Sunteți pe pagina 1din 2

Poluarea aerului

Poluarea aerului poate fi considerată o importantă


agresiune a omului modern asupra mediului. Odată cu revoluţia industrială de
la sfârşitul secolului al XVIII-lea, amprenta omului asupra învelişului atmosferic
s-a făcut tot mai simţită.
 
 
 
 
Poluarea aerului poate fi împărţită în două categorii, în funcţie de sursele de
poluare: poluare naturală şi poluare artificială.
În prima categorie intră vulcanii. Aceştia au o forţă uimitoare, putând chiar
schimba clima întregii planete. Astăzi vulcanii activi din Europa se găsesc cu
precădere în Islanda. Incendiile naturale de vegetaţie sau furtunile de nisip din
deşert pot fi considerate surse naturale de poluare, dar nu se pot compara cu
forţa distrugătoare a vulcanilor, exercitată prin substanţele gazoase eliminate în
atmosferă (cenuşa vulcanică, vapori de apă, dioxid de carbon).
 

Sursele de poluare artificială sunt o mare problemă a epocii moderne. Pe lângă


efectele negative asupra sănătăţii oamenilor, poluarea distruge stratul de ozon,
ce ne protejează de efectele negative ale radiaţiilor ultraviolete. Ozonul filtrează
cea mai mare parte a ultravioletelor de tip C, care au proprietăţi mutagene
asupra celulelor pielii, însă datorită găurilor din strat, tot mai multe astfel de
radiaţii ajung pe Pământ.
Temperatura planetei creşte tot mai mult. Acest fenomen, cunoscut şi sub
denumirea de efect de seră, poate avea consecinţe grave asupra societăţii:
fiecare grad în plus va dilata apa din oceane, astfel nivelul mării va ajunge
deasupra oraşelor de coastă. Nivelul oceanului planetar va creşte şi datorită
topirii gheţarilor.

Principalul poluant artificial al planetei este industria. Necesare unui stil de


viaţă modern, uzinele sunt prezente în mai toate oraşele lumii. În jurul
termocentralelor (produc energie electrică prin arderea combustibililor fosili) sau
al uzinelor metalurgice există zone întinse, pe zeci de km, unde, pământul
conţine sustanţe toxice emanate de coşurile de fum al uzinelor. Aceste
substanţe, odată ajunse în atmosferă, se întorc pe pământ cu apă de ploaie,
astfel ajung în pânza freatică şi pe plantele cultivate.

Ce substanţe ajung în atmosferă şi ce efecte negative au asupra sănătăţii


noastre?
1.    Cadmiul – folosit în fabricile ce produc baterii şi în industria plasticurilor.
Odată ajuns în atmosferă, este inhalat de oameni. Se va depozita la nivelul
rinichilor, afectându-i. Se elimină într-o perioadă lungă de timp, iar semnele
intoxicaţiei cu cadmiu sunt: durerile de cap, febra, stări de voma şi boli ale
rinichilor.
2.    Plumbul – folosit în trecut ca aditiv în benzină, se mai foloseşte în industria
vopselurilor şi la fabricarea bateriilor. Efectele principale ale intoxicaţiei cu
plumb se produc asupra sistemului nervos. Se poate depune, ca şi cadmiul, la
nivelul rinichilor.
3.    Mercurul – utilizat în fabricarea neoanelor colorate sau alte industrii,
mercurul este extrem de toxic. Poate produce paralizii, afecta sistemul nervos
sau vederea şi auzul. În trecut era folosit ca tratament pentru sifilis.
4.    Benzenul – este una dintre substanţele cu efect cancerigen, conţinute de
fumul de ţigară. Este folosit pe scară largă în industria alimentară, drept
conservant. Efectele sale sunt durerile de cap, greţuri, boli ale inimii sau cancer.
Deasupra oraşelor mari, pluteşte „smogul”, o combinaţie de fum şi ceaţă şi o
formă particulară de poluare a aerului. Denumirea provine din englezescul
„smoke” – fum şi „fog” – ceaţă. De smogul din Londra toată lumea a auzit.
Aerul e al tuturor şi este obligaţia noastră să ne asigurăm că acesta va rămâne
respirabil şi pentru generaţiile viitoare. Toţi putem face câte ceva pentru natură:
să stingem luminile care ard inutil, să limităm risipa de apă. Planeta nu este
numai a noastră, a generaţiei prezente, ci şi a urmaşilor noştri.