ȘCOALA POSTLICEALĂ ,,CHRISTIANA,, GALAȚI

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU INSUFICIENȚĂ

RESPIRATORIE ACUTĂ

Coordonator,
m.i. TrandafirVirginica
Absolvent,
Vizitiu Mirela

2021
 Cuprins
Definiție
Clasificare
Etiologie
Diagnostic pozitiv
Tratament
Educație pentru sănătate
Prezentare caz clinic
Diagnostice de nursing
Intervențiile asistentului medical
Epicriză
Concluzii
Bibliografie
 INSUFICIENȚA RESPIRATORIE ACUTĂ
Insuficiența respiratorie reprezintă schimbul
inadecvat de gaze de către sistemul respirator,
consecința fiind imposibilitatea menținerii la valori
normale ale nivelelor arteriale ale oxigenului și
dioxidului de carbon.
Scăderea oxigenarii sângelui este cunoscută drept
hipoxemie, iar creșterea nivelului dioxidului de carbon
este denumită hipercapnie, valorile normale de
referință fiind pentru PaO2 peste 80 mmHg și pentru
PaCO2 (presiunea partiala) sub 45 mmHg.
 IRA- CLASIFICARE
Insuficiența respiratorie hipoxemică (tipul I) este
caracterizată de PaO2 sub 60 mmHg cu PaCO2
normală sau scăzută. Aceasta este cea mai comună
formă a insuficienței respiratorii, putând fi asociată cu
aproape toate bolile pulmonare, care implică în
general umplerea cu fluid și colapsul unităților
alveolare.
Unele exemple de insuficiență respiratorie de tip I
cuprind edemul pulmonar cardiogenic sau
noncardiogenic, pneumonia si hemoragia pulmonară.
 IRA- CLASIFICARE
Insuficiența respiratorie hipercapnică (tipul II) este
caracterizată de PaCO2 peste 50 mmHg. Hipoxemia
este frecventă la pacienții cu insuficiență respiratorie
hipercapnică care respiră un aer puțin oxigenat, din
încăperi neaerisite.
pH-ul depinde de nivelul de bicarbonat, care este
dependent de durata hipercapniei. Etiologiile
frecvente cuprind supradozarea medicamentelor,
bolile neuromusculare, anomaliile peretelui toracic și
tulburările severe ale căilor aeriene (astm si BPOC).
 ETIOLOGIE
Cauzele frecvente de insuficiență respiratorie hipoxemică:
• BPOC, pneumonia, edemul pulmonar, fibroza pulmonară, astmul
• pneumotoraxul, embolismul pulmonar, hipertensiune arterială
pulmonară
• pneumoconioza, granulomatoza pulmonară, bolile congenitale
cianogene cardiace
• bronșiectaziile, sindromul detresei acute respiratorii
• cifoscolioza, obezitatea.
 ETIOLOGIE
Cauzele frecvente ale insuficienței respiratorii
hipercapnice:
• BPOC, astmul sever, supradoza medicamentoasă,
otravirea
• miastenia gravis, polineuropatia, poliomielita, porfiria
• leziunile capului și măduvei cervicale, edemul
pulmonar
• sindromul obezitate – hipoventilație, mixedemul.
 Diagnostic pozitiv

Semnele și simptomele insuficienței respiratorii acute reflectă

etiologia și hipoxemia sau hipercapnia asociate.
Semnele pulmonare localizate reflectă cauza acută a
hipoxemiei (pneumonia, edemul pulmonar, astmul sau BPOC).
Tahicardia și o varietate de aritmii pot apărea în acidoza și
hipoxemie.
Cianoza indică hipoxemia. Cianoza vizibilă este tipic prezentă
când concentrația hemoglobinei dezoxigenate în capilare sau
țesuturi este sub 5g/dl.
Dispnee, senzația de lipsă de aer.
 Diagnostic pozitiv

Confuzia și somnolența pot apărea ambele în insuficiența

respiratorie. Miocloniile și convulsiile pot apare în hipoxemia severă.
Policitemia este o complicație a hipoxemiei de durată.
Hipertensiunea pulmonară este frecvent prezentă în insuficiența
respiratorie cronică.
Hipoxemia alveolară potentată de hipercapnie determina
constricția arteriolelor pulmonare. Dacă este cronică, aceasta este
acompaniată de hipertrofie și hiperplazia mușchilor netezi afectați și
îngustarea patului arterial pulmonar. Rezistența vasculară
pulmonară mare crește încărcarea ventriculului drept, care poate
induce insuficiență ventriculară. Aceasta determină mărirea ficatului
și edem periferic. Intreaga secvență este cunoscută drept cord
pulmonar.
 Diagnostic pozitiv
După suspectarea clinică a insuficienței respiratorii, trebuie efectuată analiza gazelor
respiratorii pentru confirmarea diagnosticului și diferențierea formelor acută și cronică. O
hemoleucogramă completă poate indica anemia, care contribuie la hipoxia tisulară, în timp ce
policitemia poate indica hipoxemie cronică.
Biochimia poate ajuta în evaluarea și terapia pacientului în insuficiența respiratorie. Anomaliile
funcției renale sau hepatice pot aduce indicii ale etiologiei și alerta medicul asupra instalării
complicațiilor. Anomaliile electroliților cum este potasiul, magneziul și fosfatul pot agrava
insuficiența respiratorie și funcția altor organe.
Măsurarea fracțiilor creatinkinazei serice si troponinei I exclude infarctul miocardic recent la
un pacient cu insuficiență respiratorie.
In hipercapnia cronică, nivelul seric al TSH-ului trebuie măsurat pentru a evalua posibilitatea
hipertiroidismului, o cauză reversibilă a insuficienței respiratorii.
 INVESTIGAȚII
Studii imagistice

Radiografia toracică

Echocardiografia

Testarea funcțiilor pulmonare

Cateterizarea cordului drept

 TRATAMENT
Primul obiectiv în controlul insuficienței respiratorii este prevenirea hipoxiei
tisulare. Concomitent se va realiza și tratamentul etiologic al insuficienței respiratorii.
Hipercapnia fără hipoxemie este bine tolerată în general, fără a fi o amenințare
pentru funcția organelor doar dacă nu este asociată cu acidoza. Un pacient cu
insuficiență respiratorie acută trebuie internat în secția de terapie intensivă. Cei cu
formă cronică pot fi tratați la domiciliu prin folosirea dispozitivelor de administrare a
oxigenului și/sau asistență ventilatorie alături de tratarea etiologiei.
Asigurarea unei căi respiratorii potente este vitală la pacienții cu detresă
respiratorie. Intubația endotraheală servește drept interfață între pacient și
ventilator. După securizarea căilor aeriene, atenția este îndreptată spre corectarea
hipoxemiei, cea mai periculoasă complicație. Scopul este asigurarea unei concentrații
adecvate de oxigen la țesuturi, cu o PaO2 de peste 60 mmHg și saturație a oxigenului
arterial peste 90%. Administrarea oxigenului se va face pe canulă nazală sau mască.
 EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Prevenția primară prevede luarea unor măsuri profilacice, precum regulile igieno-dietetice, prevenirea infecțiilor prin
vaccinări, imunomodulare, eradicarea infecțiilor de focar, interzicerea fumatului, dar și identificarea, înlăturarea
cauzelor de agravare/cauzatoare de boală: infecții, erori de tratament, medicația sedativă, oxigenoterapia necontrolată.
Prevenția secundară are în vedere următoarele aspecte: tratamentul de fond, medical: cuprinde tratamentul bolii de
fond, oxigenoterapia de lungă durată (OLD): în cazul pacienților hipoxemici, oxigenoterapia îmbunătățește capacitatea
mentală și de efort. Anterior administrării, se determină concentrația gazelor sanguine în repaus și se verifică
corespondența PaO2-SaO2. Nevoia de O2 stabilită în repaus va trebui crescută la efort și în timpul somnului cu 1L/min.
Pentru a fi eficientă, durată de folosire este de minim 16 ore/zi. Criterii de administrare a oxigenoterapiei de lungă
durată: • PaO2 ≤ 55 mmHg sau SaO2 ≤ 88%, cu sau fără hipercapnie; • PaO2 ≤ 60 mmHg sau SaO2 ≤ 90% și semne de
hipertensiune pulmonară, policitemie (hematocrit > 55%) sau insuficiență cardiacă, ventilație asistată. Ventilația
noninvazivă conferă suport ventilator pe durata tratamentului unor afecțiuni reversibile, reduce oboseala mușchilor
respiratori, corectează hipoxia și hipercapnia. Prevenția secundară prevede totodată și efectuarea controalelor
periodice pentru reevaluare.
Prevenția terțiară presupune prevenirea apariției complicațiilor. Complicatiile insuficientei respiratorii acute pot fi
pulmonare, cardiovasculare, gastrointestinale, infectioase, renale sau nutriționale.
 PREZENTARE CAZ CLINIC
Culegerea datelor și informațiilor
Identificare socială: pacientul P.G., în vârstă de 54 ani, sex:
M, căsătorit, cu domiciliul în Galați, de profesie inginer
electronist, naționalitate română și religie ortodoxă.
Diagnostic de internare- suspiciune diagnostică: insuficiență
respiratorie hipoxemică acută, criză de astm bronșic.
Motivele internării: astenie, inapetență, dispnee expiratorie
paroxistică nocturnă, insomnie, ortopnee, tahipnee, cianoză,
tahicardie, HTA, transpirații, tulburări de concentrare.
 Diagnostice de nursing la internare
Nevoia de a evita pericolele- risc de complicații și deces din cauza procesului
bronșic inflamator manifestat prin dispnee expiratorie paroxistică, ortopnee.
Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
1. Alterarea circulației din cauza disfuncției ventriculare manifestate prin
hipertensiune arterială, tahicardie.
2. Alterarea respirației din cauza procesului inflamator manifestată prin secreții
bronșice abundente, hipoventilație alveolară.
Nevoia de a se mișca şi a avea o bună postură- alterarea mișcării din cauza
imposibilității de a respira manifestată prin polipnee cu tahipnee.
Nevoia de a se alimenta și hidrata- dificultate de a se alimenta și hidrata din cauza
tulburării de gândire manifestată prin incapacitatea de a se alimenta și hidrata.
Nevoia de a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele- deficit de
autoîngrijire din cauza lipsei de cunoaștere manifestată prin hipoventilație,
amplitudine respiratorie redusă.
 Diagnostice de nursing la internare
Nevoia de a elimina- eliminare inadecvată cantitativ și calitativ din cauza diminuării
peristaltismului intestinal manifestată prin constipație.
Nevoia de a dormi si a se odihni- hipersomnie din cauza afectării organice manifestată
prin letargie, somnolență.
Nevoia de a invăţa cum să-ți păstrezi sănătatea- ignoranță față de dobândirea de noi
cunoștințe din cauza afectării stării de conștiență manifestată prin cunoștințe
insuficiente cu privire la prevenirea complicațiilor.
Nevoia de a acționa conform credințelor si valorilor, de a practica religia- dificultatea
de a participa la activități religioase din cauza spitalizării manifestată prin amărăciune.
Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării- devalorizare, neputință din cauza
diminuării respirației manifestată prin imposibilitatea de a participa la activități.
Nevoia de a comunica- comunicare ineficientă la nivel senzorial și motor din cauza
tubajului endotraheal manifestat prin imposibilitatea de a comunica.
Nevoia de a se îmbrăca si dezbrăca- dificultate de a se îmbrăca și dezbrăca din cauza
incapacității intrinsece manifestată prin imposibilitate de a se îmbrăca și dezbrăca.
 Bibliografie
Bartoș Daniela – De la simptom la diagnostic în medicina internă – Editura ALL- București, 2014
Borundel Corneliu – Medicina internă pentru cadre medii – Editura ALL - București – 2007
Cristea Dumitru – Anatomia și fiziologia omului – Editura Fundației Universitare“Dunărea de
Jos” – Galați – 2004
Diaconu Camelia Cristina – Explorări funcționale in medicina internă – Editura ALL- București –
2012
Diaconu Camelia Cristina – De la simptom la diagnostic in practic medicală – Editura ALL - 2015
Marcean Crin – Ghid de farmacologie – Editura ALL – București – 2009
Mozes Carol – Tehnica îngrijirii bolnavului – www.libris.ro
Niculescu Th. Cezar – Compendiu de anatomia si fiziologia omului – Editura Corint – București -
2009
Stroescu Valentin – Farmacologie – Editura ALL – București – 2008
Titircă Lucreția – Ghid de nursing – Editura Viața Medicală Romanească , București – 2008
Titircă Lucreția – Tehnici de evaluare si îngrijiri acordate de asistenții medicali-vol.ii – Editura
Viața Medicală Romanească – București – 2006
Vă mulțumesc
pentru atenția
acordată!