Insuficiența respiratorie acută este incapacitatea plămânilor de a

face față schimbărilor fiziologice de gaze (O2, CO2), în condiții de repaus și efort.
Tipuri
Fiziopatologic se descriu 2 tipuri:

 insuficienţă respiratorie fără hipercapnie* caracterizată prin hipoxemie şi

PaCO2 normală sau scăzută;

 insuficienţă respiratorie cu hipercapnie caracterizată prin hipoxemie şi

hipercapnie (hipoventilaţie alveolară, creşterea PaCO2).

Întotdeauna, insuficiența respiratorie se caracterizează prin hipoxemie.1

*hipercapnie – exces de dioxid de carbon în sânge. (< fr. hypercapnie)
Cauze de insuficienţă respiratorie acută
 Supradozaj de opioide, anestezice, barbiturice, benzodiazepine, antidepresive
triciclice, CO, etc

 Infecţii – meningite, encefalite;

 Afecţiuni pulmonare: bronşite, tomboze vasculare; cu bronhospasm: crize
de astm bronşic, BPOC acutizată, reducerea acută a câmpului
respirator, pneumotorax, tuberculoza;
 Afecțiuni cardiace: infarct miocardic acut, edem pulmonar acut, embolie
pulmonară, cord pulmonar acut;
 Traumatisme, malformaţii, accident vascular cerebral;
 Atrofia sau alterarea muşchilor și centrului respirator;

 Boli ale sistemului nervos: traumatisme cranio-cerebrale, leziuni cerebro-

medulare;

 Obstrucţie de căi respiratorii: căderea limbii, corpi străini, tumori, aspirarea

conţinutului gastric;

 Acidoză metabolică – coma diabetică, uremică, alcaloză ;

 Modificări ale cutiei toracice: miastenia gravis, fracturi, scolioză, cifoză.
Semne și simptome – Manifestări de dependenţă
în insuficienţă respiratorie acută
 Se instalează într-un interval scurt de timp (minute, ore, zile);

 Pe lângă hipoxemie se asociază și dezechilibre acido-bazice secundar

modificării Pa CO2 (acidoză sau alcaloză);

 În lipsa corecției terapeutice poate surveni decesul.

Hipoxemia acută
 tulburări respiratorii şi cardiovasculare: dispnee, tahipnee, aritmii cardiace,
tahicardie, hipertensiune arterială sau bradicardie cu hipotensiune arterială, colaps
cardio-vascular;
 tulburări neuro-psihice: instabilitate motorie, agitaţie, obnubilare, comă;

 semne fizice specifice: cianoza buzelor, mucoaselor şi a unghiilor.

Hipercapnia acută
 sindrom neurologic: encefalopatie hipercapnică caracterizată prin somnolenţă,
confuzie, dezorientare temporo-spaţială, insomnie, anxietate, tremurături
involuntare, coma sau narcoza prin CO2 (pericol – centrul respirator poate fi
stimulat numai de acidoza secundară hipoxemiei: administrarea de oxigen
diminuă activitatea centrului respirator şi agravează hipoventilaţia, ducând la
creşterea PaCO2;
 tulburări vasculare: tahicardie, hipertensiune intracraniană, extremităţi calde,
umede;

 respiratorii: dispnee, deprimarea respiraţiei;

 efecte metabolice: hiperpotasemie, creşterea reabsobţiei renale de bicarbonat.

Diagnostic
Examenul clinic:
 Poate fi dificil de efectuat la pacientul în IR pentru că: pacientul poate fi
agitat, comatos sau foarte dispneic.
 O apreciere rapidă a funcţiilor vitale se va face la primul contact cu pacientul
şi dacă ele sunt afectate se va începe tratamentul de urgenţă înainte de anamneză
şi examenul fizic complet;
 Examenul fizic al aparatului respirator va cuprinde: inspecţie, palpare,
percuţie, ascultaţie.
Analiza gazelor sangvine :
 Permite măsurarea valorilor Pa O2, Pa CO2, PH şi alţi parametrii utili în
interpretarea echilibrului acido – bazic;

 Analiza gazelor sangvine;

Radiologia:
 Oferă date asupra morfologiei aparatului respirator şi etiologiei disfuncţiei
respiratorii;

Conduită de urgenţă în insuficienţă respiratorie acută

Obiective
 restabilirea homeostaziei gazelor sanguine : menţinerea unui aport adecvat de
oxigen;

 corectarea tulburărilor echilibrului electolitic şi a pH-ului;

 tratamentul specific al bolii de bază care a produs insuficienţa respiratorie;

Îngrijirea pacientului cu insuficiență respiratorie acută

Intervențiile asistentului medical
 efectuarea de manevre de reanimare respiratorie (dacă este cazul);

 aşezarea în poziţie semişezândă care să favorizeze respiraţia;

 asigurarea permeabilităţii căilor aeriene: aspirarea secreţiilor, drenaj postural,

îndepărtarea protezelor dentare, hidratarea adecvată pentru fluidifierea secreţiilor;

 oxigenoterapie (în toate formele de insuficiență respiratorie acută): la

recomandarea medicului – administrarea de oxigen invaziv (ventilaţie pe sonda
de IOT) prin ventilaţie mecanică sau noninvaziv pe mască facială, cu un debit de
5-10l/min (atenţie în caz de hipercapnie debitul va fi de 1-2l/min), cu
monitorizarea concomitentă a gazelor sanguine. Ventilaţia noninvazivă este
utilizată când insuficienţa respiratorie este potenţial reversibilă în scurt timp,
pacientul este treaz, cooperant, capabil să susţină pe perioade scurte ventilaţia
spontană. De asemenea este stabil hemodinamic cu funcţiile căilor aeriene
superioare intacte şi nu sunt prezente secreţii bronşice abundente;
 abord venos periferic pentru hidratare parenterală;
 monitorizarea: TA, puls, saturaţiei oxigenului(SpO2), ECG;
 administrarea (la recomandarea medicului) de antibiotice pentru infecţia
respiratorie, simpaticomimetice şi corticosteroizi pentru reducerea
bronhospasmului, medicaţie cardiacă pentru ameliorarea ischemiei cardiace.
 asistentul medical supraveghează starea pacientului, se ocupă de măsurarea
funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură; recoltarea de produse
biologice si patologice pentru examinări de laborator; administrarea
tratamentului medicamentos prescris.

 va menține și va corecta echilibrul hidroelectrolitic și acido-bazic prin perfuzii

IV;

 asigurarea unui microclimat corespunzător, aerisirea camerei;