URGENTE MEDICO CHIRURGICALE

CURS 4
STOPUL CARDIO - RESPIRATOR

Stopul cardio-respirator poate aparea datorita unei probleme la nivelul cailor

aeriene, respiratiei sau circulatiei.
Cea mai frecventa cauza de deces in lume ramane boala ischemica
cardiaca; 82,4% dintre cazurile de stop cardiac inafara spitalului sunt datorate
unei afectiuni cardiovasculare, urmate de accidente (9%) ce includ cazurile de
trauma, asfixie, inec, intoxicatii si diverse alte cauze suicidare. Doar 8,6% dintre
situatiile de stop cardiorespirator in afara spitalului se produc datorita unor
afectiuni endogene non-cardiace: pulmonare, cerebrovasculare, renale, neoplazii,
hemoragii gastrointestinale, dibet, cauze obstetricale si epilepsie.
Stopul cardio-respirator poate aparea, cum s-a mentionat anterior,
datorita unei probleme la nivelul cailor aeriene, respiratiei sau circulatiei.
Sistemul respirator si cel circulator se afla in interdependenta, hipoxemia
determinand alterarea functiei cardiace, iar afectiunile severe ale cordului
putand duce la cresterea consumului de oxigen si implicit a travaliului respirator.
Oprirea, intr-o prima etapa, a respiratiei (stopul respirator) fara oprirea
inimii, deci cu prezenta pulsului bun la carotida, permite ca, pe un interval de 310 minute, sa poata avea loc reanimarea respiratorie cu succes. Invers, stopul
cardiac (oprirea inimii) initial este urmat invariabil de stopul respirator in 20-30
secunde. Practic, poate exista reanimare respiratorie fara masaj cardiac, dar nu
exista masaj cardiac fara respiratie artificiala, pentru ca odata cu stopul cardiac
se opreste imediat si respiratia.
Moartea clinica incepe odata cu stopul cardiac, care determina si oprirea
circulatiei cerebrale. Este deosebit de important de stiut ca moartea clinica este
un proces reversibil si victima poate reveni complet la o viata normala daca i se
acorda primul ajutor competent in timp util. Moartea clinica dureaza 3-4 minute;
orice intarziere in acordarea primului ajutor eficient duce, dupa acest interval,
datorita lipsei de oxigen la creier, la moarte biologica, adica la moarte definitiva
si ireversibila a victimei.
Obstructia completa a caii aeriene determina stop respirator si rapid
poate conduce la stop cardiac. Cauzele de obstructie a cailor aeriene
superioare si inferioare sunt multiple, ele putand fi sistematizate astfel:
- caderea bazei limbii datorata alterarii starii de constienta prin:
- oprirea cardiaca
- traumatisme cranio-cerebrale
1

- starea de coma de orice etiologie

- traumatisme craniofaciale cu sangerare si leziuni la nivelul fetei, limbii,
laringelui, faringelui
- traumatisme inchise ale gatului care produc leziuni laringiene obstructive
- traumatismele maxilo-faciale si ale regiunii cervicale
- arsurile la nivelul fetei cu inhalare de fum ce produce laringospasm sau
edem al limbii
- sangele in caz de hemoragii oro- sau nasofaringiene
- lichidul de varsatura cand este aspirat de pacienti in stare de
inconstienta
- epiglotita inflamatia acuta a epiglotei
- corpi straini ex. bolul alimentar, aspirarea de catre copii a obiectelor mici
- compresie extrinseca prin hematoame sau abcese ale gatului
- laringo- si bronhospasm aparut in cazul anafilaxiei, astmului bronsic,
infectiilor, corpilor straini sau gazelor iritante
- edemul pulmonar acut necardiogen aparut in situatii de inec, gaze iritante,
soc anafilactic, infectii, soc neurogen etc.
- tumefactii la nivelul faringelui infectii, abcese, edem, difterie, tetanos
Depresia de orice cauza (metabolica, traumatica, toxica, procese
intracerebrale) poate produce deprimarea sau abolirea reflexelor laringiene
protectoare si consecutiv obstructia cailor aeriene.
Respiratia poate fi tulburata in cadrul unor afectiuni cronice
decompensate sau in cadrul unor afectiuni acute care determina stop respirator.
Cauzele sunt multiple si anume:
-depresia respiratiei de cauza centrala , in afectiuni ale sistemului nervos
central
- leziuni ale musculaturii sau ale nervilor periferici care intervin in actul
respiratiei
- leziuni neurologice
- scaderea tonusului muscular ex. in miastenia gravis
- afectiuni toracice restrictive

- boli pleuropulmonare care pot fi de cauza infectioasa, posttraumatica,

sindromul de detresa respiratorie acuta, embolie pulmonara, edem pulmonar,
etc.
Circulatia poate fi ea insasi cauza stopului cardio-respirator in situatii de
afectare primara sau secundara:
Afectare cardiaca primara:
- ischemia miocardica
- sindromul coronarian acut
- hipertensiunea arteriala
- valvulopatiile
- toxicitatea cardiaca a unor medicamente antiaritmice, antidepresive
triciclice, digoxin
- acidoza
- tulburari electrolitice ale K, Mg, Ca;
- hipotermia
- electrocutia
Afectare cardiaca secundara:
- asfixia
- hipoxemia
- hemoragiile
- socul septic
Cauzele stopului cardio-respirator sunt extrem de importante in vederea
identificarii pacientilor cu risc si prevenirii instalarii stopului.
Semne clinice, care indica existenta stopului cardio-respirator:
- oprirea miscarilor respiratorii, toracice si abdominale
- incetarea batailor inimii verificate prin ascultare in spatiul V intercostal
stang, submamelonar
- absenta pulsului la carotida
- paloarea sau cianoza tegumentelor
- pierderea cunostintei
3

- relaxarea completa a musculaturii, inclusiv a sfincterelor, ceea ce duce la

pierderi necontrolate de urina si materii fecale.
Primul ajutor si resuscitarea cardio-respiratorie
Pentru mentinerea organismului in conditii bazale si asigurarea oxigenarii
creierului, trei lucruri sunt esentiale:
A:

AIRWAY

-libertatea cailor aeriene

B: BREATHING
- asigurarea ventilatiei care sa suplineasca
mecanica respiratorie si sa permita
realizarea schimburilor alveolocapilare
C: CIRCULATION
- mentinerea functiei de pompa a inimii astfel incat
sa se realizeze o circulatie eficienta si oxigenarea tesuturilor, in special a
creierului
Resuscitarea de baza presupune urmatoarele etape:

Evaluarea zonei, evaluarea sigurantei salvatorului si a

victimei ceea ce inseamna evitarea pericolelor (ex. electrocutie,
intoxicatii, traumatisme)

Verificarea starii de constienta prin stimulare tactila usoara

scuturare de umeri si verbala sunteti bine?

Daca persoana raspunde , se lasa in aceeasi pozitie si se

investigheaza situatia. Se apeleaza serviciul de urgenta
prespitaliceasca daca victima are vreo problema medicala si se
reevalueaza periodic

Absenta raspunsului semnifica prezenta starii de inconstienta

si impune apelarea ajutoarelor si inceperea manevrelor de resuscitare
de baza A.B.C.-ul resuscitarii.
A: AIRWAY - Eliberarea cailor aeriene
Fara cai aeriene libere, permeabile, orice efort de reanimare devine inutil.
Eliberarea cailor aeriene este, de multe ori, suficienta pentru ca victima sa-si reia
respiratia.
Pentru supravietuirea in cazul unui accident prin obstructie a cailor aeriene
superioare cu un corp strain, este extrem de importanta recunoasterea acestei
situatii. In cazul obstructiei partiale a cailor aeriene l a o persoana cu stare de
constienta pastrata, aceasta este incurajata sa tuseasca in scopul eliminarii
corpului strain. Daca obstructia devine completa (pacientul nu mai poate vorbi,
raspunde prin miscari ale capului) si eforturile de tuse devin ineficiente, atat
timp cat pacientul ramane constient se pot efectua 5 lovituri puternice
4

interscapulare sau 5 compresiuni abdominale manevra ce purta anterior

numele de manevra Heimlich.
La o persoana cu absenta starii de constienta, in primul rand se vor controla
si elibera caile aeriene. La astfel de pacienti, cel mai frecvent obstructia se
realizeaza prin caderea limbii, daca accidentatul este culcat pe spate, sau prin
prezenta de corpi straini (sange, secretii, apa, varsaturi, proteze dentare).
Obstructia cailor aeriene este indicata de absenta miscarilor respiratorii normale,
dispnee zgomotoasa, lipsa curentului de aer la nas sau la gura, cianoza, oprirea
respiratiei.
Se deschide gura pacientului si daca se observa corpi straini se trece la
extragerea acestora, cu degetele invelite in tifon, batista. Daca se constata
caderea posterioara a limbii, se prinde si se trage. Pentru mentinerea cailor
aeriene deschise, se procedeaza la hiperextensia capului (cu mana pe frunte) si
subluxatia mandibulei. Daca se banuieste o leziune traumatica a coloanei
cervicale, nu se efectueaza aceasta manevra, ci doar subluxatia mandibulei,
mentinand capul in pozitie neutra, in ax cu trunchiul.
Pentru mentinerea deschisa a cailor aeriene, se utilizeaza o pipa Guedel,
sau, atunci cand conditiile permit, se face intubatie orotraheala.
Daca nu se face resuscitare, se aseaza pacientul in pozitie de siguranta, in
decubit lateral, cu capul decliv, permitand scurgerea apei (la inecat), a sangelui
si secretiilor la traumatizati. Manevra este contraindicata in fracturi de coloana,
leziuni ale peretelui toracic.
B: BREATHING Respiratia: priveste, asculta si simti (look, listen, feel)
Mentinand deschise caile aeriene se verifica prezenta respiratiei privind
miscarile toracelui, ascultand zgomotele respiratorii si simtind fluxul de aer.
Verificarea respiratiei se face timp de maxim 10 secunde. Este posibil ca imediat
dupa oprirea cardiaca victima sa aiba cateva miscari respiratorii de tip gasping,
care nu pot fi considerate respiratie normala.
Daca, desi s-au permeabilizat caile aeriene, pacientul nu respira, se impune
de urgenta instituirea respiratiei artificiale. Cea mai eficienta este respiratia
gura la gura sau gura la nas, sau respiratia artificiala cu balon.
Respiratia artificiala trebuie continuata pana la reluarea miscarilor
respiratorii spontane eficiente sau pana la unitatea spitaliceasca unde se poate
institui ventilatia mecanica asistata.
C: CIRCULATION Compresiile toracice externe
Reanimarea stopului cardiac se face obligatoriu si paralel cu respiratia
artificiala, deoarece stopul cardiac este urmat invariabil si de stopul respirator in
20-30 de secunde. Dupa constatarea opririi inimii, prima masura este masajul
cardiac extern, combinat cu respiratia artificiala.
5

Persoana care efectueaza resuscitarea se pozitioneaza lateral fata de

victima, care se afla pe un plan dur si repereaza locul pentru compresii toracice
externe, in centrul toracelui sau la jumatatea sternului. In acest punct se
plaseaza podul palmei unei maini si a doua mana deasupra primei. Cu degetele
intrepatrunse, cu coatele drepte si bratele perpendiculare pe planul pacientului,
se executa compresii toracice astfel incat sternul sa fie deprimat 4-5 cm. Dupa
doua insuflari de aer se trece la compresiunea ritmica a sternului de 30 de ori.
Apoi din nou se efectueaza doua ventilatii. Se continua in ritmul 30 compresiuni /
2 ventilatii.