 ECHILIBRUL ACIDOBAZIC

 pH-ul reprezintă logaritmul cu semn schimbat al

concentratiei ionilor de hidrogen.

 Valorile fiziologice de repaus ale pH-ului sunt 7,35-7,45

( echivalent cu concentratia ionilor de H de 45-35 mEq/l )

 Valorile critice: pH < 7,25 sau pH > 7,55

 compatibil cu viata: pH 6,7 -7,8

 Sursele de ioni de H din organism sunt reprezentate de

acizii volatili (H2CO3) si nevolatili (lactic, cetoacizi etc).

 Nivelul bicarbonatului este controlat de rinichi, iar cel al

acidului carbonic este controlat de plamani
 pH crescut = alcaloza

 Alcaloza respiratorie:
 hiperventilatie (anxietate sau hipoxii –
embolii pulmonare, insuficienta cardiaca
cronica)

 Alcaloza metabolica:
 hipokaliemie (determina intrarea Na si H in
celule)
 Varsaturi abundente
 medicamente (bicarbonat, furosemid,
 pH scazut = acidoza

 Acidoza respiratorie:
 hipoventilatie (insuficienta respiratorie)

 Acidoza metabolica:
 diabet zaharat – cetoacidoza
 insuficienta renala
 Diaree severa
 ischemii – acidoza lactica
 intoxicatii (acetona, eter, etilen glicol,
etanol, metanol)
 Hiatusul anionic (anionic gap) - reprezinta
diferenta intre suma cationilor si suma
anionilor :
 D = (Na+K) – (Cl+HCO3) = 14,1 – 18,1
mmol/l
 Valori crescute in:
 acidoze (lactică)
 alcoolism
 coma hepatica
 cetoacidoza diabetica
 insuficienta renala cronica
 Valori scazute in:
 stari inductoare de alcaloza
 Hiatusul anionic este util in principal
pentru a afla mecanismul apariţiei
acidozelor / alcalozelor metabolice si
pentru a identifica prezenta
dezechilibrelor acido-bazice mixte.

 Ex:
 pH normal si D crescut -> acid. met.
compensata prin mecanism respirator
 D crescut peste 18 mmol/l :

 semnifică un consum crescut peste normal

de HCO3 pentru că se produc mai mulţi
acizi

 prin hiperproducţia de ac. lactic, când se

intensifică glicoliza anaerobă (nefiind
suficient oxigen)
 când apar corpii cetonici, de exemplu în
diabetul zaharat.
 D normal

 în situaţia în care, deşi HCO3 este

redus, valoarea Cl este crescută (în
acidoze tubulare renale
hipercloremice – la nivelul tubului
contort proximal cu reabsorbţie
crescută de Cl).
 Valori reduse ale D

 se corelează cu exces de HCO3, prin:

 consum redus de bicarbonat ca urmare a scăderii

nivelului de ioni de H plasmatici
 varsaturi abundente
 Hiperaldosteronism

 aport crescut de HCO3 (care depăşeşte

necesităţile statusului de echilibru acido-bazic).

 Pentru o interpretare corecta a D, trebuie şi în

această situaţie analizate valorile cloremiei,
deoarece acestea pot masca o alcaloză
metabolică (cloremia scazută).
 pCO2- reprezinta presiunea partiala a
dioxidului de carbon dizolvat in sange.

 Se masoara in mmHg. Exprimat in mEq/l

= valoarea mmHg x 0,03

 In functie de ventilatia pulmonara, pCo2

poate fi crescut (insuficienta pulmonara)
sau scazute (stari hiperventilatorii).

Valori fiziologice de repaus (pCO2)

 femei: 32-42 mmHg (4,3 – 6 kPa)

 barbati: 35-45 mmHg (4,7 – 6,4 kPa)
 Valori crescute pCO2 - hipercapnie :

 Acidoza respiratorie
 Alcaloza metabolica
 Astm bronsic
 BPOC
 Fibroza pulmonara
 Defecte cardiace
 Sdr. hipoventilatorii (atelectazie, pleurezie,
pneumotorax)
 Poliomielite
 Valori scazute ale pCO2- hipocapnie:

 Alcaloza respiratorie
 Acidoza metabolica
 Acidoza diabetica
 Embolie pulmonara
 Hiperventilatie
 Hipoxie
 Pneumonii
 Pneumoconioze
 Altitudini ridicate

 
 pO2- reprezinta presiunea partiala a
oxigenului gazos dizolvat in sange.

 Se masoara in mmHg.
  Valori fiziologice de repaus: 75-100 mmHg

 SAT O2 (saturatia cu oxigen a

hemoglobinei) - reprezinta totalitatea
oxigenului ce este combinat cu
hemoglobina, impartit la totalitatea
oxigenului ce poate fi combinat (teoretic) cu
hemoglobina.

 Se masoara in procente si in general, valorile de

repaus sunt cuprinse intre 85 - 99%
 valori reduse la nou nascuti (85-90%)
 Valori crescute ale SAT O2 se inregistreaza in :

 Efort fizic crescut

 Hiperventilatie
 Policitemie
 Oxigenoterapie

Valori scazute ale SAT O2 se inregistreaza in :

 Anemii
 Astm bronsic
 Atelectazii
 Bronsiectazii
 EPA
 Embolie pulmonara
 Emfizem pulmonar
 BPOC
 Insuficienta cariaca
 Pneumonii
 Pleurezii, penumotorax
 Sunturi dreapta-stanga
 HCO3 (bicarbonat standard) -
reprezinta componenta metabolica
(renala) a echilibrului acido-bazic.
Depinde de continutul de CO2 din
sange

(a nu se confunda cu pCO2, care depinde

de functia respiratorie !!!).

Valori normale:

 -femei: 20-24 mmol/l.

 -barbati: 22-26 mmol/l.    
 Valori crescute se pot intalni in :

 Alcaloze metabolice :
 hipokalemie, ingestie de NaHCO3
 Aspiratii gastrice, varsaturi cronice
 Hiperaldosteronism
 Boala Cushing

 Poate creste in insuficiente respiratorii,

ca mecanism compensator pt. acidoza
resp.
 Valori scazute se pot intalni in :

 Acidoze metabolice :
 acidoza diabetica,
 malnutritie,
 efort prelungit
 Diaree cronica
 Insuficienta renala acuta
 Boala Addison
 Exces de diuretice de ansa (furosemid)
 BE (excesul de baze) = capacitatea totala a
anionilor (HCO3, Hb, proteinele plasmatice si
fosfatii) de a tampona ionii de H si de a
restabili echilibrul acido-bazic intr-un litru de
sange la pCO2=40 mmHg, pH=7,40 si la 37o C.

 Aceasta este expresia IN VITRO utilizata pentru a

putea descrie situatiile de dezechilibru metabolic. Se
masoara in mmol/l.

 la nou-nascuti valorile sunt mult reduse (-10→ -2)

 la copiii mici -7 → -1
 la adolescenti -4 → +2
 la adulti: -2,4 --> +2,3 la femei
-3 --> +3 la barbati.

 BE scazut : pierdere de substante alcaline - Ac.

Met., Alc. Resp.
compensata

 BE crescut : Alc. Met. Sau Ac. Resp.

 ACIDOZA METABOLICA

 Acidoza metabolica reflecta o productie crescuta

de acid sau o pierdere crescuta de bicarbonat,
avand ca rezultat o scadere a pH-ului.

 Raspunsul imediat al organismului e reprezentat

de cresterea ventilatiei, cu eliminare crescuta de
CO2, iar tardiv de cresterea excretiei de acizi si
retentia de HCO3 la nivel renal.

 Regula : pCO2 scade compensator cu 1-1,3mm

Hg pentru fiecare 1mEq HCO3 scazut (cu limita la
10 mmHg)
 Stari asociate cu productii crescute de acid :

 Anemia; Hipoxia
 Acidoza diabetica
 Ciroza hepatica; Etilismul
 IRA, IRC
 Sdr. Fanconi
 Diaree

 Stari asociate cu eliminare scazuta de acizi:

 Acidoza tubulara renala (distala tip II)

 Hipoaldosteronism
 IRA

Stari asociate cu eliminare crescuta de bicarbonati:

 -Acidoza tubulara renala (proximala tip I)

 -Diaree
 -Ileostome
 -colostome
 ALCALOZA METABOLICA

 Apare la administrarea sau productia unor

cantitati crescute de substante alcaline sau la
pierderea de acizi – urmate de cresterea pH-ului
sangvin.

 Raspunsul imediat al organismului e reprezentat

de scaderea ventilatiei, cu cresterea nivelului
sangvin de CO2, iar tardiv o crestere a excretiei
de HCO3 si scaderea eliminarii de acizi la nivel
renal.

 Regula : pCO2 creste compensator cu 0,5 - 1mm

Hg pentru fiecare crestere cu 1mEq HCO3 (cu
limita la 55 - 60 mmHg)
 HCO3 crescut in urmatoarele situatii:

 Administrarea de antiacide – perfuzii cu

bicarbonat
 Eliminare scazuta de bicarbonat

 Pierderi de acizi :

 Hipopotasemie severa
 Administrarea de diuretice (furosemid, tiazidice)
 Corticosteroizi
 b. Cushing
 b. Conn
 aspiratii nazo-gastrice

 Alte cauze : diaree, hiperaldosteronism,

hipoproteinemie, varsaturi
 ACIDOZA RESPIRATORIE

 Are trei mecanisme principale : scaderea ventilatiei,

scaderea ritmului respirator, productie de cantitati
crescute de CO2.

 Raspunsul rapid al organismului e reprezentat de

cresterea ventilatiei pulmonare si consecutiv o
eliminare crescuta de CO2, iar tardiv retentie de HCO3
si cresterea eliminarii de acizi la nivel renal.

 Regula : HCO3 creste compensator cu 1mEq pentru

cresterea pCO2 cu 10 mmHg, limita compensarii fiind
30 mEq/l.

 Dupa 2-4 zile de la persistenta tulburarii primare,

rinichiul creste eliminarea de H si reabsorbtia de HCO3,
crescand astfel valorile la peste 30 mEq/l, instalandu-se
modificarile de acidoza respiratorie cronica. In acest caz
 Cauzele acidozei respiratorii
 Centrale

 Edem cerebral
 Encefalite, meningite, Tumori, Traumatisme
 Afectarea centrilor respiratorii

 Toraco-abdominale

 Alveolita fibrozanta
 Astm bronsic, bronsiolita
 EPA masiv
 BPOC
 Spasm laringian
 Pneumonie, Pneumotorax, Pleurezie
 SDRA

 Nervoase

 Botulism, Tetanos
 Poliomielita
 Otraviri (curara, organofosforice)
 ALCALOZA RESPIRATORIE

 Are loc o crestere a schimbului de gaze datorita

hiperventilatiei, determinand o crestere a eliminarii de
CO2, o crestere secundara a HCO3, ceea ce determina
o valoare crescuta a pH-ului.

 Raspunsul organismului este reprezentat imediat de

scaderea ventilatiei cu scaderea eliminarii de CO2 si
tardiv prin cresterea eliminarii la nivel renal al HCO3 si
scaderea eliminarii de cationi.

 Regula : HCO3 scade compensator cu 2mEq pentru

scaderea pCO2 cu 10 mmHg, limita ompensarii fiind
18 mEq/l.

 Dupa 2-4 zile de la persistenta tulburarii primare,

rinichiul scade eliminarea de H si o creste pe cea de
HCO3, astfel incat concentratia plasmatica a HCO3
scade sub 18mEq/l, cu instalarea alcalozei respiratorii
cronice. In acest caz, HCO3 scade cu 5 mEq/l pentru
 Cauzele alcalozei respiratorii  :

 Centrale

 Hiperventilatia psihogenica, Isterie

 Encefalite, Tumori
 AVC

 Toracice

 EPA, Embolie pulmonara

 IMA
 Sunturi stanga-dreapta
 Corp strain pulmonar
 Hipertensiune pulmonara

 Alte cauze: anemie, ciroza hepatica,

hipertiroidism, sarcina, boli infectioase.
  1.METODA MICRO-ASTRUP

 se bazeaza pe relatia invers proportionala care

exista intre presiunea partiala a CO2 (pCO2) si
pH-ul sangelui.
 cu cat pCO2 este mai mare, cu atat pH-ul va
scadea

 presupune efectuarea a3 determinari:

 1. determinare de pH in sangele arterial sau

capilar recoltat in conditii anaerobe=pH-ul actual
sau real al sangelui
 2. determinare de pH in sangele care a fost in
prealabil echilibrat cu un amestec de oxigen si
dioxid de carbon, in care valoarea pCO2 este
cunoscuta si prezinta valori ridicate (60mmHg)
 3. determinare de pH in sangele care a fost in
prealabil echilibrat cu un amestec de oxigen si
 valorile obtinute se inscriu pe o nomograma
(pe ordonata sunt valorile de pH, iar pe abscisa
sunt valorile logaritmice ale pCO2)
=nomograma SIGGAARD-ANDERSEN

 interpretare:
 dreapta care se traseaza prin unirea celor 2 valori
obtinute prin determinari de pH la pCO2
cunoscute, indica relatia dintre pCO2 si pH.
 Valoarea pH-ului actual se interpoleaza pe
aceasta dreapta , iar valoarea actuala a pCO2, in
sangele cercetat, se determina ducand o verticala
din punctul care inscrie ph-ul actual (prima
determinare de pH efectuata in sangele recoltat
in conditii anaerobe), pana pe abscisa pe care
sunt inscrise valorile pCO2.
  2.DETERMINAREA REZERVEI ALCALINE

 se face prin titrarea sangelui cu un acid, proces in care

se degaja CO2, care este captat si masurat.

 normala = 58-60 volume CO2/100ml

 HCO3 plasmatic = rezerva alcalina/2,2

 pH = 7,(valoarea HCO3) + 0,15

 Ex.: pentru HCO3=10mEq/l, pH= 7,10 + 0,15 = 7,25

 pCO2 = (1,5 x HCO3) + 8

 aciditatea titrabila = fosfati de Na si NH4

 Val. normale aciditatea titrabila= 15 - 25 mEq/24h,

- in acidoze = 100 - 250 mEq/24 h
 3. TESTUL INCARCARII CU CLORURA DE
AMONIU

 se efectueaza cand suspicionam o acidoza renala

tubulara tip I, cu deficienta in excretia de acizi

 la inceputul testului se recolteaza o proba de

urina pt masurarea pH-ului si o proba de
plasma pt masurarea bicarbonatului.

 datorita modificarii rapide a pH-ului daca este

expus la aer, recipientul trebuie sa fie etans.

 daca pH-ul urinar este sub 5,4 = capacitate

normala de acidifiere a urinii si nu e necesara
continuarea testului.
 3. TESTUL INCARCARII CU CLORURA DE
AMONIU

 daca bicarbonatul sangvin este scazut, corelat cu

pH urinar > 5,4 se confirma dg. de acidoza
tubulara renala.

 daca nici una dintre aceste conditii nu e

indeplinita, se administreaza pacientului clorura
de amoniu, 0,1g/kg per os.

 ulterior se colecteaza probe de urina din ora in

ora, timp de 6-8 ore; daca oricare dintre probe
are pH sub 5,4, testul se opreste oprit, deoarece
indica o capacitate normala de excretie a tubilor
renali distali.

 la 3 ore dupa ingestie trebuie recoltata si o proba

de sange pentru determinarea bicarbonatului
  4.TESTUL INCARCARII CU BICARBONAT

 metoda utilizata pentru diagnosticul acidozei renale

tubulare tip II, caracterizata prin scaderea reabsorbtiei
de bicarbonat.

 se administreaza bicarbonat sodic intravenos 0,5-1

mmol/kg/ora

 dupa 60 min se masoara nivelul plasmatic al

bicarbonatului pentru a se confirma depasirea valorii
de 20 mmoli/l
  4. TESTUL INCARCARII CU BICARBONAT

 in fiecare ora se masoara pH-ul urinar si nivelul urinar

de bicarbonat, pentru a calcula fractia de excretie a
bicarbonatului:

(HCO3 urinar X creatinina plasmatica)

FEHCO3 = X
100%
(HCO3 plasmatic X creatinina urinara)

 normal FEHCO3 = <15%;

 un nivel >20% confirma acidoza tubulara renala tip II.
 ECHILIBRUL
HIDROELECTROLITIC
 IONOGRAMA SANGUINA

 5-6 ml sânge recoltat a jeun (condiţii

bazale), cu evitarea prelevării de
sânge din zone cu stază sangină

 determinarea se continuă 3 zile la

rând dacă nu este o urgenţă
 IONOGRAMA SANGUINA

Ion Plasma Interstitiu Intracel.

(mEq/l) (mEq/l) (mEq/l)
Na 135-145 145 10-20

K 4,5-5,5 5 90-100

Cl 95-105 125-135 5-15

 POTASIUL
 Este localizat predominant intracelular, variațiile
plasmatice furnizând informații reduse despre
potasiul total. Din 3000-5000 mEq K din
organism, doar 50-80 mEq se găsesc în lichidul
extracelular, nivelul plasmatic al K-ului fiind de
aproximativ 4,5-5,5 mEq/l.

 K se filtrează glomerular și se reabsoarbe la

nivelul TCP și ramului ascendent al ansei
Henle. O parte din el (10%) ajunge în TCD unde e
secretat la schimb cu Na și în competiție cu
eliminarea H+ deoarece se elimină prin acelasi
canal.
 HIPOPOTASEMIA
 -scăderea aportului (inanitie, anorexie
nervoasă, alcoolism)

 -creșterea eliminării:

- digestive –

 Vărsături;
 aspirare gastrică prelungită (sucul gastric
contine K),
 fistule biliare sau intestinale (prin bilă se
elimină în mod normal 130-160 mEq/l K; prin
sucul pancreatic 100-150 mEq/l K iar prin sucul
intestinal 100-150 mEq/l K)
 HIPOPOTASEMIA

- renale –
 diureză osmotică : diabet zaharat
 exces de diuretice (furosemidul, tiazidele)
 hiperaldosteronismul, sdr. Cushing,
 nefropatiile cronice cu acidoză tubulară proximală
sau distală,

- alcaloze metabolice și respiratorii -

 terapie cu insulină in perfuzie

(exemplu: cetoacidoza diabetica ! Initial,
pacientul cu cetoacidoza are hiperpotasemie;
dupa terapia insulinica, are risc de
hipopotasemie)
 HIPERPOTASEMIA
 ieșirea K din celule depășește capacitatea
de excreție a K (sdr. de strivire, șoc toxico-
septic).

 IRA

 acidoze

 deficiențele secreției de aldosteron sau

lipsa de răspuns a tubilor renali la
stimularea produsă de aldosteron
 CLORUL
 principalul anion extracelular

 modificările clorului însoțesc de obicei variațiile

sodiului,

 Excepție: alcaloza metabolică:

deficitul de Cl nu se asociază cu o scădere a
nivelului de Na – datorită excesului de bicarbonat.
In condițiile unui nivel normal de sodiu, e
necesară creșterea eliminării renale de clor
pentru a mentine neutralitatea plasmatică
 SODIUL
 Este principalul cation extracelular,
contribuind la menținerea osmolarității,
echilibrului acido-bazic și a excitabilității
neuromusculare.

 Absorbția lui se face aprope în totalitate în

prima jumătate a ileonului, iar eliminarea
se face prin urină (95%), fecale (4,5%) și
transpirație (0,5%).
 HIPONATREMIA
 Na sub 135 mEq/l.

 Depleții de Na:

 pierderi de lichide izo sau hipertone

(hemoragii, vărsături, diaree, hipersudorație,
insuficiență corticosuprarenală)

 scăderi ale secreției de ADH.

 HIPERNATREMIA
 Na peste valoarea de 150 mEq/l.

 Retențiile de Na survin cel mai frecvent în

condițiile unui aport crescut, a scăderii eliminării
renale (hiperaldoseronism), a hemoragiilor.

 Cel mai frecvent însă, hipernatremiile apar prin

pierdere de apă și nu acumulare de Na și
asociază deshidratare intracelulară (ca urmare a
hiperosmolarității extracelulare).
 OSMOLARITATE
 = numărul de miliosmoli prezenți în 1 litru de
plasmă

 Osmolaritate normală = 300-310 mosm/l

 Osm totală = (Na mEq/l +10) X 2 +

glucoză(mg/dl)/18 + uree(mg/dl)/6

 În condițiile în care pacientul nu are retenție

azotată și nici stări hiperglicemice, poate fi
folosită și formula prescurtată :

 Osm totală = (Na mEq/l +10) x2