METABOLISMUL

NUCLEOTIDELOR
 STRUCTURA NUCLEOTIDELOR

Nucleotidele = derivaţi ai bazelor azotate

■ Bazele azotate - purinice: adenina, guanina

- pirimidinice: citozina, uracil, timina

 Tautomerie - amino - imino

- lactam - lactim
 STRUCTURA NUCLEOTIDELOR

■ Nucleozid = bază azotată + pentoză - riboza (legătură -N-glicozidică)

- 2’-dezoxiriboza

■ Nucleotid = nucleozid + acid fosforic (legătură esterică)

 STRUCTURA NUCLEOTIDELOR

■ Nucleozid di- şi trifosfaţi (legături fosfo-anhidridice)

Nomenclatură

Bază Nucleozid Nucleotid

azotată
Adenina Adenozina AMP (acid adenilic)
Dezoxi-adenozina dAMP
Guanina Guanozina GMP (acid guanilic)
Dezoxi-guanozina dGMP
Citozina Citidina CMP (acid citidilic)
Dezoxi-citidina dCMP
Uracil Uridina UMP (acid uridilic)

Timina (Dezoxi)-Timidina (d)TMP

(acid timidilic)
 ROLURILE BIOLOGICE ALE NUCLEOTIDELOR

 Unităţile structurale ale acizilor nucleici: ADN, ARN

 Rezervă de energie - nucleozid trifosfaţi (ATP, UTP) - legături macroergice (tip

fosfo-anhidridă)
→ participă la reacţii de sinteză (endergonice)

 Activarea precursorilor metabolici care participă la reacţii de sinteză:

- UDP-glucoza, UDP-glucuronat
- CDP-colina
- S-adenozil-metionina

 Componente structurale ale unor coenzime:

- NAD, NADP, FAD, CoA

 Semnalizarea celulară → nucleotidele ciclice au rol de mesageri secunzi

- AMPc, GMPc

 Efectori alosterici ai unor enzime

 Nucleotide şi nucleozide cu roluri specifice

S-adenozil-metionina
UDP-glucoza

NAD AMP ciclic

 BIOSINTEZA NUCLEOTIDELOR PURINICE

 Sursele de nucleotide - exogenă (alimentară) - importanță redusă

- endogenă - catabolismul acizilor nucleici celulari
- sinteza endogenă de nucleotide
 Biosinteza nucleotidelor purinice

 2 căi:
 Sinteza de novo - pornind de la precursori simpli
 Calea de salvare - prin reutilizarea bazelor libere

I. Biosinteza de novo

 Ficatul = sediul principal al sintezei (amploare mai mică în creier, leucocite)

 Localizare: citosolică
 Consumatoare de energie (6 ATP pentru un nucleotid purinic)
 Produce direct nucleotide (bazele azotate nu sunt intermediari în cursul sintezei)
 Se sintetizează mai întâi ribonucleotide → din acestea se obțin dezoxiribonucleotide

 Precursori:
 intermediari amfibolici: aminoacizi (Gly, Gln, Asp), CO2, riboză-5-P
 acidul tetrahidrofolic (FH4) = donor a 2 atomi de C, sub formă de N10-formil FH4
 Porneşte de la riboză-5-P → pe acesta se construieşte nucleul de purină
 Se sintetizează mai întâi IMP (inozin monofosfat) → precursorul AMP şi GMP
Biosinteza de novo – schemă generală
 Primele 2 etape ale sintezei de novo

 Riboză-5-P – activat sub formă de PRPP (5-P-ribozil-1-pirofosfat), prin transferul

grupării pirofosfat din ATP, sub acţiunea PRPP sintetazei
 Gruparea amidică a glutaminei dezlocuieşte PPi, sub acţiunea PRPP glutamin amido-
transferazei → 5-P-ribozil-amina (legătură -N-glicozidică): conţine N9 al viitorului
nucleu purinic
 Urmează construcţia pas cu pas a nucleului de purină
 Biosinteza AMP şi GMP din IMP

■ Sinteza AMP - gruparea –NH2 provine din aspartat

- participă GTP ca donor de energie
- cele două reacții sunt similare reacțiilor de formare și scindare a arginino-succinatului
în ciclul ureei
■ Sinteza GMP - gruparea –NH2 provine din glutamină
- participă ATP ca donor de energie
 Reglarea sintezei de purine

Amploarea sintezei de purine depinde de următorii factori:

1. Concentraţia PRPP – depinde de:

 disponibilitatea de riboză-5-P (format în calea pentoz-fosfaţilor)
 activitatea PRPP sintetazei: inhibată alosteric de ADP şi GDP

2. Etapa limitantă de viteză = reacţia catalizată de PRPP glutamin amido-transferaza

 inhibată alosteric de produşii finali: AMP şi GMP

3. Asigurarea unei sinteze echilibrate a nucleotidelor adenilice şi guanilice

 AMP şi GMP inhibă propria lor sinteză din IMP:
- AMP inhibă adenilo-succinat sintetaza
- GMP inhibă IMP-dehidrogenaza
 ATP este necesar pentru transformarea IMP în GMP
GTP este necesar pentru transformarea IMP în AMP
 II. Biosinteza purinelor prin reutilizarea bazelor libere (calea de salvare)

■ Bazele azotate libere rezultate din catabolismul nucleotidelor pot fi reutilizate pentru
sinteza unor noi nucleotide
- are loc în multe țesuturi (importanță particulară în creier, limfocite)

■ Mecanism:

■ Două enzime:
 APRT: adenin fosfo-ribozil transferaza

 HGPRT: hipoxantin-guanin fosfo-ribozil transferaza

 Calea de reutilizare a bazelor libere

■ Importanţă:
 cale mult mai economică: prin reutilizarea produşilor de catabolism, se economisesc
intermediari amfibolici şi energie
 AMP şi GMP formate pe această cale → diminuă sinteza de novo (prin inhibiţia
PRPP Gln amido-transferazei)

■ Eficacitate: reutilizarea a 90% din bazele purinice libere

 PRPP = intermediar comun în - biosinteza de novo

- calea de salvare
 Defecte enzimatice în calea de salvare

 Sindromul Lesch-Nyhan

 cauza: deficit genetic al HGPRT

 ↓ reutilizării hipoxantinei şi guaninei → ↑ transformării lor în acid uric
 ↓ formării GMP → nu mai inhibă PRPP Gln amido-transferaza → ↑ sinteza de novo a
purinelor → ↑ producţia de acid uric
 => hiperuricemie
 manifestări: retard mental, manifestări neuro-psihice bizare (tendință la automutilare)
 explicație: creierul este dependent, în mare măsură, de calea de salvare pentru a-și
sintetiza nucleotidele purinice
Sindromul Lesch-Nyhan
 Biosinteza dezoxiribonucleotidelor

 Prin reducere la C2’ al ribozei

 Porneşte de la ribonucleozid-difosfaţi
 Catalizată de un complex enzimatic - ribonucleotid reductaza:
 Tioredoxina: cofactor proteic care poate exista în formă redusă şi oxidată
 2 enzime: - ribonucleotid reductaza
- tioredoxin reductaza
 O coenzimă: NADPH

 Reglare - alosterică:
ATP (+)
dATP (−)
 Catabolismul nucleotidelor purinice

 Xantin oxidaza:
- conţine FAD, Mo, 4 centri cu Fe-S
- generează peroxid de hidrogen
 Anomalii ale metabolismului purinelor

Hiperuricemii → duc la apariția gutei:

 acidul uric (urat de Na+ la pH fiziologic) → hidrosolubilitate redusă → la concentraţii
crescute precipită → depunere sub formă de cristale în ţesuturi (tofi)
- articulaţii → fenomene inflamatorii (artrită)
- ţesuturi moi
- căile urinare → calculi urinari (litiază urică)

 Hiperuricemii primare (boli genetice)

 cauzate de anomalii ale enzimelor implicate în metabolismul purinelor →

sinteză ↑ de nucleotide purinice → producţie ↑ de acid uric
 ↑ activităţii PRPP sintetazei (variantă a enzimei cu Km ↓)
 ↑ activităţii PRPP Gln amido-transferazei (mutaţie la nivelul situsului alosteric
→ sensibilitate ↓ la controlul prin feed-back negativ)
Artrita gutoasă
 Anomalii ale metabolismului purinelor

 Hiperuricemii secundare

 turnover crescut al acizilor nucleici celulari (leucemii; chimioterapie, radioterapie)

 scăderea excreţiei renale a acidului uric (insuficienţa renală)

■ Tratamentul hiperuricemiilor:

Allopurinol – analog structural al hipoxantinei → inhibă competitiv xantin oxidaza

(este substrat pentru XO → oxidat la oxipurinol, care rămâne ferm legat
în centrul activ al enzimei → o inactivează)
→ scade producția de acid uric
→ hipoxantina și xantina devin produșii finali ai catabolismului purinelor → sunt mai hidrosolubile decât
acidul uric și nu precipită în țesuturi
 BIOSINTEZA NUCLEOTIDELOR PIRIMIDINICE

 Precursori: acid aspartic, glutamină, CO2, PRPP

 Localizare: citosol
 Două căi:
 biosinteza de novo
 biosinteza prin reutilizarea bazelor pirimidinice libere (amploare mult mai redusă
decât în cazul purinelor)
 Are loc diferit faţă de sinteza purinelor: mai întâi este sintetizat nucleul de pirimidină
(sub forma acidului orotic) → apoi are loc ataşarea de riboză-5-P (provenită din PRPP)
→ primul nucleotid este OMP → UMP → precursorul CTP şi dTMP
 Biosinteza nucleotidelor pirimidinice

 Reacţia iniţială: sinteza carbamil-fosfatului sub acţiunea carbamil-fosfat sintetazei II

(CPS-II ≠ CPS-I din ureogeneză)

CPS-I CPS-II

Localizare celulară Mitocondrie Citosol

Calea metabolică Ciclul ureei Sinteza pirimidinelor
Sursa de azot Amoniac Gruparea amidică a
glutaminei
Reglatori Activator: Inhibitor: UTP
N-acetil-glutamat Activator: PRPP

 Reglarea sintezei de pirimidine:

 CPS-II - inhibată feed-back de UTP
- activată de PRPP
 Aspartat transcarbamilaza - inhibată feed-back de CTP
Biosinteza nucleotidelor pirimidinice
 Defecte enzimatice în biosinteza pirimidinelor

 Aciduria orotică ereditară

 deficit genetic al orotat fosforibozil-transferazei sau OMP decarboxilazei

 acidul orotic nu mai poate fi transformat în UMP → se acumulează și se elimină prin
urină
 deficit de sinteză a pirimidinelor → afectarea creșterii organismului
 tratament: administrare de uridină → transformată în UMP → precursorul
nucleotidelor cu citozină și timină
 Sinteza TMP

 Activă în celulele aflate în diviziune

(sintetizează ADN)
 TMP există numai ca dezoxiribo-nucleotid
 Precursorul său este dUMP
 Gruparea −CH3 provine din N5,N10-CH2-FH4
→ FH4 se oxidează la FH2 în cursul reacției
 Sinteza este catalizată de timidilat sintetaza

 Dihidrofolat reductaza regenerează FH4 →

proces esenţial pentru multe reacţii care
utilizează FH4
 N5,N10-CH2-FH4 se reface pe seama serinei
 Catabolismul nucleotidelor pirimidinice

 Bazele azotate rezultate din catabolismul

nucleotidelor pirimidinice → degradate în compuşi
hidrosolubili (-alanină şi -amino-izobutirat →
eliminaţi pe cale renală), CO2 și NH3