DOZAREA BICARBONATULUI STANDARD

Activitatea optimă a numeroase reacții enzimatice este posibilă doar la un pH normal. Atunci când
pH-ul suferă variații importante, apar tulburări ale metabolismului celular, ale permeabilității celulare și ale
echilibrului hidroelectrolitic.
PH-ul normal al plasmei este de 7,35-7,45.
Valorile pH-ului sub 6,8 sau peste 7,8 sunt incompatibile cu viața.
PH-ul reprezintă logaritmul negativ al concentrației ionilor de H+. Protonii sunt produși în
permanență de către organism și pot determina modificări ale pH-ului.

Reacția sângelui este menținută în limite constante prin intervenția unor:

1. Mecanisme fizico-chimice – sistemele tampon.

Sistemele tampon previn modificările de pH prin eliberarea sau absorbția H +, când un acid sau o
bază este adăugată la o soluție tampon. Un sistem tampon este o combinație de acid slab și sarea sa alcalină
(sau o bază slabă și sarea sa acidă).
Patru sisteme tampon mențin constant pH-ul în organism: bicarbonat/acid carbonic, fosfat
disodic/fosfat monosodic, hemoglobină/oxihemoglobină, proteină/proteinat.
Sistemul bicarbonat/acid carbonic este cel mai important sistem tampon din sânge. Astfel, statusul
acido-bazic al unui pacient este evaluat prin determinarea bicarbonatului seric.
AC
CO2+H2O H2CO3 H++HCO3-

Această reacție evidențiază că nivelul ionilor de H+ depinde de concentrația de bicarbonat (HCO3-)

din plasmă și de dioxidul de carbon dizolvat în sânge (Pco2). Acidemia (creșterea H+) se produce fie când
scade bicarbonatul, fie când crește Pco2. Invers, alcalemia (scăderea H+) se produce fie când crește
bicarbonatul, fie când scade Pco2.
Partea stângă a ecuației reprezintă componenta respiratorie, reglată de plămâni prin variațiile
ventilației alveolare.
Partea dreaptă a ecuației reprezintă componenta metabolică, reglată în principal de rinichi prin
reabsorbția și regenerarea bicarbonatului și prin secreția de protoni.
În stare de echilibru, relația dintre componentele sistemului bicarbonat/acid carbonic poate fi
exprimată prin ecuația Henderson-Hasselbach:

pH=pK+log[HCO3-]/[H2CO3] pK - constanta de disociere a acidului carbonic

[HCO3-] - concentrația plasmatică a bicarbonatului
[H2CO3] - concentrația plasmatică a acidului carbonic

pH-ul este proporțional cu raportul [HCO3-]/Pco2

2. Mecanisme biologice:
-sistemul respirator,
-sistemul renal,
-aparatul digestiv,
-ficatul,
-tegumentul.
 Cantitatea de bicarbonat de sodiu (NaHCO 3) din plasmă poate fi determinată prin metoda
titrimetrică.
Principiul metodei constă în tratarea plasmei cu un acid puternic (HCl) care va determina
eliberarea CO2 din bicarbonat.

NaHCO3+HCl NaCl+ H2O+ CO2

Excesul de acid va fi titrat cu o bază puternică (NaOH).

HCl+NaOH NaCl+H2O

Diferența dintre cantitatea de acid adăugată și cea titrată reprezintă cantitatea de acid utilizată pentru
neutralizarea bicarbonatului din plasmă.

Materiale

plasma – 3 probe
HCl N/100
NaOH N/100
apă distilată
indicator de culoare – fenolsulfonftaleină
biuretă
pipete
baloane Erlenmeyer

Metodă de lucru

Se utilizează 6 baloane Erlenmeyer: 3 baloane probă, 3 baloane martor.

I Probă II Martor
1ml plasmă 1ml plasmă
5ml HCl 5ml apă distilată
3 picături indicator 3 picături indicator

Se agită balonul probă pentru a facilita degajarea de CO2.

Se titrează acidul rămas în primul balon cu NaOH până când culoarea indicatorului virează, astfel
încât culoarea probei devine identică cu cea din balonul martor. Momentul schimbării culorii soluției probă
este foarte important, el reprezintă momentul în care pH-ul probei este egal cu pH-ul martorului, adică tot
excesul de HCl a fost consumat în titrare.
Calculul cantității de bicarbonat plasmatic se face ținând seama de numărul de ml de NaOH
consumați pentru titrarea HCl în exces.

NaHCO3 (mEq/l) = A x 10, unde A=cantitatea (ml) de HCl utilizată pentru neutralizarea
bicarbonatului dintr-un mililitru de plasmă

A = 5ml HCl introdus în probă – cantitatea de NaOH consumată în titrare

NaHCO3 (mEq/l) = (5ml HCl – ml NaOH consumați) x 10

 Interpretare

Valorile normale ale bicarbonatului sunt 24-28 mEq/l.

Creșterea NaHCO3 provoacă o creștere a pH-ului, stare numită alcaloză.

Scăderea NaHCO3 provoacă o scădere a pH-ului, stare numită acidoză.

Modificările primare de pH pot avea cauză respiratorie, metabolică sau mixtă. Modificarea de pH
determină declanșarea mecanismelor compensatorii, reprezentate de:
- sistemele tampon, care produc răspuns imediat
- compensarea respiratorie, care apare rapid intr-un dezechilibru metabolic
- compensarea renală, ce se realizează mai lent, efectul ei apare după 12-24 ore de la apariția
modificării acido-bazice si poate fi maximă după 3-5 zile.
Toate aceste mecanisme tind să mențină pH-ul în limite normale, ceea ce înseamnă că tulburarea acido-
bazică este compensată. Tulburarea acido-bazică este decompensată atunci când mecanismele de
compensare sunt depășite și pH-ul ajunge înafara valorilor normale.

În funcție de modificarea primară care a determinat dezechilibrul acido-bazic, acestea se clasifică

în:
- alcaloză respiratorie – datorită scăderii primare Pco2 . Aceasta apare în hiperventilatie (voluntară,
altitudine, stres, emoții, traumatisme cerebrale, febră, anemii severe, șoc, intoxicații cu salicilați).
Mecanismul de compensare este scăderea reabsorbției renale de HCO3-.
- alcaloză metabolică – datorită creșterii primare a HCO3-. Aceasta apare în urma pierderii de acizi
(vărsături), aportului excesiv de substanțe alkaline (pacienți cu ulcer gastro-duodenal). Mecanismul
compensator este inițial respirator (într-o mai mică măsura), corecția finală datorându-se creșterii
excreției renale de HCO3-.
- acidoză respiratorie – datorită creșterii primare a Pco2. Cauza principală este hipoventilația
alveolară (traumatisme craniene, AVC, depresia centrilor respiratori datorită administrarii de
sedative, psihotrope, morfinice, tulburări ale aparatului respirator – distrofie musculară, boli
respiratorii restrictive și obstructive). Compensarea renală reprezentată de reabsorbția și regenerarea
bicarbonatului este eficientă doar în formele cronice, deoarece se declanșează tardiv. Acidoza
respiratorie acută este doar discret compensată (!!! Ventilație mecanică)
- acidoză metabolică – datorită scăderii primare a HCO3-. Apare în urma creșterii producției de
acizi nevolatili (cetoacidoză diabetică, acidoză lactică, intoxicații cu aspirină), scăderea excreției
renale de acizi (insuficiență renală), pierderi de baze (diaree masivă). Răspunsul imediat la
creșterea H+ este tamponarea de către bicarbonat, ceea ce duce la scăderea bicarbonatului plasmatic.
Excesul de H+ intră de asemenea în celule și este tamponat intracelular (!!!H + intră la schimb cu K+ -
apare hiperpotasemie serică). Al doilea mecanism este reprezentat de compensarea respiratorie. În
final apare și compensarea renală.

În clinică, pentru monitorizarea echilibrului acido-bazic se folosește metoda Astrup

(determinări din sânge arterial), care măsoară:
- presiunea parțială a dioxidului de carbon Pco2
- presiunea parțială a oxigenului PO2
- pH-ul
- bicarbonatul seric HCO3-