Cele 32 de specii ale unicului gen contemporan, Equisetum, sunt

raspandite pe toate continentele, cu exceptia Australiei, incepand din

zona ecuatoriala, pana in cea temperat a si rece.In Republica Moldova
au fost evidentiate 8 specii, intalnite in paduri (E.sylvaticum, E.hyemale,
E.telmateia, E.fluviatile), pe la marginea apelor sau in locurile
inmlastinite (E.palustre), prin lunci, pajisti umede, campuri agricole
(E.arvense, E.pratense, E.ramosissimum). Sunt plante erbacee, cu tulpini
ce ating 80-100 cm si grosimea 2-3 mm. Unele specii tropicale
(E.giganteum, din America de Sud) sunt leani si ating lungimea de 10-13
m.
Cls. Equisetatae
Ord. Equisetales
Fam. Equisetaceae

Fam. Equisetaceae: 1 - Equisetum arvense, tulpina fertila (de

primavara); 1a - tulpina sterila, asimilatoare (de vara); 2 - Equisetum
sylvaticum, tulpina sporifera; 2a - tulpina sterila, asimilatoare;
2b - portiune de rizom; 3 - Equisetum palustre.
Coada calului mai este cunoscuta sub denumirile populare: barba
ursului, bradisor, nodatica, opintici, parul porcului sau siruslita.
Coada Calului este o planta erbacee, perena, spontana, intalnita prin
lunci umede, la marginile apelor de munte, pe terenuri apoase, pe

terasamentul cailor ferate, ca buruiana in culturi, de la campie pana in

regiunea montana. Anual, primavara din rizom apar
E.arvense este cea mai raspandita specie. Se intalneste pe solurile
umede
si mlastinoase, in lunci si, chiar, terenuri agricole. Este o
planta perena, cu rizom articulat si ramificat, incorporat in sol, la
adancime de 1 m. La nivelul nodurilor rizomului, se formeaza radacini
adventive si tuberculi bogati in amidon. Pe rizomi se formeaza tulpini
fertile, de primavara si sterile, de vara.. tulpinile de primavara sunt
sporifere, de culoare bruna deschisa, neramificate, articulate si cu frunze
solzoase brune, unite intr-o teaca cu marginea dintata, la nivelul
nodurilor. In varful tulpinii se afla un spic sporifer, alcatuit dintr-o axa,
pe care sunt dispusi, verticilat, sporangioforii, cu sporangi si spori. Dupa
raspandirea sporilor, tulpinile fertile se usucasi sunt inlocuitede cele
verzi, asimilatoare, inalte de 20-50 cm. Ele asimileaza, pana toamna
tarziu, substantele organice, depozitate in rizomi si tuberculi, se folosesc
in primavara anului urmator, la formarea tulpinilor fertile. Tulpinile
asimilatoare sunt ramificate, ramurile au culoare verde si sunt asezate in
verticilii. Unele specii foprmeaza un singur tip de tulpini verzi, care
asimileaza, iar in varf poarta spicul sporifer.
Speciile genului Equisetum au tulpini cu suprafata costata,
internodurile sunt goale in interior, iar nodurile- captusite cu tesut
parenchimatic. Coastele de pe suprafata internodurilor vecine alterneaza.
Frunzele sunt mici, solzoase, uninerve, brune sau cafenii, lipsite de
clorofila, concrescute intr-o teaca dintata si fixata, cu baza, de nodul
tulpinii. Asimilarea substantelor organice este infaptuita nu de frunze,
dar de tulpini,care contin tesut asimilator(clorenchim).
Sectiunea transversala a internodului tulpinii are urmatoarea
structura. La suprafata tulpina este acoperita cu epiderm, cu peretii
celulelor impregnati cu siliciu, care ii da tulpinii asprime si trainicie. Sub
epiderm se gaseste scoarta si cilindru central. Stelul cuprinde un inel de
fascicule mici, izolate cu o cavitate in centru, care apare in locul
maduvei. La plantele tinere centru este captusit cu maduva, care mai
tirziu se distruge. Sub coaste se gasesc sectoare de tesut mecanic, iar sub
vilcele tesut asimilator cu celule bogatee in cloroplaste. Sub fiecare
sector de tesut asimilator se gasesc cavitati numite valeculare.
Sub sectoare de tesut mecanic sunt repartizate fascicule de
conducere situate in inel. Fascicule conducatoare sunt colaterale si
contin cavitati carenale, prin care se misca apa. Cavitatea carenala apare

in urma distrugerii unor elemente xilemice (protoxilemul). Uneori in

caviatea carenala se pasteraza unele traheide inelare sau spiralate. De
asupra cavitatii eate dispus floemul. Lateral de floem se gasesc 2 grupuri
de metaxilem reprezentate de traheide scalariforme. La majoritatea
speciilor, inclusiv si la E.arvense, intreg stelul(eustelul) este inconjurat
de periciclu si endodrem. Unele specii(E. hyemale) mai contin
suplimentar si endoderm intern, situat sub ielul de fascicule
conducatoare, iar la altele(E.limosum), fiecare fascicul in parte este
inconjurat de endoderm propriu. Ultimul tip de endoderm este considerat
mai desavirsit.
Fasciculele conducatoare sunt inchise. Spre deosebire de calamitale,
la coada calului nu apar meristeme secundare si tulpina nu se ingroasa
secundar.
Printre celulele epidermei, ce acopera tesutul asimilator de pa
suprafata vlcelelor tulpinii, sunt amplasate stomatele, compuse din 4
celule, situate in 2 niveluri. Duua celule de asupra sunt imobile deoarece
au peretii impregnati cu siliciu. Sub ele se gasesc alte 2 celule, care de
fapt reprezinta celule anexe propriu- zise. Ele sunt mobile, vii si la
inchidere- deschidere regleaza tarnspiratia si schimbul de gaze in
tesuturi.
Spicele sporifere(strobile) de regula apar cite unu in virfurile
tulpinilor ortotrope, iar uneori si ramurile laterale. La majoritatea
speciilor tulpinile ce poarta spice sporifere sunt verzi, asimilatoare, iar la
E. arvense-de culoare bruna deschisa din cauza lipsei clorofilei. Aceste
tulpini apar primavara timpuriu si in ele nu are loc procesul de
fotosinteza. Spicul sporifer este alcatuit dintr-o axa pe care sunt dispusi
verticilat sporangioforii pediculati cu scutisoare hexagonale in virf. Pe
partea dorsala a scutisorului se afla 5-13 sporangi sesili, acoperiti cu un
perete monostratificat. In sporangi, in urma meiozei apar numerosi spori
mici.
Sunt plante izosporice, sporii sunt acoperiti de 3 membrane:
endosporiul, exosporiu si episporiu. Membrane externa- episporiul este
alcatuit din 2 fasii rasucite spiralat si fixate cu mijlocul lor de suprafata
sporului. Pe timp uscat, aceste fasii se dezrasucesc formind 4 elatere care
asigura raspindirea sporilor.
Sporangioforii sunt strins alipiti intre ei pe toat siprafata spicului
sporifer. Odata cu maturizarea sporangilor, axul spicului se lungeste
putin si verticiliile de sporangiofori se indeparteaza unul de altul
sporangii se deschid printr-o fisura transversala, prin care sporii, cu

ajutorul elaterelor, sunt aruncati in mediu. Nimerind pe sol sporii

germineaza, punind inceputul generatiei gametofitice. La coada calului
protalul are forma unei lame verzi, lobate, de 0,1-0,9 cm lungime. Desi
nu se deosebesc morfologic, anteridiile si arhegoanele pot aparea pe unul
si acelasi protal sau pe protali diferiti. Majoritatea speciilor totusi sunt
morfologic heterosporice. Sporii la diseminare ramin intit intre ei prin
intermediul elaterelor, formind grupuri de spori. Protalul masculin este
mai mic si produce anteridii, iar cel femini este mai mare si formeaza la
baza lobilor arhegoane. Totodata, experimental a fost demonstrat faptul,
ca protalii masculini, la tratare suplimentara cu solutie nutritiva, cresc in
dimensiuni si incep sa produca arhegoane, adica se transforma in protali
feminini. Anteridiiile de E. arvense apar in virful lobilor protalului
masculin. Fiecare anteridiu produce circa 200 anterozoizi pluriflagelati.
Arhegoanele apar la baza lobilor protalului feminin. Fecundarea are loc
pe timp umed. Prin itermediu picaturii de apa, un anterozoid patrunde in
arhegon, fecundeaza oosfera, dind nastere zigotului, apoi embrionului,
cu care incepe generatia sporofitica.
Initial sporofitul este ascuns in tesutul protalului. El este alcatuit din
tulpinita, 2-3 frunzulite. Mai tirziu, radacinuta strapunge tesutul
protalului,s fixeaza de sol si plantula tinara trece la un mod de viata
independent. Deseori pe protal apar mai multi sporofiti tineri.
In asa fel E. arvense poseda 2 generatii heteromorfe, independente,
care se succed. Sporofitul este peren, dominat si reprezinta generatia
diploida, gametofitul este mic, dioic, de scurta durata si reprezinta
generatia haploida.
Importanta practica a ecvisitalelor contmporane este neinsemnata.
Unele specii sunt folosite ca plante medicinale. Infuzia de ceai are o
actiune diuretica, antibronsitica si antireumatica.
Ecvisetalele sunt un grup de plante cu o evolutie neclarificata pina
in prezent. Nu pot fi considerate drept urmasi ai calamitalelor, deoarece
organele vegetative sunt mai inferior organizate. Calamitatele erau
reprezentate de arbori, tulpina avea capacitatea de a se ingrosa secundar.
S epresupune ca ecvisetalele au provenit de la careva Calamite
necunoscute, cu o organizare mai inferioara a cormului.
Coada calului contine acid silicic (5-7%), gluteolina, nicotina,
palustrina si palustridina, fitosterina, beta-sitosterol, acid malic, acid
oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil
sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, saruri de potasiu. Sporii contin

acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezenti in fractiunea

lipidica. Tulpinile sterile de coada calului se recolteaza prin iulieseptembrie, pe vreme frumoasa, dupa ce s-a ridicat roua. Tulpinile se
taie la 5-6 cm de sol. Se usuca la umbra, in strat subtire, in locuri bine
aerisite. Se intorc zilnic. Uscarea artificiala la 40C. Se pastreaza in saci
de hartie sau textili.
Principiile active din coada calului au actiune antimicrobiana,
antiseptica, antiinflamatoare, maresc rezistenta tesutului conjunctiv,
activeaza circulatia locala.
Coada calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflaturi,
vanatai), cicatrizarea ranilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la
picioare atat de frecvente in climacterium, degeraturilor, eczemelor,
neurodermitelor si combaterea transpiratiei excesive a picioarelor.
Alaturi de aceste componente principale, planta mai contine galuteolina
i izoquercetina, substante de natura flavonoidica, alcaloizii 3metoxipiridina, nicotina, palustrina si palustridina, articulatidina si
izoarticulatidina substante de natura glicozidica considerate ca
antivitamine B1, o fitouterina b- sitosterolul, acid malic i oxalic,
gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic si oleic, dimetil sulfone,
vitamina C si urme de ulei volatil.
In sporii de E. arvense si E. maximum au fost identificati acizi cu lant
lung a, w-dicarboxilici prezenti n fractiunea lipidica. Utilizari
terapeutice: Unii autori atribuie efectele diuretice prezentei acidului
silicic, iar altii equisetoninei. S-a demonstrat pe cale experimentala ca
fractiunile extrase in alcool au o actiune diuretica puternica fata de
extractele apoase obtinute la cald, deoarece in timpul fierberii
substantele organice responsabile de actiunea diuretica s-ar distruge.
In ceea ce priveste actiunea hemostatica cunoscuta inca din antichitate,
cercetarile efectuate in vitro au demonstrat ca sucul celular proaspat
de E. maximum, care are, dupa cum s-a aratat, o compozitie chimica
foarte asemanatoare speciei E. arvense, are actiune anticoagulanta.
In schimb, sucul celular proaspat in vivo administrat la animale de
laborator are actiune coagulanta a sangelui. Dupa neutralizare, acest suc
se separa in doua fractiuni, un precipitat i o solutie limpede.
S-a demonstrat, de asemenea, ca precipitatul are actiune coagulanta, in
timp ce lichidul limpede rezultat in urma neutralizarii, anticoagulanta.

Cercetarile recente atribuie actiunea anticoagulanta in vitro prezentei

acizilor fosforici si aconitici, acizi care in organismul animal se
inactiveaza repede, ramanand numai substante cu proprietati coagulante.