Insuficiența

respiratorie
 Definitie:
Insuficienţa respiratorie este definită ca
incapacitatea sistemului respirator de a
asigura funcţia de schimb a gazelor:
oxigenarea şi/sau eliminarea bioxidului de
carbon, expresia clinică fiind valori ale
PaO2<60 mmHg la o fracţie de inspir a O2 de
21 % la o presiune atmosferică de 760 mmHg
şi/sau valori ale PaCO2>50 mmHg.
Insuficienta respiratorie – factori de risc
Riscul de insuficienta respiratorie este mai crescut in cazul
persoanelor care:
• fumeaza tigari sau alte produse din tutun;
• consuma alcool in exces;
• au antecedente familiale de insuficienta respiratorie;
• au suferit traumatisme la nivelul toracelui, coloanei vertebrale sau la nivel cerebral;
• sufera de afectiuni respiratorii cronice;
• sufera de obezitate morbita;
• sunt imobilizate la pat, de obicei in stare de inconstienta/coma;
• necesita spitalizare;
• lucreaza intr-un mediu incarcat cu particule toxice, de natura chimica (azbest, coloranti si vopsele cu anilina,
praf, fumat pasiv);
• dezvolta complicatii chirurgicale;
• au varsta inaintata;
• prezinta complicatii ale anesteziei;
• au infectii pulmonare (de natura bacteriana, virala, fungica sau parazitara).
 Patogenia:
Patractori importanţi influenţează mişcarea oxigenului de
la alveole spre capilare:

1. Raportul ventilaţie/perfuzi
2. Şuntul dreapta stâ nga
3. Anomalii ale dufuziei
4. Debitul cardiac

Cantitatea de oxigen în fluxul sanguin este determinată de

capacitatea de a transporta moleculele de oxigen, nivelul
seric al hemoglobinei, procentul de hemoglobină saturată
cu oxigen, debitul cardiac şi fracţia de oxigen dizolvat.
PVO2 este determinată de necesitatea totală de oxigen a
organismului şi de capacitatea ţesuturilor de a extrage
oxigenul atâ t de necesar. În sepsis se constată o
abnormalitate fundamentală a ţesutului de a extrage
oxigen.
Insuficienta respiratorie – cauze
- Conditii care ingreuneaza respiratia: slabiciunea musculara in urma unui AVC sau colapsul cailor
respiratorii, obstructia acestora prin aspiratia de obiecte, alimente blocate in trahee;
- Îngustarea cailor respiratorii, acumularea de mucus excesiv la nivelul acestora, ceea ce va duce la un
aflux insuficient de aer spre plamani;
- Prezenta de lichid la nivel pulmonar, de tesut cicatricial, nefunctional;
- Afectiuni care afecteaza controlul nervos asupra respiratiei (supradozaj cu opioide), ducand la alterarea
transmisiei neuromusculare si neuronale;
- Incapacitatea de a respira corect sau suficient de profund;
- Hipoventilatia;
- Tulburari ale peretelui toracic si ale pleurei;
- Ventilatia spatiului mort (hipoventilatia din insuficienta respiratorie apare odata ce procesul de
ventilatie a spatiului mort – care nu este implicat in respiratie – depaseste 50% din totalul ventilatiei
dintr-o respiratie);
- Anomaliile musculare: paralizia diafragmatica, atrofia difuza, lezarea diafragmei pot afecta functia de
pompa respiratorie, ducand la insuficienta respiratorie.
Din punct de vedere temporal se deosebesc două forme de insuficiență:
Insuficiența
respiratorie acută
Insuficienta respiratorie acuta este o
afectiune pe termen scurt si care
constituie o urgenta medicala, pe
cand insuficienta respiratorie cronica
se dezvolta in timp si singurul
tratament vizeaza mai ales
ameliorarea simptomelor si
imbunatatirea functiei respiratorii.
Insuficiența
respiratorie cronică
Insuficienṭa respiratorie cronică este o afecțiune a
aparatului respirator, mai des întâlnită decât forma
acută, căci se apreciază că aproximativ 20% dintre
persoanele adulte au probleme ale căilor respiratorii
de natură obstructivă, dintre care la o treime (1/3) se
dezvoltă cu timpul o insuficiență respiratorie cronică. În
cele mai frecvente din cazuri, există în timp, o stare
latentă (compensată) de predispoziție personală a
afecțiunii, neobservabilă decât la eforturi, sarcini fizice
deosebite. Mai târziu, se poate ajunge la o
progresivitate a manifestărilor, sau la o periodică
decompensată formă a tulburărilor de respirație, când
deci durata unei insuficiențe intervenite este relativ mai
lungă.
 Insuficienta
01 respiratorie de
tip I
(hipoxemica)
Insuficienta respiratorie de tip I
(hipoxemica): denumita si „insuficienta de
oxigen”, presupune un nivel scazut de oxigen in
sange, fara a se observa si un nivel crescut de
dioxid de carbon, acest tip de patologie
aparand atunci cand volumul de aer care intra
si iese din plamani este inegal fata de fluxul de
sange catre plamani. Insuficienţa respiratorie
tip I sau hipoxemică se caracterizează prin
valori ale PaO2<60 mmHg şi valori normale
sau reduse ale PaCO2.
 02

Insuficienta
respiratorie de
tip II
(hipercapnica)
Insuficienta respiratorie de tip II
(hipercapnica): denumita si „insuficienta
ventilatorie”, are loc atunci cand ventilatia
alveolara nu este capabila se elimine eficient
dioxidul de carbon din sange, ceea ce determina
acumularea excesiva a acestuia in organism.
Insuficienţa respiratorie tip II sau hipercapnică
este caracterizată prin valori ale PaCO2>50 mmHg.
 Diagnostic:
Deoarece acest sindrom poate fi cauzat de o multitudine de
patologii subiacente, nu este viabil un algoritm unic de
evaluare si diagnosticare. Cu toate acestea, in practica
medicala este utilizata in mod frecvent identificarea
concentratiei gazelor din sange. Oxigenarea este evaluata prin
interpretarea presiunii partiale a oxigenului arterial (PaO2),
presiunii partiale a dioxidului de carbon arterial (PaCO2), pH-
ului si bicarbonatului seric:
• hipoxemia este definita drept o PaO2 mai mica de 60
mmHg;
• hipercapnia este definita drept o PaCO2 mai mare de 50
mmHg.
Diagnostic:
EAB/Gazometria
01 Pulsoximetria 02 (saturația de
PO2 și CO2)

03 Spirometria 04 Radiografia

05 Ultrasonografia 06 EKG-ul
 În cazul pacientului cu respiraţie patentă
se recomandă de a monitoriza:
1. Frecvenţa respiratorie, gradul de participare a musculaturii auxiliare în actul
respirator, dispneea şi caracterul ei, poziţia pacientului.

2. Gradul de cooperare cu pacientului

3. Coloraţia tegumentelor

4. Gradul de saturare a Hb cu O2 prin intermediul pulsoximetrului (SpO2)

5. Nivelul de CO2 la sfâ rşitul expirului (EtCO2)

6. Gazometria pentru vizualizarea valorilor PaO2 şi PaCO2, SaO2 precum şi PvO2

7. Valoarea pH seric, (valori normale 7,4±0,04)

8. Valoarea HCO3¯ (22-24 mmol/l) şi a BE±2,5 mmol/l

9. Lactatul seric ≤2 mmol/l

10. Parametrii cardiovasculari

Insuficienta respiratorie – solutii de tratament

Tratamentul in caz de insuficienta respiratorie trebuie sa fie orientat catre

cauza specifica care sta la baza acesteia, asigurand in acelasi timp suportul
pentru oxigenare si ventilatie, daca este necesar. In functie de tipul de
insuficienta respiratorie, tratamentul include masuri de sustinere, care ar
trebui sa inceapa prin evaluarea cailor respiratorii, a respiratiei si
circulatiei. Masurile de sustinere depind de permeabilitatea cailor, pentru a
se mentine oxigenarea adecvata, dar si de ventilatie si anomaliile de
homeostaza a gazelor sanguine
Insuficienta respiratorie – solutii de tratament
Tratamentul Hipoxiei:
Scopul este de a mentine oxigenarea tisulara adecvata, asigurata in mod
obisnuit de o presiune arteriala a oxigenului (PaO2) de 60 mmHg sau de o
saturatie arteriala a oxigenului de 90%. In caz de suplimentare necontrolata
cu oxigen, se poate ajunge la toxicitate de oxigen si narcoza cu CO2. Astfel,
concentratia de oxigen inspirat trebuie ajustata la cel mai mic nivel (90-
94%), care este suficient pentru oxigenarea optima a tesuturilor. Oxigenul
poate fi administrat pe mai multe cai, in functie de situatiile clinice: canula
nazala sau masca faciala simpla. Este necesara oxigenarea cu membrana
extracorporala doar in cazurile refractare.
Insuficienta respiratorie – solutii de tratamen
Tratamentul Hipercapniei și acidozei respiratorii:
Se poate realiza prin tratarea cauzei de baza sau prin furnizarea de suport
ventilator. Persoanele cu insuficienta respiratorie acuta severa sunt, de
obicei, intubate. Obiectivele sprijinului acestui proces de ventilatie, in
insuficienta respiratorie, sunt urmatoarele:

- corectarea hipercapniei si hipoxiei;

- corectarea acidozei respiratorii acute;
- odihna muschilor implicati in ventilatie.
Indicatiile comune pentru ventilatie mecanica,
necesara in insuficienta respiratorie, includ:
Apneea cu stop respirator

Tahipneea cu o frecventa respiratorie > 30 de respiratii pe minut

Instabilitatea hemodinamică

Afectarea mușchilor respiratori

Esecul terapiei de oxigenare de a creste PaO2 la 55-60 mmHg

Hipercapnia cu pH arterial mai mic de 7,25

 Concluzie:
insuficienței respiratorii cronice se axează în primul
plan pe combaterea afecțiunilor de sănătate ce pot
genera sau accentua simptomele de insuficiență, cum
ar fi: pneumoconioză (boala legată de inhalare
frecventă de praf), astm bronșic, adipozitate exagerată
(stare de îngrășare), pleuraempiemă (toraxempiem)
care este o afecțiune post-pneumonie sau urmare a
unei accidentări în zona toracică. De asemeni terapia
urmărește și eliminarea factorilor (externi) de
expunere care pot provoca simptome de insuficiență
în respirație. Tratamentul simptomatic (al
simptomelor) se realizează prin terapie de durată cu
oxigen (O), exerciții de autorespirație ( mai ales
noaptea, cu mască), evitarea de narcotice ce pot
influența negativ centrii nervoși de respirație,
gimnastică terapeutică si în sfârșit fizico-terapie prin
îndepărtarea mucozităților în cazul îmbolnăvirilor
provocatoare de mucozități.