Catedra de Medicină Militară și a

Calamităților

 Intoxicații cu produsele exploziilor munițiilor

(oxizii de azot, monooxidul de azot)

Student: Rusu Nicolae

Grupa: M1566
 Definiție. Clasificare

 Oxizii de azot sunt un grup de gaze

foarte reactive, care conțin azot și oxigen
în cantităţi variabile. Majoritatea oxizilor
de azot sunt gaze fără culoare sau miros.
Principalii oxizi de azot sunt:
- monoxidul de azot (NO) --- este un gaz
incolor şi inodor;
- dioxidul de azot (NO2) --- este un gaz de
culoare brun-roșcat cu un miros puternic,
înecăcios.
- protoxid de azot (N2O) --- este un gaz
incolor cu miros dulce, care întreține
arderea fiind agent oxidant. Este folosit
ca propergol iar în amestec cu alte gaze
în anestezia chirurgicală.
 Producerea Oxizilor de azot

Explozia
Explozia Lansării
prafului de
munițiilor rachetelor
pușcă

Trafic rutier
Oxizii de azot

Arme nucleare
Uzine, fabrici
 Monoxidul de azot.
Proprietăți

• În aer, fiind un radical liber instabil, monoxidul de azot se transformă

în dioxid de azot.
• Natural, monoxidul de azot este produs prin acțiunea bacteriană în sol
(responsabilă de emisia atmosferică a 990 milioane de tone anual) și
datorită descărcărilor electrice în atmosferă (fulgere)
• Proprietăți:
o monoxid de azot este mai puțin solubil în apă;
o în contact cu oxigenul se transformă prin oxidare în bioxid de azot NO2 gaz de
culoare brună.
o Dizolvat în apă dă naștere acidului azotic HNO3.
o reacționează cu halogenii, iar în contact cu bioxidul de sulf SO2 este redus
formându-se protoxidul de azot N2O.
o are o acțiune iritantă asupra mucoasei respiratorie, fiind cancerigen, iar toxicitatea
lui se manifestă prin formare methemoglobinei care este incapabilă de a mai
realiza schimbul de gaze la nivel pulmonar.
 DIOXIDUL DE AZOT.
PROPRIETĂȚI

• compus chimic cu formula NO 2

• Proprietăți:
o e un gaz mai greu decât aerul
o la temperaturi peste 140°C este doar monomer, la temperaturi mai joase este parțial dimerizat la tetraoxid de azot
o Este un gaz toxic, roșu-brun are un miros caracteristic ascuțit
 Calea de transmitere

Respiratorie • prin arborele traheo-bronşic–

alveolar

Transdermică • Prin mecanism de absorbție

 Efectele asupra omului și a
ecosistemului

• Efecte asupra ecosistemului:

• Oxizii de azot sunt
responsabili pentru formarea
smogului, a ploilor acide,
deteriorarea calităţii apei,
efectului de seră, reducerea
vizibilităţii în zonele urbane .
 EFECTELE ASUPRA OMULUI ȘI A
ECOSISTEMULUI
• EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂŢII POPULAȚIEI:
• DIOXIDUL DE AZOT ESTE CUNOSCUT CA
FIIND UN GAZ FOARTE TOXIC ATÂT PENTRU
OAMENI CÂT ȘI PENTRU ANIMALE (GRADUL
DE TOXICITATE AL DIOXIDULUI DE AZOT
ESTE DE 4 ORI MAI MARE DECÂT CEL AL
MONOXIDULUI DE AZOT).

• EXPUNEREA LA CONCENTRAȚII RIDICATE

POATE FI FATALĂ, IAR LA CONCENTRAȚII
REDUSE AFECTEAZĂ ȚESUTUL PULMONAR.

• POPULAȚIA EXPUSĂ LA ACEST TIP DE

POLUANȚI POATE AVEA DIFICULTĂȚI
RESPIRATORII, IRITAȚII ALE CĂILOR
RESPIRATORII, DISFUNCȚII ALE PLĂMÂNILOR.
EXPUNEREA PE TERMEN LUNG LA O
CONCENTRAȚIE REDUSĂ POATE DISTRUGE
ȚESUTURILE PULMONARE DUCÂND LA
EMFIZEM PULMONAR.
 Analiza toxicologică
 Toxicitatea oxizilor de azot:
• La inhalare, oxizii de azot prezintă pericol în concentraţii de chiar 0,1g/m 3.
• Dar la o concentraţie de 0,5- 0,7 g/m3 e posibilă dezvoltarea edemului
pulmonar.
• Specific pentru oxizii de azot este acţiunea sufocantă şi dezvoltarea edemului
pulmonar toxic.
 MECANISMUL DE ACŢIUNE PULMONOTOXICĂ A
OXIZILOR AZOTULUI

 Activează formarea radicalilor liberi în

celulele membranei alveolo-ccapilară
 NO2 reacţionează cu O2 din mediul apos al
pulmonilor formând radicali superoxizi,hidroxizi
şi peroxizi
 Distrug elementele submoleculare ale
protecţiei antiradical(prin acţiunea asupra
moleculelor glutationului,acidului ascorbic şi
tocoferolului.
 Activează lipoperoxidarea lipidelor
membranelor celulare din componenţa
membranei alveolo –capilară.
 Iniţiază procese care stau la baza
citotoxicităţii.
 Simtomatologia intoxicaţiilor cu
compuşi cu azot:

Protoxidul de azot Monoxidul şi

(N2O) dioxidul de azot
• Dispnee • cefalee
• Cianoză • greţuri
• Facies palid • Tuse
• Stare de amețială • Dispnee
• delir • Cianoză
• Halucinații
• Asfixie
 Tratamentul în intoxicaţia cu oxizii de
azot

• Primul ajutor:
• Evacuarea bolnavilor din focar în loc cu aer curat;
• Îngrijirea sanitară parțială a mîinilor, a altor suprafețe ale pielii contaminate cu soluție
din pachetele antichimice individuale sau cu soluție de permanganat de caliu 1:5000,
slab acidă
• Ajutorul premedical:
• Inhalații la oxigen
• Solușie cordiamin, intramuscular
• Evacuarea pe brancarde
• Primul ajutor medical:
• Lavaj gastric după indicații
• Soluție tiosulfat de sodiu 20-30 ml (30%) intravenos, care duce la diminuarea
concentrației methemoglobinei
• Instalații cu amestec de oxigen + aer, cîte 45-60 minute
• În cazul hipotoniei stabile – infuzii cu substituenți ai plasmei.
• Ajutorul medical calificat:
• Diureza forțată
• Se administrează heparină, metionin, hormoni steroizi și vitaminele C, B 1, B6, B12
MODIFICĂRILE SURVENITE DE OXIZII DE
AZOT
 Acestea modificări depind de prevalarea unuia sau altuia toxic în amestecul de gaze:
1. În cazul dioxidului de azot, pot surveni următoarele modificări:
 Inhalarea dioxidului de azot în concentraţii foarte mari duce la dezvoltarea rapidă a şocului
nitric, care deseori se termină cu decesul.
 La baza dezvoltării şocului nitric stă formarea masivă a methemoglobinei şi combustia
chimică a plămânilor.
2. În cazul monoxidului de azot, pot surveni următoarele modificări:
 La concentraţii mici rolul formării MtHb-nei în manifestarea efectelor toxice este
nesemnificativ , el creşte odată cu creşterea concentraţiei toxicului în aer;
 În cazul prevalării în amestecul de gaze a monoxidului de azot poate fi provocată forma
reversibilă de intoxicaţie manifestată prin dispnee, vomă, scăderea tensiunii arteriale din
contul acţiunii vasodilatatoare a moleculelor de NO;
 Această formă clinică trece repede după scoaterea afectatului din focar.
 Complicațiile survenite în urma
intoxicației cu oxizii de azot
 În cazurile uşoare schimbările pot fi în formă de catar al căilor
respiratorii superioare;
 Afecţiunile de gravitate medie sunt pneumoniile chimice;
 În stările grave se dezvoltă edemul pulmonar toxic;
 În cazurile foarte grave moartea poate surveni din cauza paraliziilor
centrilor respiratorii, laringospasmului pronunţat şi arsurilor
pulmonare;
 EDEMUL PULMONAR TOXIC

• Edemul pulmonar este o

afecţiune medicală care
constă în acumularea de
lichid în plămâni, ceea
ce îngreunează sever
respiraţia
 ETIOLOGIA EDEMULUI PULMONAR
TOXIC
• CEA MAI FRECVENTĂ CAUZĂ A EDEMULUI PULMONAR ESTE
INSUFICIENŢA CARDIACĂ CONGESTIVĂ, O AFECŢIUNE CARACTERIZATĂ
DE INCAPACITATEA INIMII DE A MAI POMPA CORECT SÂNGE ÎN ORGANISM,
CEEA CE DETERMINĂ O PRESIUNE SUPLIMENTARĂ PE VASELE MICI DE
SÂNGE DIN PLĂMÂNI, CARE SE POT SPARGE.

• INFARCTUL SAU ALTE AFECŢIUNI ALE INIMII

• ÎNGUSTAREA VALVELOR INIMII (STENOZA VALVULARĂ)
• HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ SURVENITĂ BRUSC
• PNEUMONIA
• INSUFICIENŢA RENALĂ
• CIROZA HEPATICA
• INFECŢII SEVERE LA NIVELUL PLĂMÂNILOR
• SEPSISUL
• CONSUMUL DE DROGURI
• LOVITURILE PUTERNICE LA NIVELUL CUTIEI TORACICE
• ZBORUL SAU URCATUL PE MUNTE LA ALTITUDINI DE PESTE 2.500 DE METRI
• INHALAREA UNOR SUBSTANŢE TOXICE SUFOCANTE(OXIZII DE AZOT)
 PATOGENIA EDEMULUI PULMONAR
TOXIC

 Edemul pulmonar toxic apărut la intoxicaţii cu asfixiante(oxizii de azot) este

provocat din cauza alterării peretelui alveolo-capilar şi a creşterii tensiunii
hidrostatice în vasele sanguine al circuitului mic. Au loc următoarele schimbări:
• Schimbări primare în celulele endoteliale, pulmonare de tipul 1 şi 2, epiteliul
bronhial, fibroblaste;
• Necrotizarea unor celule alveolare;
• Dezlipirea unor celule de pe membrana alveolo-capilară;
• Dereglări funcţionale în celulele alveolare;

 Dereglările funcţionale în celulele alveolare:

• Are loc inhibiţia procesului de dezintegrare a catecolaminelor, serotoninei,
histaminei, bradichininei şi altor substanţe biologic active ce duce la
acumularea ultimelor în ţesutul pulmonar;
• De asemenea are loc activarea sintetizării prostoglandinelor;
• Se inhibă şi procesul de sintetizare a surfactantului;
 Simptomatologia edemului
pulmonar toxic

 Dificultati în respiratie(dispnee), instalată brusc, asociat cu crestrea frecventei respiratiei

(tahipnee)
 Senzatia de sufocare, care e agravata in pozitie intinsa
 Respiratie șuieratoare (wheezing)
 Tuse insotita de expectoratie spumoasa, uneori si cu striuri sanguine
 Invinetirea buzelor
 Tegumente reci
 Transpiratii intense si agitatie
 Palpitatii
 Dureri retrosternale
 DIRECŢIILE PRINCIPALE DE PROFILAXIE ŞI TERAPIE A
EDEMULUI PULMONAR TOXIC:

1. Micşorarea necesităţii în forţarea excursiei pulmonare (repaus absolut,

încălzirea bolnavului, indicarea remediilor calmante şi antitusive).
2. Combaterea hipoxiei (poziţie forţată a corpului, inhalare de remedii
antispumante, oxigenoterapie).
3. Profilaxia edemului (inhalarea şi administrarea sistematică a
antiinflamatorilor steroizi, indicarea remediilor antioxidante).
4. Diminuarea volumului sanguin din micul circuit (poziţie forţată, diureza
forţată, garouri pe extremităţi).
5. Stimularea activităţii cardiace.
6. Combaterea complicaţiilor (anticoagulante, antibiotice).
 Recomandări

1. În primul rind, preîntîmpinarea detonării, exploxiei, locul desfășurării;

2. Transportarea substanțelor explosive sub formă pură este interzisă;
3. Păstrarea substanțelor explosive sub apă asigură securitatea;
4. Protecția pielii este extrem de necesară – utilizare de mănuși, respiratoare,
măști antigaz;
5. După lucru, mâinile se spală cu soluție de permanganate de potasiu 1:5000,
adăugându-se soluție de acid acetic de 5%.