Hiperoxia.

De ce ar fi să știm
despre ea?
Student: Salti Ahmad
 Definiție
• Hiperoxia descrie orice situație în care celulele, țesuturile sau organele sunt
expuse la oxigen, la o presiune mai mare decât presiunea parțială normală.

• În medicină, se referă la exces de oxigen în plamani sau de alte țesuturi ale

corpului, care pot fi cauzate de inhalarea de aer sau oxigen la presiuni mai
mari decât presiunea atmosferică normală.

• In medicina, in special in anestezie si terapie intensivă, utilizarea oxigenului

este larg răspândită în tratamentul sau prevenirea hipoxiei.

• Cantități mari de oxigen inhalat, pe operioadă anumită de timp pot duce la

așa zisa ”Intoțicație cu oxigen”.
 Toxicitatea oxigenului:
• Creșterea dramatică a radicalilor liberi de oxigen H202, OH −, O2−

• Producerea stresului oxidativ

• Peroxidarea lipidelor din componența glicocalexului

• Peroxidarea proteinelor intra- și extracelulare

• Leziueni celulare grave!

Utilizări terapeutice ale hiperoxiei:
• Terapia hiperoxică hiperbarică(în boala de decompresie, infecții anaerobe, ulcere
trofice, picior diabetic).
• intoxicație cu monoxid de carbon
• Pneumotorax
• complicații postoperatorii (greața, voma)
• dureri de cap Cluster

Cauze a hiperoxiei patologice:

• Utilizarea pe termen lung de oxigen suplimentar
• Scufundări subacvatice cu un aparat respirator
• Terapia cu oxigen hiperbaric
 Manifestări clinice:
Sistemul Nervos Central:
• Modificări de vedere (vedere de tunel)
• Zgomot în urechi (tinitus)
• Greața și amețeală
• Spasmuri musculare (în special mușchii
feții), convulsii tonico-clonice!
• Schimbări de comportament (confuzie,
anxietate, iritabilitate)
Ochi:
• La copiii prematuri – retinopatie de
prematuritatea.
Plămânii:
• Tuse frecventă, progresivă, incontrolabilă
• Senzație de arsură la inhalare
• Dispnoe ocazional
• Auscultativ raluri buloase
• Hiperemia mucoasei nazale
• Febră
• Scade capaciatatea vitală pulmonară și
elasticictatea pulmonară
 Prevenire și management:
• Setarea riguroasă a utilajelor de furnizarea a oxigenului. Controlul
periodic a presiunii oxigenului. Livrarea cantității minime de oxigen
necesare pacientului la care starea generală este stabilă.
• Setarea camerelor de bariu și minimalizarea timpului petrecut in
interior.
• Hipoxemia severă trebuie tratată cu atenție cu
o creștere treptată a concentrației de oxigen,
evitând hiperoxiea arterială.
• Utilizarea preparatelor antioxodante, așa ca:
Vitamina E și Seleniu.
 Concluzii:
• În medicină, în special în Anestezie și Terapie Intensiva fenomenul de
hiperoxie este foarte frecvent. Printre maturi 1,5% și printre nou născuți pînă
la 8%.
• Deși de cele mai multe ori presiunea înnaltă a oxigenului nu este monitorizată
sau este ignorată.
• Expunerea pe o perioadă timp îndelungată la presiune ↑O2, poate avea
consecințe importante la distanță sau chiar în timpul internării actuale.

• Minimalizarea acțiunii stresului oxidativ asupra pacientului din Unitatea de

Terapie Intensivă poate scădea semnificativ morbiditatea și mortalitatea,
rezultînd un pronostic mult mai favorabil.

• De reținut că Oxigenul ca și alte substanțe este un medicament și este

neceesar de a fi utilizat doar la indicații terapeutice și cu precauție.