Intoxicatia cu gaze toxice

A elaborat:Catruc Rodica
Gazele toxice sunt acele substanțe chimice
în stare gazoasă care prezintă o
anumită toxicitate.
Aceasta le permite să fie utilizate ca arme
chimice de distrugere în masă. Gazele toxice,
odată inhalate, produc intoxicații sau chiar
moartea (în cazul vaporilor de acid cianhidric).
Intoxicatia cu monoxid de carbon

 Monoxidul de carbon este un gaz, incolor, inodor, insipid. Acest gaz invizibil,
otravitor, provine din arderea unor gaze precum gazul natural, motorina, petrolul
sau a lemnelor (de exemplu in sistemul de incalzire casnic, in motoarele
masinilor, in sistemele de gatit sau focuri).

Intoxicarea cu monoxid de carbon apare cand se inhaleaza destul monoxid de

carbon, incat acesta incepe sa inlocuiasca oxigenul transportat de sange.
 Aceasta se intampla, deoarece moleculele de monoxid de carbon se ataseaza
de celulele rosii din singe de 250 de ori mai puternic decat cele de oxigen. In
timp ce oxigenul din sange este inlocuit de monoxidul de carbon, tesuturile si
organele din organism care depind de acest oxigen, nu mai pot functiona
normal.
Cauze
 Surse uzuale de monoxid de carbon pot
include:
- surse uzuale de incalzire (cum ar fi cele
pe baza de gaz, lemne sau sobe pe
carbune)
- gaze de masina (gaze de esapament)
- generatoarele barcilor locuibile
- gazele emise de aparatura casnica
- rulote propulsate pe baza de propan,
masini de lustruit gheata si alte
echipamente de lucru
- fumul de la o masina in flacari sau de la
o cladire.
Factori de risc

Expunerea la monoxid de carbon poate fi deosebit de periculoasa pentru:

 - bebelusii nenascuti: celulele sanguine fetale preiau monoxidul de carbon mai
usor decat celelalte celule sanguine. Acest lucru ii face pe bebelusii nenascuti
mai susceptibili la vatamari cauzate de intoxicatia cu monoxid de carbon.
 - copii : copii mici respira mai des decat adultii, ceea ce ii face mai
susceptibili la intoxicatia cu monoxid de carbon.
 - varstnici: persoanele in varsta care sufera de intoxicatia cu monoxid de
carbon pot avea mai multe sanse de a dezvolta  leziuni cerebrale.
 - persoanele cu boli cardiovasculare : Persoanele cu antecedente de anemie si
probleme cu respiratia au mai multe sanse de a se imbolnavi din cauza
expunerii la monoxid de carbon.
Simptome
 Simptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon variaza
de la simptome usoare, pseudogripale (cum ar fi durerile
de cap sau de stomac urmate de febra) pana la tulburari
severe ale inimii si creierului.
 Expunerea prelungita la cantitati reduse de monoxid de
carbon, pe parcursul mai multor zile poate determina
moartea.
 Oamenii reactioneaza in mod diferit la expunerea la
cantitati identice de monoxid de carbon. De aceea
intoxicatia cu monoxid de carbon poate avea urmari
usoare pana la cele grave, asupra diverselor persoane cu
acelasi grad de expunere.
Simptome
 Simptomele primare pot imita simptomele gripei sau ale unor alte boli cu simptome similare, ceea ce
ingreuneaza diagnosticul pus de un medic.
 Este de asemenea posibil ca o persoana cu simptome mult mai grave, sa nu fie constienta de seriozitatea sau
gravitatea conditiei in care se afla, deoarece expunerea la monoxid de carbon poate
induce oboseala sau confuzie.
Semnele clinice în intoxicația acută sunt nespecifice şi variate:
 cefalee, vertij. Cefaleea, asociată cu simptome similare virozelor respiratorii, mai ales în anumite
circumstanţe şi în perioada de iarnă, trebuie să ridice suspiciunea de intoxicaţie ocultă cu monoxid de
carbon.
 stare de oboseală, somnolenţă;
 dureri abdominale, greaţă, vărsături;
 incontinenţă sfincteriană;
 tulburări vizuale;
 tulburări de comportament: agitaţie, confuzie, halucinaţii;
 tulburări de mers;
 convulsii, comă;
 moarte, în caz de expunere prelungită.
Examenul clinic – obiectiv al pacientului intoxicat cu monoxid de carbon relevă
următoarele:
 semne cardiovasculare: tahicardie, aritmii, hiper- sau hipotensiune;
 semne respiratorii: dispnee, tahipnee – apare tardiv, în formele severe; edem pulmonar
acut non – cardiogenic;
 hipertermie;
 semne cutanate: culoarea roşie – cireşie a tegumentelor apare în formele severe; mai
frecvent întâlnite: paloare, cianoză, marmorare;
 semne oculare: hemoragii retiniene în flacără, hemianopsie, edem papilar;
 semne neurologice şi / sau neuropsihice:
 tulburări de memorie : amnezie retrogradă sau anterogradă ;
 labilitate emoţională : anxietate, depresie ;
 diminuarea abilităţilor cognitive ;
 manifestări extrapiramidale: reflexe osteotendinoase exagerate, tremurături, mişcări
coreiforme, rigiditate;
 disfuncţii vestibulare, auditive, vizuale;
 somnolenţă, stupor, comă, convulsii.
Mecanism fiziopatologic
 Intoxicatia cu monoxid de carbon apare atunci cand monoxidul de carbon se amesteca si se
leaga de hemoglobina sangvina, formand carboxihemoglobina (COHb). In urma acestui
proces prin care monoxidul de carbon se leaga de hemoglobina, rezulta o scadere a cantitatii
de oxigen care ajunge la nivelul tesuturilor organismului sau la nivelul organelor vitale, ca de
exemplu creierul si inima. Monoxidul de carbon are o afinitate fata de hemoglobina de 250 de
ori mai mare decat oxigenul.

 Factorii care determina afectarea organismului in urma intoxicatiei cu monoxid de carbon sunt:
- capacitatea de ventilare a locului unde exista monoxid de carbon
- cantitatea de monoxid de carbon inhalata
- durata de timp cand persoana este expusa la monoxid de carbon
- varsta persoanei: copiii mici si persoanele invarsta sunt mult mai usor afectati si prezinta
simptome mult mai severe
- starea generala de sanatate: persoanele care au si alte afectiuni, ca de exemplu boli
cardiace sunt mult mai usor afectate si au simptome mai severe de boala
- cantitatea de monoxid de carbon ajunsa in circulatia sangvina la persoanele care fumeaza:
fumatorii au deja o anumita cantitate de monoxid de carbon in sangele lor si dezvolta
simptome mult mai severe
- altitudinea: la inaltime, in aer se gaseste o cantitate mai mica de oxigen care poate concura
in cazul expunerii cu monoxidul de carbon.
 Simptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon sunt diferite in functie de
concentratia carboxihemoglobinei din sange.

 Persoanele raspund diferit la acelasi nivel de monoxid de carbon la care sunt

expuse. Copiii, alte persoane si persoane cu alte efectiuni pot avea simptome
mai severe.
In cazul expunerii la monoxid de carbon a unei femei insarcinate, fatul prezinta
un risc ridicat de intoxicatie cu monoxid de carbon. Dureaza mult mai mult
eliminarea monoxidului de carbon din sangele fatului decat eliminarea gazului
din sangele mamei.

 Intoxicatia cu monoxid de carbon se poate instala brusc (inhaland o mare

cantitate de monoxid de carbon intr-o perioada scurta de timp) sau se poate
instala progresiv (inhaland o mica cantitate de monoxid de carbon o lunga
perioada de timp).
Decesul in urma intoxicatiei cu monoxid de carbon apare in 10 minute de la
expunerea la o cantitate mare de monoxid de carbon.
O persoana care are simptome usoare de intoxicatie cu monoxid de carbon, de
fapt poate fi intoxicata foarte sever.
O persoana poate avea simptome intarziate ale intoxicatiei cu monoxid de
carbon, acestea aparand dupa expunere.
Efectele secundare care apar in urma intoxicatiei cu monoxid de carbon pot fi
intarziate, acestea dezvoltandu-se dupa 2 pana la 40 de zile de la expunerea la
monoxid de carbon.
 Aceste simptome intarziate pot aparea chiar daca persoana respectiva a fost
tratata. Simptomele intarziate sau efectele intoxicatiei pot duce la:
 pierderea memoriei,
 modificarea personalitatii,
 dezorientare,
 pierderea auzului,
 tulburari in comportament
 dificultati in memorare.
Diagnostic
 Diagnosticul pozitiv se stabileşte pe baza nivelului seric al carboxihemoglobinei şi a istoricului pozitiv de
expunere la monoxidul de carbon !!
Investigații paraclinice în intoxicația cu monoxid de carbon
 Determinarea nivelului seric al carboxihemoglobinei în unităţile sanitare de urgenţe nu se corelează
întotdeauna cu intensitatea semnelor clinice, mai ales dacă pacientul a primit deja oxigen în timpul
transportului.
 Determinarea gazelor sanguine: acidoză metabolică secundară acidozei lactice datorită hipoxiei;
 Determinarea nivelului seric al enzimelor miocardice: troponina, creatinkinaza – fracţiunea MB, care este
crescut în ischemia miocardică.
 Determinarea electroliţilor serici: hipopotasemie, acidoză lactică;
 Hemoleucogramă; glicemie; probe funcţionale hepatice;
 Determinarea creatinkinazei serice, a mioglobinei – crescute în formele severe, cu rabdomioliză
 Evaluarea funcţiei renale pentru depistarea insuficienţei renale acute secundare mioglobinuriei (în formele
severe);
 Screening toxicologic, alcoolemie, pentru pacienţii găsiţi în comă, la care nu se cunoaşte istoricul.
 Radiografie toracică la pacienţii cu manifestări respiratorii, hipoxie, edem pulmonar acut;
 Electrocardiografia poate obiectiva: tahicardie sinusală – este cea mai frecventă modificare; aritmii
cardiace, secundare hipoxiei, ischemiei; semne de ischemie miocardiacă: aplatizarea undei T,
subdenivelarea segmentului ST; infarct miocardic acut, în intoxicaţiile severe sau la persoanele cu boli
cardiovasculare expuse monoxidului de carbon.
 Teste neuropsihice, utile pentru: evaluarea severităţii afectării neurologice
Complicatiile intoxicatiei cu CO
 Hipotensiune, aritmii, angina de novo sau agravarea anginei preexistente, infarct
miocardic, modificări ischemice pe ECG.
 Pete eritematoase, bule, alopecie, necroza glandelor sudoripare.
 Scăderea acuității vizuale, nevrită retrobulbară, scotoame paracentrale,
 edem papilar, hemoragii retiniene ”în flacără”.
 Vertij, ataxie, rigiditate musculară, dezorientare, cecitate corticală, edem
 cerebral, leucoencefalopatie, diabet insipid, necroză în globus pallidum, etc.
 Depresie, sindrom Tourette, anxietate, agitație, control slab al impulsurilor, etc.
 Coagulare intravasculară diseminată, purpură trombotică trombocitopenică, leucocitoză.
 Diaree, hemoragii digestive.
 Hiperglicemie, hipocalcemie, hiperamilazemie.
 Rabdomioliză, sindrom compartiment.
 Hemoptizie, edem pulmonar.
Tratamentul în intoxicația cu monoxid de carbon

a) În etapa de prespital:
 scoaterea bolnavului din mediu;
 administrare de oxigen 100% pe mască, acesta fiind antidotul intoxicaţiei cu monoxidului de carbon;
 intubare oro – traheală şi oxigenoterapie 100% la comatoşi;
 evaluarea semnelor vitale: puls, respiraţii, status neurologic.
b) În unităţile de urgenţă:
 monitorizare cardiacă, pulsoximetrie;
 determinarea nivelului seric al carboxihemoglobinei;
 se continuă administrarea de oxigen normobaric 100% pe mască până când pacientul este asimptomatic
sau nivelul de COHb a scăzut sub 10%;
 hidratare parenterală, combaterea acidozei şi a edemului cerebral, a convulsiilor, tratamentul şocului,
antibioterapie, etc.
 terapia cu oxigen hiperbaric este controversată, deşi este dovedit efectul acesteia de a accelera eliminarea
carboxihemoglobinei. 
Evoluție și prognostic în intoxicația cu monoxid de
carbon
 Prognosticul depinde de gravitatea semnelor clinice şi de laborator. Afectarea miocardică se
constată frecvent la pacienţii cu forme moderate şi severe, fiind un factor predictiv semnificativ de
mortalitate. Stopul cardiac care complică intoxicaţia cu monoxid de carbon este adesea fatal, în
pofida oxigenoterapiei hiperbare aplicată după resuscitarea initială.
       Sechelele neurologice tardive apar la peste 40% din pacienţii cu intoxicaţie severă, la interval
de 2 – 6 săptămâni după faza acută a intoxicaţiei; deteriorarea poate fi bruscă şi dramatică.
    Sechele neurologice tardive includ:
 sechele cognitive: tulburări de memorie, atenţie, funcţii executive, încetinirea proceselor mentale;
 depresie şi anxietate care pot persista până la cel puţin 12 luni;
 sindrom extrapiramidal: coree, distonie, parkinsonism;
 mutism akinetic;
 ataxie;
 incontinenţă sfincteriană;
 leziuni la nivelul substanţei albe şi nucleilor bazali,
  Recuperarea după sechele este cel mai adesea completă, în interval de
timp variabil, până la 1 an sau peste, uneori însă poate rămâne disfuncţie
reziduală minoră a lobilor frontali.
       Prevenirea expunerii la monoxidul de carbon în spaţii închise se poate
realiza cu ajutorul detectoarelor de fum, prevăzute cu sisteme de alarmă.