Intoxicatia cu monoxid de carbon

Student Ghita Loredana Elena

An IV
Grupa 11
 Monoxidul de carbon este un gaz inodor, incolor şi insipid, care in condiții
normale nu poate fi detectat, fiind un compus chimic format dintr-un atom de
carbon şi unul de oxigen. El este produs in principal prin arderea incompletă a
hidrocarburilor.
Principali producatori de monoxid de carbon sunt:
 Motoarele de mașini și camioane.
 Motoare mici pe benzină.
 Încălzitoarele cu combustibil (Sobe pe gaz, felinare).
 Sisteme de încălzire, inclusiv cuptoare de casă
 Ardea cărbunelui, kerosen, propan sau lemnului

De ce este periculos ?
Odată ce este inhalat, acesta se leagă de hemoglobină pentru a forma
carboxihemoglobina. Monoxidul de carbon are o afinitate de 200 de ori mai
mare decât oxigenul pentru hemoglobina, ceea ce duce la scăderea capacității
de transport a oxigenului și la scăderea eliberării oxigenului la țesuturi. Astfel
se produce un proces care duce la hipoxie celulara si ischemie.
De asemena, se perturbă si mecanismul oxidativ și se formează multi radicali
liberi.
Există factori care determină afectarea organismului ca de exemplu:
 durata de timp cât persoana este expusă la monoxid de carbon
 varsta - copiii mici și bătrânii sunt mult mai ușor afectați și prezintă
simptome mult mai severe
 persoanele care au și alte afecțiuni, ca de exemplu cei cu boli cardiace
sunt mult mai ușor afecta
 Fumatorii, aceștia au deja o anumită cantitate de monoxid de carbon în
sângele lor și dezvoltă simptome mult mai severe la expunerea
indelungată.
Profesii cu risc : mecanici, pompieri, lucrători agricoli, operatori de motoare
diesel și stivuitoare, ect.
 Simptomatologie
Simptomele inițiale cu expunerea la CO atunci când COHb este de 15-30% sunt
nespecifice, și anume apar :cefalee, amețeli, greață, oboseală.
Cu toate acestea, persoanele cu boală cardiacă pot prezenta dureri precordiale și
scăderea duratei efortului la niveluri de COHb între 1% și 9%.
Nivelurile de COHb între 30% și 70% duc la pierderea cunoștinței și în cele din
urmă la moarte.
După tratarea simptomelor la formele moderate si grave, poate exista un
interval de 2-40 de zile înainte de dezvoltarea sechelelor neurologice întârziate , cu
demielinizare neuronală însoțită de letargie, modificări de comportame si pierderi
de memorie. De asemenea in situații grave poate apărea și coma, sincopă și decesul
dacă nu se intervine in timp util.
Investigații necesare
În cazul expunerii la monoxid de carbon sau atunci când este suspectată
intoxicația cu monoxid de carbon, medicul trebuie să adune informații despre
istoricul producerii intoxicatiei. Întrebările vor fi despre durata simptomelor
prezente și despre sursa posibilei intoxicații cu monoxid de carbon. Testul standard
pentru monoxidul de carbon măsoară nivelul de carboxihemoglobina (COHb) din
sânge.
De asemenea, pot fi făcute și alte analize, că de exemplu determinarea gazelor
arteriale sangvine și concentrația acestora în sânge. Aceste teste pot fi recomandate
pentru a evalua întreagă stare de sănătate sau pentru a identifica problemele
cauzate de intoxicația cu monoxid de carbon.
 Determinarea nivelului seric al enzimelor miocardice: troponina,
creatinkinaza – fracţiunea MB, care este crescut în ischemia miocardică.
 Determinarea electroliţilor serici: hipopotasemie, acidoză lactică;
 Hemoleucogramă; glicemie; probe funcţionale hepatice;
 Determinarea creatinkinazei serice, a mioglobinei – crescute în formele
severe, cu rabdomioliză
 Evaluarea funcţiei renale pentru depistarea insuficienţei renale acute
secundare mioglobinuriei (în formele severe);
 Screening toxicologic, alcoolemie, pentru pacienţii găsiţi în comă, la care
nu se cunoaşte istoricul.
  Radiografie toracică la pacienţii cu manifestări respiratorii, hipoxie, edem
pulmonar acut;
 Electrocardiografia poate obiectiva: tahicardie sinusală – este cea mai
frecventă modificare; aritmii cardiace, secundare hipoxiei, ischemiei;
semne de ischemie miocardiacă: aplatizarea undei T, subdenivelarea
segmentului ST; infarct miocardic acut, în intoxicaţiile severe sau la
persoanele cu boli cardiovasculare expuse monoxidului de carbon.
 Teste neuropsihice, utile pentru: evaluarea severităţii afectării
neurologice, precierea riscului de dezvoltare a sechelelor neurologice
tardive, evaluarea necesităţii terapiei cu oxigen hiperbaric, evaluarea
eficacităţii acestei terapii în prevenirea sechelelor neurologice tardive.
 Imagistică cerebrală: CT (computer – tomograf), RMN (rezonanță
magnetică nucleară), efectuate la persoanele cu sechele neurologice
tardive, obiectivează: scăderea densităţii substanţei albe, leziuni la nivelul
nucleilor bazali, mai ales în globus pallidus şi mai puţin în nucleul
putamen şi caudat.
Tratament
În cazul în care se cunoaște sau se suspectează intoxicația cu monoxid de
carbon se iau următoarele măsuri:
părăsirea clădirii sau a mașinii unde monoxidul de carbon este prezent
în spital se recomandă oxigenoterapia: cel mai frecvent tip de oxigenoterapie
este terapia cu oxigen 100%, aceasta implicând administrarea oxigenului prin
intermediul unei măști etanșe.
în cazul intoxicatiei severe cu monoxid de carbon, când nu se poate realiza o
respirație fiziologică se recomandă intubarea și respirația artificială a persoanei
respective.
în unele cazuri se recomandă terapia cu oxigen hiperbar, în care persoană
respectivă este așezată într-o camera unde există presiune crescută a aerului
(camera hiperbară) pentru a înlătura mai rapid monoxidul de carbon.
Oxigenoterapia reprezintă o tehnică medicală menită să compenseze deficitul
oxigenului din organism, prin creșterea concentrației de oxigen în aerul inspirat. Ea
este utilă, fară efecte advese.
Terapia cu oxigen hiperbar presupune închiderea persoanei intoxicate cu monoxid
de carbon într-o camera de presiune, în timp ce oxigenul pur este pompat cu
presiune. Această reduce rapid nivelul de monoxid de carbon din sânge și
restabilește capacitatea de transport a oxigenului. Camera hiperbară furnizează
oxigen cu o presiune înaltă. Acest tratament este folosit în cazurile moderate sau
severe de intoxicație, deoarece acționează mai rapid decât oxigenoterapia.
Intoxicația cu monoxid de carbon cazuri clinice in cadrul medicinii muncii

Evoluție și prognostic în intoxicația cu monoxid de carbon

Prognosticul depinde de gravitatea semnelor clinice şi de laborator. Afectarea
miocardică se constată frecvent la pacienţii cu forme moderate şi severe, fiind un
factor predictiv semnificativ de mortalitate. Stopul cardiac care complică
intoxicaţia cu monoxid de carbon este adesea fatal, în pofida oxigenoterapiei
hiperbare aplicată după resuscitarea initială.
Sechelele neurologice tardive apar la peste 40% din pacienţii cu intoxicaţie severă,
la interval de 2 – 6 săptămâni după faza acută a intoxicaţiei; deteriorarea poate fi
bruscă şi dramatică. Vârsta peste 36 ani şi durata expunerii peste 24 ore sunt
factori de risc independenţi pentru dezvoltarea acestora. Statusul clinic şi nivelul
iniţial al carboxihemoglobinei nu sunt factori predictivi pentru instalarea sechelelor
neurologice tardive
Cazul 1.
Un pompier de 50 de ani s-a prezentat la urgențe în urmă unui incendiu la care
acesta a participat. În urmă examenului clinic acesta prezenta: confuzie și cefalee.
În urmă investigaților paraclinice s-a constantat că acesta avea :
-Un nivel de carboxihemoglobina 21%
-O presiune parțială a O2 de 60 mm Hg și o presiune parțiala a Co2 de 46 mm Hg
În urmă contextului clinic, analizelor paraclinice pacientului i s-a administrat
oxigen pe masca etanșă, iar presiunile parțiale ale gazelor respiratorii s-au
normalizat , și simtomatologia a fost combătută.
Cazul 2
Pacient în vârstă de 34 de ani, de profesie mecanic auto, se prezintă în regim de
urgență pentru :cefalee, greată, oboseală. Că și antecendete fiziologice patologie
acestă declara că este un fumător întrăit, 24 PA. În urmă analizelor clinice s-a
constatat:
Hemoleucograma normală
Examen cardiologic, renal , vascular renal aparent normal
La investigațiile gazometrice acesta avea:
- presiunea parțială a Co2 = 70 mm Hg
- presiunea partială a O2 = 55 mm Hg.
În urmă suspiciunii de intoxicație cu monoxid de carbon s-a cerut și măsurarea
nivelului de carboxihemoglobina care a confirmat diagnosticul, acesta fiind de
25%.
Tratamentul : datorită vârstei și nivelelor mai crescute a carboxihemoglobinei s-a
ales terapia cu oxigen hiperbar
Cazul 3.
Bărbat în vârsă de 56 de ani de profesie turnător în oțelărie se prezintă în regim de
urgență cu: pierderea stării de conștiență. După o examinare minutioasă se
descoperă presiuni parțiale ale

•O2 de 44 mm Hg
•Co2 de 70 mm Hg
Iar la examinarea nivelului carboxihemoglobinei acesta este aproximativ 35%.

Pacientului îi se administrează rapid oxigen hiperbar pentru ameliorarea

simptomelor.

Concluzii
Intoxicația cu monoxid de carbon este întradevăr o problema medicală importantă
cu un risc mare de mortalitate, doar în SUA, murind peste 6000 de persoane anual.
În România cazurile acesteia sunt mai frecvente, mai ales în mediul rural, datorită
sistemelor de încălzire la sobă. Eu consider că educarea populației, recunoașterea
simptomelor și profilaxia ar trebui să joace un rol mult mai mare, astfel încât
cazurile să scadă. În cadrul medicinii muncii se pot intâlnii cazuri frecvente, iar
dacă nu se intervine la timp pacienții pot ajunge să aibă complicați grave din punct
de vedere neurologic.