IGIENA

Lucrare Practica nr. 3:

Igiena apei

Dezinfecția apei
* Scopul LP: Cunoasterea principalelor metode folosite in tratarea și dezinfecția
apei potabile

* Obiective educaționale ale LP:

• Intelegerea procesului de tratare și dezinfecție a apei din sistemele de
aprovizionare cu apă potabilă
• Cunoasterea modului de acțiune a clorului, ca și dezinfectant, semnificația
prezenței clorului rezidual in apă
• Cunoașterea riscurilor produșilor secundari dezinfecției.

* Cuprinsul LP:
1. Etapele tratării apei din sistemele de distribuție a apei potabile
2. Dezinfecția apei cu clor – mecanismul de acțiune al clorului, metode de
determinare, semnificația clorului rezidual
3. Dezinfecția apei din fântâni
4. Ozonizarea apei
5. Produșii secundari dezinfecției (DBP, disinfection by-products) – riscuri pentru
sănătatea umană
 TRATAREA APEI
IN SISTEMELE DE APROVIZIONARE CU APA POTABILA

ETAPE:

I. sedimentarea
II. filtrarea reducerea incarcaturii de germ.
III.coagularea
IV.dezinfectia –urmareste distrugerea germenilor
patogeni si reducerea germenilor saprofiti, aducand
apa la conditii de potabilitate.
 Dezinfecția apei potabile
Prin dezinfecția apei sunt distruși germenii patogeni, iar germenii
saprofiți sunt reduși numeric până la condiții de potabilitate.

Metode:
1. Fizice: fierberea apei, radiațiile UV, ultrasunetele
2. Chimice: se folosesc pentru dezinfectarea unor cantități mari de apă în stațiile de
potabilizare a apei.
Se pot folosi:
clor (pe scară largă);
ozon;
permanganat;
iod și brom – sunt eficiente ca bactericide, dar modifică proprietățile organoleptice
(sunt folosite doar în situații excepționale).
 Dezinfecția apei potabile

Clorinarea apei
Clorul introdus în apă reacționează cu moleculele de apă
Þ formează acid hipocloros (HOCl)
Þ pătrunde în celulele bacteriene și oxidează enzimele
ce au o grupare tiolică SH ~ aceasta devenind o grupare
disulfidică S=S inactivă biochimic.
Þ bacteria este distrusă.
Þ Nu este eficient în distrugerea virusurilor (aceștia nu
au sisteme enzimatice).
 Dezinfecția apei potabile
Eficiența dezinfecției depinde de mai multi factori:
o Tipul dezinfectantului
*Au efect puternic: clorul în stare gazoasă, bioxidul de clor
*Au efect mai slab: cloraminele
o Doza de dezinfectant
* Pentru dezinfecția apei de la robinet: nu se depășește doza de 1 mg/l.
* Pentru dezinfecția apei de fântână: se poate crește doza la 0,5 mg/l chiar și
la 1,0 mg/l (dar nu se utilizează imediat după).
o pH ul apei – variază invers proporțional cu dezinfecția apei
Þ cu cât creste pH ul cu atât scade eficiența dezinfecției apei.
 Dezinfecția apei potabile
o Temperatura apei
~cele mai multe epidemii hidrice apar în sezonul rece, deoarece
viteza de formare a acidului hipocoros (HOCl) scade.
În sezonul rece: apa se ține în containere speciale un timp mai indelungat
pentru a-și ajusta temperatura și pentru a mări timpul de contact cu clorul.

o Conținutul de substanțe organice și anorganice din apă

Se descompun tot prin oxidare și consumă clorul
Þ consumul de clor crește odată cu creșterea conținutului în substanțe
organice sau anorganice al apei
Þ crește puterea absorbantă a apei pentru clor
 Dezinfecția apei potabile

o Numărul de germeni și tipul lor

Germenii Gram negativi (cum sunt germenii intestinali) sunt
mai sensibili la clor față de germenii Gram pozitivi.

Rezistență crescută la clor

 Germenii anaerobi sporulati
 Formele parazitare chistice
 Enterovirusurile - acestea rezista la dozele de clor utilizate
obisnuit si aceste doze nici nu pot fi crescute.
 Dezinfecția apei potabile

* Distrugerea germenilor patogeni din apă

* Reducerea numărului germenilor saprofiţi până la normele de
potabilitate

Se aplică obligatoriu la sistemele de aprovizionare care folosesc surse de

suprafaţă în scopul potabilizării apei
Se aplică şi în sistemul local - când situaţia epidemiologică o impune
Se realizează cu ajutorul substanţelor clorigene:
Clorul folosit ca atare
 Clorul folosit sub formă de compuşi clorigeni - care în apă eliberează clor activ:
hipoclorit de sodiu şi calciu, oxiclorura de calciu, cloramina, clorura de var.
În ambele cazuri agentul dezinfectant este clorul
 Dezinfecția apei potabile
Pentru instalaţiile centrale clorul se poate folosi:
* direct (formă gazoasă)
* indirect (într-o soluţie concentrată pregătită într-un volum
mic de apă)

*Timpul minim de contact cu apa necesar este de 30 minute!!!

*Doza nu este fixă. Trebuie introdusă o asemenea cantitate
încât după 30 minute să mai găsim în apă clor în exces,
denumit clor rezidual.
 Dezinfecția apei potabile

Metoda de control a dezinfecției apei este DETERMINAREA

CLORULUI REZIDUAL DIN APĂ.
Clorul rezidual (CR) este clorul rămas în exces în apă în urma
procesului de clorinare, după un interval de 30 minute
sau
Concentrația de clor care rămâne în apă la finalul dezinfecției!!
Clorul rezidual total (CR) din apă se poate găsi în apă ca şi:
 clor rezidual liber (CRL),
 clor rezidual legat (CRC) sau
 ambele forme.
 Determinarea clorului rezidual din apă

D.p.d.v. chimic, clorul rezidual total (CRT) din apă este compus din:
 clor rezidual liber (CRL) (constituit din clor elementar – Cl2, acid
hipocloros – HOCl și ioni de hipocloriți) - trebuie să fie în proporție
cât mai mare/are cel mai bun efect bactericid,
 clor rezidual legat/combinat (CRC) (constituit din cloramine) -
trebuie să fie în proporție cât mai mică/cu efect bactericid slab
(doar dau mirosul specific).

CRT = CRL + CRC

 Determinarea clorului rezidual din apă
Importanța sanitară a CLORULUI REZIDUAL (CR):
1. Indicator al dezinfecției apei (avem certitudinea că apa a fost dezinfectată)
2. Indicator al integrității sistemului de distribuție (diverse depuneri sau pierderi
mai mari pot determina scăderi ale concentrației clorului în apă ~ dacă acesta este
prezent și are valoare constantă la intrarea și la ieșirea din sistem înseamnă că sistemul
este integru)
3. Indicator al potabilității apei (numai când acesta este într-o anumită concentrație
apa este potabilă)

Trebuie să folosim o doză de clor care să ducă la o dezinfecție bună și la

un clor rezidual liber (CRL) în proporție de 90%.
 Determinarea clorului rezidual din apă

Proporția formelor de clor rezidual (CR)

în funcție de concentrația dezinfectantului

I III I
II
V

0 ,1 0 ,2 0 ,3 0 ,4 0 ,5 0 ,6 0 ,7 0 ,8

CRC CRL
 Determinarea clorului rezidual din apă
Se disting 4 zone ale graficului privind proporția formelor de clor rezidual total (CRT),
în funcție de concentrația dezinfectantului:
* I etapă a dezinfecției ~la concentrații mici~ când intervine puterea de absorbție a apei
și apa consumă tot clorul (nu există clor rezidual)
* II-a
etapă a dezinfecției = se formează clor rezidual (CR), dar bacteriologic apa nu
este conformă deoarece primul se formează clorul rezidual legat/combinat (CRC) –
ineficient
* III-a etapă a dezinfecției = cu cât crește concentratia dezinfectantului => începe să
scadă clorul rezidual legat/combinat (CRC) și, la un moment dat, se menține în platou o
concentratie scăzută de clor rezidual legat/combinat (CRC) (pentru că și el se
descompune) și apare clorul rezidual liber(CRL)
* IV-a etapă a dezinfecției = clorul rezidual liber (CRL) începe să crească
Þ dezinfecția este corectă!!!
Þ s-a folosit suficient dezinfectant!!!
 Determinarea clorului rezidual din apă

Când 80-90% din clorul rezidual total (CRT) este clor rezidual liber (CRL) =>
doza optimă!!!
C% maximă admisă de clor rezidual liber (CRL) = 0,5 mg/l
Imediat după dezinfecție, când apare în sistemul de distribuție,
poate exista o concentrație mai mare (ex. 0,5 mg/l ~ se mai consumă în
sistemul de distribuție, dar în apa de robinet maxim este de 0,25 mg/l).
 Dezinfecția apei potabile

Dezinfecţia apei din fântâni

 Se aplică oricând suspectăm o impurificare (poluare) a apei
 Constatarea impurificării se face prin metode chimice şi bacteriologice
 Pentru ca dezinfecţia să fie eficientă - condiţii:
Depistarea SURSEI care poluează fântâna şi neutralizarea ei
Depistarea se face prin PROBA CU FLUORESCEINĂ (PROBA COMUNICĂRII)
Recondiţionarea din punct de vedere tehnico-sanitar a instalaţiei (reparaţii, curăţirea
pereţilor şi fundului fântânii, asigurarea protecţiei sanitare a fântânii, extragerea apei
din fântâna
Determinarea volumului apei din fântâna (piR2h)
Stabilirea procentajului clorului activ din substanţa clorigenă pe care o vom folosi
 Metoda colorimetrică cu ortotolidină-arsenit
Principiul reacției
*se bazează pe reacţia de culoare pe care o dă CRT (clorul rezidual
total) în prezenţa ortotolidinei cu care dezvoltă un compus galben
*intensitatea culorii este proporţională cu concentraţia de clor
*se apreciază faţă de o scară etalon pregătită dintr-o soluţie de cromat-
bicromat (concentrații de la 0,1 la 0,5 mg).
*rezultatul este exprimat direct în mg Cl2/dm³, pentru conţinutul
fiecărei eprubete
*Concentrația optimă = 0,5 mg CRT/litru
*la intrarea in sistemul de distributie, apa poate avea concentrații puțin
mai mari (mai scad pe drum), dar sunt de maxim 0,5 mg CRT/litru
 Metoda colorimetrică cu ortotolidină-arsenit

Concuzie 1: Clorul rezidual liber (CRL) trebuie să fie prezent în apa

potabilă dezinfectată

Concuzie 2: Lipsa clorului rezidual liber (CRL) indică: dezinfecţie

insuficientă
Clorul rezidual liber (CRL) se formează primul și, apoi, se formează clor
rezidual legat (CRC) => Pentru dezinfecția corectă a acestei ape ar trebui
adăugat mai mult clor (dar nu putem depăși o anumită limită).

Concluzie 3: Nu orice apă poate fi dezinfectată!

Trebuie să treacă înainte prin alte etape care scad conținutul acesteia în
substanțe organice.
 Apa potabilă – clorul din apă

*Cantitatea mică de clor folosită în mod obișnuit pentru

dezinfecția apei nu prezintă riscuri pentru sănătatea umană.
*Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit o valoare
directă de 0,1 - 0,5 mg/litru pentru clor în apa potabilă.
=> concentrațiile sunt considerate acceptabile pentru
consumul uman pe toată durata vieții.
*OMS: această valoare este considerată "conservatoare",
deoarece la această valoare nu există efecte adverse ale
clorului din apa potabilă.
 Ozonizarea
*O metodă mai bună decât clorinarea este OZONIZAREA = Are
efect bactericid mult mai intens decât clorul pentru că distruge și
germeni saprofiți, virusuri și paraziți.
*Inconvenient ozonizare: după ozonizare nu rămâne în apă un
indicativ al dezinfecției, pentru că apa se descompune în dioxigen
(O2) si oxigen (O) (oxigen molecular și atomic).
*Alt avantaj: crește conținutul în O2 al apei și îmbunătățește
proprietățile organoleptice.
*Optim: Facem dezinfecția cu ozon, după care introducem o
cantitate redusă de clor în apă pentru a da clorul rezidual (CR),
care să funcționeze ca indicator al dezinfecției.
 Apa potabilă – produșii secundari dezinfecției (DBP)
In ceea ce proveste siguranța apei potabile tratată pentru consumul
uman, trebuie să luăm în considerație
produșii secundari dezinfecției (DBP) –
compuși chimici formați neintenționat atunci când clorul și alți
dezinfectanți sunt eliberați în apa clorurată,
reacționează cu anumite materii organice (cum ar fi transpirația sau
urina) provenite de la oameni.
Exemple: trihalometani halogenați și haloacetici (peste 600 produși)-
cele mai frecvente si studiate forme: cloroformul (CHCl3),
bromdiclorometanul (CHCl2Br), dibromclormetanul (CHClBr2),
tribromometanul (CHBr3)
Toți dezinfectanții formează produșii secundari dezinfecției (DBP)!
 Apa potabilă – produșii secundari dezinfecției (DBP)

Studiile toxicologice: unii trihalometani (THM) sunt carcinogeni

pentru animalele de laborator, dar numai la niveluri de multe mii
de ori mai mari decât cele găsite în apa de băut.
La om:
*cloroformul (principalul tip de THM) este puțin probabil să
provoace cancer la niveluri extrem de scăzute bând apă,
*expunerea pe termen lung la cantități crescute de clor din apă va
duce la producerea de radicali liberi în interiorul organismului,
*radicalii liberi sunt cancerigeni și provoacă distrugeri la nivelul
celulelor organismului.
 Apa potabilă – produșii secundari dezinfecției (DBP)

*Potențialele riscuri pentru sănătate din produșii secundari

dezinfecției (DBP) sunt nesigure.
*Niveluri ridicate ale acestora chimicalele sunt cu siguranță
nedorite.
*OMS a stabilit valori orientative pentru mai mulți DBP, inclusiv
pentru trihalometani.
*Formarea produșiilor secundari dezinfecției (DBP) poate fi
redusă în special prin reducerea cantității din material organic
natural în apă (prin filtrare sau prin alte mijloace) înainte de
dezinfectare.
 Apa potabilă – produșii secundari dezifencției (DBP)

OMS avertizează:
"Riscurile de sănătate din aceste produse secundare la nivelurile la
care acestea apar în apa potabilă sunt extrem de mici în
comparație cu riscurile asociate cu dezinfecția inadecvată. Astfel,
este important ca dezinfecția să nu fie compromisă în încercarea
de a controla produsele secundare.“
• Trichloraminele inițiază un proces biologic care distruge efectiv
barierele celulare din jurul plămânilor.
• Copiii expuși la cantități mari de clor ar putea suferi crize de astm.
• Astmul bronșic poate fi declanșat de expunerea la apă clorurată.
 Apa potabilă – produșii secundari dezifecției (DBP)

* Un studiu clinic (Statele Unite):

nivelurile de clor din apă între 0,2 mg/l și 1 mg/l.

Þ nivelul colesterolului seric și al lipoproteinelor cu densitate scăzută

au fost mai mari în comunitățile care au utilizat apă cu o cantitate
crescută de clor.
Þ nivelurile lipoproteinelor ​cu densitate înaltă (HDL) și raportul
colesterol/HDL au fost semnificativ crescute în raport cu nivelul de
calciu din organism după consumul de apă potabilă, dar numai în
comunitățile care au utilizat apă cu o cantitate crescută de clor.
Acest lucru s-a datorat clorului și calciului din apa de băut, care pot interacționa
rezultand si afectarea nivelurilor lipidelor.
 Apa potabilă – produșii secundari dezinfecției (DBP)

*Un risc crescut de cancer de vezică urinară pare să fie asociat cu consumul de
apã clorurată în exces, conform unui studiu clinic efectuat pe o populație
adultă, consumatori de apă clorinată sau neclorinată, timp de 1/2 din durata lor
de viață.
*Una dintre concluziile acestor studii:
până la 2/3 din expunerea nocivă la clor se datorează inhalării de vapori cu
clor și absorbției pielii în timpul dușului.
*Un duș cald deschide porii pielii și permite absorbția accelerată a clorului și a
altor substanțe chimice în apă.
*Episoade de dermatită au fost asociate cu expunerea la cantități crescute de
clor și hipoclorit.
Lucrări practice igienă
2022

MULȚUMESC!