Obiectivele

1. Digestia şi absorbţia acizilor nucleici.

2. Biosinteza nucleotidelor purinice: sursele atomilor în nucleul purinic,
reacţiile până la fosforibozilamină, structura IMP, reacţiile de sinteză a
AMP-lui şi GMP-lui, sinteza nucleozid-difosfaţilor şi nucleozid-
trifosfaţilor. Reglarea.
3. Biosinteza nucleotidelor pirimidinice: sursele atomilor în nucleul
pirimidinic, biosinteza UTP-lui şi CTP-lui. Biosinteza
dezoxiribonucleotidelor. Biosinteza nucleotidelor timidilice. Reglarea.
4. Reutilizarea purinelor şi a pirimidinelor.
5. Catabolismul nucleotidelor purinice (sinteza acidului uric). Guta –
cauzele, manifestările clinice, principiile de tratament. Â
6. Produsele finale ale catabolismului nucleotidelor pirimidinice, soarta lor.
7. Utilizarea analogilor structurali ai purinelor și pirimidinelor în calitate de
preparate antivirale și antitumorale.
 Digestia şi absorbţia NP
 NP alimentare se supun în TGI următoarelor modificări:
1. în stomac - denaturarea NP - separarea componenței
nucleinice de proteină. (P – se digeră după mecanismul
clasic)
2. În intestin – sub acţiunea endonucleazelor
(dribonucleazelor sau ribonucleazelor, E pancreatice) –
se scindează polinucleotidele până la oligonucleotide
3. Sub acţiunea fosfodiesterazelor (pancreatice) – se
eliberează 5-3 nucleotide, iar a nucleotidazelor
(intestinale) are loc scindarea până la nucleozide şi P
4. Nucleozidele sub acţiunea nucleozidazelor sunt scindate
până la BA (purinice sau pirimidinice) şi pentoză (R sau dR)
 Nucleoproteine

Acizi nucleici Proteine bazice

ARN
ADN
Riboza
uracil amino acizi liberi
Dezoxiriboza
timina
Acid fosforic
Adenina
Guanina
Citozina
 Absorbţia
 R sau dR şi P – se absorb prin difuzie
 BA purinice în celulele mucoasei intestinale
sunt transformate în acid uric, eliminat apoi
din circulaţie prin urină
 BA pirimidinice – se transportă cu ajutorul
transportatorilor membranari
 O parte din produşii de digestie a NP – se
absorb sub formă de nucleozide
 ROLUL NUCLEOTIDELOR:

blocuri de construcţie pentru DNA şi RNA

“mesageri secunzi” în cascada transmiterii semnalului
hormonal
sursa principală de energie în celule
purtători de blocuri în procesele biosintetice UDP
glucoza, CDP colina ş.a.
componente a unor coenzime
 Biosinteza purinelor
 Are loc pe două căi:
1. de novo nucleul de purine se sintetizează din
substanţe simple ca (AA,CO2, fragmente
monocarbonice FH4) pe ribozo-5-fosfatul,
produs în şuntul pentozo-fosfat.
Sinteza durează până la inozin monofosfat
(IMP), intermedial comun şi pentru snteză de
AMP şi de GMP. Aceste nucleotide sunt
substrate pentru sinteza AN şi a diverselor
coenzime.

2. reutilizarea bazelor purinice căpătate la

digradarea AN.
Bazele azotate purinice
Sursele de atomi în purină
 Glucose-6-P

Şuntul pentozo fosfat

ATP AMP

Ribozo-5-fosfat 5-fosforibozilpirofosfat (PRPP)

PRPP sintetaza Gln
PRPP
Amino acizii: amidotransferaza
Glu
Gly + Gln + Asp
inozin monofosfat 5-fosfo--ribozilamina
(IMP)
N10-formil THF şi
N5N10 metenil FH4

. Sinteza de novo a inozin monofosfatului (IMP)

 NAD+ IMP aspartat + GTP

NADH GDP + Pi

Gln + ATP

fumarat
Glu+AMP+PPi

guanozin monofosfat adenozin monofosfat

(GMP) (AMP)

GDP ADP

GTP ATP

Formarea AMP şi GMP din IMP

 PRPP sintetaza

PRPP amido-
transferaza

IMP

GMP AMP

GDP ADP
inhibiţia alosterică

Inhibiţia alosterică a biosintezei de purine

 Prima reacție – sinteza 5-PRPP

 este catalizată de o enzima 5PRPP sintezază, comună pentru sinteza de purine şi pirimidine.
 Produsul reacției este 5-fosforibosil-piropfosfat ( 5-PRPP) –intermediar comun şi substrat pentru
numeroase enzime incluse în sinteza de nucleotide:
1. Adenin fosforibozil transferaza
2. Hipoxantin-Guanin fosforibozil transferaza (= HGPRTaza)
3 Orotat fosforibozil transferaza (complexul U)
4. 5-PRPP amidotransferaza
 Enzima este inhibată de nucleotidele purinice : ADP şi GDP.
Reacția a doua -5-PRPP amidotransferazică

- Specifică doar sintezei de

purine,
- Este transferul grupei amino
de la glutamină pe C1 al
ribozei, cu eliberare de
pirofosfat care la scindare
este sursă de energie și face
racţia ireversibilă
- Produsul este 5-fosforibozil
amina
Enzima este inhibată alosteric
de: IMP, AMP şi GMP.
În farmacologie, se utilizează
azaserina, analog structural
al glutaminei, ca inhibitor
competitiv al 5-PRPP
amidotransferazei

 
 Sinteza
5 –P-Ribozil-amino-imidazol

 Este caralizată de mai multe enzime

Apoi se carboxilează,
asp donează o grupă
NH2 până la 5 P
RibozilSuccinil amino
Imidazol Carbox
Amidă
 După înlăturarea
fumaratului primeşte un C
adus de formil DHF
Deci atomii IMP provin
din:
Sinteza de AMP din IMP
Sinteza de GMP din IMP
Sumar
Reutilizarea BA
Hipoxantin-Guanin
FosfoRibosil Transferaza=
HGPRTaza
Ribonucleotid reductaza
Degradarea DNA şi RNA
 Degradarea bazelor
purinice.
 Nucleotidele purinice catabolizează până la acid uric.
Sinteza de purine şi respectiv degradarea lor sunt o cale
accesorie de eliminare a azotului sub formă de acid uric
(uricogeneză). O activare a acestei căi stă la originea
diverselor forme de gută.
La om calea metabolică nu continuă mai departe de acid uric
care este eliminat cu urina sub formă uraţi. Acidul uric este
mai puţin solubil decât săurile sale: în urină dacă pH est
mai acid acidul uric poate precipita sub formă de cristale
(calculi renali).
 Allopurinol (medicament utilizat în caz de gută) este un
analog structural al hipoxantinei care exercită o inhibiţie
competitiv foarte puternică asupra xantin oxidazei.
 GMP, GDP or GTP AMP, ADP or ATP

Adenozina
Guanozina
NH3 adenozin deaminaza
Inosina
Ribose-1-P purin nucleozid
fhosforilaza Ribose-1-P

+PRPP Guanina Hipoxantina +PRPP

HGPRT xantin HGPRT

Xantin oxidaza
xantin
oxidaza IMP
GMP
AcidUric

Degradarea nucleotidelor purinice până la acidul uric şi reutilizarea

purinelor via hipoxantin-guanin fosforibosil transferaza (HGPRT).
Xantin dehidrogenaza
 Xantin DH
 este principala enzimă a degradării bazelor purinice.
 are ca coenzimă un derivat al GTP, cu un nucleu pteridin şi atom
Molibden. Structura sa mai conţine două FAD şi mai multe centre
Fe-S.
 catalizează succesiv oxidarea C2 şi 8 a nucleului purinic,
transformînd hipoxantina în xantină şi xantina în urat. Electronii
pot fi transferaţi prin intermediarul Molibden (MoVI MoIV) pe
NAD+, citocrom c ori Oxigen în fucţie de isoforma enzimei.
 are o formă redusă (XDH EC 1.1.1.204) cataliază dehirogenarea
cu NAD+ coenzima Ea poate fi convertită la oxidare în dimer
(xantin oxidaza : EC 1.1.3.22) foncţionează cu oxigen şi produce
peroxid. In vivo, forma redusă predomină în ficat cea oxidată în
vase.
 Glucozo-6-P

Şuntul pentozo fosfat

ATP AMP

Ribozo-5-fosfat X1a 5-fosforibozilpirofosfat (PRPP)

PRPP sintetaza Gln
PRPP
Amino acizii: amidotransferaza
Gly + Gln + Asp Glu
inozin
5-fosfo--ribozilamina
monofosfat
(IMP) Cofactori:
N10-formil THF

Hiperuricemia: Guta: X1a = defectul PRPP sintetaza asociat cu o superactivitate a

ei
 PRPP sintetaza X1b
PRPP amido-
transferaza

IMP

GMP AMP

GDP ADP

Guta: X1b = defectul PRPP sintetazei asociat cu rezistenţa la feedback

inhibiţie.
 GMP, GDP or GTP AMP, ADP or ATP

Adenosin
Guanosina
NH3 adenosin deaminaza
Inosina
Ribozo-1-P purin nucleozid
fosforilaza Ribose-1-P

+PRPP Guanina Hipoxantina +PRPP

HGPRT xantin HGPRT

Xanthine oxidaza
X2
Inhibită de
X2
xanthin
allopurinol
oxidaza IMP
GMP
Uric acid
X2 = defect moderat (>50% activitate) duce la gută; defect sever (foarte joasă
activitate) duce la sindromul Lesch-Nyhan.
Acidul uric este relativ insolubil, la majorarea
concentraţiei lui în sînge el formează cristale
care se depun în articulaţii
provocînd inflamaţie
şi formare de tofi gutoşi.
Bazele pirimidinice
  ATP, PRPP
carbamoil fosfat aspartat
sintetaza II (gln) carbamoil transcarbamoilaza carbamoil-
Glutamina + fosfat aspartat
2ATP + CO2

- Glu + Pi
aspartat

UDP + 2 ADP
UTP

Glu + Pi Gln + orotat

+PRPP
+ ADP ATP Orotat fosforibozil
+2 ADP +2 ATP transferaza

CTP UTP UMP OMP

orotidilat
decarboxilaza

Biosinteza nucleotidelor pirimidinice UTP şi CTP.

Sinteza pirimidinelor
 Sintza pirimidinelor este catalizată de
două complexe multienzimatice care
asociază următoarele enzime:
 COMPLEXUL
COMPLEXUL A :
1. carbamil-fosfat sintetaza II,
2. aspartat transcarbamilaza,
3 dihi
dihidro-orotaza
dro-orotaza
 COMPLEXE U :
1. orotat fosforibozil transferaza
2. OMP decarboxilaza.
 Între aceste două complexe intervine o
dehidrogenază membranară a
membranei interne mitocondriene
pentru a oxida dihidro-orotatul în orotat.
 Protein-kinaza A activează
complexul A fosforilîndul la nivelul
domenului carbamil-fosfat sintetaza II,
 UTP (produsul final) inhibă această
fosforilare.
Sinteza carbamoil-fosfatului

 Sinteza de baze pirimidinice este iniţiat de

carbamil-fosfat sintetaza II citoplasmică.
 Spre deosebire de carbamoil-fosfat
sintetaza I mitocondrială (ureogeneză).
 Ea catalizează transferul grupei amino de
la glutamină pe un ion bicarbonat cu
formare de carbamil-fosfat.
 ATP serveşte ca donator de energie şi de
fosfat.
 Legătura anhidrică este bogată în energie,
care va servi la condensarea de mai apoi
cu aspartatul
 Carbamil-fosfat sintetaza II este inhibată
de CTP şi UTP ;
este insensiblă la N-acetil-glutamat, care
este efector pentru carbamil-fosfat
sintetaza I.
  
 Complexul A (II)
aspartat transcarbamilaza
 - este o enzimă care
condensează
aspartatul cu
carbamoilul.
 este inhibată
alosteric de CTP.
Complexul A (III)
dihidro-orotaza
 Ureo-succinatul este
ciclizat cu extragerea
unei molecule de apă.
 Produsul final este
dihidro-orotatul care se
eliberează de pe enzimă.
 Complexul A este:
retroinhibat alosteric de
UTP
 Activat de 5-PRPP
  
Dihidro-orotat
dehidrogenaza
 Dihidro-orotat
dehidrogenaza este o
enzimă a membranei
interne a mitocondriei.
 Ea catalizează oxidarea
dihidro-orotatului în orotat
în spaţiul intermembranar
cu reducerea NAD+ în
NADH în matrice. Această
reacţie eliberează un
proton în matricea
mitocondrială.
Complexe U
Ultima etapă de sinteză a UMP este
catalizată de complexul U.
În primul centru actif acidul orotic
este activat de 5-
fosforibozilpirofosfat (5-PRPP) de
către fosforibosil transferază
analog a enzimei APRTază şi
HGPRTase ce reutilizează
purinele.
Apoi o decarboxilază înlătură
carbonul n7 şi eliberează UMP.
  
ADP ribonucleotid reductaza dADP
GDP dGDP N5,N10-metilen THF
UDP dUDP dUMP
CDP dCDP
timidilat
tioredoxin tioredoxin dihidrofolat
sintaza
redus oxidat

TMP

NADP + tioredoxin
reductaza +NADPH + H+

Biosinteza dezoxiribonucleotidelor de către ribonucleotid reductaze şi timidin

monofosfat (TMP) de către timidilat sintază.
Catabolismul pirimidinelor
Catabolismul pirimidinelor
  Nucleotidele pirimidinice monofosfate sunt
catabolizate în nucleozide de fosfotaze (5'
nucleotidaze), apoi în baze pirimidinice de
fosforilaze.
Citidina (nucleozidă) este dezaminată în uridină.
 Acidul desoxicitidilic (dCMP) şi dezoxiuridilatul
(dUMP) sunt convertiţi în acid timidilic (dTMP).
Inelul pirimidinic în final este deschis prin
oxidare şi produsele eliminate cu urina : ß-
alanina ß-amino isobutirat (BAIBA).
Aciduria Orotică eriditară

 Defec de sinteză a de novo a UMP

 Foatre rară (15 cazuri în lume)
 Aciduil orotic se acumilează
 Simptome:
 - anemie severă
 - retard în dezvoltare