ASPECTE TEORETICE SI

PRACTICE/CLINICE PRIVIND
TOXICITATEA COMPUSILOR
MINERALI
Prof. Dr. Farm. Florica Nicolescu
UMF ,,CAROL DAVILA’’ BUCURESTI
Facultatea de Faramacie
Disciplina de Toxicologie 1
2
 Introducere
 Poluanţii chimici afecteaza mediul inconjurator: aerul,
apa, solul. Odată pătrunsi în mediu, acesti compusi trec
dintr-un factor de mediu în altul, schimbul realizându-se
între atmosferă, oceane şi biote.
 Concentratiile de compusi chimici existente in pământ
sunt influenţate de stabilitatea lor la transformările
biotice şi abiotice, mobilităţii relative prin aer, apa, sol şi
biote.

3
 POLITICILE UNIUNII EUROPENE
 Obiectivul UE
 de a atinge niveluri ale calității aerului care să nu
afecteze sau să inducă riscuri inacceptabile pentru
sănătatea umană și mediu.
SCOPUL politicilor UE
• de a reduce expunerea la poluarea aerului prin
reducerea emisiilor şi prin stabilirea limitelor şi a
valorilor ţintă pentru calitatea aerului.
• La sfârșitul anului 2013, Comisia Europeană a adoptat
Pachetul pentru calitatea aerului, care cuprinde noi
măsuri de reducere a poluării aerului.
4
ACTIVITĂȚILE AGENTIEI
EUROPENE DE MEDIU (AEM)
 centrul de date al Uniunii Europene privind poluarea
aerului
 sprijină punerea în aplicare a legislației UE
privind emisiile atmosferice şi calitatea aerului.
 Activitatea AEM se concentrează asupra

 investigării soluțiilor de compromis şi a sinergiilor

dintre poluarea aerului şi politicile din diferite
domenii si anume, schimbările
climatice, energie, transporturi şi industrie.

5
SURSELE DE POLUARE ALE
MEDIULUI

•Surse naturale (erupţii vulcanice,
incendii, descărcări electrice,
radioactivitatea naturală) Ex:
H2S, Ozon, CO, izotopi
radioactivi

6
• Erupție de cenușă, în august 2000 (vulcanul Tungurahua,
5.016 m, Ecuador)

7
 SURSE ANTROPOGENICE
(ACTIVITĂŢI INDUSTRIALE,
AGRICOLE, MENAJERE) EX:
PESTICIDE, FREONI, GAZE
COMBUSTIE, DETERGENŢI,
AGENŢI DE ÎNĂLBIRE, DEŞEURI
MENAJERE ETC.
8
RÂUL GALBEN DIN MONGOLIA ESTE ATÂT
DE POLUAT ÎNCÂT ESTE APROAPE
IMPOSIBIL DE A RESPIRA ÎN APROPIEREA
SA
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

9
INCENDIU PE O PLATFORMĂ PETROLIERĂ
DIN GOLFUL MEXIC, APRILIE 2010
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

10
PEISAJ DEZOLANT DIN BANGLADESH. NU
ESTE O GROAPĂ DE GUNOI.
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

11
GROAPA DE GUNOI DIN ACCRA, GANA,
DEMONSTREAZĂ FAPTUL CĂ
OCCIDENTUL IMPORTĂ MATERIILE
PRIME DIN ȚĂRILE LUMII A TREIA ȘI LE
“EXPORTĂ” DEȘEURILE
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

12
MEXICO CITY ADĂPOSTEȘTE PESTE 20 DE
MILIOANE DE LOCUITORI
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

13
ALBATROS UCIS DE INGERAREA
EXCESIVĂ DE PLASTIC IN INSULELE
MIDWAY, PACIFICUL DE NORD
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

14
PEISAJ ACOPERIT DE SERE, ALMERIA,
SPANIA
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

15
ZONE BITUMINOASE DIN REGIUNEA
ALBERTA, CANADA, DISTRUSE DE
MINERIT ȘI DEȘEURILE TOXICE
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

16
INSULELEL MALDIVE VOR FI ACOPERITE
ÎN TOTALITATE DE APĂ ÎN URMĂTORII 50
DE ANI DIN CAUZA ÎNCĂLZIRII GLOBALE
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

17
MINA MIR, RUSIA. ACEASTĂ GROAPĂ
IMENSĂ ESTE CEA MAI MARE MINĂ DE
DIAMANTE DIN LUME
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

18
UN GHEȚAR ENORM SE TOPEȘTE ÎN
APROPIEREA INSULEI NORVEGIENE
SVALBARD
SURSA: HTTPS://WWW.GREEN-REPORT.RO

19
 Un alt aspect care trebuie luat în considerare este efectul
acestor poluanti asupra sănătatii populatiei, toxicitatea
pe care aceştia o detin, precum şi persistenţa (remanenta)
şi mobilitatea lor în mediul inconjurator.
20
ZINCUL SI COMPUSII SAI

21
ETIOLOGIE

Zincul este cunoscut de mult

timp, fiind folosit la
confecţionarea unor vase
destinate conservării alimentelor
şi băuturilor.
22
HOBART, TASMANIA, 3 DECEMBRIE 2016.
VEDERE DIN RÂUL DERWENT AL
INSTALAȚIEI DE PROCESARE A ZINCULUI
NYRSTAR, HOBART, TASMANIA
SURSA: HTTPS://WWW.DREAMSTIME.COM

23
TOXICOCINETICĂ

 Zincul pătrunde în organism pe cale respiratorie şi

digestivă.
 Absorbţia sărurilor de zinc din tractul gastrointestinal
este slabă. Se admite că în intestin zincul se află sub
formă de albuminat.
 Circulă în sânge sub forma unui complex labil cu
globulinele. Cantităţile cele mai mari de zinc se
depozitează în hematii, în creier, în muşchi, piele, în oase
şi fanere.
 Eliminarea se face prin fecale (zilnic 0,25-2 mg) şi mai
puţin prin urină.
24
MECANISMUL ACŢIUNII TOXICE

 Sub aspectul acţiunii toxice interesează în special zincul

pulbere si ZnO (fumul, aerosolii)
 Patologia „febrei de fum” este explicată de teoria
imunologică emisă de către Vigliani.
 După absorbţia prafului sau fumului în plămâni, cea mai
mare parte din zincul plasmatic este legat de proteine
 Denaturarea acestora: neoantigene, care produc un şoc
proteinic, acestea fiind cauza febrei cu frisoane sau febra
de fum.

25
Fabrica de produse chimice care contin zinc din
Avonmouth, lângă Bristol, Anglia, Marea Britanie
Sursa: https://www.alamy.com/

26
SIMPTOMATOLOGIA
INTOXICAŢIILOR

 Febra de fum este intoxicaţia profesională comună nu

numai zincului ci şi altor aerosoli ai unor oxizi metalici
sau nemetalici. Se manifestă prin:
 -Tulburări iritative: usturime la nivelul ochilor

 -Tulburări respiratorii: dispnee, dureri în piept

(constricţie toracică, tuse)
 -Tulburări neuro-psihice: cefalee, astenie, hipertermie
(39-40), frison, mai rar convulsii şi delir
 -Alte simptome: dureri musculare

27
ANALIZA TOXICOLOGICĂ

 Se face din aer, alimente şi din medii biologice.

 Izolarea din aer: se foloseşte o soluţie absorbantă
de HNO3 urmată de mineralizare.
 Izolarea din medii biologice: mineralizarea
materiei organice in aparatul de microunde, urmata de
analiza calitativa si cantitativa prin spectrometria de
absorbtie atomica.
 Determinarea cantitativa: metoda spectrofotometrica in
vizibil la 530 nm, cu formarea unui complex rosu-
purpuriu dintre Zn2+ si ditizona, în mediu slab acid.
28
CADMIUL ŞI COMBINAŢIILE SALE

29
ETIOLOGIE

 În general, combinaţiile cadmiului nu au utilizări

terapeutice. Un timp după descoperirea sa în 1817, până
când s-a evidenţiat marea sa toxicitate, a fost folosit în
terapia luesului şi malariei.
 Intoxicaţiile datorate cadmiului şi combinaţiilor acestuia
sunt de natură accidentală şi profesională

30
Avertizare cu privire la poluarea cu cadmiu în Celje (Slovenia,
2016)
Sursa: https://www.total-slovenia-news.com

31
TOXICOCINETICĂ
 Inhalarea de fum şi praf de CdO, cantitatea de toxic din
plămâni scade după câteva ore deoarece 10-40 % este
absorbit în organism; o parte rămâne în plămâni fixat
pentru o perioadă mai lungă (cca. 15 săptămâni).
 In sânge se leagă de hematii (cca. 90 %).

 Localizare în ficat, rinichi, splină, oase

 Electivitatea cea mai mare o are pentru rinichi.

Localizarea are loc în fracţiunile microzomale şi
mitocondriale ale celulelor.
 Toxic cumulativ.

 Eliminarea se face lent, pe cale renală şi prin bilă.

32
Poluarea de cadmiu din Yunnan (China)
Sursa: https://www.chinadialogue.net/

33
MECANISMUL ACŢIUNII TOXICE

 CdO este mai puţin irritant, de aceea acţiunea sa este

sesizată cu întârziere în cazul expunerii în mediu
profesional.
 toxicitate hepato-renală şi hematică;

 cu întârziere se produc şi leziuni osoase.

 Este un toxic tiolpriv; inhibă grupele –SH ale

enzimelor, motiv pentru care este considerat un toxic
celular.

34
MECANISMUL ACŢIUNII TOXICE

 Toxicitatea CdO în general şi mai ales în

particular la nivel renal, este mult atenuată
prin complexarea sa cu proteine (cu
glutationul GSH si metalotioneina MT):
 Cd2+ + 2 GS-  GS-Cd-SG

 Cd2+ + MT  Cd-MT + 2H+

35
SIMPTOMATOLOGIA INTOXICAŢIILOR
INTOXICATIA ACUTA
 -prin ingerare
 tulburări digestive: greaţă, vărsături, diaree, dureri
abdominale, salivaţie;
 tulburări renale: oligurie, albuminurie
 tulburări hepatice: hepatomegalie, degenerescenţă grăsoasă.

 -prin inhalare de fum sau praf – în mediu industrial:

iniţial se manifestă prin simptomatologia „febrei de fum”
 Urina are culoare brună din cauza unor lezări renale;
în urină apare un complex cu metalotioneina, cu
caracteristici imunoelectroforetice particulare.
36
INTOXICAŢIA CRONICĂ
 -tulburări digestive: un semn precoce este apariţia lizereului (inel
galben dentar de CdS);
 -tulburări respiratorii: edem pulmonar (la 50-70 % din cazuri),
lezarea epiteliului cu receptori olfactivi (hiposmie şi anosmie);
 -tulburări hematologice: anemie;
 -tulburări renale: albuminurie (eliminarea unei globuline specifice
cu greutate moleculară cuprinsă între 20.000 şi 30.000
neprecipitabilă prin fierbere);
 -tulburări nervoase: cefalee, astenie, insomnie;
 -leziuni osoase: cadmiul substituie calciul din oase şi dă
predispoziţie la fracturi spontane (boala ITAI-ITAI). Acestă
maladie se manifestă prin dureri osoase, tulburări de mers,
carenţă de calciu, leziuni osoase de tip osteomalacie senilă;
radiologic se constată leziuni osoase la femur, omoplat şi bazin
37
TRATAMENT

 Antidot: CaEDTANa2 şi EDTAZn.

 Rezultate bune se obţin şi cu D-
penicilamină eficace şi în intoxicaţia cronică.
 Nu este indicat DMP (BAL) deoarece DMP-Cd
se elimină renal, iar în rinichi cadmiul se poate
desprinde din complex manifestându-si acţiunea
toxică asupra tubilor renali (complex
nefrotoxic).

38
MERCURUL ŞI COMBINAŢIILE SALE

39
ETIOLOGIE
 Este singurul metal lichid la temperatura camerei, are
culoarea alb-argintie („argint viu”).
 Mercurul formează combinaţii anorganice în starea de
oxidare 2+ respectiv 1+, dar şi combinaţii organice.
 Combinaţiile divalente, cu ionul Hg2+ sunt mai toxice
decat combinatiile monovalente cu Hg22+.
 Compuşii organomercuriali pot fi clasificaţi dupa
natura radicalului organic (compusi alchilici sau arilici),
dar şi după utilizare: compuşi cu acţiune diuretică;
compuşi cu acţiune antiseptica (ex. Mercurocrom);
compuşi cu acţiune antifungică

40
SURSE DE POLUARE

 pătrundere naturală - evaporarea naturală a mecurului din

scoarţa terestră, apă, vulcani
 Surse artificiale (antropogenice): la nivel mondial se elimină
în atmosferă cca. 20.000 tone/an din activităţi de producere
şi utilizare a Hg şi compuşilor săi, prin arderea cărbunilor
fosili, produselor petroliere şi gazelor naturale.
 Studiu în Statele Unite în anul 1996 de către EPA
(Environmental Protection Agency)
 FDA (Food and Drug Administration) limitează concentraţia
în metilmercur în diferitele specii consummate, la 1 g Hg/g
carne.
 http://wwwepa.gov.ost/fish
41
 http://www.cfsan.fda.gov/cdms/admehg.html
ACCIDENTUL ECOLOGIC DE LA
MINAMATA
UZINA CHIMICĂ CHISSO CORPORATION,
CARE A DEVERSAT O MARE CANTITATE DE
APE INDUSTRIALE POLUATE CU
METILMERCUR ([CH3HG]+ ) ÎN
GOLFUL MINAMATA ÎN PERIOADA 1932 -
1968.

42
MALFORMAȚII CONGENITALE CAUZATE
DE DEZASTRUL ECOLOGIC DIN GOLFUL
MINAMATA

43
TOXICOCINETICĂ
CĂI DE PĂTRUNDERE ÎN CONDIŢII
PROFESIONALE
 -calea respiratorie: cea mai importantă cale de
pătrundere; se reţine cca. 80 % din mercurul inspirat
(restul se elimină prin expiraţie).
 -calea cutanată: este posibilă chiar prin tegumente
intacte (accidente terapeutice) dar în condiţii
profesionale această cale de pătrundere nu are o pondere
importantă.
 -calea digestivă

44
TOXICOCINETICA

 După absorbţie, mercurul metalic în sânge este rapid

oxidat la Hg2+.
 În sânge circulă în două forme:

 a) legat de albumine (în special cele cu greutate

moleculară mică) prin intermediul legăturilor tiol şi
 b) legat de lipide şi apoi transportat de acestea în creier.

 Compuşi organici cu mercur

 Patrund respirator; absobtie aproape totala;

 Legarea de hematii - în proporţie mare, mai ales în cazul

dimetilmercurului
45
BIOTRANSFORMARE

 Compuşii liposolubili au o biotransformare lentă.

 grupe alchil mici (ex. metil) se metabolizează greu şi
deci remanenţa lor în organism determină fenomene
toxice severe.
 În cazul compuşilor rapid metabolizaţi (ex. Fenilmercur),
efectele toxice sunt similare compuşilor anorganici ai
mercurului.
 În general, toxicitatea compuşilor organici ai
mercurului nu este mult mai mică decât a celor
anorganici (deosebire de compuşii analogi ai
arsenului).
46
MECANISMUL ACŢIUNII TOXICE

 Două ipoteze:
 a.inhibarea proceselor enzimatice (acţiune tiolprivă
asemănătoare arsenului) prin legare de partea
proteică a enzimelor conducând la leziuni biochimice.
Nu există o localizare a acestei acţiuni. S-a dovedit
legarea de succindehidrogenază (la nivel renal) şi
MAO (în creier).
 b.lezarea membranelor celulare (la nivel membranar
există numeroase grupe –SH cu rol în crearea
permeabilităţii normale).

47
MECANISM DE ACTIUNE
 Concluzia: mercurul este un toxic nespecific, tiolpriv
 Toxicitatea selectivă fiind în relaţie cu acumularea sa
selectivă: mercurul metalic are o toxicitate asupra
SNC, iar mercurul ionic (Hg+2) acţionează selectiv la
nivel renal.
 Se apreciaza că mercurul legat organic se acumulează
preponderent renal, dar leziunile la nivel SNC sunt mai
mari decât la nivel renal.

48
MECANISM DE ACTIUNE
 Al treilea mod de actiune: formarea unor biocomplecsi
ai mercurului, de exemplu la nivel renal, care nu
permit manifestarea acţiunii toxice a metalului, în
ciuda unei acumulări preferenţiale la acest nivel.
 Formarea acestor complecsi - favorizată de cadmiu şi el
acumulat la nivel renal în conditii fiziologice.
 CH3-Hg+ + GS-  CH3-Hg-SG

 Hg2+ + 2GS-  GS-Hg-SG

 Hg2+ + MT  Cd-MT

 Metalotioneina (MT) conţine 20 de resturi de cisteină

(aproximativ 1/3 din numărul ei total de aminoacizi). Ea 49
leagă Zn2+, Cu2+, Cd2+, Hg2+. Este inductibilă.
SIMPTOMATOLOGIA INTOXICAŢIILOR CU
COMPUSI ANORGANICI AI MERCURULUI

 Intoxicaţia acută
 Simptomele pot fi grupate în trei faze: faza de debut –
fenomene iritative la nivelul căilor respiratorii, faza de
acţiune toxică la nivelul căilor de eliminare şi faza de
evoluţie.
 Faza de debut, agresivă: rinofaringită, laringită, bronşită
acută, sialoree, fenomene nervoase: cefalee, ameţeli,
anxietate.
 Faza acţiunii toxice la nivelul căilor de eliminare: la
24-48 ore apare o stomatită acută ulcero-necrotică
(stomatita mercurică) cu evoluţie până la gangrenă.
50
SIMPTOMATOLOGIA INTOXICATIEI
ACUTE
 Nefrita acută mercurică este simptomul principal în
intoxicaţia acută cu mercur.
 Faza de evoluţie. Depinde de gravitatea insuficienţei
renale (gradul de lezare a rinichiului).
 Mercurul eliminându-se şi prin glandele sudoripale poate
determina apariţia unei dermatite.
 Moartea survine la câteva ore sau zile, dependent de
doză, prin anurie, comă prin cresterea ureei in sange şi
colaps.

51
INTOXICATIA CRONICA
(HIDRARGIRISMUL)
 Manifestările pot fi grupate în sindroame:
 Manifestări asteno-vegetative:

 ameţeli, tulburări de somn,tensiune arterială şi puls

variabile, transpiraţii diurne, dermografism roşu
 Dermografism rosu

52
INTOXICATIA CRONICA
 Manifestări neuro-psihice:
 tremor mercurial Se pune în evidenţă prin proba
scrisului, proba desenului, proba paharului cu apă,
proba index-nas.
 -eretismul mercurial Se observă o tendinţă de izolare
(autism); bolnavul nu poate continua o activitate dacă se
simte observat, urmărit. Devine bănuitor, dar
dezinteresat de ceea ce se petrece în jur.
 -Polinevrita mercurială

53
INTOXICATIA CRONICA MERCUR
 Tulburări digestive:
 Sialoree, stomatită de diferite grade

 Poate fi prezent un gust dulceag-metalic şi lizereul

mercurial – dungă violet-albăstruie, negricioasă
datorată formării HgS cu aceeaşi semnificaţie ca şi
lizereul saturnin. Lizereul este un semn al unei
eliminări crescute a mercurului, nu neaparat semn al
intoxicaţiei.

54
RADIOGRAFIA PULMONARA A UNEI
ASISTENTE DE STOMATOLOGIE DIN
CHILE A INCERCAT SA SE SINUCIDA,
INJECTANDU-SI INTRAVENOS 10 ML (135 G)
DE MERCUR IN STARE ELEMENTALA

55
 Tuburări renale:
 La nivelul ochilor: mercuria lentis, (reflex Atkinson). Este
un semn de impregnare cu mercur a persoanelor expuse
cronic (~ 5 ani)
 Compuşi organici cu mercur

 intoxicaţii acute şi cronice profesionale, dar şi

neprofesionale, accidentale
 Intoxicatiile cronice, tulburări specifice determinate de
lezarea SNC. Este prezent un sindrom astenic (astenie,
oboseală, cefalee, scăderea memoriei, imposibilitatea de
concentrare, ameţeli) şi un sindrom nervos (parestezii ale
limbii, buzelor, membrelor, imposibilitatea sau dificultatea 56

coordonării mişcărilor active.

INTOXICATIA CRONICA CU COMPUSI
ORGANOMERCURIALI
 Sindromul Pălărierului Nebun
 Lewis Carol ,,Alice in Tara Minunilor’’

 Simptome halucinaţiile, slăbiciunea, anxietatea şi

pierderea memoriei

57
TRATAMENT

 DMP reacţionează cu ionul Hg+2 formând doi

compuşi: unul puţin solubil dar uşor disociabil (1:1)
şi altul stabil, solubil, care se elimină renal (2:1).

Hg OH SH
S S
S S
Hg
HOH2C SH OH

58
ALUMINIUL SI COMPUSII SAI

59
EXPUNEREA LA ALUMINIU. IN SCHEMĂ SE PREZINTA RELAȚIILE
DINTRE EXPUNERE, CAILE DE PATRUNDERE, CARE MEDIAZĂ
EXPUNEREA LA ALUMINIU, MECANISMELE DE ACȚIUNE ȘI CAILE DE
ELIMINARE ALE ALUMINIULUI DIN ORGANISM

60
«DELICIA – GASTOXIN» CONŢINE ÎN COMPOZIȚIE FOSFURA DE
ALUMINIU, O SUBSTANŢĂ FOARTE TOXICĂ, CU EFECTE LETALE
ÎN CAZ DE INHALARE, ȘI CARE NECESITĂ PENTRU UTILIZARE
AUTORIZAȚIE SPECIALĂ.

61
INTOXICAŢIA CRONICĂ (ALUMINOZĂ,
PNEUMOCONIOZĂ
 tuse, dureri toracice, dispnee, bronşită. Radiologic se
constată o fibroză pulmonară difuză. În forme mai
avansate, semnele intoxicaţiei sunt mai intense. S-a
observat şi pneumotorax spontan.
 Tratament

Antidot Desferoxamină (antidot care actioneaza prin

chelatare). De obicei se recomandă o abordare
conservatoare pentru tratamentul supraîncărcării de
aluminiu, deoarece desferoxamina mobilizează rapid
cantităţi mari de aluminiu, care pot accentua
encefalopatia2.
62
ARSENUL SI COMPUSII SAI

63
SCURT ISTORIC

 antichitate
 În Evul Mediu, pe timpul papei Alexandru al VI-lea
Borgia (1492-1503)
 În Franţa, în secolul al XVII-lea

 În secolul al XIX-lea însă, tot in Franţa, apar cazurile

Lafarge….toxicologi de renume Orfila si Raspail
 În România s-au semnalat cazurile de intoxicaţie
intenţională (crime) a „otrăvitoarei din Siria” şi a
„Alexandrinei din Giurgiu” (tot prin intermediul
As2O3).
64
COMPUSII OXIGENATI AI ARSENULUI

 !!!!As ca atare nu este toxic

 Anhidrida arsenioasa, arsenitii alcalini, arsenatii alcalini
(licoarea Pearson, insecticide, fungicide), acetoarsenitul
de cupru (pesticid – verde de Paris), arsenat de cupru
(verdele lui Mitis – pictura)
 Intox. acute intentionale: crime si sinucideri (anh.
arsenioasa –fara miros, gust )
 Intox. acute accidentale: alimentare (confuzie cu zahar,
fructe tratate cu pesticide), profesionale (inhalare
pesticide, preparare comp ai As)
 Intox. cronice (lente) – As toxic cumulativ
65
TOXICOCINETICA

 Localizare: ficat, rinichi, plamani, inima, se depoziteaza

in timp in oase, creier, par, unghii, cheratina pielii; in
intox. cronica depozitare in muschi, maduva osoasa,
unghii, par (si dupa eliminare)
 Eliminarea se face pe cale renală (urină), prin tubul
digestiv, transpiraţie, prin secreţia lactată, fanere etc.

66
MECANISMUL ACȚIUNII TOXICE

 Compuşii arsenului sunt toxici tiolprivi acţionând prin

blocarea grupelor tiolice (-SH) ale unor enzime
(piruvatoxidaza, citocromoxidaza, succindehidrogenaza).
 Compuşii anorganici şi solubili sunt mai toxici decât cei
insolubili; cei insolubili devin toxici prin impurităţile pe
cale le conţin şi în măsura în care se solubilizează în
tractul gastrointestinal.
 De asemenea, compuşii anorganici ai As3+ sunt mai
toxici decât cei ai As+V, ultimii devenind toxici în urma
reducerii lor în organism.
 Compuşii organici alchilici cu As+V sunt mai puţin toxici,
67
iar cei arilici cu As3+ şi As+V au toxicitate şi mai redusă.
MECANISMUL ACTIUNII TOXICE
 arsenul se manifestă ca un toxic capilar
 Acţiunea tiolprivă: conduce la dereglări ale respiraţiei
celulare şi ale unor metabolisme intermediare ca de
exemplu inhibarea piruvatoxidazei ce duce la oprirea
metabolismului glucidic şi lipidic în stadiul de acid
piruvic, iar inhibarea sistemului succindehidrogenază
(numai la doze mari de arsen) din ciclul Krebs
perturbă respiraţia celulară (la doze mai mici sunt
inhibate cu aceleaşi consecinţe sistemele cisteina-cistină
şi glutation redus-glutation oxidat).

68
CARCINOGENEZA DETERMINATĂ DE
COMPUŞII ARSENULUI

 În urma unor tratamente sau expuneri mai îndelungate la

pulberi sau fumuri de arsen din mediul industrial, s-a
semnalat apariţia cancerului la nivelul pielii, plămânilor
şi ficatului.
 Toleranţa la compuşii arsenului se creează prin ingerare
de doze mici şi crescânde. Este cunoscută sub numele de
„mitridatism” . În acest caz nu este vorba de o imunitate
celulară ci de micşorarea absorbţiei (permeabilitatea
mucoasei intestinale pentru toxic se micsoreaza).

69
SIMPTOMATOLOGIA
INTOXICAŢIILOR

 Intoxicaţia supraacută apare la ingerarea a 0,5-1,0 g

As2O3
 sindrom holeriform manifestat prin gust acru, senzaţie
de sete, arsuri epigastrice, vărsături, diaree intensă, colici
abdominale, transpiraţii reci
 deshidratare progresivă…..moarte cu sanse extrem de
mici de salvare

70
INTOXICATIA ACUTA
 ingerarea a 0,20 g As2O3.
 predomină manifestările digestive: gust metalic,
răguşeală, greţuri, vărsături, urmate de o diaree care
provoacă deshidratare.
 Moartea survine în câteva zile prin insuficienţă
circulatorie.
 Dacă victima scapă, rămâne cu sechele renale (nefrită
cronică) şi nervoase (paralizii periferice). După un timp
apar pe unghii dungile lui Mees (albe-cenuşii).

71
INTOXICATIA CRONICA

 tulburări respiratorii (rinite – catar nazal ,,guturai de arsen’’,

ulceraţia şi uneori perforarea septului nazal
 tulburări hepatice (hepatomegalie, degenerescenţă grăsoasă),
sindrom dermatologic (eriteme, melanodermie, keratodermie),
alopecie, benzile (dungile) lui Mees pe unghii (linii albe,
transversale, bine delimitate).
 Uneori respiraţia este aliacee, poate avea loc nu numai căderea
părului (alopecie), ci şi a unghiilor. În caz de alterare a măduvei
osoase, se poate ajunge la leucopenie şi eritropenie.

72
DUNGILE LUI MEES

73
TRATAMENT

 Intoxicaţia acută. Se provoacă voma, nu se

administrează însă emetice întrucât prin acţiunea lor
hipostenică accentuează efectele toxice ale arsenului,
îngreunând totodată analiza toxicologică); se practică
spălătura stomacală cu suspensie de cărbune sau lapte de
magneziu.
 Antidotul specific este DMP (BAL) (si in intoxicatia
cronica).

74
ARSINA (HIDROGENUL ARSENAT)

 Etiologia intoxicatiilor
 În perioada 1815-1861, arsina a produs moartea unor
chimişti care i-au studiat proprietăţile. De asemenea, în
perioada 1924-1942 într-o lagună din Marea Baltică
s-au intoxicat câteva sute de pescari cu AsH3 provenit
din acţiunea hidrogenului, produs de anumite alge,
asupra apelor reziduale conţinând arsen.
 Intoxicaţiile accidentale, prin descompunerea
arsenurilor (de calciu sau aluminiu) în prezenţa
umidităţii prin contactul dintre o arsenură şi o soluţie
acidă la încărcarea acumulatoarelor etc.
75
SURSE DE EXPUNERE LA ARSINA
 Intoxicaţiile cu arsină de obicei de natură
accidentală, pot avea loc în condiţii de formare a
acesteia, prin descompunerea arsenurilor (de calciu
sau aluminiu) în prezenţa umidităţii prin contactul
dintre o arsenură şi o soluţie acidă prin reducerea cu
hidrogen născând a compuşilor hidrogenaţi ai
arsenului, la prepararea acetilenei, în industria
chimică în cadrul procedeelor de reducere cu
hidrogen, la obţinerea electrolitică a cuprului,
zincului, la încărcarea acumulatoarelor etc.

76
PROPRIETATI. DECELARE DIN AER
(TUBURILE DRAGGER)
 gaz incolor, miros aliaceu, mai greu decât aerul (d=2,7),
puţin solubil în apă, solubil în solvenţi organici, uleiuri şi
grăsimi.
 Este adsorbit pe cărbune activ impregnat cu AgNO3. Prin

ardere trece în As2O3.

77
MECANISMUL ACŢIUNII TOXICE

 Arsina este considerată ca cel mai puternic toxic hemolitic

industrial. Pe lângă hemoliză produce anemii grave, leziuni ale
parenchimului renal şi hepatic.
 Mecanismul hemolizei:
 A. trecerea arsinei în circulaţia generală, fixarea sa, în cea mai
mare parte, pe hematii pe cale le lezează.
 B.posibilitatea inhibării catalazei eritrocitare din hematii, cu
creşterea consecutivă a concentraţiei de peroxid de hidrogen şi
acţiunea de scădere a concentraţiei glutationului din hematii.
Când concentraţia glutationului redus scade la 40 % din
valoarea normală, se instalează hemoliza.

78
SIMPTOMATOLOGIA
INTOXICAŢIILOR

 Intoxicaţia supraacută - lezarea SNC, evoluţie rapidă,

moartea instalându-se în cateva minute prin sincopă
respiratorie.

 Intoxicaţia acută are un început insidios, cu o perioadă

de latenţă de 2-4 ore, uneori mai mult, în funcţie de
concentraţia toxicului. În acest timp, AsH3 este
transformată în forma active, diarsina (H-As=As-H).

79
INTOXICATIA ACUTA
 hemoglobinurie (primul semn obiectiv), apărută prin
hemoliză intravasală, tulburări neuropsihice (cefalee,
ameţeli, zgomote în urechi, agitaţie), tulburări
gastrointestinale (greaţă, vărsături, diaree), tulburări
respiratorii (dispnee), tulburări circulatorii (puls
slab).
 După cca. 12 ore apare sindromul hemolitic, căruia îi
urmează sindromul anemic.
 În intoxicaţii grave hematiile pot scădea până la
800.000/mm3

80
INTOXICATIA ACUTA
 În sânge se găseşte hemoglobină şi sulf-hemoglobină,
iar în plasmă hemoglobina liberă creşte, atingând
valori foarte mari (30-50 ori faţă de valoarea
normală).
 Sindromul renal se instalează în timp şi conduce la
insuficienţă renală acută
 urina, de culoare roşie închis-brun conţine
hemoglobină, methemoglobină, hematii, albumină.
 Sindromul icteric caracterizat prin icter hemolitic,
uneori şi hepatic – prin lezarea hepatocitului, când
creşte atât bilirubina directă cât şi cea indirectă.
81
TRATAMENT
 Combaterea acţiunii hemolitice. Oxigenoterapie şi
repaus în pat cald. Terapie cu soluţie alcalină: câte o
lingură la 6 ore dintr-o soluţie conţinând părţi egale de
carbonat acid de sodiu şi citrat de sodiu, pentru
combaterea acidozei (alcalinizarea urinei), în vederea
evitării precipitării methemoglobinei în tubii renali
 Administrarea metioninei sau Unithiol sau Succimer
(înainte de apariţia hemolizei).

82
PLUMBUL SI COMPUSII SAI

 Expunere
 Pulberile de plumb pot proveni din numeroase activităţi industriale,
precum vaporii degajaţi la topirea metalului
 Este metal argintiu, moale. Este maleabil şi ductil la rece, are o
conductibilitate termică şi electrică redusă, dar este un foarte bun
absorbant pentru radiaţiile X,  şi neutroni.
 Compusi anorganici ai plumbului cu importanta toxicologica
dioxidul de plumb si miniul de plumb (oxid mixt)
 Compusii organici ai plumbului Tetraetilul de plumb (TEP) si
tetrametilul de plumb (TMP).

83
EXPUNEREA LA PLUMB
LUCRĂTORII DE RECICLARE A BATERIILOR SUNT
EXPUȘI RISCULUI DE EXPUNERE LA PLUMB. ACEST
LUCRĂTOR ARUNCĂ PLUMBUL TOPIT ÎN PANOURI ÎNTR-
O INSTALAȚIE DE RECUPERARE A BATERIEI CU PLUMB.

84
TOXICOCINETICA

 După absorbţie plumbul circulă legat de hematii (95-98 %), fixat

de lipoproteinele membranei şi numai 2-5 % se găseşte în plasmă.
De aceea plumbul se determină pe sângele total şi nu pe ser.
 Distribuţia plumbului are loc în două etape:
 -depunerea iniţială (fracţiunea mobilă), în primele zile după
absorbţie, în ţesuturi moi (legare de grupele tiolice ale poteinelor
tisulare) ficat, splină, rinichi, miocard, ţesut adipos.
 -depunerea secundară sau redistribuirea (fracţiunea stabilă), în
sistemul osos (mai ales în epifizele oaselor lungi) sub formă de
fosfat terţiar insolubil (substituie calciul).

85
TOXICOCINETICA
 Eliminarea plumbului absorbit se face preponderent
renal (cca. 75-80 %) prin filtrare glomerulară şi excreţie
tubulară.
 Restul se elimină prin bilă (10-15 %), prin fanere, păr
precum şi prin transpiraţie (8 %).
 Materiile fecale conţin de 2-3 ori mai mult plumb decât
urina, deoarece este un plumb „de pasaj” care se
reabsoarbe parţial.
 Eliminarea plumbului prin urină depinde de concentraţia
în sânge şi de aportul recent de plumb (din ultimile 3-4
zile).
86
MECANISMUL ACŢIUNII TOXICE

 Acţiunea toxică a plumbului constă în:

 -este un toxic cumulativ, tiolpriv (interacţionează cu o
serie de enzime pe care le inactivează);
 -deplasează ioni metalici (ex. calciul din oase, alte
metale din metalenzime);
 -lezează sistemul vascular determinând spasme
vasculare (rolul spasmului în producerea encefalopatiei
este cert);
 -determină hemoliză (moderat).

87
ACTIUNE TOXICA
 aparat cardiocirculator – determină vasoconstricţie,
hipertensiune, scleroză arterială (în intoxicaţii cronice);
 -rinichi – nefrotoxic prin acţiune directă asupra
parenchimului renal şi acţiune hipertensivă la nivelul
capilarelor renale;
 -SNC – neurotoxic prin acţiune vasculară, în special în
periferie;
 -hepatotoxic – lezarea hepatocitului;

 -măduva hematopoetică – lezarea acesteia duce la

apariţia unei anemii moderate (cresc reticulociţii şi
eritrocitele bazofile). 88
ACTIUNE TOXICA
 Plumbul este un toxic enzimatic tiolpriv,
 Inhiba activitatea a 5 enzime implicate în biosinteza
hemului:
 1-inhibarea -aminolevulinat-sintetazei (-ALAS)
care intervine în biosinteza acidului -amino--
cetoadipic respectiv a acidului -aminolevulinic – etape
desfăşurate la nivelul mitocondriilor.
 2-inhibarea dehidrazei acidului -aminolevulinic – se
impiedică astfel formarea porfobilinogenului. Inhibarea
condensării acidului -ALA pentru a forma inelul pirolic,
are drept consecinţă creşterea eliminării renale a acestui
acid.

89
ACTIUNE TOXICA
 3-inhibarea coproporfirinogen-oxidazei
(decarboxilază); se impiedică transformarea
coproporfirinogenului III în protoporfirinogen IX şi va
creşte astfel eliminarea prin urină a
coproporfirinogenului III.
 4-inhibarea hemsintetazei (ferochelataza) – se
impiedică legarea Fe2+ de protoporfirină pentru a forma
hemul. Titrul protoporfirinei globulare în sânge va
creşte.
 5-inhibarea hemoxidazei microzomale care intervine
in degradarea hemului.
90
INDEXURI CLINICE
 Concentraţia acidului -ALA şi a
coproporfirinogenului III în urină precum şi cea a
protoporfirinei în sânge reprezintă indici ai gradului
de intoxicaţie cu plumb şi ai evoluţiei bolii în cazul
saturnismului.
 La indivizi normali, eliminarea urinară a
coproporfirinogenului III este de cca. 0,07 mg/L urină
(maxim 0,3 mg/L urină); în cazuri patologice este de
0,5 mg/L urină.

91
MECANISMUL ACŢIUNII TOXICE AL TEP ŞI
TMP

 Interferă procesele oxidative la nivel neuronal

inhibând glicoliza şi sinteza ATP-ului. Acţiunea toxică
este datorată tot plumbului, radicalii alchil
contribuind doar la pătrunderea şi fixarea cerebrală
a ionului.
 lezarea celulei nervoase este consecinţa acţiunii
directe a plumbului, spre deosebire de cazul
compuşilor anorganici ai acestuia la care acţiunea
este indirectă, prin lezarea vasculară ceea ce
antrenează tulburări circulatorii cerebrale culminând
cu ence-falopatia.
92
SIMPTOMATOLOGIA INTOXICATIILOR
CU COMPUSI AI PLUMBULUI

93
INTOXICATIA CRONICA (SATURNISMUL)
 I.Faza de presaturnism (de absorbţie mărită)
 Examenul de laborator: creşterea plumbemiei, creşterea
plumburiei, eliminarea urinară crescută a protoporfirinei,
coproporfirinei III, -ALA, apariţia în sânge a hematiilor
cu granulaţii bazofile, anemie moderată
 Examenul clinic

 Proba Teleky, cronaxia muşchilor exteriori este scăzută;

se măsoară unghiul braţului ridicat la verticală, în raport
cu poziţia orizontală.
 În 50 % dintre cazuri apare lizereul albastru-cenuşiu
(dunga lui Burton) pe marginea gingiei, în regiunea
94
incisivilor şi a caninilor.
 II. Saturnismul
 Sindromul asteno-vegetativ: oboseală, slăbiciune
musculară, cefalee, ameţeli, nervozitate, diminuarea
apetitului, scăderea pulsului, hipotensiune arterială.
 Sindromul digestiv care îmbracă o formă cronică şi o
formă acută, dramatică (colica saturnină sau colica de
plumb):
 Durerile diminuă la presiunea profundă a
abdomenului (bolnavii adoptă poziţia de „cocoş de
puşcă”) şi îşi presează abdomenul cu mâinile.
95
 Lizereul saturnin (lizereul lui Burton) – dungă de
culoare albăstruie sau albastru-cenuşie (formarea
PbS).
 Sindromul nervos se diferenţiază o acţiune la nivel
central (encefalopatia saturnină) şi una la nivel
periferic (neuropatia periferică).
 Clinic se observă pareze: paralizia nervului
radial (de obicei unilaterală, predominând pe partea
dreaptă conform legii solicitării maxime); proba
Teleky este pozitivă.

96
 Encefalopatia saturnină. Apar modificări funcţionale
ale SNC la 20-30 % dintre bolnavii cu plumbemie mai
mare de 60 g/100 ml. Constă în:
 -tulburări de vedere

 -tulburări de comportament

 -afectarea capacităţii intelectuale

97
CREIERUL ADULTILOR CARE AU FOST EXPUSI LA PLUMB IN TIMP CE
COPIII PREZINTA UN VOLUM SCAZUT, IN SPECIAL IN CORTEXUL
PREFRONTAL (PRIN ANALIZA RMN). ZONELE DE PIERDERE A
VOLUMULUI SUNT AFISATE IN CULORI PESTE UN SABLON AL UNUI
CREIER NORMAL

98
 Sindromul anemic constă în scăderea hemoglobinei şi
constricţia arteriolară cutanată ceea ce se traduce prin
paloare – anemie hipocromă şi hemolitică (facies
saturnin). Apar şi alte semne ale anemiei: ameţeli,
astenie. Eritrocitele ating nivele de cca. 1,8 mil./mm3.
 Pielea se colorează în galben datorită eliminării
crescute de coproporfirină III. Cresc reticulociţii şi
hematiile cu granulaţii bazofile. Studii recente confirmă
faptul că pe fondul unei intoxicaţii cronice cu Pb scade
nivelul eritropoetinei.

99
TRATAMENT
 Antidoturile se aleg în funcţie de gravitatea
intoxicaţiei, evaluată prin testul de mobilizare şi
radiografie abdominală. Se poate folosi CaNa2EDTA
(pentru epurarea renală a Pb) administrat i.v. 1-2
g/24 h
 DMP (BAL) nu este de utilizat deoarece
complexul Pb-DMP este şi el toxic. Poate agrava
simptomatologia (colici, encefalopatie).

100
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE

101