Igiena apei

Examenul fizico-chimic al apei

Pentru ca o apă să fie potabilă trebuie să corespundă din punct de vedere

organoleptic, fizic, chimic, microbiologic şi radioactiv.

Recoltarea probelor de apă pentru analiza fizico-chimică

 În general, în flacoane de sticlă cu dop rodat sau de polietilenă închise

ermetic, recipientele sunt puse la dispoziţie de către laboratorul de chimie
a apei din DSP
 spălarea flacoanelor cu amestec sulfo-cromic şi detergenţi, clătire cu apă
de robinet şi apoi cu apă distilata, o ultimă clătire se face înainte de
recoltare cu apa ce urmează a fi recoltată
 vasul se umple cu apă până la refuz, astfel încât apa să se reverse când se
fixează dopul şi să nu rămână aer în interior pentru ca gazele dizolvate din
apă să nu-şi modifice concentraţia

Recoltarea probelor se face diferit în funcţie de sursa de apă :

 din reţeaua de distribuţie

 se curăţă robinetul cu un tampon curat
 se lasă apa să curgă 5 minute
 din instalaţii care funcţionează cu intermitenţă – din primele jeturi şi
după 2 ore de funcţionare a instalaţiei

 din rezervoare, bazine, cisterne

 proba se recoltează din punctele de ieşire

 din fântâni
 cu pompă recoltarea se face după o pompare de 5 minute (ca la
robinet)
 cu găleată - se face din găleată, introdusă la 10 - 30 cm sub oglinda
apei

 din ape de suprafaţă

 recoltare pe firul apei, în amonte sau în aval de afluenţi
 cu ajutorul sondei, prevăzută cu o armătură metalică în care se fixează
flaconul de recoltare
Transportul probelor de apă pentru analiza fizico-chimică :
 în ambalaje izoterme, ce menţin temperatura între 6 – 8°C,
 cât mai rapid (în max. 4 ore), deoarece procesele biologice din apă
continuă.
 Dacă nu se pot transporta imediat, se păstrează la frigider dar în aşa fel
încât să nu se depășească mai mult de 24h între momentul recoltării şi
momentul efectuării analizelor

Probele vor fi însoţite de o fişă de recoltare cu :

- data, ora şi locul recoltării
- numele persoanei care a făcut recoltarea
- felul instalaţiei
- ce indicatori se vor lucra
- eventualele caracteristici (în special pentru fântâni)
o felul şi adâncimea fântânii (publică sau individuală)
o dispozitivul de scoatere a apei (cumpănă, roată, pompă)
o amplasarea faţă de surse de impurificare (grajduri, latrine, rampe
de gunoi etc.)

Analize curente de apă

1. Determinarea cantităţii de substanţe organice din apă (oxidabilitatea)

 Substanţele organice din apă provin din dizolvarea materiei organice
proprie solului sau prin poluare
 În mod normal, în apă, există o cantitate constantă, relativ redusă de
substanţe organice de provenienţă telurică
 Poluarea apei cu substanţe organice determină o creştere bruscă a
concentraţiei
 Poluare în urma deversării apelor reziduale ce provin de la ferme de
animale, abatoare, industrie alimentară, spitale
 Creşterea nivelului de so semnifică o poluare recentă cu risc de
contaminare cu floră patogenă
 Confirmarea contaminării microbiene se obţine numai prin analiză
bacteriologică

Metoda de determinare – Metoda cu permanganat de potasiu

Principiul şi tehnică metodei
- substanţele organice din 100 ml apă de analizat sunt oxidate cu 10 ml
permanganat de potasiu în mediu acid (5 ml acid sulfuric), prin fierbere de
10 minute. Excesul de KMnO4 se neutralizează cu 10 ml acid oxalic şi
apoi se retitrează acidul oxalic rămas tot cu KMnO4 până la o tentă slab
roz persistentă
calcul [(V + V1) x f – V2] x 0,316 x 1000
100
V – ml permanganat de potasiu introduşi iniţial (10 ml)
V1 – ml permanganat de potasiu folosiţi la titrare
F – factorul soluţiei KMnO4 0,01 N
V2 – ml acid oxalic (10 ml)
0,316 – echivalent pentru KMnO4
100 – ml apă

Norme :

Concentraţia maximă admisă = 5 mg O2/l (20 mg KMnO4/l)

2. Determinarea amoniacului
 Amoniacul din apă provine din degradarea microbiană incompletă a
substanţelor organice care conţin azot
 În apele de mare profunzime amoniacul poate proveni prin reducerea
nitraţilor din sol în absenţa oxigenului şi în acest caz nu indică o
poluare
 Din acest motiv pentru interpretarea prezenţei amoniacului în astfel de
ape se face corelarea cu examenul bacteriologic şi conţinutul în
substanţe organice
 În apele de suprafaţă şi freatice, indică o poluare recentă de ore sau zile

Metoda de determinare - Metoda colorimetrică

Principiul metodei
- amoniacul în mediu alcalin, formează cu reactivul Nessler
(tetraiodomercuriatul de potasiu) un complex de culoare galbenă (iodura
amido-oxi-dimercurică) a cărei intensitate este proporţională cu
concentraţia de amoniac
- se măsoară fotometric sau se utilizează o scară etalon

Tehnica :
25 ml de apă de analizat se adaugă 1ml tartrat dublu de sodiu şi potasiu şi 1 ml
tetraiodomercuriat de potasiu, se aşteaptă 10 minute

Norme :
Concentraţia maximă admisă = 0,5 mg NH4+/l
3. Determinarea nitriţilor
 Provin din oxidarea amoniacului acţiunea bacteriilor nitrificatoare
 Indică o impurificare mai veche a apei, de zile sau săptămâni
 În apele subterane, nitriţii pot proveni din reducerea nitraţilor şi de
aceea prezenţa lor trebuie corelată cu examenul bacteriologic şi
conţinutul în substanţe organice şi amoniac
 Concentraţia nitriţilor în apă este scăzută datorită labilităţii lor ridicate,
trecând în nitraţi sau amoniac

Metoda de determinare - Metoda colorimetrică

Principiul metodei
- ionii nitrit (NO2–) în mediu puternic acid, reacţionează cu acidul sulfanilic
şi α-naftilamina, cu formarea unui compus de culoare roz
- intensitatea culorii se măsoară vizual (comparativ cu o scară etalon de
azotat de potasiu) sau spectrofotometric

Mod de lucru
într-o eprubetă se introduc 10 ml din proba de apă, 0.5 ml α-naftilamina şi 0,5
acid sulfanilic, se lasă 10 minute

Norme :

Concentraţia maximă admisă = 0,5 mg NO2–/l

4. Determinarea nitraţilor
 Rezultă în urma degradării oxidative a substanţelor organice azotoase,
sub acţiunea bacteriilor nitrificatoare
 Pot proveni din structura normală a solului dar şi din substanţele
fertilizante sau pesticide
 Concentraţiile nitraţilor din sursele de apă subterane sunt mai mari
decât în apele de suprafaţă
 Coexistenţa în apă a substanţelor organice, amoniacului, nitriţilor şi
nitraţilor indică o impurificare persistentă a apei
 Dacă există numai nitraţi arată o poluare veche, cu semnificaţie
epidemiologică foarte slabă
 Nitraţii sunt toxici prin reducerea lor în organismul uman în nitriţi;
nitriţii reacţionează cu hemoglobina şi formează methemoglobină. La
sugari determină methemoglobinemie, datorită sensibilităţii Hb fetale
la substanţe oxidante dar mai ales faptului că până la vârsta de 6 luni
sugarii nu posedă încă sistemul enzimatic eritrocitar care converteşte
metHb.
Metoda de determinare - Metoda fotometrică
Principiul metodei
- ionii nitrat (NO3–) reacţionează cu acidul fenoldisulfonic formând un
nitroderivat (derivatul nitrofenolsulfonic) de culoare galbenă
- intensitatea culorii se măsoară fotometric

Norme :
Concentraţia maximă admisă = 50 mg NO3–/l