Insuficiența respiratorie acută (I.R.A.

Insuficiența respiratorie reprezintă scăderea capacității sistemului pulmonar de a realiza

schimburile gazoase respiratorii optime pentru oxigen și dioxid de carbon și se manifestă sub
formă de insuficiență de oxigenare (hipoxemie) și insuficiență ventilatorie (hipercapnie).
Când se întâmplă acest lucru, plămânii nu pot elibera oxigen în sânge și, la rândul lor,
organele nu pot obține suficient sânge bogat în oxigen pentru a funcționa.
În momentul respirației, plămânii preiau oxigen din aer, pe care îl eliberează apoi în sânge și
astfel este transportat către organe și țesuturi, pentru ca acestea să funcționeze optim. Pe de altă
parte, plămânii trebuie să elimine dioxidul de carbon din sânge, prin expirare. În caz contrar,
organele pot avea de suferit.
De asemenea, puteți dezvolta insuficiență respiratorie acută dacă plămânii nu pot elimina dioxidul de
carbon din sânge. Acest lucru se întâmplă atunci când capilarele sau vasele mici de sânge care înconjoară
sacul de aer nu pot înlocui corect dioxidul de carbon cu oxigenul. Insuficiența respiratorie poate fi acută
sau cronică. Când vorbim de forma acută, principalul simptom este acela ca nu aveți suficient oxigen în
corpul dumneavoastră. În cele mai multe cazuri, boala poate duce la moarte dacă nu este tratată rapid.
Insuficiența respiratorie acută se întâmplă rapid și fără prea multe avertismente.
Este, cel mai adesea, cauzată de o tulburare sau o leziune, care afectează respirația. Pneumonia, supradoza
de opioide, accidentul vascular cerebral sau leziunile la nivelul plămânilor ori a măduvei spinării se
numără printre cauze. Insuficiența respiratorie acută necesită tratament de urgență, pentru că poate pune
viața în pericol. Insuficiența respiratorie cronică se dezvoltă lent. Printre simptomele acestei probleme de
sănătate se numără dificultățile de respirație sau senzația că nu ai suficient aer (dispneea), oboseală
extremă, diminuarea capacității de a desfășura exerciții fizice și somnolență.

Cele două tipuri de insuficiență respiratorie acută și cronică sunt:

 hipoxemică, provocată de nivelurile scăzute de oxigen din sânge - în acest caz nivelul de
dioxid de carbon este aproape de normal;
 hipercapnică, provocată de nivelurile ridicate de dioxid de carbon - în acest caz nivelul de
oxigen în sânge este aproape normal sau insufficient;
Ambele condiții pot declanșa complicații grave și condițiile coexistă adesea.
Cauzele insuficienței respiratorii acute
Bolile care afectează respirația pot provoca insuficiență respiratorie. Acestea pot afecta mușchii,
nervii, oasele sau țesuturile care susțin respirația. Sau pot afecta direct plămânii. De asemenea,
infecțiile se pot numără printre cauzele insuficienței respiratorii.
Insuficiența respiratorie acută are mai multe cauze diferite:
• Obstrucție - Când există obstrucție în trahee sau plămâni este posibil să aveți probleme în a
obține suficient oxigen în plămâni. Obstrucția poate apărea, de asemenea, la persoanele cu boala
1
pulmonară obstructivă cronică sau astm bronșic
atunci când o exacerbare determină îngustarea
căilor respiratorii.
• Rănire - O leziune care afectează sau compromite
sistemul respirator poate afecta negativ cantitatea
de oxigen din sânge. De exemplu, o vătămare a
măduvei spinării sau a creierului vă poate afecta
imediat respirația. O leziune a coastelor sau
pieptului poate împiedica, de asemenea, procesul
de respirație. Aceste leziuni vă pot afecta
capacitatea de a inhala oxigen suficient în plămâni.
Factori de risc pentru insuficiența respiratorie acută
Este posibil să fiți în pericol de a suferi de insuficiența respiratorie acută dacă:

➢ sunteți fumător;

➢ consumați alcool;

➢ există un istoric familial de boli sau afecțiuni respiratorii;

➢ ați suferit o leziune a coloanei vertebrale, a creierului sau a pieptului;

➢ aveți un sistem imunitar slăbit;

➢ aveți probleme respiratorii cronice (pe termen lung), cum ar fi cancerul pulmonar, boala
pulmonara obstructivă cronică sau astmul bronșic.
Semnele insuficienței respiratorii acute depind de cauza ei și de nivelul dioxidului de carbon și
oxigenului din sânge. Persoanele cu un nivel ridicat de dioxid de carbon pot experimenta:

➢ respirație rapidă;

➢ confuzie.
Persoanele cu nivel scăzut de oxigen pot sa experimenteze:

➢ incapacitatea de a respira;

➢ albastru in piele, degete sau buze.

Persoanele cu insuficiență respiratorie acută pot prezenta:

➢ neliniște;

➢ anxietate;

➢ somnolenta;

2
➢ pierderea conștiinței;

➢ respirația rapidă și superficială;

➢ aritmii;

➢ transpirație profundă.
Diagnostic și tratament
Tratamentul insuficienței respiratorii se stabilește în funcție de gravitate, de cauză și dacă este
acută sau cronică, iar diagnosticul este stabilit în urma unui control realizat de un medic
specialist.
Medicul va stabili diagnosticul ținând cont de trei aspecte importante:
Istoricul medical- pentru a verifica dacă există alte probleme de sănătate care pot afecta
plămânii și respirația;
Examenul fizic-care, de regulă, constă în verificarea bătăilor inimii, verificarea plămânilor
(pentru a observa frecvența respirației și anumite sunete neobișnuite la inspirare și expirare),
măsurarea nivelului de oxigen și a dioxidului de carbon din sânge, verificarea tensiunii arteriale și
a temperaturii;
Teste de diagnostic- care, de obicei, constau în teste de sânge, radiografie toracică, tomografie
computerizată a pieptului, electrocardiogramă, bronhoscopie, ecografie pulmonară, biopsie
pulmonară.
După ce medicul pune diagnosticul de insuficiență respiratorie, va identifica factorii care o
cauzează și va stabili tratamentul, ținând cont și de severitate, dar și de tipul acesteia (acută sau
cronică).
Insuficiența respiratorie acută poate pune viața în pericol și poate necesita un tratament medical
de urgență într-un spital. Acesta poate ajuta la îmbunătățirea rapidă a respirației și la furnizarea de
oxigen corpului pentru a preveni afectarea organelor. Ulterior, se va trata cauza insuficienței
respiratoria și poate fi, adesea, tratată la domiciliu. Doar în cazul unei forme grave, poate fi
nevoie de tratament într-un centru de îngrijire, pe termen lung.
Tratamentul poate fi, adesea, tratată la domiciliu. Doar în cazul unei forme grave, poate fi nevoie
de tratament într-un centru de îngrijire.
Tratamentul insuficienței respiratorie
Printre opțiunile de tratament pentru insuficiența respiratorie se numără:
-Terapia cu oxigen- Realizată printr-o canulă nazală sau printr-o mască ce se fixează peste nas și
gură;
-Medicamentele- administrate pentru ameliorarea simptomelor sau tratarea cauzei:

3
  antibiotice, pentru tratarea infecțiilor bacteriene pulmonare (pneumonia);
 bronhodilatatoare, pentru deschiderea căilor respiratorii sau pentru tratarea unei crize de
astm (teofilina);
 corticosteroizi, pentru a reduce inflamația
-Traheostomia- o incizie realizată chirurgical la nivelul gâtului, prin care este plasat un tub
pentru a ajuta pacientul să respire;
-Ventilația mecanică- folosită pentru a introduce aer în plămâni și pentru a transporta dioxidul
de carbon în exteriorul plămânilor;
-Fizioterapia- necesară pentru menținerea forței musculare și prevenirea rănilor.
În cazul pacienților care suferă de insuficiență respiratorie acută, tratamentul imediat îi poate
ajuta să revină la activitățile normale. De asemenea, persoanele care suferă de insuficiență
respiratorie cronică, trebuie să țină sub control această problemă și, sub îndrumarea și
recomandările medicului, să stabilească un program de îngrijire continuă. Renunțarea la vicii,
precum alcoolul, țigaretele și drogurile, precum și evitarea factorilor iritanți pentru plămâni
(fumul, praful, substanțele chimice) se numără printre măsurile de prevenire a insuficienței
respiratorii.
Insuficiența respiratorie este o problemă medicală care poate provoca leziuni pe termen lung la
nivelul plămânilor și poate cauza inclusiv decesul pacientului, de aceea este importantă
solicitarea asistenței medicale de urgență dacă apar simptome ale acestei probleme de sănătate.

Îngrijirea pacientului cu insuficiență respiratorie acută

Intervențiile asistentului medical
 efectuarea de manevre de reanimare respiratorie (dacă este cazul);

 aşezarea în poziţie semişezândă care să favorizeze respiraţia;

 asigurarea permeabilităţii căilor aeriene: aspirarea secreţiilor, drenaj postural,

îndepărtarea protezelor dentare, hidratarea adecvată pentru fluidifierea secreţiilor;

4
 oxigenoterapie (în toate formele de insuficiență respiratorie acută): la recomandarea
medicului – administrarea de oxigen invaziv (ventilaţie pe sonda de IOT) prin
ventilaţie mecanică sau noninvaziv pe mască facială, cu un debit de 5-10l/min
(atenţie în caz de hipercapnie debitul va fi de 1-2l/min), cu monitorizarea
concomitentă a gazelor sanguine. Ventilaţia noninvazivă este utilizată când
insuficienţa respiratorie este potenţial reversibilă în scurt timp, pacientul este treaz,
cooperant, capabil să susţină pe perioade scurte ventilaţia spontană. De asemenea
este stabil hemodinamic cu funcţiile căilor aeriene superioare intacte şi nu sunt
prezente secreţii bronşice abundente;
 abord venos periferic pentru hidratare parenterală;
 monitorizarea: TA, puls, saturaţiei oxigenului (SpO2), ECG;
 administrarea (la recomandarea medicului) de antibiotice pentru infecţia respiratorie,
simpaticomimetice şi corticosteroizi pentru reducerea bronhospasmului, medicaţie
cardiacă pentru ameliorarea ischemiei cardiace.
 asistentul medical supraveghează starea pacientului, se ocupă de măsurarea funcțiilor
vitale și notarea în foaia de temperatură; recoltarea de produse biologice si patologice
pentru examinări de laborator; administrarea tratamentului medicamentos prescris.

 va menține și va corecta echilibrul hidroelectrolitic și acido-bazic prin perfuzii IV;

 asigurarea unui microclimat corespunzător, aerisirea camerei;