Lucrări practice

Igiena apei
Dezinfecția apei
 Dezinfecția apei potabile
• Prin dezinfecția apei sunt distruși germenii patogeni, iar germenii
saprofiți sunt reduși numeric până la condiții de potabilitate.

Metode:

• Fizice: radiațiile UV, ultrasunetele , radiații ionizante, fierberea apei

(cantități f mici de apă).

• Chimice: se folosesc pentru dezinfectarea unor cantități mari de

apă în stațiile de potabilizare a apei.
 Dezinfecția apei potabile
• Prin dezinfecția apei sunt distruși germenii patogeni, iar germenii
saprofiți sunt reduși numeric până la condiții de potabilitate.

Se pot folosi:
§ clor și produse clorigene;
§ ozon;
§ permanganat;
§ iod și brom – sunt eficiente ca bactericide, dar modifică proprietățile
organoleptice (sunt folosite doar în situații excepționale)
§ argint.
 Dezinfecția apei potabile
Clorinarea apei
• Clorul introdus în apă reacționează cu moleculele de apă
Þ formează acid hipocloros (HOCl) sau ionul hipoclorit
Þ pătrunde în celulele bacteriene și oxidează enzimele ce au o
grupare tiolică SH ~ aceasta devenind o grupare disulfidică S=S
inactivă biochimic.
Þ bacteria este distrusă.
Þ Nu este eficient în distrugerea virusurilor (aceștia nu au sisteme
enzimatice).
 Dezinfecția apei potabile
Eficiența dezinfecției depinde de mai multi factori:
q Tipul dezinfectantului
• Au efect puternic: ozonul,clorul în stare gazoasă, bioxidul de clor
• Au efect mai slab: cloraminele
q Doza de dezinfectant
• Pentru dezinfecția apei în stațiile de tratare se introduce atât clor cât este
necesar, în funcție de nivelul de contaminare al apei.
 Dezinfecția apei potabile
q Temperatura apei
~cele mai multe epidemii hidrice apar în sezonul rece, deoarece
viteza de formare a acidului hipocoros (HOCl) scade și rezistența
germenilor este mai mare.
• pH ul apei – variază invers proporțional cu dezinfecția apei:
Þ cu cât creste pH ul cu atât scade eficiența dezinfecției apei.
 Dezinfecția apei potabile

q Conținutul de substanțe organice și anorganice din apă

• Se descompun tot prin oxidare și consumă clorul

Þ consumul de clor crește odată cu creșterea conținutului în

substanțe organice sau anorganice al apei

Þ crește puterea absorbantă a apei pentru clor

 Dezinfecția apei potabile
q Numărul de germeni și tipul lor:
• Germenii Gram negativi (cum sunt germenii intestinali) sunt mai
sensibili la clor față de germenii Gram pozitivi.

• Rezistență crescută la clor:

Ø Germenii anaerobi sporulati
Ø Formele parazitare chistice
Ø Enterovirusurile – sunt mai rezistente la acțiunea clorului.
 Dezinfecția apei potabile

• În stațiile de tratare, apa trece prin 4 etape obligatorii, la care se

pot adăuga alte metode opționale în funcție de caracteristicile
apei de tratat:
1. Sedimentarea apei – sunt îndepărtate particulele sedimentabile
2. Coagularea (cu hidroxid de aluminiu de ex.)
3. Filtrarea apei – (filtrarea lentă – filtru biologic și filtrarea rapidă
– filtru fizic).
4. Dezinfecția apei.
 Dezinfecția apei potabile
Dezinfecția apei - scop:
• Distrugerea germenilor patogeni din apă
• Reducerea numărului germenilor saprofiţi până la normele de
potabilitate

• Se aplică obligatoriu la sistemele de aprovizionare care folosesc

surse de suprafaţă în scopul potabilizării apei
• Se aplică şi în sistemul local - când situaţia epidemiologică o
impune
 Dezinfecția apei potabile
• Se realizează cu ajutorul substanţelor clorigene:

Ø Clorul folosit ca atare

Ø Clorul folosit sub formă de compuşi clorigeni - care în apă
eliberează clor activ:
hipoclorit de sodiu şi calciu, oxiclorura de calciu, cloramina, clorura
de var.

• În ambele cazuri agentul dezinfectant este clorul.

 Dezinfecția apei potabile
• Pentru instalaţiile centrale clorul se poate folosi:
• direct (formă gazoasă)
• indirect (într-o soluţie concentrată pregătită într-un volum mic de
apă)

• Timpul minim de contact cu apa necesar este de 30 minute!!!

• Doza nu este fixă. Trebuie introdusă o asemenea cantitate încât

după 30 minute să mai găsim în apă clor în exces, denumit clor
rezidual.
 Dezinfecția apei potabile
Dezinfecţia apei din fântâni
• Se aplică oricând suspectăm o impurificare (poluare) a apei
• Constatarea impurificării se face prin metode chimice şi bacteriologice
• Pentru ca dezinfecţia să fie eficientă - condiţii:
Ø Depistarea SURSEI care poluează fântâna şi neutralizarea ei
Ø Depistarea se face prin PROBA CU FLUORESCEINĂ (PROBA COMUNICĂRII) (fuxină, apa cu sare)
Ø Recondiţionarea din punct de vedere tehnico-sanitar a instalaţiei (reparaţii, curăţirea pereţilor
şi fundului fântânii, asigurarea protecţiei sanitare a fântânii, extragerea apei din fântâna
Ø Determinarea volumului apei din fântâna (piR2h)
Ø Stabilirea procentajului clorului activ din substanţa clorigenă pe care o vom folosi (minim 20%).
 Dezinfecția apei
Determinarea clorului rezidual din apă
 Determinarea clorului rezidual din apă
• Metoda de control a dezinfecției apei este DETERMINAREA
CLORULUI REZIDUAL DIN APĂ.
• Clorul rezidual (CR) este clorul rămas în exces în apă în urma
procesului de clorinare, după un interval de 30 minute sau
Concentrația de clor care rămâne în apă la finalul dezinfecției!!
• Clorul rezidual total (CR) din apă se poate găsi în apă ca şi:
Ø clor rezidual liber (CRL),
Ø clor rezidual legat (CRT) sau
Ø ambele forme.
 Determinarea clorului rezidual din apă
D.p.d.v. chimic, clorul rezidual total (CRT) din apă este compus din:
• clor rezidual liber (CRL) (constituit din clor elementar – CO2, acid hipocloros –
HOCl și ioni de hipocloriți) - trebuie să fie în proporție de 80%/are cel mai
bun efect bactericid,
• clor rezidual legat/combinat (CRC) (constituit din cloramine) - trebuie să fie în
proporție de 20%/ cu efect bactericid slab (doar dau mirosul specific) .

CRT = CRL + CRC

Există situații când, în apa dezinfectată, găsim doar clor
rezidual legat (CRC).
 Determinarea clorului rezidual din apă
• Importanța sanitară a CLORULUI REZIDUAL (CR):
1. Indicator al dezinfecției apei (avem certitudinea că apa a fost dezinfectată corect)
2. Indicator al integrității sistemului de distribuție (diverse depuneri sau pierderi
mai mari pot determina scăderi ale concentrației clorului în apă ~ dacă acesta este
prezent și are valoare constantă la intrarea și la ieșirea din sistem înseamnă că
sistemul este integru)
3. Indicator al potabilității apei (numai când acesta este într-o anumită concentrație
apa este potabilă)

Trebuie să folosim o doză de clor care să ducă la o dezinfecție bună și la

un clor rezidual liber (CRL) în proporție de 80%.
 Determinarea clorului rezidual din apă

Proporția formelor de clor rezidual (CR)

în funcție de concentrația dezinfectantului

I III IV
II

0 ,1 0 ,2 0 ,3 0 ,4 0 ,5 0 ,6 0 ,7 0 ,8

CRC CRL
 Determinarea clorului rezidual din apă

Proporția formelor de clor rezidual (CR)

în funcție de concentrația dezinfectantului

I III IV
II

0 ,1 0 ,2 0 ,3 0 ,4 0 ,5 0 ,6 0 ,7 0 ,8

CRC CRL

I etapă a dezinfecției când intervine puterea absorbantă a apei și apa

consumă tot clorul (nu există clor rezidual)
 Determinarea clorului rezidual din apă
Proporția formelor de clor rezidual (CR)
în funcție de concentrația dezinfectantului

I III IV
II

0 ,1 0 ,2 0 ,3 0 ,4 0 ,5 0 ,6 0 ,7 0 ,8

CRC CRL

II-a etapă a dezinfecției = se formează clor rezidual (CR), dar bacteriologic apa nu este
conformă deoarece primul se formează clorul rezidual legat/combinat (CRC)
 Determinarea clorului rezidual din apă

Proporția formelor de clor rezidual (CR)

în funcție de concentrația dezinfectantului

I III IV
II

0 ,1 0 ,2 0 ,3 0 ,4 0 ,5 0 ,6 0 ,7 0 ,8

CRC CRL

III-a etapă a dezinfecției = este depășită puterea absorbantă

a apei și clorul introdus în apă trece în clor rezidual liber
 Determinarea clorului rezidual din apă

Proporția formelor de clor rezidual (CR)

în funcție de concentrația dezinfectantului

I III IV
II

0 ,1 0 ,2 0 ,3 0 ,4 0 ,5 0 ,6 0 ,7 0 ,8

CRC CRL IV-a etapă a dezinfecției = clorul rezidual

liber (CRL) începe să crească
Þ dezinfecția este corectă!!!
 Determinarea clorului rezidual din apă
• Se disting 4 zone ale graficului privind proporția formelor de clor rezidual
total (CRT), în funcție de concentrația dezinfectantului:
• I etapă a dezinfecției ~la concentrații mici~ când intervine puterea de
absorbție a apei și apa consumă tot clorul (nu există clor rezidual),
• II-a etapă a dezinfecției = se formează clor rezidual (CR), dar bacteriologic
apa nu este conformă deoarece primul se formează clorul rezidual
legat/combinat (CRC),
• III-a etapă a dezinfecției = este depășită puterea absorbantă a apei și clorul
introdus în apă trece în clor rezidual liber,
• IV-a etapă a dezinfecției = clorul rezidual liber (CRL) începe să crească
Þ dezinfecția este corectă!!!
ÞCând 80% din clorul rezidual total (CRT) este clor rezidual liber (CRL)
=> doza optimă!!!
 OZONIZAREA
• O metodă mai bună decât clorinarea este DEZINFECȚIA APEI CU OZON
= Are efect bactericid mult mai intens decât clorul pentru că distruge și
germeni saprofiți, virusuri și paraziți.
• Inconvenient ozonizare: după ozonizare nu rămâne în apă un indicativ
al dezinfecției, pentru că apa se descompune în dioxigen (O2) si oxigen
(O) (oxigen molecular și atomic).
• Avantaje: crește conținutul în O2 al apei și îmbunătățește proprietățile
organoleptice.
• TIMPUL DE CONTACT ÎNTRE APĂ ȘI OZON ESTE DE 15 MINUTE=
EFICIENȚĂ DUBLĂ A TRATĂRII APEI FAȚĂ DE TRATAREA CU CLOR.
• Optim: Facem dezinfecția cu ozon, după care introducem o cantitate
redusă de clor în apă pentru a da clorul rezidual liber (CRL), care să
funcționeze ca indicator al dezinfecției.
 Dezinfecția apei
Determinarea clorului rezidual din apă

Metoda colorimetrică cu ortotolidină-arsenit

 Metoda colorimetrică cu ortotolidină-metaarsenit
Principiul reacției
• se bazează pe reacţia de culoare pe care o dă CRT (clorul rezidual
total) în prezenţa ortotolidinei cu care dezvoltă un compus galben
• intensitatea culorii este proporţională cu concentraţia de clor
• se apreciază faţă de o scară etalon pregătită dintr-o soluţie de
cromat-bicromat (concentrații de la 0,1 la 0,5 mg).
• rezultatul este exprimat direct în mg Cl2/dm³, pentru conţinutul
fiecărei eprubete
 Metoda colorimetrică cu ortotolidină-arsenit
Ortotolidina
• intră imediat în reacţie cu CRL (clorul rezidual liber)
• după un timp mai lung intră în reacție şi cu clorul rezidual legat (CRC)
• intră în reacţie şi cu substanţele interferente (Fe3+, Mn2+, NO2-, H2S) !
Pentru a determina doar CRL = CLOR REZIDUAL LIBER (el ne interesează)
mai adăugăm, pe lângă ORTOTOLIDINĂ și META ARSENIT.
Metaarsenit (arsenitul de sodiu)
• Reduce atât clorul rezidual liber (CRL) şi clorul rezidual legat (CRC)
• Este folosit pentru blocarea reacţiei în momentul dorit
• Nu influenţează reacţia ortotolidinei
 Metoda colorimetrică cu ortotolidină-arsenit
Metoda de lucru: Determinarea clorului rezidual liber (CRL)
• se recoltează apă de la reţea după 5 minute de curgere (determinarea
se face imediat pentru a nu se degaja clorul liber)
• punem 1 ml ortotolidină în 2 eprubete
• adăugăm în prima eprubetă 20 ml proba de apă de analizat
• dacă apare colorația galbenă, adăugăm și în a 2-a eprubetă 20 ml apă +
1 ml meta-arsenit.
• meta-arsenitul blochează/neutralizează clorul rezidual legat (CRC),
astfel că rămâne doar clorul rezidual liber (CRL).
• reacţia de culoare este dată numai de clorul rezidual liber (CRL), care
se va colora cu ortotolidina => colorație galbenă.
• valoarea găsită se notează cu A = clorul rezidual liber + substanţele
interferente (Fe3+, Mn2+, NO2-, H2S)
 Metoda colorimetrică cu ortotolidină-arsenit
• Metoda de lucru: Determinarea clorului rezidual total

• se recoltează apă de la reţea după 5 minute de curgere

(determinarea se face imediat pentru a nu se degaja clorul liber)
• punem 1 ml ortotolidină într-o eprubetă
• adăugăm 20 ml proba de apă de analizat
• se agită puternic și se lasă 5 minute
• se compară cu scara etalon
• valoarea găsită se notează cu B = cantitatea totală de clor rezidual
+ substanţele interferente (Fe3+, Mn2+, NO2-, H2S)
 Metoda colorimetrică cu ortotolidină-arsenit
• Metoda de lucru: Determinarea substanţele interferente (Fe3+, Mn2+, NO2-, H2S)
• prezenţa în apă a unor substanţe (Fe3+, Mn2+, NO2-, H2S) poate
provoca erori, întrucât dezvoltă aceeaşi reacţie de culoare ortotolidina -
pentru evitarea erorii se face umătoarea determinare:
• se recoltează apă de la reţea după 5 minute de curgere
• punem 1 ml ortotolidină într-o eprubetă
• adăugăm 1 ml soluţie arsenit de sodiu
• adăugăm 20 ml proba de apă de analizat
• se agită puternic și se lasă 5 minute
• se compară cu o scară etalon
• metaarsenitul blochează tot clorul rezidual liber (CRL) şi clorul rezidual
legat (CRC), iar culoarea apărută este dată doar de substanţele
interferente (Fe3+, Mn2+, NO2-, H2S) = C
 Metoda colorimetrică cu ortotolidină-arsenit
• CALCUL
Ø clorul rezidual liber (CRL) = A-C
Ø clorul rezidual legat (CRC) = B-A
Ø clorul rezidual total (CRT) = B-C
Concuzie 1: Clorul rezidual liber (CRL) trebuie să fie
prezent în apa potabilă dezinfectată
Concuzie 2: Lipsa clorului rezidual liber (CRL) indică:
dezinfecţie defectuoasă
! > 0,5 mg/dm³ clor modifică gustul şi mirosul apei, care devine
organoleptic dezagreabilă! Trebuie îndepărtat excesul de clor.
PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE

SIMPTOME DE EXPUNERE
LA NIVELURI TOXICE DE CLOR
 Apa potabilă
Clorul din apa potabilă

• Cantitatea mică de clor folosită în mod obișnuit pentru dezinfecția

apei nu prezintă riscuri pentru sănătatea umană.
• Lg 458/2002 republicată în 2017 specifică că valoarea clorului rezidual liber
trebuie să fie între următoarele limite: ≥ 0,1 - ≤ 0,5
• Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit o valoare directă de
0,5 mg/litru pentru clor în apa potabilă.
• La intrarea in sistemul de distribuție, apa poate avea concentrații 0,5
mg clor rezidual liber/litru. Pe parcursul rețelei de distribuție
concentrațiile de clor rezidual poate scădea la 0.25 mg/l.
 Apa potabilă
Clorul din apa potabilă

Trebuie să luăm în considerație siguranța apei potabile tratată cu clor

pentru consumul uman și posibilitatea de apariție a
Produșilor secundari dezinfecției (DBP) cum ar fi trihalometanii
(THM). Principalul reprezentant este cloroformul.
 Apa potabilă
Clorul din apa potabilă

• OMS a stabilit valori de referință pentru trihalometani (THAM) și

cloroform
• În Lg. 458/2002 cu actualizare în 2017 se admite o cantitate de THM
egală cu 100 µg/l apă.
• Formarea produșiilor secundari dezinfecției (DBP) poate fi redusă în
special prin reducerea cantității din material organic natural în apă
înainte de dezinfectare.
 Apa potabilă
Clorul din apa potabilă

• OMS avertizează:

"Riscurile de sănătate din aceste produse

secundare la nivelurile la care acestea apar în apa
potabilă sunt extrem de mici în comparație cu
riscurile asociate cu dezinfecția inadecvată. Astfel,
este important ca dezinfecția să nu fie
compromisă în încercarea de a controla produsele
secundare.“
 Apa potabilă
Clorul din apa potabilă

• Trichloraminele inițiază un proces biologic care distruge efectiv

barierele celulare din jurul plămânilor.

• Copiii expuși la cantități mari de clor ar putea suferi crize de astm.

• Astmul bronșic poate fi declanșat de expunerea la apă clorurată în

apa de îmbăiere din piscine, în special.
 Apa potabilă
Clorul din apa potabilă
• Un studiu clinic (Statele Unite):
nivelurile de clor din apă între 0,2 mg/l și 1 mg/l.
Þ nivelul colesterolului seric și al lipoproteinelor cu densitate
scăzută au fost mai mari în comunitățile care au utilizat apă cu o
cantitate crescută de clor.
Þ nivelurile lipoproteinelor cu densitate înaltă (HDL) și raportul
colesterol/HDL au fost semnificativ crescute în raport cu nivelul de
calciu din organism după consumul de apă potabilă, dar numai în
comunitățile care au utilizat apă cu o cantitate crescută de clor.
Acest lucru s-a datorat clorului și calciului din apa de băut, care
pot interacționa într-un fel în care afectează nivelurile lipidelor.
 Apa potabilă
Clorul din apa potabilă

• Un risc crescut de cancer colo-rectal și de vezică urinară pare să fie

asociat cu consumul de apã clorinată.

• Alte efecte ale expunerii la clor: iritație respiratorie, iritație tegumentară

• Episoade de dermatită au fost, de asemenea, asociate cu expunerea la
cantități crescute de clor și hipoclorit.
Lucrări practice

MULȚUMESC!