SUPORT CURS DERMATOLOGIE

2014-2015

Definiţie:

Dermato – Venerologie
Noţiuni

Embriologie:
pielea dublă origine embrionară ecto – mezodermică
Luna 4. apar:
- muguri epiteliali comuni folic. Piloşi
- m.e. glande sebacee
- m.e. glande sudoripare ecrine
- m.e. unghiilor
Analogie între formarea unghiilor şi a dinţilor – coexistenţa unor afecţiuni
Anhidroză + atrichie + anodonţie

Aspectul morfologic al suprafeţei cutanate:

Înveliş neîntrerupt – semimuc; mucoase
Suprafaţa pielii: orificii mari; mici – nu este uniformă
Cute congenitale: mari (axilă); mici (linii arcuite, amprente)
Cute funcţionale
Culoarea: cantitatea de pigment melanic, vacularizaţie, Hb,
Grosimea: variabilă cu vârsta, zona, influenţează culoarea
Mucoasele sunt mai subţiri
Suprafaţa: 1,5 – 1,8 m.p.
Greutatea: aprox. 20 % (15 % – hipoderm, 5 % derm, 1 % epiderm)

1
 Elasticitatea: elemente fibrilare (elastice + panicul adipos) plăgi
Mobilitatea: variabilă (faţă, torace, palme)

Aspect microscopic:
Epiderm: epiteliu multistratificat cu celule în permanentă regenerare (timp
de reînnoire epidermică 30 zile).
Aspect macroscopic, funcţia îndeplinită, origine:
- keratinocite
- melanocite
Lipsa vaselor: nutriţia se realizează prin transferul lichidian din derm prin M.B.
Tonofilamente Herxheimer
Straturi:
- bazal: semidesmozomi
- spinos: citoplasma, tonofibrile, desmozomi
- granulos
- lucid: omogen şi acelular la col. Obişnuite (palme)
- cornos profund: conjunct şi superficial, disjunct şi exfoliator
Melanocite:
Originea: creasta neurală, unitatea melanică epidermică
Dermul: schelet conjunctivo-fibros
Membrana bazală rezultă din împletirea de fibre epidermice şi dermice - caracter
ondulat

Dermul:
Dermul subpapilar: elemente fibril.,gracile, celule, s. fund., vascularizaţie bogată
Dermul profund: corion, mult mai gros (4/5), rezistent, alcătuit din fibre
Celule:
- fixe: fibroblaşti, fibrocite (cu rol în sintetizarea precolagenului)

2
 fibre reticulare + elastice: histiocite, mastocite
- mobile: limfatice, plasmatice

Fibrele:
1. colagen: compuse din protofibrile, fibrile – fibre 10-20µ, ramificate,
neastomozate
2. reticulare argentofine: ramifică şi anastomozează
3. elastice: subţiri, groase

S. fundamentală: de origine sanghină, în parte elemente celulare

Structura: gel coloidal, gradul de polimerizare MPA
Hipodermul: lobuli separaţi de septe conjunctive, vase şi nervi
Rol izolator termic, mecanic şi rezervă nutritivă
Obezitatea: androidă, ginoidă, picnică, lipodistrofică, cushingoid
Vasele sanghine şi limfatice: două plexuri:
- subpapilar (vase subţiri)
- subdermic: corionul compus din fibre colagene, vasele au caracter terminal
şi realizează structuri anrterio-venoase numite gromusuri (rol în TA)
Nervii cutanaţi: senzitori-motori şi secretori
Terminaţiile senzitive sunt libere, corpusculi senzoriali în care sunt incluse
în capsulă (Krause, Ruffini) sau celula de susţinere este inconjurată de terminaţii
nervoase.
Terminaţiile vegetative acţionează asupra vaselor:
- vasoconstricţia
- dilataţia – fibre amielinice

***

Fanerele:

3
 - cornoase (unghia şi părul)
- glandulare (glanda sebacee şi sudoripară)
Unghia: lamă cornoasă, corpul – dur şi moale – matricea rădăcina – plica
supraunghială
Foliculul pilosebaceu:
- invaginaţie până în hipoderm (fir de păr, glanda sebacee, fir muscular
piloerector)
- ostiu
- infundibul
- sacul folicular format din patru teci (externă fibroasă, vitrosă, epitelială
externă, epitelială internă)
Firul de păr:
- tulpină – partea liberă
- rădăcină – se termină cu bulbul
- firele sunt în reînnoire- anagen, catagen, telogen
Glanda sebacee:
- Acinoasă, holocrină, zone seboreice. Funcţia dependentă de sistemul
hipofizic – steroidic, suprarenal şi sexual
Glande sudoripare:
- tubulare fiind terminate cu glomerul secretor
- ecrine: (se deschid prin pori ) foarte numeroase, mecanisme pH acid
- apocrine: apar la pubertate, pH neutru
- holomerocrine
Mucoasele:
- origine, stratificare, exfoliere = tegument
- lipseşte keratinizarea, stratul gronulos lucid, pigmentul melanic, anexele (f.
Piloşi, glandele sudoripare)
Semimucoasele:
- keratinizare discretă, cheilită keratozică, actinică

4
BIOCHIMIA ŞI FIZIOLOGIA PIELII

Apa şi electroliţii:
Epiderm 70 % apă, K, F, Mg, S (fanere)
Derm 75 % apă, Ca, Na, Cl

Substanţe organice:
Glucidele:
- glucoza
- glicogenul (glicoproteinele, M.P.Z.)
Lipidele:
- grăsimi neutre (trigliceridele)
- fosfolipidele (membrane C + organ.)
- lipoproteine

Proteinele dermului:
- colagenul, elastina, reticulina. Colagenul conţine glicol, prolina,
hidroxiprolina

Proteinele epidermice:
- tirozina, aminoacizi, cisteina, cistina, keratina
Keratinizarea: proces biochimic complex, specific epidermului, caracterizat
prin transformări ale unor proteine bogate în aminoacizi şi legat sulfhidric în
legturi de tip disulfidic
Tipuri:
- moale: epidermică (schizokeratina)

5
 - dură : păr, unchii (sclerokeratina)
Cantitatea zilnică: 1 g/zi

Melanogeneza:
- pigment brun, cromoproteina ce ia naştere printr-un proces de transformare
complexă a tirozinei: DOPA – DOPA - Chinonă – 5-6 dihidroxi-indol – indol
chinona – melanina
- MSH, ACTH, H. TIROIDIAN – melanoza
- Melatonina (derivat din serotonina) epifiza

Funcţiile pielii:
1. în legătură cu mediul extern
2. de integrare în unitatea organismului

1.1Rol de protecţie:
- mecanică: f. colagen, elastică, panicul adipos, inhibiţia
- chimică: filmul lipidic superficial, keratina
- biologic: împiedică pătrunderea agenţilor vii (bacterii, viruşi), filmul lipido-
acid 4,5 – 5,5 pH (integritatea tegumentului, flora saprofită, descuamare)
- antiactinică: prin activarea melaninei, keratinei, keratohialinei

1.2. Rol senzorial:

- dat de numărul mare de receptor ce percep semne de durere, cald, rece (termice)
şi presiune

2. Rol de integrare a pieli în unitatea organismului:

- termoreglare (menţinerea homeostazei termice)
- respiraţia cutanată este redusă (2% O2, 3% CO2)
- endocrin: corelaţii s. Hipofizo-tiroid., glanda suprarenală

6
- imunobiologic (celule cu rol inum. det. genetic)
- secreţie-excreţie: glande ecrine 2 mil.: 99 % H2O 1 % NaCl, uree pH 4,5-5,5
- sebum+ sudoare: filmul ce conferă tegumentelor şi firelor supleţe, sudoare aprox.
800 ml. – 500-1000
- apocrine: pH neutru
- sebacee 1-2 g./zi,
- seboreice

DERMATOZE PARAZITARE ANIMALICE

Definiţie:
- Afecţiuni cutanate provocate de agenţi patogeni din regnul animal dotaţi cu
mobilitate în plăgi tegumentare – epizoonoze, în profunzimea tegumentului –
dermatozoonoze.

Morbiditatea:
- cazuri izolate, endemice, epidermice
Clasificare:
- helmintoze: afecţiuni produse de viermi plathelminţi, nematod, larve
- arahnoidoze: artropode (scabia)
- entomoze: modificări cutanate provocate de insecte, larve (miaze cutanate,
larva migans,pediculoze)

SCABIA

1. Prurit nocturn, vesperal

2. Leziuni papulo-veziculoase punctiforme sau liniare (galeria acariană)
3. Contaminarea interumană sau vestimentară

Etiopatogenia:

7
 - Sarcoptex sc. 0,2-0,3 mm, 4 perechi picioare, rostru şi un număr de spini
- galeria acariană – ouă- larve-nimfe, ciclu: 5-6 săptămâni
- contaminare: directă, sexual, prosoape, aşternut

Clinică:
- incubaţie: 3-6 săptămâni, leziuni papulo crustoase mici
Regiuni patogenice:
- pliul axilar, periombilical ,interdigital, la femei areola mamara,
- la bărbaţi scrotal, penian
- la copii: obrajii, plantari

Evoluţia:
suprainfecţie – eczematizare-generalizare „sc.norvegiană”
Diagnostic laborator: clinic + epidemiologic
Diagnostic diferenţial: pediculoza eczemă papulo-veziculoasă, prurigo. Înţepătură
insecte.
Tratament:
- fierberea lenjeriei + pudrare (cinci zile)
- Lindan 1 % (suf, mai rar), benzoat de benzil 20 % copii 2-4 seri consecutiv, întreg
tegumentul, Spregal

PEDICULOZA DE CAP

1. prurit occipital
2. identificarea macroscopică a parazitului sau lindinelor
3. apariţia în focar epidermic

Etiopatogeneza:

8
 - Pediculus capitis 2 mm, un cap prevăzut cu mandibule, rostru de înţepare şi
fixare. Torace cu trei perechi de picioare şi un abdomen lat compus din opt
segmenţi.
- Femela depune ouăle pe firul de păr – 1 săptămână – se reia ciclul biologic
- Contaminarea directă interumană, obiecte de uz personal

Clinică şi evoluţie:
- leziuni de grataj-crute (s. De fond), eroziuni, escoriaţii – suprainfecţia
(furuncule, limfagite, adenite)
Diagnistic diferenţial: - eczema pielii păroase, streptococia scuamoasă a pielii
capului. Impetigo streptococic. Dermită seboreică. Dermită iritativă a pielii
capului.
Tratament: raderea, spălarea (apă şi săpun), acid acetic 15- 20 %. Pieptănat cu
piaptăn des, uscare, apoi Lindan, operaţia repetată de 2-3 ori pe zi.

PEDICULOZA DE CORP

- prurit: la centura pelviană şi intrerscapulo-umerală

- identificarea macroscopică a parazitului
- apariţia în focare epidemice: boala vagabonzilor – leucomelanodermie-.
Morfologie similară celui de pe cap: excoriaţii liniare paralele pe umeri,
interscapular cu evoluţie spre furuncule, ectime, impetiginizări.
Diagnostic diferenţial: scabia, prurigo acut (cronic), prurit din afecţiuni generale
Tratament: fierbere, pulverizarea insecticidelor, baie + pudră, DDT.

PEDICULOZĂ PUBIANĂ

1. prurit pubian, genital

2. evidenţierea ouălor
3. corelaţia cu un contact sexual cu 5- 10 zile anterior apariţiei pruritului

9
- culoare gălbuie, capul plat, gheare puternice
Depistarea cazurilor de boală
Izolarea şi tratarea acestora
Triaj epidemiologic
Control sanitar antiepidemic
Larva migrans

- Larva migrans – traseu urticarian, proriginos, dispoziţie liniar, filiform –

Gastrofilus haemorhoidalis

CREEPING DISEASE

Tratament:
1. criocauterizare
2. UV
3. antihelmintice
4. histaminice

DERMATOZE MICOTICE NEFOLICULARE

Definiţie:
- afecţini cutanate produse de paraziţi vegetali (plante inferioare) care
neputând sintetiza clorofila utilizează ca material substanţe organice ale
organismului parazital, îndeosebi keratina din tegument şi anexe
Diagnostic micologic:
- examen direct, lamă, lamelă
- însămânţarea pe medii de cultură selectivă
- inocularea la animal
- intradermoreacţii cu extracte de culturi de ciuperci

10
 - antibiograma antifungică
- capacitatea de fermentare a zaharurilor
- teste de imunofluorescenţă
- Lampă Wood

Criterii de clasificare morfoclinice:

1. micoze cutanate propriu – zise:
1.1. epidermice:
- epidermofiţiile
- Candidozele cutaneo – mucoase
- Ptiriazul versicol
- Eritrasmă
1.2. dermo-hipodermice: actinomicoza, sporotricoza, blastomicoze
2. micoze foliculare (pilomicozele): microsporia, tricofiţia, favusul
3. micoze unghiale : hifomicetice; candidozice

EPIDERMOFITIILE INGHINALE

Sindrom de fond:
- prurit inghino-genital
- congestie, zemuire, veziculaţie

Etiopatologeneza: Epid. Flocosum, rar Trichophiton rubrum

Clinica: placard pruruginos, imagine de eczema marginatum (Hebra)
Diagnostic diferenţial:
- intertrigo candidozic
- intetrigo streptococic
- eritrasmă
- psoriazis inversat
- pediculoza pubiană

11
 - eczemă perigenitală
Tratament: fierberea lenjeriei, badijonări zilnice cu Sab+W, combinaţii, tipizate
cortizonice+amicotice

EPIDERMOFIŢIA INTERDIGITALĂ

Sindrom de fond:
1. prurit de intensitate interdigitoplantar
2. macerarea albă, fisurarea, veziculaţie (spaţiul IV)
3. descuamarea lamelară
4. vezicule dishidrotice
Etiopatogeneza: agent cauzal: Epidermophiton, interdigital rar Tr.R
Clinica: prurit, zemuire, macerare intertriginoasă, descuamări lamelare, vezicule
mari în scobitură
Evoluţie: eczematizare, piodermizare, limgangită, erizipel
Diagnostic: examen direct, pe mediul Sabouroud
1. intertrigo candidozic
2. intertrigo streptococic
3. keratodermii plantare
4. dishidroza plantară nonmiotică
Tratament: evitarea ciorapilor sintetici, pomezi cu acid benzoic 2-4 %

PITIRIAZIS VERZICOLOR

Sindrom de fond:
1. pete cafenii lenticulare
2. descuamaţia fină ptiriazică a gratajului unghiei
3. absenţa pruritului

12
Diagnostic patologic: Microsporum furfur, contaminare interumană sau lenjerie de
corp
Clinica: spate, gât, umeri, pete izolate, grupate, gălbui, cafenii sau maronii
deschise, fine
Examen laborator: micologic direct lampa Wood
Diagnostic diferenţial:
- vitiligo
- ptiriazis rozat Gilberet
- eczematide ptiriziforme
Tratament: fierberea lenjeriei, săpun sulf, W sol iodate 1 %, Dermianovici

CANDIDOZE CUTANEO MUCOASE

Sindrom de fond:
1. leziuni intens congestive, madidante, erozive
2. prezenţa unor depozite alb, scuamoase, brânzoase
3. prurit senzaţie de arsură
4. culturi ce se dezvoltă rapid
Condiţii ce cresc virulenţa candidei: D.Z., antibioterapia, tratamente orale sau
vaginale cu antitrichomoniazice, corticoterapie, leucoree, avitaminoze,
s.dispeptice
Manifestări candidozice cutanate, mucoase, unghiale:
- perlesul candidozic
- intertrigo cu levuri-pliu, plăci eritemato-erozice, zemuinde, cu depozit alb
cremos
- paronichia candidozică – hipertrofie a repliului supra şi peri unghial cu
congestie şi edem la acest nivel. La presiunea zonei apare o picătură de
puroi, gros, cremos.
- Intertrigo +perionixis: boală profesională cofetari, brutari, spălătorese

13
 - Stomatita candidozică: infantilă, patologică, stomatologică
- Enantem intens, depozite cremoase compacte, stomatită smântânoasă
- Limba geografică: depapilări policiclice
- F. Hiperplazică (albă piloasă)
- F. Negricantă (neagră, piloasă)
- Vulvovaginită candidozică: arsuri, prurit, depozite alb lăptoase, grunjoase,
ce maschează un fond intensiv cu mici fisuri şi eroziuni la introitul vaginal
- Balanita: congestie erozivă circinată, fisuri radiare ale tecii prepuţaile
- Ano rectita candidozică
- Granulomul candidozic faţă, pielea capului, tumorete aplatizate cu cruste
gălbui albicioase (copii)

Diagnosticdiferential:
- epidermofiţiile
- intertrigo microbian
- perionixis
- perionixis strepto-stafilococic
- perleş stafilococic
- tricomoniaza
- balanitele infecţionase nespecifice
- pruritul anal
Tratament:
-eliminarea circumstanţelor etiopatogenice, D.Z, corticot.
- sterilizarea tubului digestiv
-Antifungice, Amfotericina B
-local antiseptice, Borax 3 %, acid boric 3 %, Nistatin

MICOZE CUTANATE PROFUNDE

Actinomicoza:

14
 - cervico facială
- acrală
Sindrom de fond:
1. tumefacţia dură, inflamatorie cu tendinţă la fistulizare latero cervicală
2. puroi cu aspect caracteristic (granule)
3. examene micopatologice concludente
Diagnostic patogen: Actinomices bovis şi israeli (poate fi saprofit al cavităţii
bucale, prin carii sau după extracţii se inoculează în hipoderm. Forma cervico-
facială, nodozitate hipod. Ce parcurge etapele unei gome fistulizează-puroi
grăunţi, osteomielita mandibulei.
Diagnostic diferenţial: goma TBC, lues, limfoame, adenoflegmoane, sarcoame
Tratament: incizii, drenaje, raclajul, excizia în bloc. Antibioterapie doze ridicate
(Hidrazida, IK, cortizonice)

DERMATOZE MICOTICE FOLICULARE (PILOMICOZELE)

Microsporia:
Sindrom de fond:
1. plăci mari scuamoase la nivelul pielii păroase
2. fire de păr rupte egal de la emergenţă, aspect îngroşat de un depozit purulent
în manşon
3. M.Audoini - parazitare ectotrix, direct fie prin obiecte folosite în comun
Clinica: plăci 2-10 cm (3, 4 la număr) rotunde, ovalare, rupte egal la 3 – 4 mm de
la emergenţă, eritem, scuamare furfuracee
Examen de laborator: Wood-fluorescenţă verzuie strălucitoare
Diagnostic diferenţial:
-tricofiţia uscată
-Favusul
-Psoriazisul capului
-peladă

15
Tratament: local: raderea, badijonarea cu sol.sab., alcool iodat 1 %; general:
Griseofulvina 10 mg./kgcorp pt. 3 săptămâni

TRICOFIŢIA SUPERFICIALĂ USCATĂ

Sindrom de fond:
- plăci scuamoase în pielea capului, talie mică, numeroase
- evidenţierea dermofitului în păr şi scuame
Etiopatogeneza:
- Tr. Violaceum, Tr. Tonsurans – parazitare endotrix
Clinica: - plăci scuamoase în pielea capului, talie mică, numeroase
- fire de păr inegale, comparat cu mirişte
- inoculări unghiale, herpes circinat
Diagnostic laborator: firul parazitat endotrix
Diagnostic diferenţial:
- microsporia
- favusul
- tinea amiantacee
- Eczema seboreica
- psoriazis

Forma profundă inflamatorie:

Sindrom de fond:
1. Leziuni papulo-nodulare pustuloase, inflamatorii
2. epilarea lejeră a firelor de păr
3. evidenţierea micologică
Etiopatogeneza:

16
 - Tr. Gipseum, Verucosum-zoofili, ectotrix, folic.prof

KERION CELSI

Copii: pielea păroasă, papulo-pustule, placard inflamator

Supuraţie în stropitoare, limfangenite şi adenite dureroase

SICOZISUL TRICOFITIC

Noduli inflamatorii, furunculozi grupaţi la nivelul regiunii mentoniere, latero-

facial, cu tendinţă de pustulizare şi expulzarea firului de păr

FOLICULITELE CONGLOMERATE LELOIR

- leziuni pustuloase, expres
Inoculări tricofitice inflamatorii la nivelul pielii, membre, torace cu dispoziţie
circinată
Diagnostic laborator:
- ectotrix
- I.D.R. la tricofitină pozitiv
- Diagnostic diferenţial
- furuncul
- Sicozis stafilococic
- Impetigo
- Herpes
Tratament:
- epilarea firelor de păr
- incizii de degajare şi drenaj
- comprese antimicotice, septice, sol. Rivanol 1 0/00
- antimicotice, sabouraud
- tratament general – Griseofulvină

17
 - Rx. Terapia inflamatorie

FAVUSUL TR. SCHONLEINI

Sindrom de fond:
1. alopecie atrofocicatricială
2. alterarea elasticităţii firului de păr
3. ap.godeului favic
4. evidenţierea parazitului prin ex. Micologic
Clinica:
- f. cu godeuri (formaţiuni concave, galbene)
- f. pitiriazică (placarde scuamoase furfuracee)
- f. Impetigoidă (cruste melicerice)
- f. papiroidă (f. Contagioasă, godeu marcat de lame scuamoase)
- f. alopecică ( pseudopeladă griseofulvină 2 – 3 luni
Diagnostic diferenţial: peladă, pseudopeladă, impetido pp. Capului, LEC, Lichen,
Folic decalvante.

ONICOMICOZE

Sindrom de fond:
1. deformare şi fiabilitate unghială
2. îngălbenirea unui sector din lama unghială
3. detaşarea unghiei de pat
4. ex. Micologic
Etiopatogeneza: invad în focar primitiv sau secundar
Clinică şi evoluţie: 4 tipuri morfoclinice – după modul de invazie
1. distal (marginea liberă, friabilă, fărmicioasă)
2. superficial (lama, zone mici gălbui)
3. proximal (afectarea de la rădăcină, matrice)

18
 4. periunghial- candidoza perionixului
Dignostic laborator obligatoriu
Diagnostic diferenţial: psoriazisul unghial, onicodistrofie cu afecţiuni generale

STAFILOCOCIILE CUTANATE

Clasificarea sumară:
1. stafilodermii foliculare: foliculite şi perifoliculite
2. stafilodermii ale glandelor sudoripare ecrine şi aporine
3. stafilodermii ale pielii glabre
Originea: în virulenţa tulpinilor microbiene, factori generali sau locali ce
prejudiciază rezistenţa antimicrobiană
Virulenţa este asiguraţă de: echipament enzimatic şi toxic
Diagnostic: examen din leziuni , însămânţări pe medii simple agar sânge.

STAFILOCOCIILE FOLICULARE ŞI PERIFOLICULARE

Sindrom de fond:
1. pustule foliculare unice sau multiple
2. reacţie congestivă sau infiltrativă nodulară cu funcţii dif. Clinică
3. tendinţă de extindere în apropiere sau la distanţă autoinoculare
4. dg. Microbiologic facial
Etiopatogeneza: osteofoliculită , foliculită profundă, panfoliculită, perifoliculită,
folic.disem.

19
FOLICULITE ACUTE

1. superficiale: pustule superficiale izolate, faţă după bărbierit, fese, pubiene

(sintetice)
2. profunde – pustule pe un fond mai infiltrat şi dureros, halou peripustulos.
Ex.: foliculita feselor sau a narinelor, orgeletul

FOLICULITE SUBACUTE

- sicozis stafilococic, leziuni papulopustulonodulare, izolate, grupate

- sicozisul lupoid, placard atrofocicatricial centru, petriferic, papulo-pustule
- foliculita decalvantă cu evoluţie de asemenea cicatricială
- acneea pseudocheloidiană – bărbaţi obezi, bandă scleroasă cu pustule

FOLICULITE CU PERIFOLICULITE

Furunculul – nodul dur, dureros, epiderm lucios, destins, hiperemic, localizat în

zone cu fire de păr goase, coapse, gambă, orice zonă, 2- 4 zile abcedează,
eliminarea foliculului pilosebaceu
Furunculoza: virulenţa Staf. sau tare metabolice (D:Z)
Furuncul antracoid: ceafă, 10 cm, foarte dureros, elim. burbion, kerion.
Stafilococia malignă a feţei: debut ca un furuncul, edem, localizare centrofacială,
febră, edem palpebral, chemozis
Diagnostic diferenţial:
-tricofiţii supurate
- hidrosadenita
- pustule amicrobiene
- sifilide secundare

STAFILODERMII UNGHIALE

20
Sindrom de fond:
1. prezenţa geodelor în grosimea lemei unchiale
2. inflamaţia subacută supurativă a perionixului
3. afectarea predilectă a copiilor
Perionixul stafilococic . plica periunghială inflamată, uşor tumefiată eliberând o
picătură de puroi la presiune
geoade – puncte albe, detaşarea plafonului arată cantităţi
Diagnostic diferenţial: candidoze unghiale, onicomicozele tricofitice sau
epidermofitice

STAFILOCOCII SUDORIPARE

1. Hidrosadenită – noduli duri, dureroşi spontan la palpare, eritem, ramolire,

fistulizare, puroi cremos
2. Abcese multiple ale sugarului: expresia afecţ. Gl. ecrine- noduli elastici la
început nedureroşi şi mobili, ramoliţie
Diagnostic diferenţial: furuncul, furunculoză, chiste supurate

STAFILODERMII ALE PIELII GLABRE

Sindrom de fond – dimin.

1. botriomiconul: tumoretă vascularizată, delimitată, pediculată (buze, limba,
degete, pielea capului)
2. piodermita vegetantă: placarde pseudo-papilo-supurative, cruste fetide
3. pioderma gangrenosum: ulceraţii circulare, fond neregulat, marginile tăiate
drept
Tratament:
1. chirurgical: incizii, drenaj

21
 2. Local: antiseptice, dezinfectante, atb. În ung.creme, pudre
3. General: atb. Forme grave

STREPTOCOCIILE CUTANATE

1. streptococul afectează în general spaţiul interfolicular: leziuni erozive

buloase, crustoase
2. stafilococul ostiul folicular: leziuni pustulo foliculare
Clasificare: (după Lochin şi Milian)
A.
- de virulenţă
- de echilibru
- de sensibilitate
B.
- eritematoase
- erozive ulceroase
- scuamă crustoase
- buloase
- papuloase

1. STREPTOCOPII EPIDERMICE
1.1 Infecţioase:
- impetigo contagios: bule, cruste melicerice, erozive, grupate peribucal (la copii
mici)
- turniola: bule periunghiale, dureroare, evoluţie rapidă
- Intertrigo streptococic: eritem, fisuri, cruste, retroauricular
- perleşul: congestie, edem, erosive, fisurim cruste la nivelul buzelor sau comisural
Perionixis: edem, eritem, microulceraţii

1.2. Infecto-alergice:

22
- eczematide
- eczema numulară
- dishidroza
- ptiriazis alb
- tinea şi pseudotinea amiantacee

2. STREPTOCOCII VASCULARE
2.1. Infecţioase:
-erizipel
-limfangita
-flebita

2.2. Infecto-alergice:
eritem nodos
eritem polimorf
hipodermitele
Tratament: antioseptice, violet de genţiana 1 %, Castelani, antibiotice în creme.
Tratament general: atb., corticot. în cele de sensibilizare.

IMPETIGO CONTAGIOS TILBURY – FOX

Sindrom de fond:
1. bule
2. cruste melicerice
3. eroziuni grupate peribucal (la copii)
Etiopatogeneza: inoculare exogenă, autoinoculări din aproape în aproape, focare
din sfera ORL

23
Clinica şi evoluţie: bule reliefate, fond congestiv, izolate, confluente, serocitrine,
spargerea plafonului, eroziuni, zemuinde, margini policiclice, cruste melicerice
Localizare: peribuco nazală, mentonieră, pp capului, palme, degete, colectivităţi
preşcolare.
Diagnostic de laborator: streptococul se găseşte în faza de debut a bolii.
Diagnostic diferenţial:
1. herpes
2. eczemă acută
3. sicozis stafilococic sau tricofitic
4. dermatoze buloase
5. eritemul polimorf

PEMFIGUSUL EPIDEMIC AL NOU NĂSCUŢILOR

Sindrom de fond:
- bule pe trunchi şi membre la nou- născuţi, maternităţi
Etiopatogeneză: contagiozitate, transmiterea fiind mediată de instrumente, lenjerie
sau direct de personal
Clinică şi evoluţie: în primele 2 – 3 săptămâni bule bombate, predilect pe trunchi,
crustificare, macule congestive pasagere.
Diagnostic diferenţial:
1. pemfigus sifilitic
2. impetigo
3. B.Ritter

INTERTRIGO STREPTOCOCIC

Sindrom de fond:
1. eritem
2. fisuri

24
 3. cruste în pliurile şi pe retroauricular
Etiopatogeneză: infecţie exogenă
Clinică evoluţie: prurit, eritem, zemuire, fisură dureroasă, eritem cu margini
imprecise, pot fi atinse pliul submamar, inghino-genital
Diagnostic diferenţial:
1. intertrigo candidozic
2. epidermofiţiile
3. psoriazis inversat

DERMATO EXFOLIATIVĂ RITTER

Sindrom de fond:
1. descuamare în lambouri pe fond eritrodermic, febră în primele săptămâni
Etiopatogeneza: infecţia exogenă strepto-stafilococică
Clinică şi evoluţie: debut prin bule cefalice, ulterior congestie generalizată pe care
se suprapun lambouri mari , scuamoase. Evoluţie septică gravă: mortalitate
Diagnostic diferenţial:
1. S.Lyell
2. Eritrodermia Leiner – Moussous
3. Eritrodermia ichtioziformă

ECTIMA

Sindrom de fond:
1. leziuni ulcero crustoase rotunde, evoluţie acută
2. halou congestiv şi pigmentar
3. localizare gambe, fese
Etiopatogeneza: infecţie exogenă, profundă, reparaţie cicatricială, teren debilitat
organic (IVC, diabet)

25
Clinica şi evoluţie: edem, bulă flască, plată, crustă negricioasă (halou congestiv)
ulceraţie neregulat-ovală, cicatrizare cu halou hiperpigmentar
Diagnostic diferenţial:
- impdetigo
- sifilide terţiare ulceroase
- tuberculide necrotice
- furundul

TURNIOLA

Sindrom de fond:
- bule periunghiale, dureroase, evoluţie rapidă
Clinică şi evoluţie: bule, periunghiale, se instalează şi se sparg rapid, eroziuni
dureroase
Diagnostic diferenţial:
- perionixis streptococic
- perionixis candidozic
- perionixis stafilococic

PERIONIXIS STREPTOCOCIC

Sindrom de fond:
- edem
- eritem
- microulceraţii periunghiale
Etiopatogeneza: streptodermie de echilibru între macro şi microorganism
Clinica şi evoluţie: fenomenele celsiene locale se instalează progresiv
Diagnostic diferenţial:

26
 - turniola
- herpes predigital şi digital
- perionixis candidozic
- perionixis stafilococic

CHEILITA ŞI ANGULUS STREPTOCOCIC

Sindrom de fond:
- congenstie
- edem
- eroziune
- fisuri şi cruste la nivelul buzelor şi comisural
Etiopatogeneza:
- exogena: gingivita sau rinita
- alergic: fracţiunile antigenice şi toxinice ale streptococului
Clinica şi evoluţie: buza inflamata total sau doar comisural, dureri locale, fisuri în
pliul comisural
Diagnostic diferenţial:
- cheilitele candidozice
- cheilitele glandulare
- cheilitele keratozice – actinice

PTIRIAZISUL ALB

Sindrom de fond:
- pete lenticulare acrome, faţă, descuamarea fină furfuracee, la copii focare ORL

27
Etiopatogeneza: mecanism alergic la sensibilizare la distanţă faţă de un focar
amigdalian , streptococic, adenoidian
Clinica şi evoluţia: pete numulare 2 – 4 cm., contur imprecis, descuamaţie
ptiriazică
Diagnostic diferenţial:
- vitiligo
- ptiriazisul verzicolor

TINEA AMIANTACEE

Sindrom de fond:
- descuamaţia cenuşie, abundentă în p.p. a capului cu scuame pluristratificate
Etiopatogeneza: mecanism alergic similar eczemelor, posibil inoculare directă
Clinica şi evoluţie: în p.p. a capului, depozite scuamoase, gri albicioase, stratificate
ca azbestul
Diagnostic diferenţial:
- psoriazic capitis
- eczema seboreica
- pitiriazis simplex capitis
- dermite de contact ale p.p. a capului

ERIZIPEL

Sindrom de fond:
- tumefacţie în placard reliefat la periferie
- dureri locale
- debut acut cu febră, frisoane
- localizare la gambă şi faţă
Etiopatogeneza: limfangită reticulară a dermului, căile de inoculare

28
Clinica şi evoluţie: febră, frisoane, placă erizipelatoidă, evoluţie 8 – 12 zile, VSH,
ASLO
Localizare: faţă, M.I.
Diagnostic diferenţial:
1. dermoepid.
2. vascularitate

DERMATOZE VIROTICE

Datorită inducerii de reacţii generale şi viscerale stud în patologia infecţioasă.

Virozele cutanate (virus restrictiv dermatologic) sunt provocate de virusuri.
- Papova
- Herpes virus
- Pox-virus
Clasificarea afecţiunilor virale d.p.d.v. clinic şi patogenic:
I. dermatoze virotice propriu-zise primar-cutanate: intrare cut. Şi mucoase
1. Epidermoviroze:
A. Hiperplazie:
- - veruci plane juvenile
- veruci vulgare
- condiloame acuminate
B. Degenerative: - moluscum contagiosum
c. Exudative :
- nodulii mulgatorilor
- ectima contagioasa
- boala Mollaret (zgârieturii de pisică)
-Eritemul veziculos cu stomatită
- vaccina

29
2. Epidermoneuroviroze
- herpesul
- zona Zoster
- aftelel bucale şi genitale
- pustuloza varioliformă Kaposi- Juliusberg

II.Dermatoze virotice simptomatice ( ce apar în cadrul febrelor eruptive virale)

- variola
- varicela
- rubeola
- parotidică epidemică
- adenoviroze, gripa
- febra tifoidă

III.Dermatoze de etiologie virotică foarte probabilă:

- S. Reiter
- S. Bechet
- E. Polimorf
- Acroeritemul papulos Gianotti – Crosti
IV. Dermatoze de etiologie virotică ipotetică: Penfigus

EPIDERMOVIROZE

Veruci vulgare: papule dure şi rugoase la palpare, plate, gălbui, grupate, digito
plantar, dosul mâinii
Etiopatogeneză: virusul papova, hiperplazie epidemică, autoinoculabile
Clinica şi evoluţia: papule keratozice, punctiforme, granuloase, monezi, suprafaţă
rugoasă, nedureroase, neinflamatorii. Degete, dorso-palmar, periunghial, coate,
genunchi
Topografic:

30
-Cele plantare: dureroase la mers,
-pielea capului – excrescenţe în mănunchiuri digitale
- pleoape, faţă – filiforme
- spate gât, persoane în vârstă – seboreice, senile
- se pot înmulţi sau vindeca spontan
Diagnostic diferenţial:
1. veruci plane juvenile
2. clavusuri plantare
3. fibroame în pastilă
4. TBC verucos
1. diatermocoagulare
2. crioterapie
3. ac. salicilic, lactic 20 – 20 %
4. Metionina

VERUCI PLANE JUVENILE

Sindrom de fond:
1. papule mici, plate gălbui, grupate, faţă şi dosul mâinii
Etiopatogeneza: V. Papova, hiperplazie epidemică, probabil autoinoculabile
Clinica şi evoluţie: la debut proeminenţe plane de talie mică 3 – 4 mm, netede sau
rugoase. Culoare galbenă, xantomatoasă, faţă, bărbie, frunte, dosul mâinilor
Diagnostic diferenţial:
1. veruci vulgare
2. hidradenoame eruptive
3. mastocitoza cutanată
4. xantomul
Tratament:
1. diatermocauterizări
2. keratolitice

31
 3. sol.iodate

CONDILOAME ACUMINATE

Sindrom dif.:
1. formaţiuni vegetante, conopidiforme sau polilobate, grupate sau confluente
genital sau perioral.
Etiopatogeneza: V. Papova la bărbaţi sunt favorizate uneori de fimoza; la femei pe
fondul unei secreţii, transmitere sexuală frecventă periclitoridian, labiile mari, şanţ
b.
Clinica şi evoluţia: la debut vegetaţii elevate punctiforme, tumorete vegetante
izolate sau grupate suprafaţa mamelonată, creasta de cocoş, moi
Diagnostic diferenţial:
- condilioame late
- epitelioame ulcerovegetante
- limfangioame
Tratament:
1. diatermocauterizarea
2. criochirurgia
3. Podofilina 33 % în alcool diluat

MOLUSCUM CONTAGIOSUM

Sindrom de fond: tumorete hemisferice, ombilicate central, conţinut semilichid pe

trunchi şi perigenital la tineri şi copii.
Etiopatogeneza: pox virus, contaminarea directă sau de la băi, piscine
Clinica şi evoluţie: tumorete bine delimitate, proeminente hemisferic, 3 -4 mm
diametru perlat, strălucitoare, ombilicare centrală, ferme, la înţepare o picătură
semilichidă ca o magnă ccalcaroasă.
Diagnostic diferenţial:

32
 1. varicela
2. stafilocociile foliculare
3. veruci vulgare
Tratament: chiuretajul, extirpare

2. EPIDERMONEUROVIROZE

HERPESUL

Sindrom de fond: erupţie veziculo- eritematoasă grupa în buchet, localizată,

însoţită de senzaţie de arsură,
Etiopatogeneza: virusul aflat în stare latentă, patogen în tulburări digestive, focare,
ciclu menstrual. La copii calea de pătrundere, cutaneo-mucoasă sau respiratori.
Clinica şi evoluţie: arsură, prurit, buchet de vezicule, eroziuni, cruste 6- 7 zile se
vindecă integral. Adenopatie satelită inflamatorie, dureroasă frecventă. Stare
generală alterată, cefalee, astenie, febră, mialgii.
Diagnostic diferenţial:
1. aftele bucale
2. aftele genitale
3. zona uoster
4. eritem polimorf
Tratament: nitrarea veziculelor, Acyclovir ung.

ZONA ZOSTER

Sindrom de fond:
1. erupţie veziculoasă, dispusă în buchet, arsuri şi dureri

33
Etiopatogeneza: herpes virus a cărei virulenţă creşte în hipoavitaminoze, TBC,
tumori, contagiozitate redusă, imunitate durabilă.
Clinica şi evoluţia: astenie, cefalee, arsuri şi dureri pe traseul erupţiei, vezicule
grupate în buchete, altele izolate, cruste gri maronii, leucodermie posteruptivă.
Localizări: intercostal, cervico-brahial, occipital, treigeminal
Evoluează: hemoragică, necrotică, paraneoplazică.
Diagnostic diferenţial:
1. herpesul
2. dermita de contact
3. eczema papulo-veziculoasă
4. I:M: colico-renală
Tratament: pudraj, misturi antipruriginoase (mentol, camfor 0,5 – 1 %).
Corticoterapia este C.I. analgice, antinflamatoare, Acyclovir, Brivudin

AFTELE BUCALE ŞI GENITALE

Sindrom de fond:
1. ulceraţii perfect rotunde, acoperite cu un depozit gălbui difteroid,
înconjurate de un halou eritematos, dureroase, localizate pe mucoasa bucală,
genitală
Etiopatogeneza: posibil virus (herpes virus) leziunile sunt legate de consumul unor
alimente: lapte, nuci, focare digestive, enterocolite cronic.
Clinică şi evoluţie: vezicule, ulceraţii 4 – 5 mm până la 1 cm, rotunde, ovalare,
fond slăninos, halou eritematos, dureroase, adenopatie inflamat., caracter
recidivant 1 puseu la 8 – 10 zile.
Localizare: mucoasa obrajilor, dosul limbii, şanţul gingivo vestibular, mucoasa
genitală.
Diagnostic diferenţial:
1. Herpesul
2. Pemfigus

34
 3. Candidozele mucoaselor
4. Simfilomul primar
5. Eritem polimorf
Tratament: gargarisme antiseptice, badijonare cu glicerină boraxată 5%, nitratarea
1%, corticoterapia generală în doze, antiseptice intestinale.

DERMATOZE ALERGICE

Clasificarea dermatozelor alergice se poate face în funcţie de mai multe criterii:

1. Tipul urticarian:
- urticariile acute şi cronice de orice etiologie
- edemul angioneurotic
2. Tipul ecezematos
- eczema acută şi cronică
- eczema atopică
- dishidroza
- eczematidele
- neurodermita
3. prurigo-prurit
- prurigo acut şi cronic al adultului
- strofulus
- prurigo herba
- prurigo nodular Hyde
- pruritul localizat
- pruritul difuz
4. Tipul vasculitic:
A. Dermic: vascularitele nodulare
- prurigo ecezmatoidă
- purpura Schoenlein Henoch
- eritem polimorf

35
B. Hipodermic:
- eritem nodos
Eritem indurativ Bazin
Hipodermite nodulare subacute
C. Sistemice: Vascularite cutaneo-mucoase
Etiopatogeneza: factorii declanşaţi (atg) provoacă apariţia unor factori
imunoreactivi (antigeni).Contactul atg.-Atc. Este o reacţie ce generează
numeroase fenomene patologice la nivelul vascular, celualar, interstiţial, subcelular
Alergeni:
- exoalergeni
- endoalergeni
Originea:
- alimentară – trofoalergeni
- respiratorie – pseudoalergeni
- medicamentoasă – farmacoalergeni
- biologică – bioalergeni
Endoalergenii provin din: focare infecţioase cronice (ORL, stomat., urinară)
Autoalergenii – degradarea structurilor proteice proprii
Atg. Se cuplează cu atc., reacţia atg-atc realizează un complex de manifestări
umorale tisulare, celulare
Atc. Sunt gamaglobuline serice sau tisulare denumite imunoglobuline grupare în:
igG, igM, igA, igE, igD. Cele patru grupe de reacţii alergice sunt descrise de Gell
şi Coomb.
1. Tipul 1- denumit al reacţiilor anafilactice – alergii de tip imediat cuprind
urticariile, atopia, astmul şi şocul anafilactic
2. Tipul 2 al reacţiilor citotoxice – conflictul atg-atc are loc pe membrane
celulare, în celulele roşii
3. Tipul 3 grupeză reacţiile prin complexe imune atg – atc
4. Tipul 4 este al reacţiilor mediate de limfocite

36
Diagnostic de laborator: teste cutanate, fie percutanate, scarifiare, înţepare, i.d.,
Testul epicutan – indicat în erupţiile de tip eczematos.
Cutireacţia – introducerea alergenului în profunzime prin diferite tehnici,
Transferul pasiv al sensibilizării.

URTICARIA

Sindrom de fond: plăci urticariene de formă şi dimens. Variate, pruriginoase, cu

instalare rapidă şi disparitia in 24 ore

Eczemele
Sindrom de fond: leziuni grupate sau confluate in placi de tip papulo-veziculo-
crustos, scuamo-crustos sau hiperkeratozic cu lichenificatie, in functie de faza in
care se afla afectiunea, constant insotite de prurit rebel
Etiopatogeneza: asemănătoare celei din urticarie (ORL, stomat., gastrice,
hepatice)
- externi: microbieni(strepto-stafilococi), micotici, chimici
eczeme endogene şi exogene, nu corespunde realităţii, iniţial simdromul e
monoetiologic, devine polietiologic
se încadrează în reacţii alergice de tip întârziat în inflamaţia epidermului,
spongioza şi veziculaţia, vasodilatiaţia şi edemul în dermul superficial.
Clinica şi evoluţia:
1. stadiul eritemato-edematos
2. veziculaţie
3. s. De zemuire
4. crustos
5. scuamos

37
 6. keratotozic fisurativ lichenificat: eczema numulară; eczema papulo-
veziculoasă; eczema palmo-plantară-veziculaţie de tip dishidrotic; eczema
pliurilor –zemuire; eczema feţei –edem palpebral
Diagnostic de larorator: baterii de teste: la pneumoalergeni, trofoalergeni,
farmacoalergeni, microbieni, micotici şi chimici.
Tratamentul:
1. General . corticoterapia doze mijlocii în doze descrescânde. Asanarea
focarelor infecţioase, candidozice, helmintice, antialergice, antihistaminice.
2. Local – în faza acută – antiseptice ac. Boric 3 %, rezorcină 0,5 g, borax 3 %,
ulterior unguente cortizonice cu adaos antibiotic, Negamicin,Eritromicină;
fazele cronice: gudroane reductoare, keratolitice, oleul de cad 10 – 40 %,pix
10 – 20 %, cortizonice: Locacorten-tar, Locasalen

DISHIDROZA

Sindrom de fond vezicule cu plafon gors, mari, pruriginoase, dispuse simetric,

digitopalmar, plantar cu evoluţie acută
Etiopatogeneza focare micotice, microbiene, tulb. Digestive, atopice
Clinica şi evoluţia: debut acut, puseu unic sau succesive,vezicule pe feţele laterale
ale degetelor palmelor sau scobitura a unor vezicule, izolate, confluente, plafon
gros, recidivează
Diagnostic diferenţial:
1. eczema palmo plantară
2. dermatita de contact
3. epidermofiţiile
Tratament: decelarea focarului endo sau exogen, băi antiseptice, cortizonice

ECZEMATIDELE

38
Sindrom de fond: leziuni eritemato-scuamoase, vag.purpurice, slab pruriginoase în
medalioane sau figurate.
Etiopatogeneza: reacţii secundare faţă de un focar infecto-alergic primar, fie
cutanat, fie excutanat (ORL, stomat.)
Clinică şi evoluţie: debut insidios, prurit lejer, forma ovalară sau policiclică, contur
imprecis delimitat. V. Punctate, granuloase, medalioane 1-3 cm.
Se disting patru varietăţi clinice:
- ptiriaziforme – roze palid,scuamoase, extremităţi
- psoriaziforme,scuame groase albe
- seboreice figurate presternal, interscapular, p.p. a capului
- purpurice – descuamare fină, ptiriazică, trunchi, membre
Diagnostic diferenţial
- ptiriazis rozat Gilbert
- Psoriazisul
- Parapsoriazis în plăci
- Lichen plan
- Herpes circinat
- Sifilide papulo- scuamoase
Tratament: tratarea focarului primar, ung. Cortizonice, antiseptice blânde,
antibiotice, ultraviolete

NEURODERMITA

Sindrom de fond: placă sau plăci cu contur imprecis, lichenificate, îngroşate,

discret eritematoase acoperită adesea de escoriaţii, cruste, grataj
Etiopatogeneza: reacţie dintre eczemele cronice lichenificate şi afecţiunile
papuloase de tip prurigo, teren de disfuncţie ovariană,neurotice, anxioase

39
Evoluţie: plăci ovalare , neregulate, contur imprecic, diam. 5- 10 cm., suprafaţa
haşurată, brăzdată de şanţuri care se întretaie determinând un desen cutanat
haşurat.
Locallizare: reg.cefei, poplitee, suprasclapulară, perineo scrotală, rădăcina coapsei.
Diagnostic diferenţial:
1. eczema cronică
2. prurigo
3. sclerodermie în plăci
4. lichenul plan
Tratament:
1. antipruriginoase, mentol, camfor 0,5 – 1 % în sol.alcoolică
2. cauterizare chimică prin badijonări cu ac.tricloracetic 20 % sau hidroxid de
K 40 %
3. crioterapue cu zăpadă carbonică
4. roentgen terapie, cortizonice, reductoare

ERITEMUL POLIMORF

Sindrom de fond:
1. Leziuni eritemato-edematoase papuloase, rotunde deprimat central
2. Leziuni erozive bucale şi/sau genitale
3. Febră, atralgii, VSH mărit, episod anginos
Etiopatogeneza: boala încadrabilă în reacţiile de tip III – complexe imune, focare
amigdaline, dentare, sensibilizări medicamentoase: antibiotice, biseptol,
paracetamol
Clinica şi evoluţie:debut acut, febră, cefalee, adenomie, angină acută erupţie
eritemato-papuloasă în elemente numulare,deprimate central (cocardă) la nivelul
mâinilor, faţă gât, membre.centrul poate deveni veziculo-bulos (herpes iris).La
mucoasele bucal, genital, eroziuni policiclice, depozite crustoase la buze.
Evoluţia: 2-3 săptămâni, s.Stevens-Johnson

40
Diagnostic laborator: VSH mare, netrofile ASLO, fibrinogen
Diagnostic diferenţial:
1. eritem nodos
2. vascularite dermice
3. eczemă în plăci
Tratament: general: corticiterapie 8 – 10 tablete Superprednol în forme grave. Nu
este necesar în forme uşoare
Etiologia infecto-alergică: antibioterapie, cortizonice local

GRUPUL PRURIGO

Sindrom de fond:
1. papule
2. papulo vezicule
3. escoriaţii
4. prurit crescut
5. evoluţie acut sau cronic
Etiopatogeneza: mixtă tipul 1 anafilactic şi tipul 2 eczematos
Factori: praful de casă, alergeni alimentari, helmintici, tulburări digestive, atopia
Clinica: predominanţa elementului papulos fata de cel exudativ, veziculos
1. prurigo acut infantil (strofulus) la copii de 2 ani, papule centrate de vezicule
pe gambe, coapse, fese, plante pruriginoase, excoritaţii grataj,cruste,
elemente urticariene.
2. prurigo acut al adultului:aspect morfoclinic identic, legat ueori de sarcină, de
expunere la soare cu leziuni în zonele expuse la soare, rebele la tratament
3. prurigo cronic infantil: două variante (individualitatea lor se şterge)
a. prurigo Besnier - eritemato papulo veziculoase, tendinţă de
lichenificare, plicile poplitee, cot, simetric faţă , mâini, atopie

41
 b. Pr.Hebra – papule infitrate cu vezicule grupate în plăci, pe feţele
extensorii ale membrelor superioare şi inferioare, prurit foarte,
lichenificarea, pigmentarea, piodermizarea leziunilor iniţiale
4. prurigo cronic al adultului – se poate localiza pe faţă, membre, prurit, grataj,
excoriaţii, uneori apar elemente nodulare (PP nodular Hyde) gambe. Laba
piciorului
Diagnostic diferenţial:
1. eczemă
2. varicelă
3. scabia
4. lichem plan
5. reticuloze cutanate
6. Boala Hodgkin
7. neurodermita
Tratament:
1. corticoterapie doze mici
2. antihistaminice
3. desensibilizare (praf, polen, la cazurile cu etiologie precizată)
4. local: locţiuni alcoolice fenolate 1 %, rezorcinate 2-5 %, mentol !%
5. cure heliomarine, balneoclimeterice
6. PUVA în forma cronică,lichenificiată a adultului

ERITEMUL NODOS

Sindrom de fond:
- nodozităţi hipodermice, acute, simetrice pe gambe roşii violacee, dureroase
spontan şi la palpare
Etiopatogeneza: vascularită hipodermică, reacţie tip III, complexe imune, infecţia
TBC la copii şi adulţi tineri aprox. 80 % streptococ β hemolitic focare ORL.

42
Clinică şi evoluţie: febră, artralgii, astenie, tumefacţii nodulare, ferme, păstoase,
coloraţie roşie violacee pe faţa anterioară a gambelor, numărul elementelor 5– 10
Evoluţia 2 – 3 săptămâni, luând aspect contuziform
Diagnostic de laborator: IDR la tuberculină, ASLO, fibrinogen, VSH, Rx: prima
infecţie bacilară
Diagnostic diferenţial:
1. eritem indurat Bazin
2. Hipodermite subacute
3. Erizipel
4. Flebite şi periflebite
5. sarcoidoza
6. Contuzii, hematoame
Tratament:
1. etiologic: antiinflamatorii nesteroidiene, unguente cortizonice. În forme
persistente IK – 1 g/zi

DERMATOZE CONJUNCTIVE AUTOIMUNE

Colagenoze – degerescenţă fibrinoidă hipergamaglobulinemie, răspuns favorabil la

corticoterapie – grupează lupusul eritematos, sclerodermia, poliartrita reumatoidă,
panarterita nodoasă.
Clasificare: ţinând cont de extinderea fenomenelor cutanate:
A. afecţiuni cu caracter difuz sau sistematizat.
1. sclerodermia progresivă
2. dermatomiozita
3. lupus eritematos sistematic
4. poliartrita reumatoidă
5. panarterita nodoasă
6. sindrom Sjogren-Gougerot
7. S.Sharp

43
8. Overlapping Sindrome – colagenoze de graniţă sau nedeterminate

B. Afecţiuni cu caracter localizat

1. sclerodermia localizată ( în plăci, în bandă, picături)
2. lupus cronic localizat sau diseminat
3. noduli reumatici
4. arterită temporală (B. Horton)

SCLERODERMIA PROGRESIVĂ

Sindrom de fond:
1. Induraţie cutanată scleroasă (faţă, mâini)
2. artro-mialgii, semianchiloze interfalamgiene
3. S. Raynaud
4. S. Esofagian
5. Ev. Cronică progresivă
Etiopatogeneza: colagenoza majoră
Factori favorizanţi: fizici, infecţioşi, virali
Clinica şi evoluţie: insidios, prin fenomenul Raynaud, cu acrocianoză,
acroparestezii în sezonul rece, faţă, mâini tegument indurat, întins, fixat, retractat,
pliul cutanat greu de reprodus.
Facies prin lagoftalmie secundară, ştergerea cutelor de mimică, „icoană bizantină”.
Fanta bucală dacă se ingustează – microstomie cu striuri radiale peribucale.
Mâini, degete efilate, semianchiloză, semiflexie, sclerodactilie, calcinoză,
teleangectazii, sindrom C.R.E.S.T.
Modificări: viscerale, esofagiene, reflux gastro-esofagian,pulmonare-
sclerointerstiţiale, mai puţin miocardice, renale, hepatice.
Evoluţie benignă la femei 20 – 25 ani, la bărbaţi evoluţie 2 -3 ani (forma malignă).
Diagnostic de laborator:

44
 1. biopsia (musculară), cutanată, modificări arterialocapilare, ale colagenului
specifice
2. pletismografia digitală: unde plate cu absenţa undei dicrote
3. Ba pasaj: atonie şi dilataţie esofagiană
4. Teste imunoserologice pozitive
5. aminoaciduria modificată – hidroxiprolinie
6. radiografia mâinilor: osteoporoză cu osteliză disatală a falandelor
Diagnostic diferenţial:
1. sclerodermul Buschke
2. sclerodermomiozită
3. B. Raynaud
4. poliarterita reumatoidă
5. scleromixedemul Arndt-Gottron
Tratament:
1. în general: vasodilat. (Nifedipina) cure de penicilină, citostatice, prep.iodate,
Penicilamina, Colcichina 1-2 mg/zi, plasmofereza şi fotofereza
extracorporală superioară penicilamină.
2. local: revulsive, emoliente, ung.cu heparină, hialuronidoză, ionizări,
fizioterapie

DERMATOMIOZITA

Sindrom de fond:
1. mialgii cu scăderea forţei musculare
2. plăci eritematoase, violacee, palpebrale, periorbitare
3. ridicarea braţelor şi mersul sunt anevoioase
Etiopatogeneza: conflictul autoimun, edem, distrofie, degenerescenţa fibrinoidă,
fibrozare

45
Clinica şi evoluţia: febră, adenomie, inapetenţă, scădere ponderală, mialgii,
fatigabilitate crescută la urcatul scărilor, la ridicarea braţului ( semnul pieptănatului
sau scrisului la tablă)
Compresiunea maselor musculare, dureri, apar placarde eritematoedematoase în
regiunea palpebrală periorbitară simetric în aripă de fluture, obraji, spate, coapse,
extremităţi superioare.
Disfonie, tulburări de glutiţie şi de masticaţie
Evoluţie rapidă: Wagner-Unvericht sau cronică Petges-Clejat.
Afecţiune para neoplazică: cancer col uterin, esofag, stomac, colon
Diagnostic de laborator:
1. biopsia musculară, edem, degenerescenţa fibrelor musculare
2. EMG: trasee larg etalate, subvoltate polifazice.
3. creatinurie
4. modificări enzimatice: transaminaze, aldoloza, lactic dehidrogenoza, creatin-
fosfochinaza.
5. EKG: modificări miocardice
Diagnostic diferenţial:
1. lupus eritematos
2. sclerodermia
3. poikilodermia
4. periarterita nodoasă
Tratament:
- vitamine, corticoterapia în doze medii, citostatice
Alternative: Plasmofereza, ciclosporina, i.v.imunoglobuline

LUPUS ERITEMATOS SISTEMIC

Sindrom de fond:
1. febră, stare generală alterată
2. artalgii cu tumefacţii articulare

46
 3. pete eritematopurpurice de dimensiuni diferite la faţă, buze, gât, membre
superioare
4. simptome ale afectăţii viscerale, renale, miocardice, pleuro-pulmonare
Etiopatogeneza: sindrom complex de autoagresiune ce întruneşte elementele
recaţiei alergice de tip III – complexe imune tip II citotoxic şi tip I anafilactic.
Factori declanşatori: expunere la soare, infecţii microbiene, virale, sarcina,
medicamente, vaccinări.
Clinica şi evoluţia: debut acut, febril, cu astenie, inapetenţă scăzută ponderală,
atralgii, mialgii şi fenomenul Raynaud al extremităţilor sunt frecvente. Pete
eritematoase, congestive, uşor violacee, pete ertemato-purpurice, edematoase,
teleangectazii, plăci eritemato-scuamoase dispuse la faţă, gât, piept, mâini.
Enantem bucal, pete purpurice infiltrative, la nivelul buzelor, simptom visceral
aparţin afectării organice în cauză. Bronhopneumonie, pleurezie, endocardită,
hepatită lupică cu splenomegalie.
Diagnostic de laborator:
1. VHS mărit
2. anemie
3. leucopenie
4. trombocitopenie
5. hipergamaglobulinemie
6. evidenţierea celulelor LE
Diagnostic diferenţial:
1. periartrita nodoasă
2. vascularite alergice
3. eritem poliform
4. dermatomiozita
5. stări infecţioase septicemice
Tratament: corticoterapie, antipaludice de sinteză, imunosupresive, interzicerea
expunerii la soare

47
LUPUS ERITEMATOS CRONIC

Sindrom de fond:
1. plăci unice sau multiple nepruriginoase, activate de soare, acoperite de
scuame aderente, ascunzând atrofia şi teleangiectaziile, localizare la faţă
Etiopatogeneza: boală lupică considerată unitară, variante, acută,cronică ale
aceluiaşi proces patologic.
Poate varia în formă sistematică, stabiliza în formă cronică.
Clinică şi evoluţia: vara după expunere la soare, plăci eritematoase, relifate, bine
delimitate, nepruriginoase, nedescuamative. În evoluţie se pot acoperi de o scuamă
aderentă pe faţa profundă, o serie de prelungiri filiforme, hiperkeratozice, scuame
în limbă de pisică. Sub scuamă, depozit scuamos abundent sau hiperkeratozic,
verucos, atrofie, modificări de tip vitiligoid sau hiperpigmentar.
Evoluţie atrofocicatriceală: caracter distructiv cu mutilări ale nasului sau
pavilionului urechii.
Degenerescenţa malignă în epiteliom spinocelular este rarisimă.
Diagnostic de laborator:
1. Biopsia cutanată – atrofie: hiperkeratoză foliculară; dilataţia vaselor;
infiltrat. Celular limfocitar
2. Pozitivarea testelor de laborator: VSH crescut,celule LE crescute
Diagnostic diferenţial:
1. dermatomiozita
2. lupus vulgar
3. erizipelul feţei
4. eritem poliform
5. infiltrat limfocitar benign Jessner-Kanof
6. limfadenoza cutanată benignă
7. epiteliom bazocelular

48
Tratament:
1.General: corticoterapia, antipaludice
2. Local: pomezi cortizonice (Ultran, fluocinolon), criocauterizarea, pomezi
keratolice, creme fotoprotectoare

SCLERODERMIA LOCALIZATĂ

Sindrom de fond: leziuni sclero cicatriciale sau sclero atrofice cu chenar eritemato-
violacee (Liliac Ring) dispuse în picături, plăci sau benzi, zoniforme.
Etiopatogeneza: argumente clinice, histologice, imunologice pledează pentru
unicitatea procesului morbid în sclerodermiile difuze, sistemice şi cele localizate
Clinica şi evoluţie: trei forme clinice distince:
1. sclerodermia în picătură, mici leziuni indurative, scleroase, lichenoide,
trunchi evol. Atrofie discretă.
2. sclerodermie în plăci, elemente mai mari 3 – 8 cm. De culoare vag gălbui,
indurate scleroase conturate de un chenar liliachiu,scăzute la număr 2 – 6 pe
trunchi
3. sclerodermia în bandă – aspectul liniar al plăcilor indurate ce sunt bine
delimitate, cu acelaşi chenar violaceu, localizări dese în regiunea frontală,
brachioantebrală, coapsa, gamba, rar intercostal.
În toate formele se parcurg trei faze: eritematoase, indurative şi atrofice.
Diagnostic de laborator:
1. biopsia – hiperplazia crescută a colagenului şi o crescută participare
muculară la periferia leziunii
2. testele imunoserologice pot fi pozitive, ceea ce indică intricarea cu forma
sistemică a bolii
Diagnostic diferenţial:
1. lichen scleroatrofic
2. parapsoriazis în plăci
3. atrofodermia Passini-Pierini

49
Tratament: general cu Griseofulvină, vasodilatatoare, corticoizi topici, D-
penicilamina, Colchicina, Fenitoina,fizioterepia, ionizări, ultrasunete

DERMATOZE BULOASE

Clasificare: criteriu etiopatogenetic pare să fie cel mai utilizabil în împărţierea

acestor dermatoze:
1. dermatoze buloase prin factori exogeni
- mecanici: bule traumatice
- fizici – arsuri de gr Ii şi II, degeraturi, radiodermite, fotodermat
- chimici – dermatite de contact buloase
- toxice - înţepături de insecte
- infecţioşi – erizipel bulos, ectima, pemfigus streptococic
2. Dermatita buloasă prin factori endogeni:
- alergice – eritem poliform, f.buloasă, urticaria buloasă, B.Duhring-Brocq,
pemfigoidul bulos
- dismetabolice – epidermoliza buloasă, pemfigusul Hailey-Hailey
- neprecizate – (virale, autoimune), pemfigusul vulgar

PEMFIGUSUL

Sindrom de fond:
1. bule serocitrine nepruriginoase, nedureroase, pe tegument indemn fără
tendinţă la vindecare
2. eroziuni bucale dureroase, ischemice cu contur albicios, franjuros, trenante
3. stare generală alterată,evoluţie recidivantă
Etiopatogeneza: originea virală şi autoimună (evidenţierea prin imunofluorescenţă
a autoanticorpilor) intercelulară epidermică
Acantoliza epidermică – bule intramalpighiene.

50
Clinica şi evoluţie: debut acut, bule în creştere pe tegument sănătos cu conţinut
serocitrin, mărime favorabilă. Se pot localiza oriunde pe trunchi, extremităţi,
eroziuni, cruste gri meliferice stratificate. Erupţia are caracter recidivant, leziuni
pigmentate reziduale. Trecerea cu degetul a unui teritoriu aparent indemn, bule S.
Nikolsky. Evoluţie focare bronhopneumonice, i.hepatomegalie, deces 1 – 3 ani.
Forme clinice:
1. pemfigus vegetant: marile pliuri aspect papilomatos vegetant
2. pemfigus foliaceu – bule flasce rapid extensive , aspect pseudoeritrodermie
descuamativă.
3. pemfigus seboreic – bule mici pe zone seboreice, faţă, spate, cruste gălbui
groase imită un vespertilio din Lupus Eritematos
Diagnostic de laborator:
1. citodiagnosticul – Tzank – frotiu raclaj din fundul unei eroziuni
col.G.Giemsa – celule acantolitice, rotunde, talie mare, hipercrome şi izolate
datorită lipsei filamentelor intercelulare.
2. biopsia – bula sediu intramalpidian, celule acantolitice
Diagnostic diferenţial:
1. D.H.Duhring Brocq
2. eritem poliform bulos
3. pemfigoid lever
Tratament
1. general: corticoterapia, doze mari şi lent descrescânde a dus la modificarea
radicală a prognosticului, prelungind evoluţia cu 10-12 ani.Doze de 3
mg/kgcorp, până la epitelializarea bulelor, apoi scăderea progresivă
citostatice (Metotrexat) în asociaţie.
2. local: nitratarea eroziunilor, prudaje antiseptice, v.genţiana 1 %, pomezi
cortizonice.

51
DERMATITA HERPETIFORMĂ DUHRING BROCQ

Sindrom de fond:
1. bule grupate în mănunchiuri herpetiforme pe fond eritematos, sau urticat
2. prurit,senzaţie de arsură
3. leziuni bucale absente
4. stare generală bună, evoluţie benignă
Etiopatogeneza: boala este considerată o reacţie alergică la alergeni alimentari
(gluten), helmintici, medicamentoşi, tumorali, s.malabsorbţie intestinală.
Clinica şi Evoluţie: debut de prurit, arsură, erupţie eritemato urticariană pasageră,
persistentă.
Apar bule largi serocitrine, grupate herpetiform pe plăcile sau placardele eritemato
urticariene, spargere, eroziuni, cruste, epitelializarea leziunilor, maculopigmentare,
cicatrici. Atrofie,Nikolsky negativ. Lipsesc leziunile bucale, stare generală
nealterată.
Evoluţie benignă, recidivantă. Sensibilitate la preparatele iodate ce provoacă
constant reactivarea leziunilor.
Biopsia cutanată – s. Profund dermoepidermic al bulei.
Diagnostic diferenţial:
1. pemfigusul
2. pemfigoidul bulos
3. eczema
4. herpesul
5. eritemul poliform bulos
6. urticaria buloasă
Tratament:
1. general: corticoterapia doze mijlocii, antihistaminice, antialergice;Dapsona
2. local creme atb., badijonari antiseptice,mixturi antipruriginoase şi
antimicrobiene. Spargerea bulelor, nitrarea fundului acestora, pudraje
secative

52
 3. dietă fără gluten

EPIDEMOLIZA BULOASĂ

Sindrom de fond: bule largi extinse, conţinut clar sau sanghinolent ce apar după
naştere, în zonele traumatizate mecanic, cronic
Etiopatogeneza: are caracter genetic – fragilitate excesivă a sistemului filamentos
epidermic şi a sistemului elastic dermic
Clinica şi evoluţie: la câteva zile, săptămâni după naştere, la traume minore apar
bule cu conţinut clar, apos, eroziuni, cruste, pigmentare, formă benignă, forma
simplă a bolii. În apariţia din forma distrofică apar bule inclusiv la adult lăsând
sechele, cicatrici retractile, atrofie epidermică, distrofie actodermică
complexă,căderea unghiilor, alopecia difuză, leziuni dentare.
Diagnostic diferenţial:
1. pemfigus
2. dermatită Duhring-Brocq
3. distrofiile congenitale
Tratament:
General: corticoterapie, doze medii, antipaludice de sinteză, vitamina E doze mari
Local: epitelizante, antibiotice, sedative, după caz.

Dermatoze scuamo-keratozice

Lichenul plan

SF 1 Eruptie eritemato-papuloasa, plana, grupata, lucioasa(violaceu), fin

scuamoasa

53
2 Dispozitie simetrica (in general) la antebrate, flancuri, lombe, mucoasa bucala.

3 Prurit de intensitate ridicata

Etiopatogeneza: Teoria neuro-vegetativa – aparitia la persoane neurotice, emotive,

anxioase, declansarea dupa socuri sau traume psihice.

Clinica si evolutie:
- debut subacut, fetele flexorii, gatul mainii, antebrate, regiunea lombosacrata,
flancuri
- papule rosii-liliachii stralucitoare, grupate sau confluate, cu dispozitie liniara pe
traiectul unui traumatism – fenomenul KŐBNER
- ungerea papulelor cu ulei de parafina -» desen albicios -» striatiile lui
WICKHAM
Cavitatea bucala – ultimii molari, simetric, mucoasa prezinta un desen albicios,
leucoplaziform, imitand o arborizatie de feriga
Evolutia -» eroziuni -» neoplazie

Variante clinice:
1 Lichen plan pigmentar – pigmentatia melanica a leziunilor
2 Lichen plan bulos
3 Lichen plan verucos
4 Lichen plan liniar
5 Lichen sclero-atrofic
6 Lichen nitidus
7 Lichen plan peripilar ( apare in pielea paroasa a capului cu alopecie)
8 Lichen plan acut eruptiv

Diagnostic laborator: biopsia cutanata- hiperkeratoza

- hipergranuloza
- hiperacantoza
- infiltrat limfo-histiocitar in banda in dermul
superficial
Diagnostic diferential 1 psoriazis gutat
2 sifilide papuloase secundare
3 Lichen scrofulosorum
4 scabia
5 leucoplazia bucala
6 pitiriazis rubra-pilaris

Tratament: general: - corticoterapie doze medii

- izoniazida 2 – 3 luni
- tetraciclina 1-2 g / zi, 3-5 saptamani
- griseofulvina

54
 - antihistaminice ( simptomatologie
pruriginoasa)
- sedative si ganglioplegice
- retinoizi: tretinoin sau isotretinoin gel 0,1%
- PUVA
- Ciclosporina pe cale generala sau locala
(medicatie de rezerva)
- Rx paravertebrala 400 -500 R
Local: antipruriginoase, usor keratolitice si reductoare

Psoriazisul

SF 1 Placi sau placarde eritemato- papulo- scuamoase, nepruriginoase, simetrice,

persistente; coate si genunchi, pielea paroasa a capului
2 Ameliorare la expunerea la soare
3 Caracter familial adesea.

Etiopatogeneza turnoverul epidermic este mult scurtat de la 20 – 28 zile la 3 -4

zile conducand la parakeratoza accentuata. Sub actiunea unor factori declansatori
diversi ca:
Infectii; intoxicatii; socuri nervoase; stari tensionale – sa se deregleze controlul
genetic al activitatii AND si ARN

Clinica si evolutie: - debut insidios, leziuni discrete, nepruriginoase

- elemente eritemato- papulo – scuamoase bine delimitate de la
3 -4 cm la 4- 5 cm confluand in placarde policiclice, ovalare,
circinate de peste 15 – 20 cm.
- Topografie: in general simetrica: coate, genunchi, gambe,
antebrate, trunchi, pielea paroasa a capului.
- Fondul este rosu viu.
- Palpatoric exista o discreta modificare de consistenta de tip
papulos
- scuamele ce acopera aceasta baza papulo – congestiva este
alba, stratificata, sidefie (micacee), usor detasabila, uscata, rar
seboreica.
- zgarierea liniara a suprafetei scuamei lasa o
dunga ca pe o lumanare ( semnul spermantetului)
- gratajul metodic o detaseaza pana la aparitia unei
pelicule foarte fine; daca se insista cu raclarea apare o sangerare
capilara punctiforma - semnul Auspitz
- scuama nu acopera in totalitate eritemul ( semnul
operculului prea mic)

55
 La nivelul pielii paroase a capului scuamele sunt abundente, nu
afecteaza firul de par, fara afectarea mucoaselor
- evolutia – ameliorari, chiar vindecari sau
agravari, rezistenta la tratament.
Variante lezionale sau complicate
- 1 psoriazis gutat ( elemente mici in picatura)
- 2 psoriazis palmo – plantar – imita o micoza
- 3 psoriazis inversat – cu afectarea marilor pliuri
- 4 psoriazis capitis – leziuni in pielea capului
Complicatii ale psoriazisului:
1 psoriazis eritrodermic: stare generala alterata, febra, eritrodermie
descuamativa
2 psoriazis pustulos ( generalizat sau palmo-plantar) – pe fond
eritematos apar pustule superficiale sterile, recidivante, evolutie febrila
3 psoriazis artropatic poate evolua separat sau asociat primelor, se
caracterizeaza prin artralgii rebele, tumefactii articulare, tendinta la anchiloza si
deformari atrofice

Diagnostic de laborator: alungirea papilelor dermice, a crestelor epidermice,

parakeratoza, disparitia stratului granulos, microabcese cu neutrofile, congestia
vaselor dermice cu infiltrat inflamator limfocitar

Diagnostic diferential
1 Lichen plan
2 Sifilide psoriaziforme
3 eczematide psoriaziforme
4 intertrigo micotic, microbian
5 pitiriazis rozat Gilbert
6 pitiriazis rubra-pilaris

Tratament local - se incepe cu tratamente keratolitice ( vaselina

salicilata 10%)
- gudroane ( Crizarobina, Cignolin)
- ultraviolete, helioterapie, Calcipotriolul, PUVA
general – citostatice, retinoizii singuri sau asociati cu PUVA sau UVB;
Ciclosporina
- corticoterapia este rezervata cazurilor severe de
psoriazis artropatic

Dermatoze preneoplazice

Leucoplazia

SF: placi albe, rugoase, bine delimitate, cu evolutie lenta, bucala sau genitala

56
Etiopatogeneza: iritatiile mecanice, cronice; fumatul (iritatia chimica a
gudroanelor din fumul de tigara)

Clinica si evolutie: evolutie lenta de la o mica ridicatura papuloasa alba-

keratozica la o placa ovalara ( triunghiulara), rugoasa, depozite keratozice alb –
albastrui, mate, foarte aderente, bine delimitate cu fisuri adanci si dureroase.

Transformarea -» epiteliom spinocelular. Localizarea bucala este mai frecventa:

mucoasa obrajilor, dosul limbii si palatului, apoi genital periclitoridian sau pe
labiile mici la femei si preput la barbati

Diagnostic de laborator: hiperkeratoza si inflamatia cronica a mucoasei

Diagnostic diferential: 1 lichenul plan
2 Cheilita keratozica
3 candidoza bucala si genitala
4 lupus eritematos
5 kraurozis vulvar
6 eritroplazia Queyrat

Tratament: diatermocauterizarea fina; cauterizare chimica Podofilina 33% solutie

In caz de transformare: excizie chirurgicala sau Rx Chaoul

Epitelionul bazocelular

SF 1 formatiune tumorala consistenta indolora cu dezvoltare lenta relativ bine

delimitata cu mici proeminente periferice si o zona ulcerativa centrala
2 nemetastazanta
3 predilectie fata gat la persoana peste 50 ani
Etiopatogeneza: se dezvolta pe un teren aparent indemn; elastoidoza degenerativa;
pe stari precanceroase: keratoza actinica senila

Clinica si evolutie debut ca o proeminenta papuloasa, rugoasa, dura, nedureroasa

cu perle epiteliomatoase la periferie. Evolutie apar multiple forme clinice:
1 ulcus rodens – o ulceratie extensiva in suprafata si profunzime cu un
chenar dur mai elevat in care sunt perlele epiteliomatoase
2 epiteliomul ulcero – vegetant – o suprafata ulcerata neregulat cu
margini burjonate, papilomatoase presarate de cruste gri – hematice
3 epiteliomul terebrant – distructii tisulare; locale cutanate;
cartilaginoase; osoase
4 epiteliomul plan-cicatricial – zona ulcerata la un pol si cicatrizare
sclero-atrofica la alt pol
5 epiteliomul pagetoid – forma superficiala placard de 3-5 cm ovalar
discret infiltrat scuamo – crustos similar bolii Paget
6 epiteliomul sclerodermiform – caracter net indurativ si este mai
profund in tegument
57
 7 epiteliomul pigmentat – coloratie melanica
8 epiteliomul globulos – singura forma cu tendinta de pediculare

Localizare cele 2/3 superioare ale fetei, nas, obraji, frunte, regiunea temporala,
pavilionul urechii, gat, umeri, spate.
Evolutia – fara metastaze, distructii locale, suprainfectie

Diagnostic de laborator: biopsia – masa monomorfa de celule bazale dispuse in

blocuri ce trimit in dermul profund prelungiri trabeculare

Diagnostic diferential:
1 epiteliomul spinocelular
2 melanomul malign
3 veruca seboreica
4 Keratoacantomul
5 lupus tuberculos
6 botriomicomul
7 melanoza precanceroasa Dubrenilh
Tratament : alegerea metodei se face in functie de tipul de epiteliom, dimensiuni,
localizare, varsta pacientului.
Scopul tratamentului este vindecarea definitiva plus un rezultat
cosmetic bun.
- excizia chirurgicala
- electrochirurgia
- chiuretarea
- criochirurgia
- fotocauterizarea cu laser
- radioterapia de contact tip Chaoul ( doza totala
6.000 R)
- chirurgia Mohs
- citotoxice locale (5 – fluorouracil) in
tratamentul formelor superficiale
Epiteliomul spinocelular

SF: formatiune tumorala dura infiltrativa cu suprafata ulcerata si fondul anfractuos

cu evolutie de cateva luni pana la un an cu metastazarea ganglionara satelita;
localizare la nivelul buzei inferioare.

Etiopatogeneza: traumatismele cronice, mecanice; expunerea la UV, contactul cu

gudroanele (mediu profesional); aparitia frecventa pe leziuni preneoplazice:
leucoplazia, cheilita keratozica actinica, pe cicatrici de lupus TBC

Clinica si evolutie: papula keratozica rugoasa, indolora ce se extinde in suprafata

si profunzime dupa un an formand un placad tumoral dur bine delimitat cu
suprafata boselata neregulat si keratozica (pe piele) si exulcerata daca se dezvolta
58
pe mucoasa. In evolutie tumora poate deveni elevata si reliefata (ulcero-vegetanta).
Adenopatia satelita nu este obligatoriu metastatica, ea poate fi adesea expresia
suprainfectiei microbiene locale. Ganglionii sunt duri, nedurerosi, neinflamatori.
Singura forma neinvadanta o reprezinta cornul cutanat ce apare ca o formatiune
dura, cornoasa, filiforma inalta de 1-2 cm.
Localizarea – buza inferioara pe o cheilita actinica cronica
Diagnostic de laborator: examen bioptic- celule de aspectul celor spinoase din
stratul malpighian cu numeroase atipii cu tendinta de keratinizare centrala denumiti
globi cornosi in care apozitia celulelor se face in straturi concentrice asemanatoare
foilor dintr-un bulb de ceapa

Diagnostic diferential:
1 epiteliom bazocelular
2 sifilomul primar
3 ulcerul si sancrul tuberculos
4 alte tumori

Tratament- identic ca la bazocelular plus adenectomie in scop diagnostic si

terapeutic

Melanomul malign

SF: tumora pigmentata, elastica, bine delimitate, nedureroasa, usor sangeranda,

dezvoltata pe un nev pigmentar, rapid metastazanta

Etiopatogeneza : punctul de plecare este un nev pigmentar activ situat la

jonctiunea dermo-epidermica. Factori externi ce pot contribui la transformarea
nevului sunt: traumele locale; interventii chirurgicale; infectii repetate; tratamente
locale caustice; iar cei interni: sarcina si disfunctiile endocrine

Clinica si evolutie

1 faza premaligna de iritatie nevica: aparitia unui halou eritematos perinevic;

cresterea in volum a nevului, accentuarea coloritului melanic; aparitia de cruste pe
suprafata sa; sangerari nemotivate sau traumatisme minore locale si in fine jena sau
pruritul local persistent. Treptat tumora devine mamelonata, creste in dimensiuni 4-
5 cm se poate exulcera si se acopera de cruste gri murdare sau hematice
2 faza locala-loco-regionala-apare metastazarea limfatica in ganglionii limfatici ce
devin duri,mariti in volum,nedurerosi,mobili pe planurile adjacente.In cel mult 1
an apar metastaze generalizate
Localizare:oriunde dar preferential:spate,fata,pielea capului,regiunea
plantara,matricea unghiala,gingii
Forme clinice:1 melanomul amelanotic-absenta melaninei si implicit a culorii
caracteristice

59
 2 melanomul pseudobotriomicomatos – caracterizat de pediculari
relative ale tumorii si de nuanta rosu inchis a acesteia

Diagnostic de laborator: biopsia – celule nevocarcinomatoase cu atipii si

numeroase mitoze grupate in gramezi sau fascicule de incarcare melanica plus o
reactie inflamatorie a stromei tumorale

Diagnostic diferential:
1 botriomicomul
2 epiteliomul bazocelular
3 veruca seboreica senila
4 histiocitomul
5 hematomul subunghial
6 hemangiomul

Tratament – al nevilor ce prezinta semne de activitate premaligna exclusiv prin

diatermocauterizare in narcoza cu o zona de securitate
- in afectarea ganglionilor – extirparea ganglionilor
- chimioterapie, endotoxina BCG, interferon, interleuchina 2
- radiorezistent – doar pentru formele metastatice de boala !!!

Venerologia

Venerologia – domeniu de granita intre dermatologie si bolile infectioase – in unele

tari sunt studiate separat

Denumirea clasica de boli venerice tinde sa fie inlocuita de denumirea de boli

sexual transmisibile

Bolile sexual transmisibile se impart in majore si minore. In cele majore se

situeaza acele boli ce se transmit numai prin contact sexual: sifilis, blenoragia,
linfogranulomatoza benigna inghinala, sancrul moale.

Factorii ce contribuie la aparitia acestor imbolnaviri: factori sociali, economici,

educationali, demografici, civilizatia si individuali – ce includ atitudinea
subiectului fata de activitatea sexuala

O pozitie aparte o ocupa infectia cu virusul HIV care prin gravitatea sa ,

mortalitatea crescuta intereseaza mai multe specialitati nefiind doar o boala
transmisibila sexual.

1 Istoric – a aparut in Europa la sfarsitul secolului al XV- lea fiind importat de

marinarii lui Cristofor Columb din insula hispaniola Tahiti
60
2 Epidemiologie sifilisul este o boala cu transmitere sexuala in 95% din cazuri.
Pentru realizarea infectiei este necesara - existenta unei solutii de continuitate
la nivelul mucoaselor cat si numarul de germeni in leziuni
- transmiterea extragenitala se poate realiza prin
sarut,muscatura, supt. Infectia sifilitica cu caracter profesional cu poarta de intrare
la nivelul mainilor – ginecologi, stomatologi, dermatologi- prin instrumentar
medical, sange, transfuzional
- contaminarea indirecta este scazuta datorita
rezistentei scazute a treponemei in mediul extern la uscare si caldura.

Epidemiologie 95% - transmitere sexuala – existenta unei solutii de continuitate

- numar de germeni mai mare de 200.000.
- cele mai contagioase – leziunile secundare – papulo – erozive.
- transmitere extragenitala – sarut
- suptul de la mama
- muscatura
- contagiozitatea umorilor
- saliva
- secretia nazala
- secretia sudorala Este improbabila, cu exceptia
- urina existentei in imediata vecinatate
- sperma a unor focare lezionale active
- laptele matern

Raspandirea bolii este favorizata de - macrocontext – conditii socio-

economice
- microcontext – legat de factori individuali
ca comportamentul sexual, mentalitatea,
nivel de educatie si cultura.

3 Etiologia: Spirocheta palidum – lung de 6 – 20 µ, grosimea 0,2 -0,25 µ

- spini – 6- 24 – dispozitie regulata ca interval intre
ele si inaltime.
- mobilitatea treponemei – miscari de:
a. lateralitate
b. insurubare
c. translatie
- difuziunea treponemelor se face transversal la intervale de 35-37 ore
- evidentierea lor – examen ultramicroscopic ( camp microscopic de culoare
neagra)

4 stadialitatea – SIFILOMUL PRIMAR- 21 zile

61
La nivelul portii de intrare apar leziuni indurativ – erozive, leziunea punctiforma 2-
3 mm- 5-6 mm, eroziva superficial, concavitatea unei sticle de ceasornic; variatii
imunodeprimati (ulceros sau gangrenos), fondul este neted plan fara
anfractuozitati, curat acoperit cu o pelicula fina de aspect lacuit, marginea leziunii
se pierde pe nesimtite in tegumentul indemn perilezional; culoarea inchisa rosu
muscular, la palpatie – infiltratie indurativa (nodulara, foliacee), leziunea este
nedureroasa, nepruriginoasa,sifilomul emana un miros dulceag caracteristic.

Localizarea – tipica: gland, santul balano-preputial, parafrenular, teaca penisului,

perianal si intraanal – patologia homosexualilor, labiile mici, mari, introitul vaginal
- atipica buza inferioara, amigdala, marginea laterala a limbii, pulpa
digitala.
Evolutia sifilomului – 40-45 zile – epitelizarea – zona hiperpigmentata sau usor
atrofo-cicatriciala
La 7-10 zile de la aparitia sifilomului apare adenopatia satelita cu anumite
caractere.
- neinflamatorie, nedureroasa
- closca cu pui – un ganglion central inconjurat
de ganglioni de talie mai mica
Diagnostic diferential 1 eroziuni traumatice
2 afte genitale
3 balanite erozive
4 leziuni candidozice
5 eritemul medicamentos bulos
6 epiteliomul spinocelular
7 sancrul moale – ulceratie profunda

Sifilisul secundar 2 – 5 ani; astenie cefalee, febra, hepatosplenomegalie, subicter

Rozeola-sifilide eritematoase:
-culoarea florii de piersic
-durata rozeolelor este de 2-4 saptamani,bolnavul intra in stare de latenta
clinica,dar serologie pozitiva
-diagnostic diferential:-alergii medicamentoase
-boli infecto-contagioase(rubeola,rujeola,tifos)
-localizare:subaxilar,subclavicular,presternal,flexia extremitatilor,latero-
cervical
Sifilide papuloase:
-se instaleaza lent
-dimensiuni initial de 3-4 mm,spre sfarsit pana la 3-4 cm,culoare rosie
inchisa-violacee
Sifilide papulo-scuamoase:
-gulerasul lui Biett
-fata,frunte(coroana venerei)
-nazo-genian
62
 -aspect lichenoid
Sifilide papulo-cornoase-cheratozice
-localizare simetrica palmo-plantara
-5-6 mm,culoare aramie
-acoperita de scuama groasa, asemanatoare cu verucile vulgare
Sifilide papulo-erozive:se dezvolta in zone in care frecarea si umiditatea
impiedica dezvoltarea elementului scuamos.Localizarea de
electie:genital,perigenital,perianal-cunoscute ca condiloamele late.Sunt foarte
contagioase.+condiloamele acuminate=test HIV
Sifilide pigmentare:apar ca urmare a unor eruptii papuloase fie din start au
aspectul unei retele pigmentare intricate cu zone acrome-leucomelanodermia
sifilitica-colier al venerei-regiunea cervicala
Sifilidele mucoasei:Bucal:-leziuni eritemato-erozive—papula eroziva
-suprafata albicioasa—placi opaline—2 cm:val
palatin,stalpi amigdalieni,laringe-raguseala
-diagnostic diferential –stomatologi:stomatite
erozive,candidozica,afte, lichen plan eroziv al mucoasei bucale
Sifilide ale fanerelor:-frecvente in perioada secundara-alopecie difuza
nespecifica,zone mai mici de 4-5 mm:alopecie in luminis-aspect comparat cu al
unei blani mancate de molii.Nu lasa cicatrici,este reversibila:unghiile –rareori
afectate-papule periunghiale ce imita o paronichie
Sifilisul tertiar:-sifilide tuberculoase -leziuni elementare
-goma sifilitica
Sifilisul visceral-miocardita sifilitica
-aortita sifilitica
-atingerea ficatului:hepatita gomoasa,focala si miliara
-rinichi,plaman,stomac
Sifilisul nervos-meningo-vascular:parestezii si paralizii(tulburari motorii)
-tulburari sensitive(tactila si termica)
-sifilisul parenchimatos-atinge substanta cerebrala si este
reprezentat de :
-tabes
-paralizia generala progresiva
Sifilisul congenital precoce:-cuprinde manifestarile din sifilis ce apar in primii 2
ani de viata;trcere transplacentara
-manifestari:-coriza luetica-apare la 2-3 saptamani-cel mai precoce
semn;secretie nazala purulenta sau sanguinolenta(bogate in treponeme);ulceratii
uneori ale septului nazal-prabusirea piramidei nazale
-leziuni osoase si articulare:-osteocondrita-la nivelul
metafizei;dureri ale oaselor lungi;copilul isi tine membrul inferior afectat-
pseudoparalizia Parrot;periostita dureroasa;osteita craniului-craniotabes
-manifestari cutaneo-mucoase-imita leziunile din perioada secundara a
adultului
-in 50% cazuri apare in primele 6 luni
Sifilisul congenital tardiv:-apare dupa primii 2 ani de viata
63
 -nas in sa
-linii Parrot
-triada Hutchinson(surditate,incisivi bombati si keratita
interstitiala)

64