Lucrări practice

Igiena aerului
Poluanții cu acțiune asfixiantă
(monoxid de carbon – CO)
 Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)
Poluantul cel mai răspândit dintre asfixianți este monoxid de carbon (CO).
Este cel mai important dintre gazele asfixiante!!!
• Monoxidul de carbon (CO) este un compus în stare gazoasă, fără proprietăți
organoleptice (fără gust, miros, culoare), mai ușor decât aerul (densitate mai mică).

CO rezultă în urma proceselor de ardere incompletă sau a arderilor în care aportul de

O2 este insuficient => concentrații crescute de CO

Arderea combustibililor
ü Prima etapă: formarea monoxidului de carbon (CO) în prezența oxigenului (O2).
Dacă aportul de O2 este scăzut = > arderea se oprește în această etapă (o ardere
incompletă).
ü A-2-a etapă:
Dacă aportul de O2 este mare = > arderea este completă = > se formează monoxidul de
carbon și vapori de apă.
 Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)
• Sursele de monoxid de carbon (CO):

Ø exterioare
o traficul rutier/autovehiculele/gazele de eșapament
o industriile

Ø interioare
o spațiile închise - acesta formându-se din combustii
incomplete care nu beneficiază de suficient aer (O2)
 Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)

• Cele mai mai frecvent întâlnite surse de CO:

Ø mijloacele de transport mecanic-rutiere, aeriene, navale, feroviare

în care reglarea aportului de aer nu se poate asigura proporţional cu consumul de
carburant = > gazele de ardere evacuate prin conductele de eşapament conţin 3-6% CO
(în mod obişnuit) şi > 10% CO (în caz de uzură şi defecţiuni).
Ø cea mai mare cantitate de CO este produsă de autovehicule!
Ø concentrațiile semnificative de CO: pe căile rutiere cu trafic intens
(mai ales în punctele și perioadele de încetinire sau de oprire).
Ø concentrațiile deosebit de mari de CO se găsesc la intersecții, în punctele
de blocare a circulației, în tunelele rutiere, în garaje.
Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)
 Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)

• Alte surse de monoxid de carbon (CO):

Ø unele procese şi instalaţii industriale

Ø sistemele de încălzire locală
(sobe improvizate, focuri deschise în interiorul încăperilor, sobele metalice, orice sistem
de ardere şi încălzire în care tirajul de aer este nesatisfăcător şi care sunt lipsite de
dispozitivele de evacuare în exterior a gazelor de ardere - coşuri de fum obturate și
instalaţii de încălzire uzate, prost reglate);
Ø sistemele de pregătire a alimentelor cu gaze (aragaz) - lipsite de hotă şi coş de
evacuare în exterior a gazelor de ardere.
 Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)
• Alte surse de monoxid de carbon (CO):

Ø fumatul tutunului
o parte din acesta fiind inhalat direct de fumători, iar alta răspîndindu-se în
încăperile unde se fumează şi expunând la risc în continuare (atât pe fumători,
cât şi pe nefumătorii cu care aceştia coabitează).

Ø bețișoarele parfumate - folosite necorespunzător dăunează grav sănătății.

 Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)

Mecanismul de acțiune al monoxidului de carbon (CO):

• CO din sursele de poluare ale aerului este inhalat și absorbit aproape integral în aparatul respirator.
• CO trece în curentul sanguin până la atingerea unui nivel de echilibru între presiunea sa parțială din
aer și concentrația din sânge.
• Pătrunderea CO în sânge = > fixarea sa de către hemoglobină = > un compus stabil:
carboxihemoglobina (COHb), proporțional cu concentrația de CO din aerul expirat.
• Hemoglobina nu mai este un mijloc de transport pentru O2 la nivel tisular (fiind ocupată de CO).
• Carboxihemoglobina (COHb) este improprie transportului O2 de la plămâni către țesuturi și
are o influeță negativă asupra disocierii sale de oxihemoglobină = > împiedică oxigenarea
sângelui și a țesuturilor.
• Afinitatea hemoglobinei pentru CO este de peste 240 ori mai mare decat pentru O2!!!
• Chiar și în cazul unor concentrații foarte mici de CO în aerul poluat, care pătrunde în plămân
și de acolo în sânge, acesta se combină cu hemoglobina și o sustrage combinării sale
normale cu oxigenul.
 Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)

Acţiunea hipoxică a CO are repercursiuni în primul rând

vasupra organismelor cu nevoi sporite de oxigen

(fătul, copilul în creştere, adultul care efectuează o activitate fizică intensă)

vasupra persoanelor cu boli preexistente

care le măresc susceptibilitatea la efectele adverse ale monoxidului de

carbon (hipoxemie cronică, boli cardiovasculare, hemoglobine anormale).
 În concentraţii moderate, dar repetate (expunere cronică),
CO poate avea o serie de efecte secundare asupra:
APARATULUI CARDIO-VASCULAR:

- la 4% COHb, pot apărea DECOMPENSĂRI ALE CARDIOPATIILOR sau se pot declanşa

ACCIDENTE ACUTE în cadrul cardiopatiei ischemice.

- între 5-10% COHb, persistente timp îndelungat, se pot depune

PLĂCI ATEROMATOASE ÎN PERETELE VASCULAR (prin modificarea
permeabilităţii vasculare, alterări în vasa vasorum, modificări enzimatice).
Aşa se explică frecvenţa mai mare a aterosclerozei la fumători sau la persoanele expuse la
concentraţii relativ crescute de monoxid de carbon.

- peste 15% COHb se pot produce ALTERĂRI MIOCARDICE GRAVE.

 În concentraţii moderate, dar repetate (expunere cronică),
CO poate avea o serie de efecte secundare asupra:

EMBRIONULUI ŞI FĂTULUI:

Expunerea gravidelor la concentrații ridicate de CO (inclusiv prin fumat) are efecte asupra
embrionului și a fătului.

COHb străbate bariera feto-placentară, cu apariţia MALFORMAŢIILOR CONGENITALE, A HIPOTROFIEI

FĂTULUI LA NAŞTERE, A NAŞTERILOR PREMATURE, în cazul femeilor fumătoare.

Prin blocarea hemoglobinei de către CO şi hipoxia consecutivă este afectată dezvoltarea organelor:
crește frecvența malformațiilor congenitale și nașterea unor copii cu deficit ponderal important.

Încărcarea sângelui cu COHb deviază curba de saturaţie a oxihemoglobinei spre stânga şi apar
dificultăţi de cedare a oxigenului la nivel tisular. Probleme mari de oxigenare tisulară apar în unele
zone ale organismului fetal, lipsite de scurtcircuite arterio-venoase compensatorii ca şi la adult.
 Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)
CO poate determina apariția intoxicației acute.
În funcție de concentrațiile de carboxihemoglobină (COHb) avem următoarea
situație :
• 2%: nu se semnalează modificări notabile
• 2-10%: pot apare manifestări subiective și obiective, hipoxia poate fi evidențiată prin
examene clinice și paraclinice la orice persoană.
• 10-20%: se resimt subiectiv și se înregistrează obiectiv semnele asfixiei la toate persoanele
expuse intoxicației; apar manifestări ca: oboseală, cefalee, tulburări de coordonare a mișcărilor,
scăderea evientă a performanelor fizice și intelectuale.
• 20-40%: apar semne grave de intoxicație: cefalee, grețuri, amețeli, tulburări senzoriale.
• 40%: se instalează pierderea conștienței
• 60%: se produce decesul (concentrațiile mai mari se întâlnesc accidental).
 Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)
• Hipoxia indusă de CO este o hipoxie de transport hematologic!!!
• Dacă nivelul concentrației de CO din aer scade sau dispare prin ventilația cu aer curat,
scoaterea persoanei intoxicate la aer liber, administrarea de oxigen în concentrații
superioare celei atmosferice, are loc deblocarea lentă a hemoglobinei (Hb), cu
eliminarea monoxidului de carbon (CO) pe cale respiratorie.
• Doar în caz de deces, blocarea Hb sub formă de COHb rămâne ireversibilă mai multe zile –
ajută la stabilirea diagnosticului dacă nu se cunoaște cauza decesului.
 Poluanții cu acțiune asfixiantă:
monoxid de carbon (CO)

Metodele de determinare pentru monoxidul de carbon:

ü determinarea monoxidului de carbon (CO) în aer
• metoda colorimetrică
ü determinarea carboxihemoglobinei
Există 2 metode:
• metoda directă (metoda recoltării din sânge),
• metoda indirectă (metoda Dräger).
 1.1. Determinarea monoxidului de carbon (CO) în aer
metoda colorimetrică

Principiul metodei:
Monoxidul de carbon (CO) - eliberat din carboxihemoglobină - reduce soluţia de clorură
de paladiu proporţional cu concentraţia monoxidului de carbon.

Paladiul metalic obținut reacționează cu reactivul Folin-Ciocâlteu (amestec de acid

fosforic, wolframic și molibdenic).

= > o colorație galben/verzuie până la verde închis/albastru

(în funcție de concentrația de paladiu sau de monoxid de carbon din proba de aer).
 1.1. Determinarea monoxidului de carbon (CO) în aer
metoda colorimetrică

• Ce utilizăm?

ü Soluție etalon pentru monoxid de carbon (CO) – se prepară un etalon artificial din
sarea Mohr (sulfat feroamoniacal): 1 ml corespunde la 30 µg/ml CO

ü Apă distilată

ü Clorură de paladiu 0,1%

ü Reactiv Folin-Ciocâlteu (amestec de acid fosforic, wolframic și molibdenic)

 1.1. Determinarea monoxidului de carbon (CO) în aer
metoda colorimetrică

• Recoltarea aerului:

ü Aerul care urmează a fi analizat se recoltează în recipiente de sticlă de dimensiuni

variate (1-5 litri) sau în baloane mari din sticlă (TONOMETRE).

ü Recipientele sunt umpute cu apă, iar la locul de recoltare se golesc și aerul de analizat
ia locul apei evacuate sau sunt vidate (se racordează la o pompă de vid) și astupate bine.
 1.1. Determinarea monoxidului de carbon (CO) în aer
metoda colorimetrică
• Mod de lucru:
ü În recipientele în care s-a recoltat aerul de analizat se introduc substanțele necesare,
obținând un volum total de 10 ml:
• 1,5 ml soluție de clorură de paladiu 0,1%
• 0,5 ml reactiv Folin-Ciocâlteu
• 8 ml apă distilată
• soluție etalon cu concentrația de 30 µg/ml
(prima eprubetă este martor și restul se distribuie în alte 4 eprubete, pentru a forma o
scală: în a-2-a eprubetă = 0,5 ml; în a-3-a eprubetă = 1 ml; în a-4-a eprubetă = 1,5 ml; în a-
5-a eprubetă = 2 ml)
ü Se agită bine recipientul pentru ca reactivii să vină în contact cu întreaga masă de aer
recoltată și se lasă să reacționeze cel puțin 6 ore, după care se extrage conținutul.
 1.1. Determinarea monoxidului de carbon (CO) în aer
metoda colorimetrică
Conținutul recipientului se trece, apoi, într-o eprubetă și culoarea obținută se
compară cu o scală de etalonare colorimetrică, după schema:
 1.1. Determinarea monoxidului de carbon (CO) în aer
metoda colorimetrică

SCALA COLORIMETRICĂ FOLOSEȘTE SOLUȚIE ETALON

PENTRU A COMPARA PROBA CU NORMA SANITARĂ.
Dacă s-a colorat (galben-verzui până la verde închis/albastru),
atunci există monoxid de carbon (CO) în proba de aer.

Obs!
Metoda se folosește numai pentru determinarea concentrației momentane de CO.
Prin această metodă nu se pot recolta probe de aer pe durată lungă.
 1.1. Determinarea monoxidului de carbon (CO) în aer
metoda colorimetrică

• Determinăm concentrația de CO pe care o comparăm cu concentrația

maximă admisă (CMA) pentru CO care este o valoare europeană.

• Aceasta se regăsește în legea privind calitatea aerului atmosferic (Legea 104/2011):

CMA a CO medie = 10 mg CO/m³ aer/8 ore

• Legislația EU prevede în următorii ani o reducere a

CMA a CO medie = 6 mg CO/m³ aer/8 ore.
 2.1. Metoda directă de determinare a carboxihemogobinei (HbCO)
(metoda recoltării din sânge)

• Principiul metodei:

Monoxidul de carbon (CO) eliberat din carboxihemoglobină (COHb) cu ajutorul unui

hemolizat și a fericianurii reduce soluţia de clorură de paladiu (PdCl2) - proporţional cu
concentraţia oxidului de carbon – la paladiu metalic.
Excesul de clorură de paladiu (PdCl2) se determină colorimetric cu iodura de potasiu (IK):

PdCl2 + CO + H2O → Pd + CO2 + 2HCl

PdCl2 + 4IK → [PdI4] K2 + 2KCL
 2.1. Metoda directă de determinare a carboxihemogobinei (HbCO)
(metoda recoltării din sânge)

• Reactivi şi material necesar:

ü clorură de paladiu;
ü hemolizant de fericianură;
ü iodură de potasiu, soluţie 20%;
ü celula de microdifuziune - celula se închide ermetic cu un dop rodat.
 2.1. Metoda directă de determinare a carboxihemogobinei (HbCO)
(metoda recoltării din sânge)

• Recoltarea probelor:

Celula de microdifuziune (celula Mezincescu)

Ø în compartimentul central - se introduce 1 ml de clorură de paladiu
Ø în compartimentul periferic - se introduc 5 ml hemolizat și 1 ml sânge (recoltat prin
puncție venoasă pe un anticoagulant – oxalat sau heparină)
Ø se închide imediat celula
 2.1. Metoda directă de determinare a carboxihemogobinei (HbCO)
(metoda recoltării din sânge)

• Mod de lucru:
Ø se amestecă lichidele din compartimentul periferic prin rotire cu multă atenţie
(de 10-15 ori pentru omogenizare).
Ø se lasă celula la temperatura camerei şi la întuneric până a-2-a zi (minim 6 ore, maxim
12 ore).
Ø se pipetează cu grijă lichidul din compartimentul central într-un balon cotat (50 ml),
filtrându-l.
Ø se adaugă în balon 10 ml de iodură de potasiu (IK) 20% şi se completează până la semn
cu apă distilată.
Ø paralel cu proba, se face o probă martor - numai reactivii (fără sânge).
 2.1. Metoda directă de determinare a carboxihemogobinei (HbCO)
(metoda recoltării din sânge)

• Mod de lucru:

Ø Soluția de clorură de paladiu (PdCl2) se introduce în ambele celule!!!

Ø CO din sânge va umple celula și va reduce soluția de clorură de paladiu (PdCl2) la

paladiu metalic.

Ø După cele 6 ore, se măsoară extincţia probei şi a martorului la spectofotometru, la

lungimea de undă de 50 nm, în cuva de 1 cm.
 2.1. Metoda directă de determinare a carboxihemogobinei (HbCO)
(metoda recoltării din sânge)

Se calculează numărul de mg soluție de clorură de paladiu (PdCl2) reduse de CO:

1 mg PdCl2 redus = Es – Ep/Es

PdCl2 = soluție clorură de paladiu

Es= valoarea extincţiei probei martor;
Ep= valoarea extincţiei probei de sânge.

Se calculează cantitatea de carboxihemoglobină (gramele de COHb), pe baza

corespondenței 1 mg PdCl2 cu 0,0941 carboxihemoglobină
1 gr COHb/100 ml sânge = A x 0,0941
A = [(𝐸𝑥𝑡𝑖𝑛𝑐ț𝑖𝑒𝑀𝑎𝑟𝑡𝑜𝑟 − 𝐸𝑥𝑡𝑖𝑛𝑐ț𝑖𝑒𝑃𝑟𝑜𝑏ă)/𝐸𝑥𝑡𝑖𝑛𝑐ț𝑖𝑒𝑀𝑎𝑟𝑡𝑜𝑟] = cantitatea de PdCl2 (în mg), care a fost
redusă la CO dintr-un ml de sânge
 2.1. Metoda directă de determinare a carboxihemogobinei (HbCO)
(metoda recoltării din sânge)

Ø După, determinăm și hemoglobina totală

Ø Ulterior, exprimăm procentul de carboxihemoglobină (COHb) din Hb totală

COHb % = (1 g COHb/1 g Hb totală) x 100.

Ø Nefumătorii au maxim 1,5% HbCO.

Ø Fumătorii pot avea valori mult mai mari 5-10-15% HbCO.
 2.1. Metoda directă de determinare a carboxihemogobinei (HbCO)
(metoda recoltării din sânge)

COHb în sânge – exemplu

• recoltare sânge prin puncţie venoasă, pe hemolizant şi anticoagulant

• determinarea spectrofotometrică

• cantitatea calculată: COHb 13,2%

• Concluzii
proporţie anormală a COHb, risc toxic acut (COHb normal 1-1,5%).
 2.2. Metoda Dräger –
Determinarea monoxidului de carbon (CO) din aerul expirat

Ø Utilizată în studiile epidemiologice, deoarece facilitează determinarea rapidă pentru

un număr mare de persoane.

ØPrincipiu:
Se calculează nivelul de carboxiHb în funcție de concentrația CO din aerul
expirat.

Aerul expirat se trece printr-un tub Dräger care are o umplutură de pentoxid de iod (I2O5).
Ø Monoxidul de carbon (CO) reduce pentoxidul de iod la iod elementar, care colorează
în brun suportul alb.
 2.2. Metoda Dräger –
Determinarea monoxidului de carbon (CO) din aerul expirat
Material necesar:
• o pungă de PVC prevăzută cu un tub de cauciuc la care este ataşată o clemă
sau
• un balon de plastic, care se termină cu un tub de sticlă;
• aparatul Dräger – o pompă;
• tuburi Dräger (pentru monoxid de carbon), divizate în părți per milion (ppm) – 5/10/15 ppm.

Recoltarea probelor:
Recoltarea se face în punga de PVC sau într-un balon de plastic: inspir profund urmat de expir
forțat în balon. Apoi, se astupă punga de PVC sau balonul de plastic.
Aerul expirat trece prin tub și colorează în maro granulele albe din tubul Dräger.
Notăm diviziunea până la care s-a colorat tubul.
 2.2. Metoda Dräger –
Determinarea monoxidului de carbon (CO) din aerul expirat
Recoltarea probelor:
Subiectul este scos din atmosfera poluată cu CO şi face de 2-3 x inspir/expir.
Inspiră profund, menţine în apnee 20’’ după care suflă forţat aerul într-o pungă de PVC
sau într-un balon de plastic, care se astupă bine şi se transportă în laborator.
Se ataşează la punga de PVC, pompa Dräger la care este fixat un tub Dräger pentru a
determina monoxidul de carbon (CO).
Se aspiră aerul din pungă cu ajutorul pompei până când stratul alb (granulele albe) din
tubul Dräger începe să devină maro, oprind pomparea când îmbrunarea stratului a ajuns
la o diviziune exactă.
Se ţine cont de numărul de pompări care s-au efectuat.
Citim și notăm diviziunile de pe tub până unde s-a îmbrunat suportul şi calculăm
valoarea monoxidului de carbon (CO) după indicaţiile date în prospectul aparatului.
 2.2. Metoda Dräger –
Determinarea monoxidului de carbon (CO) din aerul expirat

Cunoscând cantitatea de CO din aerul expirat (ppm) => determinăm carboxihemoglobina,

procentual din hemoglobina totală:

% COHb din Hb totală = 𝑉𝑎𝑙oarea CO𝑐𝑖𝑡𝑖𝑡ă (î𝑛 𝑝𝑝𝑚)/5

ppm = părți per milion

Exemplu: pentru 10 ppm citite => concentrația este de 2% carboxihemoglobină (CoHb).

Obs! Metoda este mai rapidă și nu mai necesită și determinarea Hb totale.

 2.2. Metoda Dräger –
Determinarea monoxidului de carbon (CO) din aerul expirat

CO în aerul expirat - exemplu

• recoltare în balon special de cca 3 l prin extracţia de la P.G. de 15 ani

• rezultat calculat: COHb 12%

Concluzii –
aer expirat care arată încărcare sanguină ridicată, risc toxic (COHb normal = 1-1,5%)
Lucrări practice

MULȚUMESC!