Intoxicatia cu monoxid de carbon

Vineri, 08 Iunie 2012 09:18 infomedik.ro

Monoxidul de carbon rezulta din arderea incompleta a unor combustibili organici (petrol, gaze naturale, lemne, motorina), folositi in principal pentru incalzirea locuintelor, prepararea hranei sau pentru motoarele automobilelor.

Se poate asocia si cu neregularitati in functionarea sistemelor de evacuare a gazelor, sinucideri, cu consumul de tutun sau inhalarea vaporilor de clorura de metilen. De cele mai multe ori intoxicatia este colectiva si, de obicei accidentala. Frecventa deceselor cauzate de intoxicatia cu CO este de 2milioane/an in Statele Unite. Fiziopatologie: CO este un gaz incolor, inodor, insipid si fara gust, ce are proprietatea de a se lega de hemoproteine ireversibil, inlocuind oxigenul la acest nivel, avand drept consecinta un transport deficitar al oxigenului catre tesuturi si o proasta utilizare a acestuia la nivel celular. CO afecteaza numeroase tesuturi, insa impactul cel mai profund este la nivelul acelora cu consum crescut de oxigen (creier, cord). Toxicitatea este rezultatul hipoxiei celulare datorate transportului insuficient al oxigenului, ca urmare a legarii CO de hemoglobina (se formeaza carboxihemoglobina). Afinitatea acestei legari este de cca. 230-270 ori mai mare comparativ cu cea implicata in formarea oxihemoglobinei. CO se leaga mult mai usor de mioglobina cardiaca, determinand depresie miocardica si hipotensiune, exacerbate de hipoxia tisulara. Simptomele si semnele depind de concentratia de monoxid de carbon din atmosfera, iar persoanele raspund diferit la prezenta CO.

Rata deceselor este relativ constanta pentru persoanele intre 15-74 ani, insa creste peste 75 ani. S-a demonstrat ca rata deceselor prin intoxicatie cu CO este mai mare in regiunile reci/montane si la persoanele cu boli pulmonare (BPOC), ce au modificat raportul ventilatie-perfuzie. Dificultatile de diagnosticare ale intoxicatiei cu monoxid de carbon apar frecvent datorita simptomatologiei vagi prezente.

Semnele intoxicatiei pot aparea brusc, in cazul unei expuneri masive sau progreisv, cand cantitatea de CO este mai mica. Trebuie sa se tina seama de frecventa mai mare a acestei boli in sezonul rece, mai ales in prezenta unor surse de CO si a unui numar mai mare de persoane ce acuza aceleasi simptome. Este de stiut faptul ca simptomatologia nu se coreleaza tot timpul cu nivelul HbCO.

Simptomele intoxicatiei acute:

 Astenie fizica, stare pseudogripala, fatigabilitate; Dispnee de efort, dureri toracice, palpitatii; Letargie, confuzie, depresie; Impulsivitate, distractibilitate, agitatie; Halucinatii, confabulatii, vertij; Greata, varsaturi; Dureri abdominale, diaree; Dureri de cap, somnolenta; Tulburari vizuale, sincopa; Incontinenta urinara si fecala; Tulburari de mers si de memorie; Simptome neurologice bizare, coma; Simptomele intoxicatiei cronice: Sunt aceleasi ca si la cea acuta, insa se adauga pierderea dentitiei, simptome neuropsihice gradate sau deteriorarea abilitatilor cognitive. 1.Semne a. b. c. semne cutanate: fizice: semne au tahicardie; HTA/hTA; hipertermie; tahipnee marcata; piele rosiatica "cherry" (rar); mai frecvent paloare, flictene; semne oftalmologice: hemoragii retiniene "in flacara"; vene retiniene rosu aprins (semn initial !); edem papilar; hemianopsie homonima; valoare vitale: limitata;

edem pulmonar acut noncardiogen; semne neurologice +/neuropsihice: tulburari de memorie amnezie retrosi anterograda, confabulatie; labilitate emotionala, scaderea abilitatilor cognitive; stupor, coma, tulburari de mers, rigiditate; reflexe rapide, apraxie, agnosie, ticuri, tulburari auditive si vestibulare, orbire, psihoza; expunerea de lunga durata sau acuta severa poate determina sechele neuropsihice; dupa recuperare, semnele neuropsihice si aspectul RMN mai pot ramane cateva zile/saptamani. Diagnostic diferential: Hipoglicemie cetoacidoza diabetica; Intoxicatie alimentara, acidoza lactica; Accident vascular cerebral; Coma de etiologie diferita: etilica, traumatica, toxica; Detresa respiratorie acuta; Depresie, suicid; Encefalopatie, meningita; Gastroenterita, methemhemoglobina; Migrena, labirintita; Investigatii paraclinice:

Analize de laborator: spectrofotometrie directa: HbCO; masurarea gazelor arteriale: paO2 normala; paCO2 normala sau usor scazuta; acidoza metabolica secundara hipoxiei;

 CK-MB, troponine, mioglobina sangvina; CK, mioglobina urinara: rabdomioliza netraumatica; paote duce la insuficienta renala acuta; Hemograma: leucocitoza moderata; CID; purpura trombocitopenica; hiperglicemie, hipopotasemie intoxicatii severe; uree, creatinina crescute IRA! Teste hepatice crescute in insuficienta hepatica fulminanata; Nivelul methemoglobinei cianoza cu SaO2 scazuta, dar PaO2 normala; Teste toxicologice: etanol, cianuri; Teste Rx torace: leziuni imagistice: pulmonare postintoxicatie;

Tratament: 1. prespital: scoaterea imediata din atmosfera toxica; oxigenoterapie pe masca,la debit ridicat; cale venoasa periferica, glucoza 5%; recoltare sange venos; Estimarea timpului de expunere; Protectie termica; Monitorizare TA, AV; Supraveghere monitor, ECG, SpO2; Limitarea eforturilor (accentuarea hipoxiei); Reechilibrare volemica: macromolecule + Dobutrex; Intubatie orotraheala/ventilatie mecanica;

2. spital: monitorizare cardiaca; pulsoximetrie; oxigenoterapie: pana cand pacientul este asimptomatic si HbCO <10%; semne cardiovasculare si HbCO >15% -> ischemie/infract miocardic; HbCO>40% si semne cardiovasculare/neurologice -> transfer ATI cu indicatie de oxigenoterpie hiperbara; pozitie edem elevate cerebral a capului, monitorizarea Manitol, presiunii hiperventilatie; intracraniene;

Indicatiile oxigenoterapiei hiperbare: tulburari deficit femei ale starii motor, insarcinate, ischemie HbCO de iritatie copil miocardica >20%; constienta: piramidala; mic; clinica/electrica;

O data cu aparitia sezonului rece, se observa o crestere a incidentei cazurilor de intoxicatie cu CO; de aceea, este necesara verificarea instalatiei de evacuare a gazelor, a sistemelor de incalzire. De mare importanta este anamneza riguroasa ce poate usura diagnosticul si atitudinea terapeutica.