Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RESPIRATOR
Examinarea pacientului cu afecţiune respiratorie:
• Anamneza: date generale, simptome
• Examenul fizic
• Explorări specifice
SEMIOLOGIA APARATULUI
RESPIRATOR
Examenul fizic
•Noțiuni de anatomie topografică
•Noțiuni de fiziologie
•Inspecția
•Palparea
•Percuția
•Ascultația
NOȚIUNI DE ANATOMIE
TORACELE: cilindru aplatizat antero-posterior
Repere:
Linia axilară
Gropiţa anterioară
suprasternală
Unghiul lui Linia axilară
Louis medie
Linia
mediosternală Linia axilară
posterioară
Liniile
medioclaviculare
Toracele lateral
Toracele anterior
T3 T3
GLOBALE LOCALIZATE
(simetrice) Tip respirator
Frecvența
T cifotic Retracții Amplitudine
T cu gibozitate Bombări
T emfizematos
T astenic
T plat
T infundibuliform
T rahitic
T cifoscoliotic
T ftizic
T conoid
INSPECȚIA
TORACELE CIFOTIC:
Accentuarea curburii coloanei
dorsale, cu creșterea diam
antero-posterior
Afecțiuni: vârstnici (femei cu
osteoporoză), SA
TORACELE CU GIBOZITATE:
Angulația unui segment al coloanei care
proemină posterior = gibozitate (cocoașă)
Boli: tbc vertebrală (liza corpurilor vertebrale și
prăbușirea platourilor vertebrale)
INSPECȚIA
TORACELE EMFIZEMATOS:
Mărire globală de volum a toracelui, ↑ diam antero-
posterior și transversal
Coaste orizontalizate, spații intercostale lărgite, unghi
epigastric obtuz
Gât scurt, scurtarea traheii suprasternale (semnul
Campbell), deplasarea cartilajului tiroid în spatele
manubriului sternal
Scăderea amplitudinii mișcărilor respiratorii, expir
prelungit
În cursul inspirului: deplasarea anterioară a peretelui
abdominal (asincronism toraco-abdominal) și
îngustarea diam lateral al toracelui (semnul Hoover)
Contracția m sternocleidomastoidieni la fiecare
respirație = pulsul respirator
Tirajul = aspirarea spațiilor intercostale ca urmare a
presiunii negative intratoracice
În emfizemul pulmonar obstructiv
INSPECȚIA
TORACELE INFUNDIBULIFORM (”de
pantofar”):
Înfundare în ½ inferioară a sternului și a
extremităților anterioare ale coastelor
Uneori poate determina deplasarea
cordului sau modificaări ascultatorii
Congenitală sau dobândită (”boala
cizmarilor”)
TORACELE ÎN CARENĂ:
Proeminarea sternului, asemănător unei corăbii
sau a sternului de pasăre
Constituțional sau ca sechelă de rahitism
Fară valoare patologică deosebită
INSPECȚIA
TORACELE PLAT:
Coloana toracală rectilinie
Ereditar
Poate da sufluri cardiace sau modificări radiologice ale
cordului
TORACELE ASTENIC (paralitic):
Aplatizat antero-posterior, coaste verticalizate, spații
intercostale înguste
Fose supra și subclaviculare înguste, unghi epigastric ascuțit
”scapulae alatae” = aspect de detașare parțială a scapulelor
în zona mediană, cu aspect de aripioare
În boli neurologice
TORACELE CIFOSCOLIOTIC:
Curbură în plan antero-posterior și lateral, cu bombarea unui
hemitorace și aplatizarea celuilalt
Boala Scheuermann
Afectarea ventilației
INSPECȚIA
TORACELE RAHITIC:
Modificări sternale: proeminent / înfundat
Modificări costale: ”mătănii costale” = articulații condro-
costale proeminente și nedureroase (dg dif cu sdr Tietze)
șanțiul Harrison = retracția bazei toracelui în contrast cu
proeminența rebordurilor costale
Nu afectează funcția pulmonară
TORACELE FTIZIC:
↑ diam vertical, ↓ diam antero-posterior, proeminența
unghiului Louis, coaste verticalizate, scapulae alatae
Reducerea țesutului adipos și muscular,
Scăderea amplitudinii respirațiilor
În tbc cu evolunție lungă, uneori congenital
INSPECȚIA
MIȘCĂRILE RESPIRATORII
Tipul respirator
Normal: femei - toracic superior, bărbați - toracic inferior, copii -
abdominal
Patologic: toracic superior la B în boli abdominale (ascită,
hepatomegalie, paralizii de diafragm), toracic inferior la femei
(sarcină, tbc, distrofii neuromusculare)
Frecvența respiratorie
Normal: 14 - 18/min, nn = 45/min, copii = 25/min, inspirul este mai
lung ca expirul
Patologic: tahipnee, bradipnee, respirațiile periodice (Cheyne-
Stokes, Biot, Kussmaul)
INSPECȚIA
MIȘCĂRILE RESPIRATORII
Amplitudinea mișcărilor respiratorii
Diminuare simetrică: emfizem, simfize pleurale bilaterale
Diminuare unilaterală: pneumonii, atelectazii, tumori
Tiraj = retracția spațiilor intercostale în inspir, prin creștera presiunii
negative intrapleurale prin obstacol la trecerea aerului în plămâni.
Poate fi supraclavicular (obstacol pe căile aeriene superioare), la
baze (obstacol bronșic)
PALPAREA
Curba lui
Damoiseau
Triunghiul lui Grocco- Triunghiul lui
Rauchfuss Garland
Matitate dură
ASCULTAȚIA
Metodă indispensabilă de examinare a aparatului respirator.
Se poate face
– Direct sau imediat - rar folosită
– Indirect sau mediat - cu stetoscopul
Tehnica ascultației: simetric, de la vârfuri la baze,comparativ,
similar cu percuția
Ce se urmăresc la ascultația pulmonară:
1. Zgomotele respiratorii normale
2. Transmiterea patologică a zgomotelor normale
3. Zomotele patologice supraadăugate
4. Modificări ale tusei și vocii
ASCULTAȚIA
1. ZGOMOTELE RESPIRATORII NORMALE
Zgomotul traheal: intens, aspru, tonalitate înaltă, ascultat la
nivelul zonei extratoracice a traheii. Inspirul = expirul. Nu are
semnificație clinică
Zgomotele bronșice: intense, aspre, tonalitate înaltă, ascultat în
zona manubriului sternal. Inspirul < expirul.
Zgomotele bronhoveziculare: intensitate moderată, tonalitate
medie. Zone de ascultație: anterior - spațiile ic I și II, posterior -
interscapular pe zona de proiecție a bifurcației traheii și bronșiilor
principale. Inspirul = expirul.
Murmurul vezicular: intensitate mică, tonalitate joasă. Zone de
ascultație: cea mai mare parte a câmpurilor pulmonare. Inspirul >
expirul.
ASCULTAȚIA
Inspir/Expir
Traheal
Bronşic
Bronhovezicular
Murmur vezicular
Suflu pleuretic:
– Pleurezii cu cantitate medie de lichid
– Lichidul pleural determină compresiunea zonei pulmonare și
totodată împiedică transmiterea vibrațiilor de frecvență joasă
– Intensitate joasă (se ascultă ”de departe”), tonalitate înaltă,
timbru dulce, aspirativ. Expirul este mai intens datorită
compresiei bronșiei și accentuării condensării pulmonare în expir
– Adăugarea unei condensări pulmonare de altă cauză la
pleurezie → suflu cu caracter intermediar = suflu tubopleuretic
ASCULTAȚIA
Suflu cavitar sau cavernos:
– Condiții de producere: cavitate pulmonară destul de mare (> 5
cm), aproape de peretele toracic + condensarea parenchimului
adiacent + bronșie liberă
– Suflul laringotraheal transmis prin bronșie se amplifică în cavitate
– Caractere: intens, tonalitate joasă, timbru cavitar, inspir mai
intens
– Boli: caverne tbc, neoplazice, microbiene
Suflu amforic:
– Condiții de producere: cavitate > 6 cm, aproape de peretele
toracic, cu pereți netezi + comunicare largă cu bronșia
– Caractere: intensitate medie, tonalitate joasă, timbru metalic, se
aseamănă cu zgomotul dat de suflatul tangențial la gura unei
amfore
– Boli: caverne mari evacuate, chisturi hidatice mari evacuate,
pneumotoraxul marii cavități pleurale (azi cea mai frecventă
cauză de suflu amforic)
ASCULTAȚIA
Bronho-pulmonare Pleurale
Ralurile ronflante:
– Se nasc în bronșiile mari, prin mobilizarea secrețiilor care astupă
parțial lumenul bronșiilor
– Caractere: intense, tonalitate joasă, asemănate cu sforăit sau
corzi de contrabas care vibrează și se ascultă în ambii timpi ai
respirației
– Tusea modifică intensitatea, tonalitatea sau localizarea ralurilor
datorită mobilizării secrețiilor
– Ronchusul traheal: ral ronflant sonor, audibil de la distanță.
Apare în stări agonice, când secrețiile de la nivelul traheii nu se
mai pot elimina
ASCULTAȚIA
Ralurile sibilante:
– Se nasc în bronșiile de calibru mediu și mic, prin prezența
secrețiilor, edemului și spasmului bronșic
– Caractere: intensitate variabilă, tonalitate înaltă, timbru șuierător,
se ascultă în ambii timpi ai respirației (mai intens în expir),
variabile cu tusea
– Ralurile sibilante pot fi mari (intensitate mai mare, tonalitate mai
joasă), mijlocii (intensitate și tonalitate medie) sau mici
(intensitate mică, tonalitate înaltă) în funcție de calibrul bronșiilor
– Ascultație particulară de zgomot de porumbar
Ralurile ronflante și sibilante apar în sdr de obstrucție bronșică din
bronșite acute, cronice, astm bronșic, BPOC, bronșiectazii, neo
bronhopulmonar
ASCULTAȚIA
Ralurile subcrepitante:
– Se nasc în conductul alveolo-bronșic, prin mobilizarea secrețiilor
– Caractere: intensități și tonalități diferite, durata variabilă în inspir
și expir, variabile cu tusea. Comparate cu pocnituri sau cu
spargerea bulelor de aer la suflatul prin pai într-un pahar
– Sunt mai multe tipuri de raluri subcrepitante: mari, mijlocii, mici
– Ralul cavernos sau cavitar: mobilizarea conținutului unei cavități
în inspir și expir. În cavități incomplet golite din tbc cavitară,
abces pulmonar, chist hidatic. Suflu cavitar + ralul cavitar =
garguiment
– Cracmentul: intensitate medie, timbru uscat, crepitații care se pot
număra. În zona de alarmă a lui Chauvet, din tbc infiltrativ-
cavitară
– Ralurile consonante: intensitate mare, timbru metalic. Condiții:
condensarea țesutului peribronșic în apropierea peretelui toracic
– Ralurile subcrepitante mici și mijlocii: intensitate mai mică, timbru
umed, se ascultă la sfârșitul inspirului și începutul expirului. În
staza pulmonară, pneumonii în remisiune, bronșiectazii
ASCULTAȚIA
Ralurile crepitante:
– Se nasc în alveolele pulomnare, datorită desprinderii exudatului
de pereții alveolari la sfârșitul inspirului profund
– Caractere: intensitate mică, fine, egale ascultate la finalul
inspirului (5 - 10 milisec). Comparate zgomotul produs de sarea
încinsă pe plită, frecarea firelor de păr sau călcarea pe zăpadă
înghețată. Se ascultă mai bine după tuse (”în ploaie”)
– În sdr de condensare pulmonară (pneumonii, infarct pulmonar),
EPA, staza pulmonară
– Raluri de deplisare sau de decubit: la persoane imobilizate
prelungit la pat, prin atelectazie datorită ventilației deficitare.
Dispar la inspir profund sau tuse
– Ralurile crepitante de întoarcere sau ”redox”: în faza de rezoluție
a pneumoniei, mai inegale, caracter intermediar între crepitante
și subcrepitante
– Ralurile crepitante ”Velcro”: zgomot asemănător cu desfacerea
manșetei aparatului de tensiune. În fibroze pulmonare
ASCULTAȚIA
Termeni utilizați în literatura anglosaxonă și clasificarea
zgomotelor supraadăugate:
Zgomote discontinui ”crackles” (pocnituri): intermitente,
scurte, nemuzicale
– ”fine crackles” (pocnituri fine): intensitate mică, tonalitate înaltă,
durata scurtă (5 - 10 milisec) - corespund ralurilor crepitante
– ”coarse crackles” (pocnituri aspre): intensitate medie, tonalitate
joasă, durata mai mare (20 - 30 milisec) - corespund ralurilor
subcrepitante
Zgomote continui: durata mai mare (peste 250 milisec):
– ”rhonchi”: ralurile ronflante, tonalitate joasă (sub 200Hz)
– ”wheezes”: ralurile sibilante, tonalitate înaltă (peste 400 Hz)
ASCULTAȚIA
Frecătura pleurală:
– Se naște în cavitatea pleurală, prin frecarea foițelor pleurale
inlamate, în pleuritele uscate
– Caractere: intensitate variabilă, prezent în ambii timpi respiratori,
caracter superficial, nemodificat de tuse. Asemănat cu frecarea
unei bucăți de piele netăbăcită sau unei bucăți de mătase
– Pe zone limitate, dispare odată cu acumularea de lichid sau
regresia inflamației.
– În pleureziile lichidiene, frecătura se ascultă la limita superioară
a lichidului
– Frecăturile pleurale pot fi: fine - la debut, groase - după rezorbția
lichidului
ASCULTAȚIA
4. MODIFICĂRI ALE TUSEI ȘI VOCII
Ascultația tusei:
Tusea cavitară: caverne mari, are tonalitate joasă
Tusea amforică: pneumotorax, are tonalitate înaltă și rezonanță
metalică
Ascultația vocii:
Vocea se transmite la nivelul cuștii toracice ca un murmur
Modificările apar în prezența suflului tubar patologic
Tehnica: pacientul rostește 33, 44; se ascultă direct cu urechea pe
torace sau cu stetoscopul
Se ascultă vocea normală (sonoră) și vocea șoptită (afonă)
ASCULTAȚIA
Vocea sonoră:
Normal: nedistinctă
Bronhofonia: voce ascultată clar, cuvinte bine distinse; în sdr de
condensare cu bronșie liberă
Egofonia (vocea de capră): sunete cu tonalitate înaltă, sacadată,
prin estomparea intermitentă a vocii de către lichidul pleural care
oprește vibrațiile de frecvență joasă; în pleurezii cu cantitate medie
de lichid
Vocea cavitară sau pectorilocvia: tonalitate joasă și amplificată; în
caverne mari superficiale
Vocea amforică: tonalitate înaltă și rezonanță metalică; în
pneumotorax, rar în caverne mari
ASCULTAȚIA
Vocea șoptită:
Normal: nu se tranmite la peretele toracic
Pectorilocvia afonă (semnul lui Bacelli): ascultarea clară a vocii
șoptite; în sdr de condensare cu bronșie liberă, pleurezii cu cantitate
medie de lichid, la limita superioară a lichidului
Sucusiune hipocratică:
Zgomot hidroaeric reprodus prin agitarea unei sticle umplută pe
jumătate cu apă (manevra de sucusiune). În colecții pleurale
hidroaerice, la palparea toracelui după efectuarea manevrei se
percepe vibrația dată de mișcarea lichidului