):
▪ este o formă clinică rară, apare la persoanele cu deficit imunitar;
▪ clinic se caracterizează prin leziuni scuamo-crustoase, groase,
bogate în paraziţi;
▪ localizare: predominant pe scalp, palme, dar leziunile pot interesa
suprafeţe întinse de tegument;
▪ pruritul este moderat, dar persistă o adenopatie generalizată.
Scabia norvegiană
 scabia animalieră:

▪ sursa: animalele de casă (pisica, câinele, porcul)

▪ contaminarea: se face prin contact direct;
▪ leziunile sunt eritemato papuloase, rar papulo-veziculoase,
pruriginoase;
▪ localizare: obişnuit pe părţile descoperite ale mâinilor, braţelor,
antebraţelor.

 scabia cerealieră: leziunile sunt de tip papulo-veziculos sau

urticarian cu aspectul unei dermatite de contact pe
suprafeţele descoperite.
 pruritul cu exacerbare nocturnă;
 contextul epidemiologic sugestiv;
 localizarea leziunilor (specifice şi nespecifice) pe
zonele de elecţie;
 prezenţa de leziuni nespecifice;
 proba terapeutică.
Contextul epidemiologic: cazuri intrafamiliale sau în instituţii de
copii sau bătrâni
 examenul parazitologic pune în
evidenţă prezenţa paraziţilor sau ouăle
acestora.
 Examenul histopatologic
 dermatoscopia
Vizualizare dermoscopică a
Sacoptesului scabiei
Evidenţierea Sarcoptes scabiei prin examen histopatologic
al piesei de biopsie
1) prurigouri: erupţii papulo-veziculare şi prurit (nocturn şi diurn);
leziunile - diseminate, fără zone de elecţie

2) eczema papulo-veziculoasă - prurit şi leziuni diseminate

3) lichenul plan: papule plane, poligonale, strălucitoare, cu zone de

elecţie

4) sifilisul I şi II:
 şancrul sifilitic - diferenţiat de leziunea scabioasă de pe teaca
penisului, o papulocrustă = şancru scabios; şancrul sifilitic nu are
prurit, nici durere, are baza dură, infiltrată

 sifilidele papuloase: papule rotunjite, lenticulare, fără prurit, cu

guleraş de descuamare în jur
 impetiginizare (suprainfecţia bacteriană a
leziunilor);

 eczematizarea;

 lichenificarea (în formele cronice, ca urmare a

gratajului prelungit).
 are ca scop distrugerea acarienilor de la nivel cutanat,
sterilizarea lenjeriei şi vestimentaţiei.

 PIRETRINE: insecticide de contact naturale,

extrase dintr-o specie de crizantemă; toxicitatea
este scăzută

 PIRETROIZI – derivaţi sintetici:

PERMETRIN – soluţie / cremă 5% - se aplică pentru
8 – 12 ore, este suficientă o singură aplicaţie
 Lindanul 1% (Lindanest) este utilizat pentru
tratamentul scabiei la adult;
 Unguentul cu sulf precipitat 10% pentru
adulţi şi 3% pentru copii, sau Sulf coloidal 8%;
 Benzoatul de benzil 25% pentru adulţi şi
12% pentru copii;
 Permetrina 5% - eficient în aplicaţii unice;
 Crotamiton 10% (pentru tratamentul scabiei
la copii).
 tratamentul corect al bolnavilor
 dezinfecţia lenjeriei şi hainelor
 educaţie sanitară
 Este o dermatoză parazitară produsă de paraziţi
hematofagi, numiţi păduchi.

Etiologie :
două specii sunt capabile să
producă leziuni cutanate la om :
 Pediculus humanus,
cu două subspecii,
 Capitis (B) şi
 Corporis.(C)
 Phtirius pubis (păduchele lat).
Pediculus humanus capitis
 Ou

Fir de păr

este responsabil pentru

pediculoza scalpului.

Etiopatogeneza

 Femela are dimensiuni de 3-4 mm, trăieşte 40 zile şi depune

10-12 ouă/zi.
 Ouăle sunt fixate de tija firelor de păr, au culoare alb cenuşie
şi se numesc lindeni.
 Afecţiunea este mai frecventă la copii decât la adulţi,
producând epidemii în colectivitate.
 Contaminarea se face prin contact direct sau prin obiecte de
toaletă şi vestimentaţie.
Pediculus humanus capitis: lindeni
 pruritul intens este semnul clinic major al bolii, în ariile intens
parazitate.
 datorită gratajului prelungit apar leziuni (de impetigo
crustos) cu aglutinarea firelor de păr;
 în formele vechi de boală şi când leziunile sunt intens
parazitate, se instalează adenopatia retromastoidiană sau
laterocervicală.
 pe firele de păr sunt prezenţi lindeni, situaţi la câţiva mm de
emergenţa firelor de păr (formaţiuni alungite alb-gri), intens
aderente.
Pediculoza capului: localizări de elecţie

Localizare: regiunea occipitală este

sediul de electie pentru pediculus
capitis, dar leziunile se extind şi
scalpul este interesat în totalitate.
Pediculoza capului
 streptococia scuamoasă a pielii capului;
 neurodermita;
 eczema pielii capului;
 dermatita seboreică.
 igiena locală (spălarea cu apă şi săpun şi aplicarea unei soluţii
de acid acetic 15-20%);
 aplicarea de substanţe cu acţiune antiparazitară:
▪ Lindan 1% (pudraj);
▪ Piretrinele;
▪ Crotamitonul;
▪ Malathion 0,5-1%;
Topice cu antibiotice (pentru formele intens impetiginizate).
Tratamentul se repeta dupa 8-10zile.
 este produsă de Pediculus humanus corporis (păduchele
corpului şi hainelor);
 parazitul se fixează pe haine şi coboară pe piele doar pentru a
se hrăni.
 afecţiunea apare la persoane cu igienă deficitară.
Pediculus humanus
corporis: ciclul evolutiv
 sunt leziuni papulo-veziculoase, care apar la locul înţepăturii,
însoţite de prurit intens.

 alte leziuni mai puţin caracteristice sunt: papule urticariene,

leziuni de tip hemoragic, cruste hematice, cicatrici dispuse
liniar, în regiunea interscapulo-vertebrală;

 concomitent apare şi o pigmentaţie brună a tegumentului,

datorită toxinelor din saliva paraziţilor.
Pediculoza corpului
 Diagnostic diferenţial:
 scabia,
 prurigo cronic.

Tratament:

 Lindan 2-3% în talc, pudraje locale timp de 2-3 zile.

 Crotamiton loţiune 10%;
 Malathion loţiune 0,5%;
 Pipevonyl butoxid 3% în vehicul inert;
 Dezinfecţia lenjeriei, prin pudraj cu insecticide,
spălare, fierbere şi călcare.
 Phthirus pubis

 este produsă de Phtirius pubis sau păduchele lat, şi se localizează

predominant în zona genitală;
 are dimensiuni de 1,5 mm lungime, şi posedă trei perechi de picioare,
prevăzute cu cleşti puternici, cu care se fixează pe firele de păr;
 îşi depun ouăle la rădăcina firelor de păr, după 7-8 zile apar nimfe, iar la
două săptămâni adulţii;
 contaminarea se face prin contact direct (transmitere sexuală) sau
indirect prin lenjeria de corp.
 leziunile sugestive pentru diagnostic sunt mici pete albăstrui
numite macule cerulee, apărute la locul înţepăturii;

 alte leziuni posibile sunt: papulo-vezicule, cruste hematice,

eczematizări, lichenificări;

 pruritul este intens şi însoţeşte constant leziunile;

 pe firele de păr se pot identifica ouăle parazitului sub forma

unor granulaţii gri-gălbui.
 Pediculoza pubiană

Localizare: regiunea genitala, este

zona de elecţie, dar, de aici
parazitul poate migra în regiunea
perianală, coapse, axile, barbă,
mustaţă, gene şi sprâncene.
Pediculoza pubiană: alte localizări
 pruritul vulvar de alte etiologii;

 dermite de contact;

 epidermofiţiile inghinale.
 raderea firelor de păr;
 pulverizaţii cu Lindan 1%;
 precipitat galben de mercur 2% (pentru zona sprâncenară şi
gene);
 aplicaţii oculare cu fluoresceină 20% (instilaţii pe marginea
liberă a pleoapelor);
 dezinfecţia lenjeriei.

Tratamentul se repetă după 7-10 zile.

Vor fi trataţi toţi partenerii sexuali.
Etiologie:
 paraziţii sunt nematode care parazitează în mod obişnuit animalele:
Ankylostoma caninum, Strongyloides stercoides, A. duodenale;
 adultul trăieşte obişnuit în intestinul animalelor, care elimină ouăle prin
fecale;
 din ouă se dezvoltă larve filiforme care pătrund prin tegument;
 la nivelul pielii, larva migrează descriind o leziune liniară cutanată, care
înaintează 1-2cm/zi.
Larva migrans
 iniţial, apare pe tegument o leziune urticariană liniară,
pruriginoasă, situată în zona de pătrundere a parazitului pe
tegument;
 ulterior leziunile migrează, desenând trasee liniare şi
interesează suprafeţe cutanate întinse;
 datorită gratajului, sunt frecvente piodermizări şi
eczematizări secundare.
Larva migrans
Larva migrans
 dermografism liniar;
 urticarie acută;
 eritem anular centrifug.
 general: administrarea de antihelmintice (thiobendazol 25
mg/zi 5 zile)
 local :
- crioterapie la extremitatea activă leziunii liniare (unde se găseşte larva);
- extragerea larvei.