Kumar – C10: TERAPIE INTENSIVĂ

Cum este definită insuficiența respiratorie?

› Insuficiența respiratorie este definită atunci când PaO2 este mai mică de 8 kPa (60 mmHg)
sau PaCO2 este mai mare de 7 kPa (55 mmHg).

Care sunt cele două tipuri principale de insuficiență respiratorie și cum se diferențiază?

› Insuficiența respiratorie de tip I este caracterizată prin hipoxemie (PaO2 scăzută) și PaCO2
normală sau scăzută.
› Insuficiența respiratorie de tip II este caracterizată prin hipoxemie (PaO2 scăzută) și PaCO2
crescută.

Ce cauze comune pot provoca insuficiența respiratorie de tip I?

› Cele mai comune cauze includ pneumonia, leziunile pulmonare acute, edemul pulmonar
cardiogen, embolia pulmonară și fibroza pulmonară.

Ce cauze comune pot provoca insuficiența respiratorie de tip II?

› Cauzele comune includ BPOC, deformități ale peretelui toracic, afectarea musculaturii
respiratorii (de exemplu, sindromul Guillain-Barre) și deprimarea centrului respirator (de
exemplu, supradozaj medicamentos).

Ce factor poate contribui la oboseala musculară respiratorie în cazul insuficienței respiratorii?

› Alterarea proprietăților mecanice ale plămânilor și/sau ale peretelui toracic poate crește
activitatea respiratorie și consumul de oxigen, contribuind la oboseala musculară respiratorie.

Care este cel mai sensibil indicator clinic al creșterii dificultății respiratorii?

› Creșterea frecvenței respiratorii este cel mai sensibil indicator clinic al creșterii dificultății
respiratorii.

Cum se măsoară capacitatea vitală și în ce situații este utilă?

› Capacitatea vitală se măsoară pentru a evalua deteriorarea, în special la pacienții cu

insuficiență respiratorie datorată afecțiunilor neuromusculare. Este utilă în cazul sindromului
Guillain-Barre sau miastenia gravis.

Ce măsurători sunt utile pentru pacienții cu astm în fază acută sau BPOC?

› Măsurarea volumului expirator forțat în 1 secundă (FEV1) este utilă în evaluarea pacienților
cu astm în fază acută sau BPOC.

Ce este pulsoximetria și cum este utilizată?

› Pulsoximetria este o metodă non-invazivă de monitorizare a saturației arteriale de oxigen

(SμO2). Dispozitivele pulsoximetrie măsoară schimbarea fluxului de lumină transmisă prin
sângele arterial pulsatil.

Ce trebuie să știți despre valorile pulsoximetriei?

› Pulsoximetria poate oferi o evaluare continuă și neinvazivă a SμO2. Totuși, nu este un

indicator sensibil pentru modificările oxigenării și poate fi inexactă la cei cu perfuzie periferică
scăzută.

1
Care sunt criteriile clinice folosite pentru evaluarea insuficienței respiratorii?

› Criteriile clinice includ utilizarea musculaturii respiratorii accesorii, tirajul intercostal,

tahipneea, tahicardia, transpirația, pulsul paradoxal (rareori), incapacitatea de a vorbi, starea
de neliniște, nivelul de conștiență diminuat și alte semne de efort respirator crescut.

Cum se diferențiază insuficiența respiratorie de tip I de cea de tip II în funcție de analiza gazelor
sanguine?

› Insuficiența respiratorie de tip I se caracterizează prin hipoxemie și PaCO2 normală sau

scăzută.
› Insuficiența respiratorie de tip II se caracterizează prin hipoxemie și PaCO2 crescută.

Care sunt principalele cauze ale insuficienței respiratorii de tip I?

› Cele mai comune cauze includ afecțiuni care afectează direct țesutul pulmonar, cum ar fi
pneumonia, leziunile pulmonare acute și fibroza pulmonară.

Ce factori pot contribui la apariția insuficienței respiratorii de tip II?

› Factorii care pot contribui includ o ventilare alveolară inadecvată, rezistența crescută la
ventilație, spațiul mort crescut și producția crescută de dioxid de carbon din metabolismul
tisular.

Care este principalul scop al monitorizării pulsoximetriei și ce trebuie să știți despre acest instrument?

› Scopul principal al monitorizării pulsoximetriei este de a evalua continuu saturația arteriale de

oxigen (SμO2). Este un instrument non-invaziv și ușor de utilizat, dar poate oferi informații
inexacte la pacienții cu perfuzie periferică scăzută.

Care sunt valorile normale ale gazelor sanguine și unde pot fi găsite?

› Valorile normale ale gazelor sanguine pot fi găsite în Cadranul 10.6.

Ce trebuie să se facă imediat cu o probă de sânge pentru analiza gazelor sanguine?

› Proba trebuie analizată imediat sau, alternativ, trebuie scufundată în apă cu gheață pentru a
preveni metabolismul leucocitar continuu.

Cum pot bulele de aer dintr-o probă de sânge afecta rezultatele analizei gazelor sanguine?

› Bulele de aer pot afecta rezultatele analizei prin scăderea PCO2 și, de obicei, creșterea PO2
în probă.

Ce două aspecte sunt luate în considerare la interpretarea rezultatelor analizei gazelor sanguine?

› Interpretarea rezultatelor poate lua în considerare două aspecte distincte: tulburările

echilibrului acido-bazic și modificările oxigenării.

Ce reprezintă raportul PaO2/FiO2 și la cine este util?

› Raportul PaO2/FiO2 este o aproximare simplă a PAO2 și este util pentru evaluarea severității
insuficienței respiratorii, în special la pacienții cu ARDS.

Cum poate fi utilizată capnografia în monitorizarea pacienților?

2
 › Capnografia poate fi utilizată pentru a confirma intubația traheală, monitoriza end-tidal PCO2,
detecta probleme ale căilor aeriene, și pentru a detecta modificări acute ale funcției
cardiorespiratorii.

Care este tratamentul standard pentru pacienții cu insuficiență respiratorie?

› Tratamentul standard include administrarea de oxigen suplimentar, tratament pentru

obstrucția căilor aeriene distale, măsuri pentru limitarea edemului pulmonar, controlul
secrețiilor și tratamentul infecției pulmonare.

Cum poate fi administrat oxigenul suplimentar și ce dispozitive sunt utilizate?

› Oxigenul suplimentar poate fi administrat inițial prin mască facială, canulă nazală sau mască
cu rezervor atașat. Concentrația de oxigen variază în funcție de dispozitiv.

Ce este important de știut despre canulele nazale ca dispozitive de administrare a oxigenului?

› Canulele nazale sunt mai puțin claustrofobe, nu interferă cu alimentația sau cu vorbirea, dar
pot provoca ulcerații ale mucoasei nazale și concentrația inspirată de oxigen poate fi diluată
prin respirația bucală.

Care este rolul măștii cu rezervor atașat în administrarea oxigenului?

› Masca cu rezervor atașat permite controlul concentrației de oxigen și este utilizată la pacienții
cu BPOC și insuficiență cronică de tip II care se bazează pe stimulul hipoxic pentru a stimula
respirația.

Ce se poate afirma despre riscul reducerii stimulului hipoxic în cazul administrării concentrate de
oxigen?

› Riscul reducerii stimulului hipoxic poate fi uneori supraestimat, în special într-o unitate de
terapie intensivă, deoarece hipoxemia severă este mai periculoasă decât hipercapnia.

Care este beneficiul capnografiei în monitorizarea pacienților?

› Capnografia oferă o monitorizare respirație cu respirație a concentrației de dioxid de carbon

expirat, utilă pentru confirmarea intubației traheale, evaluarea eficacității ventilației și
detectarea problemelor căilor aeriene și a modificărilor cardiorespiratorii acute.

Ce este important de luat în considerare la interpretarea corectă a analizei gazelor sanguine?

› Pentru o interpretare corectă, trebuie să se ia în considerare istoricul și vârsta pacientului,

concentrația de oxigen inspirat, temperatura pacientului și tratamentele relevante.

Cum este determinat conținutul de oxigen din sângele arterial?

› Conținutul de oxigen din sângele arterial este determinat de procentajul saturației de oxigen a
hemoglobinei, care este influențat de PO2 și de curba de disociere a oxihemoglobinei.

Ce trebuie făcut cu o probă de sânge arterial pentru analiza gazelor sanguine?

› Proba de sânge arterial trebuie analizată imediat pentru a obține rezultate precise, iar bulele
de aer trebuie îndepărtate pentru a preveni schimbările în valorile PCO2 și PO2.

Care sunt principalele tehnici de suport respirator utilizate în tratamentul pacienților cu insuficiență
respiratorie?

3
 › Principalele tehnici de suport respirator includ ventilație intermitentă cu presiune pozitivă
(IPPV), ventilație mecanică controlată (VMC), ventilație intermitentă sincronă obligatorie
(SIMV), ventilație protectivă pulmonară, ventilație cu suport de presiune (PSV), presiune
pozitivă între două niveluri presionale (BiPAP), ventilație non-invazivă, și tehnici
extracorporeale.

Ce reprezintă PEEP și în ce constă?

› PEEP (presiune pozitivă la sfârșitul expirului) este o presiune pozitivă continuă menținută în
căile respiratorii la sfârșitul expirului pentru a menține deschise alveolele pulmonare și a
îmbunătăți oxigenarea.

Care sunt caracteristicile ventilației protecției pulmonare?

› Ventilația protecției pulmonare implică menținerea unei presiuni maxime în căile respiratorii
sub 35-40 cmH2O și utilizarea unui volum curent scăzut de 6-8 ml/kg. Această tehnică
vizează protejarea plămânilor de leziuni și a fost utilizată în special la pacienții cu ARDS.

Ce reprezintă BiPAP și în ce constă această tehnica de suport respirator?

› BiPAP (Presiune pozitivă între două niveluri presionale) este o tehnică care implică furnizarea
de presiune pozitivă la inspir și expir, utilă în tratamentul apneei de somn și a altor tulburări
respiratorii.

Cum funcționează ventilația non-invazivă și când este utilizată?

› Ventilația non-invazivă este o tehnică care furnizează presiune pozitivă în căile respiratorii
fără a necesita intubarea traheală. Este utilizată pentru a trata pacienții cu insuficiență
respiratorie, precum cei cu BPOC sau insuficiență cardiacă.

Ce este oxigenarea extracorporeală prin membrană (ECMO) și în ce situații este folosită?

› ECMO este o tehnică extracorporeală care implică extragerea sângelui, oxigenarea acestuia
printr-o membrană și reintroducerea în organism. Este utilizată în cazuri grave de insuficiență
respiratorie sau cardiacă.

De ce trebuie să se fie atent la hiperoxia și ce poate provoca?

› Hiperoxia poate provoca leziuni pulmonare din cauza creșterii radicalilor liberi de oxigen și a
deteriorării oxidative a țesutului pulmonar. Saturațiile de oxigen între 90-92% sunt considerate
adecvate pentru majoritatea pacienților, iar hiperoxia poate fi dăunătoare.

Ce se întâmplă dacă starea pacientului nu se ameliorează în ciuda măsurilor inițiale?

› Dacă starea pacientului nu se ameliorează, poate fi necesară instituirea unei forme de suport
respirator, cum ar fi ventilația mecanică invazivă sau non-invazivă.

Ce reprezintă IPPV și VMC și cum funcționează?

› IPPV (ventilație intermitentă cu presiune pozitivă) și VMC (ventilație mecanică controlată)

sunt tehnici de ventilație mecanică invazivă care implică inflația intermitentă a plămânilor cu
presiune pozitivă, de obicei, în absența respirațiilor spontane.

Cum poate fi menținută activitatea și funcția musculaturii respiratorii a pacientului în timpul ventilației
mecanice invazive?

4
 › Acest lucru poate fi realizat prin augmentarea mișcărilor respiratorii spontane ale pacientului,
evitând astfel atrofia musculară.

Care sunt avantajele ventilației non-invazive?

› Ventilația non-invazivă poate fi utilă în tratamentul pacienților cu insuficiență respiratorie fără

a necesita intubarea traheală, contribuind la evitarea complicațiilor asociate intubației.

Care este principala preocupare legată de toxicitatea oxigenului?

› Principala preocupare este toxicitatea pulmonară a oxigenului, care poate apărea din cauza
expunerii prelungite la concentrații ridicate de oxigen.

Când poate fi utilă tehnica BiPAP în tratamentul pacienților?

› Tehnica BiPAP poate fi utilă în tratamentul apneei de somn și a altor tulburări respiratorii,
unde presiunea pozitivă la inspir și expir poate îmbunătăți oxigenarea și ventilarea.

Ce este CPAP și cum funcționează?

› CPAP (presiune pozitivă continuă în căile aeriene) este o tehnică care menține o presiune
pozitivă constantă în căile respiratorii pe toată durata ciclului respirator, utilizată pentru a
menține deschise căile aeriene și a îmbunătăți ventilația.

De ce este important să se evite hipoxia periculoasă și hiperoxia în administrarea oxigenului?

› Hipoxia periculoasă poate dăuna pacienților, dar și hiperoxia poate fi dăunătoare, provocând
leziuni pulmonare. Prin urmare, monitorizarea atentă a nivelurilor de oxigen este esențială
pentru a evita riscurile asociate cu oxigenoterapia.

Care sunt indicațiile pentru ventilație mecanică în cazul insuficienței respiratorii acute?

› Indicațiile pentru ventilație mecanică includ insuficiența respiratorie acută cu semne de

detresă respiratorie severă, confuzie, neliniște, agitație, nivel scăzut de conștiență, creștere a
PaCO2, și hipoxemie extremă care persistă în ciuda terapiei maxime.

Când este indicată ventilația mecanică în insuficiența ventilatorie acută datorată condițiilor precum
miastenia gravis sau sindromul Guillain-Barre?

› Ventilația mecanică este indicată atunci când capacitatea vitală a scăzut la 10 ml/kg sau mai
puțin și când PaCO2 este ridicat (cu trend în creștere) în ciuda terapiei.

Ce trebuie luat în considerare în alegerea ventilației mecanice pentru pacienții cu insuficiență

respiratorie?

› Starea generală a pacientului, gradul de epuizare, nivelul de conștiență și capacitatea de a-și

proteja căile aeriene sunt mai utile decât valorile gazelor sanguine.

Ce alte indicații pot justifica ventilația mecanică?

› Alte indicații pot include ventilația postoperatorie la pacienții cu risc crescut, leziuni craniene,
traumatisme cu contuzii pulmonare și leziuni medulare înalte, insuficiență ventriculară stângă
severă cu edem pulmonar, și comă cu compromiterea căilor aeriene sau dificultăți de
respirație.

Cum se realizează instituirea suportului respirator invaziv, cum ar fi ventilația mecanică?

5
 › Instituirea suportului respirator invaziv necesită intubarea traheală sub anestezie și trebuie
efectuată de personal cu experiență. Complicațiile intubației tracheale trebuie luate în
considerare.

Cum trebuie pregătit pacientul pentru intubare și ventilație mecanică?

› Pacientul trebuie pre-oxigenat cu oxigen 100%, ECG și saturația de oxigen trebuie

monitorizate, și, în unele cazuri, trebuie administrate medicamente de resuscitare. Trebuie
utilizată capnografia pentru a confirma intubația traheală.

De ce este importantă monitorizarea intra-arterială și a PVC înainte de instituirea ventilației

mecanice?

› Monitorizarea intra-arterială și a PVC poate fi necesară în anumite cazuri pentru optimizarea

volumului circulant, dar trebuie luată în considerare tolerabilitatea poziției pacientului.

Ce trebuie să se facă înainte de administrarea unui agent anestezic pentru intubație?

› Pacientul trebuie pre-oxigenat cu oxigen 100%, iar medicamentele de resuscitare trebuie să

fie disponibile. În unele cazuri, trebuie optimizat volumul circulant și, dacă este necesar, se
începe administrarea de inotropice.

Cum poate fi confirmată intubația traheală?

› Confirmarea intubației traheale poate fi realizată cu ajutorul capnografiei.

Cum se poate evita complicarea aritmiilor și a stopului cardiac în timpul intubației?

› În timpul intubației, este important să se evite stimularea excesivă, deoarece aceasta poate
precipita aritmii periculoase, bradicardie și stop cardiac.

De ce este importantă ventilația mecanică cu suport de presiune pentru pacienții cu insuficiență

respiratorie?

› Ventilația mecanică cu suport de presiune poate ajuta pacienții să mențină activitatea și

funcția musculaturii respiratorii, prevenind astfel atrofia musculară.

Ce este toxicitatea oxigenului și cum poate fi evitată?

› Toxicitatea oxigenului se referă la leziunile pulmonare cauzate de creșterea radicalilor liberi

de oxigen și deteriorarea oxidativă a țesutului pulmonar. Se poate evita prin menținerea
saturațiilor de oxigen între 90-92%, evitând hiperoxia.

Care sunt principalele modalități de administrare a oxigenului?

› Principalele modalități de administrare a oxigenului includ mască nazală, mască facială,

cască, canulă endotraheală, traheostomie, mască facială sau cască, canule nazale cu debit
crescut, oxigenare extracorporeală prin membrană (ECMO), eliminarea extracorporeală a
CO2 (ECCO2-R).

Cum poate fi confirmată intubația traheală?

› Confirmarea intubației traheale poate fi realizată cu ajutorul capnografiei, care măsoară

concentrația de dioxid de carbon expirat.

Cum trebuie pregătit pacientul pentru intubare și ventilație mecanică în situații de urgență extremă?

6
 › În situații de urgență extremă, pacientul trebuie pre-oxigenat cu oxigen 100%, ECG și
saturația de oxigen trebuie monitorizate, și, dacă este necesar, trebuie administrate
medicamente de resuscitare. Poate fi necesară ventilația manuală a pacientului până la
sosirea specialiștilor cu experiență.

De ce este importantă administrarea analgeziei și sedației pentru pacienții critici?

› Administrarea analgeziei și sedației poate ajuta pacienții critici să tolereze mai bine ventilația
mecanică și să reducă disconfortul cauzat de aceasta.

Cum poate sedarea profundă să fie benefică pentru pacienții cu insuficiență respiratorie severă?

› Sedarea profundă este benefică pentru pacienții cu insuficiență respiratorie severă deoarece
strategiile de ventilație "protective pulmonare" pot fi neconfortabile, iar sedarea profundă
poate îmbunătăți toleranța pacienților la acest tip de ventilație.

De ce este important să se minimizeze nivelul de sedare pentru pacienții critici?

› Minimizarea nivelului de sedare poate duce la reduceri ale duratei de ventilație mecanică și
poate contribui la externarea mai rapidă a pacienților din secția de ATI și din spital.

Când poate fi necesară traheostomia la pacienții critici?

› Traheostomia poate fi necesară pentru controlul pe termen lung al căii aeriene la pacienții cu
stare de conștiență persistent redusă, pentru gestionarea secrețiilor bronșice excesive, pentru
facilitarea sevrajului respirator și pentru reducerea necesarului de sedare.

Care sunt avantajele traheostomiei efectuate prin tehnica de dilatare percutanată în comparație cu
traheostomia chirurgicală?

› Traheostomia efectuată prin tehnica de dilatare percutanată este mai rapidă, mai puțin
consumatoare de resurse, mai sigură și asociată cu o rată de infecție a plăgii mult mai redusă
comparativ cu traheostomia chirurgicală efectuată în sala de operație.

Care sunt complicațiile imediate posibile ale intubației traheale?

› Complicațiile imediate pot include traumatisme ale căilor aeriene superioare, migrarea canulei
în esofag sau într-o bronhie principală, și canulație necorespunzătoare.

Cum pot fi detectate precoce complicațiile legate de canula traheală?

› Complicațiile precoce pot fi detectate prin absența curbelor de capnografie și prin verificarea
distensiei ambilor plămâni, adică ambele părți ale toracelui se mișcă, iar intrarea aerului se
percepe bilateral la auscultație.

Ce trebuie făcut dacă se suspectează o migrație a canulei traheale în afara traheei?

› Ventilație manuală cu oxigen 100%.

› Aspirație traheală.
› Verificarea poziției canulei.
› Dezumflarea balonului canulei.
› Verificarea canulei pentru curburi, torsiuni sau obstrucții.

Ce complicații pot apărea în timpul ventilației mecanice invazive?

7
 › Complicații precum sinuzita, edemul mucoasei și ulcerații, leziuni laringiene, stenoză și
fibroză traheală, precum și traheomalacia pot apărea în timpul ventilației mecanice invazive.

De ce este importantă monitorizarea ECG și a saturării de oxigen în timpul intubației traheale?

› Monitorizarea ECG și a saturării de oxigen în timpul intubației traheale este importantă pentru
a detecta eventualele aritmii periculoase și pentru a asigura oxigenarea adecvată a
pacientului în timpul procedurii.

Care sunt avantajele cricotiroidotomiei în situații de urgență extremă?

› Cricotiroidotomia este mai sigură, mai rapidă și mai ușor de realizat decât traheostomia
clasică în situații de urgență extremă, și poate salva viața pacientului când este necesară o
intervenție rapidă.

Care sunt motivele pentru care pacienții în comă profundă pot să nu necesite sedare în timpul
intubației?

› Pacienții în comă profundă pot să nu necesite sedare în timpul intubației deoarece sunt
incapabili să răspundă la stimuli și nu simt disconfortul procedurii.

Ce trebuie să fie disponibil imediat în timpul intubației unui pacient bolnav critic?

› În timpul intubației unui pacient bolnav critic, trebuie să fie disponibile imediat medicamentele
de resuscitare și să se asigure oxigenarea adecvată cu oxigen 100%.

Cum poate fi confirmată intubația traheală?

› Intubația traheală poate fi confirmată utilizând capnografia pentru a monitoriza concentrația

de dioxid de carbon expirat.

Care sunt principalele complicații asociate cu traheostomia?

› Principalele complicații asociate cu traheostomia includ infecții, leziuni ale buzelor, dinților,
gingiilor și traheei, stenoză și fibroză traheală, traheomalacie și migrația canulei.

Care sunt complicațiile asociate cu ventilația mecanică?

› Complicațiile asociate cu ventilația mecanică pot include complicații ale căilor aeriene,
deconectare sau defecțiuni de alimentare cu gaz sau cu electricitate, precum și complicații
cardiovasculare și respiratorii.

Ce măsuri trebuie luate în cazul deconectării, defecțiunilor de alimentare sau defectelor mecanice ale
echipamentului de ventilație mecanică?

› În astfel de situații, trebuie să fie disponibile întotdeauna modalități de ventilație manuală, o

mască facială și oxigen pentru a asigura ventilația continuă a pacientului.

Cum poate ventilația mecanică să afecteze sistemul cardiovascular al unui pacient?

› Ventilația mecanică poate afecta sistemul cardiovascular prin aplicarea presiunii pozitive la
nivel pulmonar, care poate duce la scăderea revenirii venoase și la creșterea rezistenței
vasculare pulmonare, afectând astfel debitul cardiac.

Ce complicații respiratorii pot apărea în timpul ventilației mecanice?

8
 › Ventilația mecanică poate duce la complicații respiratorii, inclusiv la alterarea schimbului de
gaze, retenția de lichide și colapsul alveolelor periferice. Acest lucru poate duce la "leziuni
pulmonare asociate ventilației," inclusiv barotraumă și volutraumă.

Cum poate fi tratată un pneumotorace în tensiune la un pacient ventilat?

› Un pneumotorace în tensiune poate fi tratat prin decompresie cu acul în cel de-al doilea
spațiu intercostal în linia medio-claviculară, urmată de inserția unui drenaj toracic definitiv.

Care sunt agenții patogeni obișnuiți care pot cauza pneumonie asociată ventilatorului?

› Agenții patogeni obișnuiți care pot cauza pneumonie asociată ventilatorului includ bacilii
aerobi Gram-negativi și Staphylococcus aureus, inclusiv Staphylococcus aureus meticilino-
rezistent (MRSA).

Cum poate fi redus riscul de pneumonie asociată ventilatorului?

› Riscul de pneumonie asociată ventilatorului poate fi redus prin folosirea canulelor

endotraheale cu baloane moderne care previn scurgerea secrețiilor orofaringiene infectate
dincolo de balonul canulei traheale și prin nursingul pacienților în poziție la 45° și
decontaminarea orofaringiană.

Ce tipuri de ventilație mecanică controlată există?

› Există două tipuri principale de ventilație mecanică controlată: ventilația cu volum controlat, în
care volumul curent și frecvența respiratorie sunt presetate, și ventilația cu presiune
controlată, în care atât presiunea inspiratorie, cât și frecvența respiratorie sunt presetate.

Ce este presiunea pozitivă la sfârșitul expirului (PEEP) și cum poate afecta pacienții?

› PEEP este o presiune pozitivă menținută la nivelul căilor aeriene la sfârșitul expirului. Aceasta
poate îmbunătăți oxigenarea, dar poate crește presiunea intratoracică medie, afectând
întoarcerea venoasă și debitul cardiac.

Ce efecte secundare pot apărea ca urmare a aplicării PEEP?

› Efectele secundare ale aplicării PEEP pot include creșterea rezistenței vasculare pulmonare,
reducerea debitului cardiac și, în unele cazuri, creșterea necesității de suport inotrop sau
vasopresor.

Cum se poate preveni pneumotoraxul la pacienții ventilați mecanic?

› Pneumotoraxul poate fi prevenit prin folosirea canulelor endotraheale cu baloane moderne,

cu tuburi și porturi de aspirație subglotică, și prin monitorizarea atentă a pacienților.

Care sunt principalele complicații asociate cu traheostomia?

› Principalele complicații asociate cu traheostomia includ infecții, leziuni ale buzelor, dinților,
gingiilor și traheei, stenoză și fibroză traheală, traheomalacie și migrația canulei.

Cum se poate diagnostica pneumonie asociată ventilatorului?

› Diagnosticul pneumoniei asociate ventilatorului poate fi dificil, dar se poate baza pe simptome
precum febra și infiltratele pe radiografia toracică, precum și pe izolarea de agenți patogeni
specifici în culturile de spută sau alte probe respiratorii.

9
Ce reprezintă leziunile pulmonare asociate ventilatorului, și care sunt factorii de risc?

› Leziunile pulmonare asociate ventilatorului sunt leziuni de tip "barotraumă" și "volutraumă"

care pot apărea în timpul ventilației mecanice. Factorii de risc includ utilizarea volumelor
curente ridicate, presiuni de inflație ridicate și deschiderea și închiderea repetată a căilor
aeriene distale.

Cum pot fi tratate leziunile pulmonare asociate ventilatorului?

› Tratamentul leziunilor pulmonare asociate ventilatorului constă în gestionarea adecvată a

ventilației mecanice, reducerea presiunilor de inflație și a volumelor curente și tratamentul cu
antibiotice în caz de infecție asociată.

Ce reprezintă presiunea pozitivă continuă în căile aeriene (CPAP) și în ce situații este utilizată?

› CPAP reprezintă aplicarea presiunii continue pozitive în căile aeriene pentru a îmbunătăți
oxigenarea și a reduce efortul respirator al pacienților. Este utilizată atunci când pacienții
respiră spontan.

Cum se furnizează oxigenul și aerul în terapia CPAP?

› Oxigenul și aerul sunt furnizate sub presiune prin intermediul unei canule endotraheale, a
unei canule de traheostomie, a unei măști faciale sau a unei căști.

Care este alternativa la terapia CPAP și cum este cunoscută această alternativă?

› Alternativa la CPAP este utilizarea unui flux foarte ridicat de oxigen și aer furnizat prin
intermediul canulelor nazale cu diametru mare, cunoscută sub numele de sistem cu flux mare
de oxigen nazal (HFNO - high-flow nasal oxygen).

Cum funcționează ventilația cu suport de presiune (PSV)?

› Ventilația cu suport de presiune amplifică respirațiile spontane ale pacientului cu un nivel

presetat de presiune pozitivă, declanșat de efortul respirator spontan al acestuia. Acest tip de
ventilație poate ajuta pacientul să respire mai ușor.

Care este diferența dintre ventilația obligatorie intermitentă și ventilația intermitentă sincronă cu
bolnavul (SIMV)?

› Ventilația obligatorie intermitentă (IMV) permite pacientului să respire spontan între volumele
curente "obligatorii" furnizate de ventilator. SIMV adaugă sincronizarea respirațiilor controlate
cu efortul inspirator al pacientului.

Ce reprezintă ventilația "protectivă pulmonară" și care sunt principiile acesteia?

› Ventilația "protectivă pulmonară" este o metodă de ventilație mecanică care evită

supradistensia alveolară, limitează volumele curente și presiunile de platou și reduce riscul de
leziuni pulmonare. Prin aceasta, se menține un volum alveolar adecvat, iar presiunile nu
depășesc 30 cmH20.

Cum funcționează oscilația de înaltă frecvență (HFO) în ventilație mecanică?

› Oscilația de înaltă frecvență implică oscilații rapide ale gazului într-un circuit CPAP la
frecvențe între 4 și 15 Hz. Acest tip de ventilație nu are un flux mare de gaz și se bazează pe
presiunea medie a căilor aeriene pentru a menține volumul pulmonar.

10
Când este utilizată ventilația cu frecvență oscilatorie înaltă (HFO)?

› HFO este utilizată în cazurile de insuficiență respiratorie severă și poate fi benefică pentru
oxigenare și eliminarea dioxidului de carbon.

Ce reprezintă oxigenarea extracorporeală prin membrană (ECMO) și în ce situații este utilizată?

› ECMO reprezintă un sistem care pompează sângele veno-venos printr-un plămân artificial cu
flux ridicat pentru a obține oxigenare și eliminare eficientă a dioxidului de carbon. Este
utilizată la pacienții cu insuficiență respiratorie severă refractară.

Cum pot ventilația mecanică și terapiile menționate contribui la reducerea leziunilor pulmonare?

› Ventilația mecanică și terapiile precum CPAP, PSV, ventilația "protectivă pulmonară" și

ECMO pot contribui la reducerea leziunilor pulmonare prin menținerea sau îmbunătățirea
funcției pulmonare și oxigenării adecvate.

Ce este ventilația non-invazivă (VNI) și pentru cine este indicată?

› VNI este o metodă de asistență respiratorie în care presiunea pozitivă este aplicată la nivelul
căilor aeriene folosind o mască sau o cască. Este indicată pentru pacienții conștienți,
cooperanți și capabili să-și protejeze căile aeriene, care pot expectora eficient.

Ce tipuri de măști sau căști se folosesc în ventilația non-invazivă?

› În VNI, se folosesc măști nazo-faciale complete sau căști pentru aplicarea presiunii pozitive în
căile aeriene.

Cum funcționează ventilația non-invazivă?

› VNI furnizează ventilație cu presiune pozitivă la nivelul căilor aeriene, cu nivele de presiune
inspiratorie și expiratorie reglabile independent, permițând respirația spontană a pacientului.

Care sunt beneficiile utilizării VNI?

› VNI poate ameliora confortul pacientului, permite respirația spontană neîngrădită, conservă
mecanismele de apărare a căilor aeriene, și permite tusea, expectorația, și alimentația mai
bună. Poate, de asemenea, să reducă frecvența intubației și durata spitalizării la anumiți
pacienți.

În ce situații este utilă VNI în insuficiența respiratorie hipercapnică?

› VNI este utilă în insuficiența respiratorie hipercapnică acută asociată cu boala pulmonară
obstructivă cronică (BPOC), atât timp cât pacientul nu este profund hipoxic sau obnubilat.

Ce reprezintă sevrajul de suportul respirator și de ce pot avea dificultăți pacienții în reluarea ventilației
spontane?

› Sevrajul de suportul respirator se referă la procesul de reluare a respirației spontane după

ventilația mecanică. Pacienții pot avea dificultăți din cauza slăbiciunii mușchilor respiratori și a
atrofiei acestora, care apar în răspunsul catabolic la boli critice.

Cum se manifestă slăbiciunea neuromusculară asociată cu bolile critice?

11
 › Slăbiciunea neuromusculară asociată cu bolile critice se manifestă prin pierdere de forță
musculară, membrelor slabe și flasce, și diminuarea sau absența reflexelor tendinoase
profunde.

Care sunt criteriile obiective utilizate pentru a decide dacă un pacient poate fi sevrat de ventilația
mecanică?

› Criteriile obiective includ evaluarea schimbului pulmonar de gaze (analiza gazelor sanguine),
mecanica pulmonară și forța musculară.

Care sunt tehnici de sevraj utilizate pentru pacienții care au fost ventilați mecanic?

› Tehnicile de sevraj includ metoda tradițională, SIMV (ventilație mandatorie sincronă

intermitentă), reducerea progresivă a nivelului presiunii de suport, CPAP (presiune pozitivă
continuă în căile aeriene), traheostomie și suportul respirator non-invaziv (BiPAP, CPAP).

Când se poate efectua extubarea și decanularea traheostomei la pacienți?

› Extubarea și decanularea traheostomei trebuie efectuate atunci când pacienții pot tuși, înghiți
și-și pot proteja propriile căi aeriene, fiind conștienți și cooperanți.

Ce este "Indicele de respirație superficială și rapidă" și cum poate fi folosit în predicția succesului
extubării?

› "Indicele de respirație superficială și rapidă" este raportul dintre frecvența respiratorie și

volumul curent și poate fi folosit pentru a prezice succesul extubării. Un scor mai mic de 100
indică o respirație ușoară și confortabilă, cu un volum curent adecvat.

Care sunt indicațiile pentru utilizarea ventilației non-invazive?

› Indicațiile includ exacerbarea acută a bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC), edemul
pulmonar cardiogen, deformități ale peretelui toracic/boală neuromusculară, apnee
obstructivă de somn, pneumonie severă, astm (uneori) și sevrajul pacienților de ventilația
invazivă.

Care sunt contraindicațiile pentru utilizarea ventilației non-invazive?

› Contraindicațiile includ chirurgia facială sau a căilor respiratorii superioare, nivelul scăzut al
conștienței și incapacitatea de a proteja căile aeriene.

Cum pot fi setate nivelele de presiune inspiratorie și expiratorie în ventilația non-invazivă?

› Nivelele de presiune inspiratorie (IPAP) și expiratorie (EPAP) în ventilația non-invazivă pot fi

setate independent pentru a se potrivi necesităților pacientului.

Ce este BiPAP și cum funcționează?

› BiPAP este o formă de ventilație non-invazivă care utilizează două niveluri de presiune
pozitivă la nivelul căilor aeriene: IPAP (presiune pozitivă inspiratorie) și EPAP (presiune
pozitivă expiratorie). Aceste niveluri de presiune pot fi reglate independent pentru a furniza
suport respirator personalizat.

Care este scopul ventilației non-invazive în timpul deconectării de la ventilația mecanică?

12
 › Ventilația non-invazivă, precum CPAP, poate preveni colapsul alveolar, hipoxemia și
scăderea complianței care pot apărea atunci când pacienții încep să respire spontan,
contribuind la menținerea funcției pulmonare.

Cum poate ventilația non-invazivă să contribuie la reabilitarea pacienților care au fost ventilați
mecanic?

› VNI poate ajuta la reducerea slăbiciunii musculare respiratorii, la ameliorarea clearance-ului

secrețiilor și la reexpansiunea segmentelor pulmonare colabate, contribuind la reabilitarea
pacienților.

Când se utilizează ventilația non-invazivă după extubare?

› Ventilația non-invazivă, cum ar fi BiPAP sau CPAP, poate fi utilizată după extubare pentru a
preveni insuficiența respiratorie și reintubarea la pacienții cu risc.

Ce criterii trebuie îndeplinite pentru a efectua extubarea sau decanularea traheostomei?

› Extubarea sau decanularea traheostomei trebuie efectuate atunci când pacienții pot tuși,
înghiți, și-și pot proteja căile aeriene, și sunt conștienți și cooperanți.

Cum poate "Indicele de respirație superficială și rapidă" să ajute în decizia de extubare a pacientului?

› "Indicele de respirație superficială și rapidă" poate fi un indicator util pentru a evalua dacă
pacientul poate fi extubat cu succes, cu un scor mai mic de 100 indicând o respirație
confortabilă și adecvată.

Ce este ARDS?

› ARDS este Sindromul de Detresă Respiratorie Acută.

Care sunt principalele caracteristici ale ARDS?

› Detresă respiratorie, rigiditate pulmonară, infiltrate pulmonare noi în radiografii, cauză non-
cardiacă, anomalii ale schimbului de gaze.

Cum este definită detresa respiratorie în ARDS?

› Prin presiuni mari de inflație și complianță pulmonară redusă.

Cum se evidențiază infiltratele pulmonare în radiografiile ARDS?

› Infiltrate pulmonare noi, bilaterale, difuze, și pot fi neuniforme sau omogene.

Care este presiunea de ocluzie a arterei pulmonare în ARDS?

› Presiunea de ocluzie a arterei pulmonare este <18 mmHg sau ecocardiografia și indicii
cardiaci sunt normali.

Cum se clasifică ARDS în funcție de anomalii ale schimbului de gaze?

› Ușoară (raport P/F > 300-200 mmHg), moderată (raport P/F 200-100 mmHg), severă (raport
P/F < 100 mmHg).

Care este cauza principală a ARDS?

› Sepsisul este cel mai frecvent factor predispozant pentru ARDS.

13
Ce procent din pacienții cu sepsis sever dezvoltă ARDS?

› Aproximativ 20-40% dintre pacienții cu sepsis sever vor dezvolta ARDS.

Cum este asociată hipertensiunea pulmonară cu ARDS?

› Hipertensiunea pulmonară este frecventă în ARDS și poate duce la insuficiență ventriculară

dreaptă.

Care este rolul exsudatului hemoragic intra-alveolar în ARDS?

› Exsudatul hemoragic intra-alveolar este bogat în trombocite și factori de coagulare și poate

inactiva surfactantul, stimulând inflamația.

Ce se întâmplă în procesul de rezoluție al leziunilor ARDS?

› Se formează un nou strat epitelial și fibroblastele se acumulează în spațiile interstițiale, iar în

unele cazuri poate apărea fibroză interstițială.

Cum se modifică fiziologic plămânii în ARDS?

› Crește șuntul și spațiul mort, scade complianța pulmonară, și există limitare a fluxului de aer.

Cum se distribuie leziunile pulmonare în ARDS?

› Leziunile pulmonare sunt localizate predominant în regiuni dependente, în special sub efectul
gravitației.

Ce afecțiuni sunt asociate cu ARDS?

› Leziuni pulmonare directe (pneumonie, aspirație gastrică) și indirecte (sepsis, traumatisme

severe, supradozaj de droguri, etc.).

Care sunt cauzele mai puțin frecvente ale ARDS?

› Contuzie pulmonară, leziuni prin explozie, embolie grăsoasă, înec, leziuni inhalatorii, etc.

Ce afecțiuni pot provoca hipertensiunea pulmonară în ARDS?

› Compresiunea vaselor, activarea locală a cascadei de coagulare, vasoconstricție pulmonară.

Ce se întâmplă în procesul de reparație în ARDS?

› Formarea unui nou strat epitelial și acumularea de fibroblaste în spațiile interstițiale, cu

posibilitate de fibroză interstițială în unele cazuri.

Cum se modifică patogeneza ARDS?

› ARDS poate fi privit ca o manifestare precoce a unui răspuns inflamator generalizat, cu

disfuncție endotelială și asociat frecvent cu MODS.

Care este rolul neutrofilelor activate în ARDS?

› Neutrofilele activate joacă un rol cheie în creșterea permeabilității vasculare în ARDS.

Cum poate fi explicată hipertensiunea pulmonară în ARDS?

14
 › Hipertensiunea pulmonară poate apărea din cauza compresiunii vasculare, activării cascadei
de coagulare și vasoconstricției în răspuns la presiuni de oxigen scăzute.

Care este primul semn al dezvoltării ARDS?

› Tahipneea inexplicabilă.

Ce se întâmplă ulterior în ARDS, după tahipnee?

› Creșterea hipoxemiei și a lipsei de aer.

Cum pot fi descrise ralurile din ambele câmpuri pulmonare în ARDS?

› Raluri fine (subcrepitante).

Cum se prezintă radiografia toracică în ARDS în stadiile incipiente?

› Opacifiere bilaterală difuză, interstițială.

Ce complicații pot apărea în ARDS și trebuie evitate?

› Leziunile pulmonare induse de ventilator și pneumonia asociată ventilatorului.

Care este baza tratamentului ARDS?

› Tratarea afecțiunii de bază și măsuri de susținere.

Ce strategii sunt utilizate în ventilația mecanică pentru ARDS?

› Strategii pentru minimizarea leziunilor pulmonare induse de ventilator și favorizarea vindecării

pulmonare.

Cum se limitează formarea edemului pulmonar în ARDS?

› Prin restricția fluidelor, utilizarea diureticelor, și, dacă necesar, hemofiltrare.

Ce beneficii poate aduce poziționarea în pronație pentru pacienții cu ARDS?

› Redistribuie densitățile pulmonare, reduce fracțiunea de șunt și îmbunătățește schimbul de

gaze.

Cum poate ajuta oxidul nitric inhalator în ARDS?

› Crește perfuzia teritoriilor pulmonare ventilate și reduce hipertensiunea pulmonară.

Ce efecte au prostaciclinele inhalatorii în ARDS?

› Au efecte similare cu oxidul nitric inhalat și pot îmbunătăți oxigenarea.

Care este rolul steroizilor în tratamentul ARDS?

› Pot îmbunătăți funcția pulmonară, dar nu sunt clare efectele lor asupra rezultatelor și
utilizarea lor este controversată.

Cum a evoluat mortalitatea cauzată de ARDS în ultimele decenii?

› A scăzut de la aproximativ 60% la 20-40%, datorită îmbunătățirii calității asistenței medicale și

a strategiilor de tratament.

15
Care sunt factorii care influențează prognosticul ARDS?

› Etiologia, vârsta, prezența insuficienței altor organe, MODS și instabilitatea hemodinamică.

Cum se caracterizează majoritatea deceselor din cauza ARDS?

› Cauzate de MODS și instabilitatea hemodinamică, mai degrabă decât deteriorarea schimbului

de gaze.

Care este obiectivul principal al tratamentului ARDS?

› Tratarea afecțiunii de bază, cum ar fi eradicarea sepsisului.

Cum ajută poziționarea în pronație în ARDS?

› Redistribuie densitățile pulmonare, îmbunătățind astfel oxigenarea.

Ce se întâmplă cu formarea edemului pulmonar în ARDS?

› Se limitează prin restricția fluidelor, diuretice și, în unele cazuri, hemofiltrare.

Care este rolul oxidului nitric inhalator în ARDS?

› Poate ameliora raportul ventilație-perfuzie, crescând perfuzia teritoriilor pulmonare ventilate și

reducând hipertensiunea pulmonară.

Ce efecte pot avea prostaciclinele inhalatorii în ARDS?

› Pot avea efecte similare cu oxidul nitric inhalat, îmbunătățind oxigenarea la anumiți pacienți
cu ARDS, dar efectul asupra rezultatelor rămâne neclar.

16