INTOXICATIILE CU CO

Intoxicaţia cu monoxid de carbon Intoxicaţia cu monoxid de carbon este în majoritatea

cazurilor accidentală şi uneori colectivă, mai cu seamă în mediul industrial, fiind una din cele
mai frecvente intoxicaţii accidentale ale copilului.
Intoxicaţiile voluntare sînt rare şi de obicei combinate (cu intoxicaţii etano- lice şi cu
somnifere).
Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor, inodor, mai greu ca aerul. Sursa
producătoare deCO este combustibilul,folosit pentru încălzitul casnic sau în industrie pentru
operaţii tehnologice (cărbune, lemn, gaze naturale, petrol, păcură etc,) atunci cînd arderea se
face incomplet.
Monoxidul de carbon poate pătrunde în atmosfera spaţiilor locuite, ca urmare a unor
defecţiuni ale sistemelor de încălzire; cînd tirajul este defectuos sau ventilaţia camerelor
deficitară.
CO se combină cu hemoglobina (Hb), formînd carboxihemoglobina. Afinitatea Hb
pentru Co este de 250— 300 ori mai mare decît pentru 02, deci reacţia de combinare a CO cu
Hb este foarte rapidă.
Consecinţa formării carboxihemoglobinei este scăderea „capacităţii de oxigenare a
sîngeiui" (capaciiăţii de a lega şi transporta oxigenul), determinînd astfel şi perturbări ale
proceselor de oxidare celulară (hipoxia celulară, care dă leziuni hemoragice, edematoase şi
neurotice în organe: creier, ficat, rinichi, miocard şi altele)
Simptomatologie:
Depinde atît de concentraţia CO şi durata expunerii, cît şi de sensibilitatea individuală.
In funcţie de concentraţia carboxihemoglobinei apar;
-Primele simptome:
-cefalee violentă frontală şi bitemporală, ameţeli, tulburări de echilibru, senzaţie de oboseală,
palpitaţii Ia efort, vîjieturi în urechi
-Aceste fenomene se agravează şi se însoţesc de : greţuri, vărsături, tulburări de vedere,
slăbiciune a musculaturii, în special a membrelor inferioare, confuzie mintală, creşterea
frecvenţei pulsului şi a respiraţiei, a tensiunii arteriale.
-In concentraţii de peste 50% de carboxihemoglobină apar:
-pierderea cunoştinţei,
-comă cu respiraţie accelerată, superficială, care ulterior devine neregulată (Cheyne-Stockes),
-încărcare traheo-bronşică, edem pulmonar acut,
-convulsii,
-puls rapid, scăderea tensiunii arteriale.
In concentraţie de peste 60%, moartea este iminentă prin deprimarea activităţii cardiace şi
respiratorii.
Atenţie!
 Examenul obiectiv pune în evidenţă şi alte manifestări asociate, ca cianoză în cazurile
cu pierderea cunoştinţei.
Coloraţia clasică „roşu-cireşiuu apare mai rar şi la concentraţii de carboxihemoglobină
ce depăşesc 70%.
Conduita de urgenta:
-Scoaterea imediată din mediul toxic; aerisirea încăperilor prin deschiderea ferestrelor
(la nevoie se 156 sparg geamurile).
-Va fi aşezat în decubit lateral, avînd degajate căile aeriene (capul în hiperextensie şi
sub nivelul trunchiului).
-Respiraţie artificială (gură la gură) dacă nu respiră sau respiră greu.
-Oxigenoterapie (oxigenul fiind considerat antidotul intoxicaţiei cu CO), prin mijloacele
imediat disponibile (sondă nazală cu debit 10 — 15 1/minut, mască facială, izolată la copii) în
concentraţie de 100% | în primele 30 de minute.
-Transportul bolnavului cît i mai urgent la spital (în caz de stop respirator se va face
respiraţie gură la gură sau cu aparate manuale, pe tot timpul transportului).
Atenţie!
Pentru determinarea concentraţiei de carboxihemoglobină se recoltează repede sînge,
imediat după intoxicaţie, înainte de administrarea de O, — terapiei.
Se respectă următoarele condiţii:
-sîngele trebuie ferit de contactul cu aerul,
-se recoltează sub un strat de ulei de parafină sau în recipiente umplute complet .şi
astupate ermetic.
-recoltare pe anticoagulant,
-în cazurile grave (come) şi atunci cînd condiţiile tehnice o permit, se face
oxigenoterapie hiperbară (oxigen sub presiune — nu peste 3 atmosfere), tratament de elecţie.
După intoxicaţiile grave bolnavul trebuie supravegheat pentru depistarea complicaţiilor
şi tratarea lor.
De reţinut. As. med.are obligaţia să întreprindă acţiuni care se adresează măsurilor
prolilactice. In teritoriul dispensarului medical sau în întreprinderi, unde recunoaşte riscul de
intoxicaţii cu CO trebuie să informeze medicul, pentru ca apoi să impună celor vizaţi luarea da
•măsuri tehnice-organizatorice (asigurarea unei bune ventilaţii, repararea unor sisteme de
încălzire (sau ardere a combustibilului) care sînt defecte