Există numeroase boli infecțioase care pot fi transmise prin apă contaminată.

Iată câteva exemple:

​ Diareea infecțioasă: Aceasta poate fi cauzată de bacterii precum Escherichia coli (E. coli),
Salmonella și Campylobacter, dar și de paraziți sau viruși. Contaminarea apei potabile cu
acești agenți patogeni poate duce la diaree severă și alte simptome gastrointestinale.
​
​ Holera: Această boală este cauzată de bacteriile Vibrio cholerae și se răspândește adesea
prin apă contaminată cu fecale umane. Infectia cu Vibrio cholerae poate duce la diaree
acută și deshidratare severă.
​
​ Giardia: Giardia este un parazit care poate provoca diaree și alte simptome
gastrointestinale. Acesta se poate găsi în apă contaminată cu fecale umane sau animale.
​
​ Hepatita A: Virusul hepatitei A se poate răspândi prin consumul de apă contaminată sau
alimente contaminate. Infecția cu hepatita A poate afecta ficatul și poate cauza simptome
precum icter, oboseală și dureri abdominale.
​
​ Leptospiroza: Această boală este cauzată de bacteriile din genul Leptospira și se poate
răspândi prin contactul cu apă contaminată cu urină de animale infectate, cum ar fi
șobolani. Simptomele pot varia de la ușoare la severe și pot include febră, dureri musculare
și dureri de cap.
​
​ Amoebiază: Amibiaza este cauzată de parazitul Entamoeba histolytica și poate fi
transmisă prin apă și alimente contaminate. Infecția poate afecta intestinul și provoca
diaree și dureri abdominale.
​
​ Criptosporidioza: Cryptosporidium este un parazit care poate provoca diaree acută. Acesta
poate fi transmis prin apă contaminată, inclusiv prin piscine sau ape de izvor.

indicii chimici de poluare a apei cu substanțe organice si cu agenți patogeni

Poluarea apei cu substanțe organice și agenți patogeni poate fi evaluată prin intermediul unor
indici chimici și microbiologici. Iată câteva exemple de astfel de indici utilizate pentru a monitoriza
calitatea apei și a detecta poluarea cu substanțe organice și agenți patogeni:

1. DBO (Cererea Biochimica de Oxigen): DBO este o măsură a cantității de oxigen necesară
pentru a descompune substantele organice din apă prin acțiunea microorganismelor. Un
nivel ridicat de DBO indică prezența unei cantități semnificative de materie organică și
poate sugera poluarea cu substanțe organice.
 2. COD (Cererea Chimică de Oxigen): COD măsoară cantitatea totală de oxigen necesară
pentru a descompune substantele organice, inclusiv cele care nu pot fi descompuse de
microorganismele din apa. Valori ridicate de COD pot indica prezența poluării organice.

3. Concentrația de nitrați și nitriți: Nitrații și nitriții sunt compuși chimici care pot ajunge în
apă din surse precum îngrășămintele sau poluarea agricolă. Concentrații crescute pot
indica poluarea apei cu substanțe organice și potențial sănătatea apei.

4. Concentrația de fosfați: Fosfații pot fi prezenți în apă din surse agricole sau industriale și
pot contribui la creșterea creșterea algelor dăunătoare în apă, un fenomen numit
eutrofizare.

5. Contaminantii organici volatili (COV): Acești compuși organici, care pot fi prezenți în apă
ca urmare a activităților industriale sau municipale, pot avea efecte negative asupra
sănătății umane și pot contribui la poluarea apei.

Indici microbiologici pentru detectarea agenților patogeni includ:

1. Coliformii fecali: Acești bacterii sunt adesea utilizați ca indicatori ai

contaminării cu materiale fecale și a prezenței potențiale a agenților
patogeni în apă. E. coli este un tip specific de coliform fecal care poate fi
prezent în apă și este utilizat ca indicator de contaminare fecală.

2. Contaminanții specifici de origine fecala: Exemple includ enterococii și

bacteriile Clostridium perfringens, care pot fi utilizați pentru a evalua
gradul de contaminare cu materiale fecale.

3. Teste de detectare a virusurilor și paraziților: Aceste teste pot viza

prezența specifică a virusurilor sau paraziților din apă, cum ar fi virusul
hepatitei A sau Giardia.

metodele de conditionare a apei

Condiționarea apei se referă la procesul de tratare a apei pentru a îmbunătăți calitatea și

siguranța acesteia pentru consum sau pentru scopuri industriale. Există mai multe metode de
conditionare a apei, fiecare fiind utilizată pentru a aborda anumite probleme specifice ale apei. Iată
câteva dintre cele mai comune metode de conditionare a apei:

1. Clorinarea: Clorinarea implică adăugarea clorului sau a altor compuși clorinari în

apă pentru a distruge sau a inhiba creșterea bacteriilor și a altor organisme
patogene. Acest proces de dezinfectare este adesea utilizat în sistemele de
alimentare cu apă pentru a preveni răspândirea bolilor infecțioase.
 2. Filtrarea: Filtrarea implică trecerea apei printr-un mediu filtrant pentru a elimina
particule, sedimente și impurități. Mediul filtrant poate fi compus din nisip, cărbune
activ, cartușe sau membrane. Filtrarea este folosită pentru a îndepărta solidele
suspendate, microbi, compuși chimici și substanțe organice din apă.

3. Tratarea chimică: Tratamentele chimice includ adăugarea de substanțe chimice,

precum sulfat de aluminiu, pentru a precipita impuritățile și pentru a îmbunătăți
claritatea apei. Aceste procese pot elimina substanțe chimice, metale grele și alte
impurități din apă.

`Limpezirea apei prin coagulare este un proces important în tratarea apei, care implică
adăugarea de substanțe numite coagulanți pentru a favoriza aglomerarea particulelor din apă,
formând particule mai mari care pot fi îndepărtate mai ușor prin sedimentare sau filtrare.
Eficacitatea procesului de coagulare depinde de o serie de factori, iar alegerea dozei
corespunzătoare de coagulant este crucială pentru obținerea apei limpezi și sigure. Iată factorii
cheie care influențează eficacitatea procesului de coagulare și modul de alegere a dozei de
coagulant:

1. Tipul de coagulant: Există mai multe tipuri de coagulanți utilizați în tratarea apei,
precum sulfat de aluminiu, clorură de fier sau polielectroliti. Alegerea tipului de
coagulant depinde de compoziția chimică a apei și de obiectivele de tratare.

2. pH-ul apei: pH-ul apei are un impact semnificativ asupra eficacității coagulării.
Majoritatea coagulantilor funcționează optim la anumite valori de pH, care variază
în funcție de tipul de coagulant. Reglarea pH-ului poate fi necesară pentru a obține
cea mai bună eficacitate a coagulării.

3. Concentrația de coagulant: Alegerea dozei corecte de coagulant depinde de

concentrația și natura particulelor din apă și de calitatea apei de alimentare. Doza
de coagulant trebuie să fie suficientă pentru a asigura aglomerarea particulelor, dar
nu trebuie să fie prea mare pentru a evita supradozarea și producerea de
sedimente indesejabile.

metodele de dezinfectare a apei și caracteristicile lor

Dezinfectarea apei este un proces esențial în tratarea apei potabile, care implică
distrugerea sau inactivarea microorganismelor patogene și a altor agenți patogeni care pot fi
prezente în apă. Există mai multe metode de dezinfectare a apei, fiecare cu propriile caracteristici
și avantaje. Iată câteva dintre cele mai comune metode de dezinfectare a apei și caracteristicile
lor:

1. Clorinarea:
 - Clorinarea implică adăugarea de clor sau compuși clorinari în apă pentru a
distruge sau a inactiva microorganismele patogene.

- Clorul este un agent de dezinfecție eficient și accesibil, utilizat pe scară

largă în sistemele de alimentare cu apă.

- Caracteristicile pozitive includ ușurința utilizării, eficacitatea în

distrugerea bacteriilor și virușilor, precum și capacitatea de a menține
protecția împotriva contaminării pe tot parcursul rețelei de distribuție.

- Dezavantaje potențiale includ formarea de substanțe chimice secundare,

precum trihalometani, în urma reacțiilor cu materiale organice prezente în
apă.

2. Ozonizarea:

- Ozonul este un puternic oxidant care poate fi folosit pentru dezinfecția

apei.

- Ozonul distruge bacteriile, virusurile și alte microorganisme patogene prin

oxidare.

- Ozonul are avantaje precum lipsa formării de produși chimici secundari

organici și o capacitate mare de oxidare.

- Dezavantaje potențiale includ costurile mai ridicate, stabilitatea scăzută a

ozonului în timp și necesitatea utilizării unei metode de dezinfecție
suplimentare pentru a menține protecția împotriva contaminării.

3. Radiația ultravioletă (UV):

- Dezinfecția cu radiație ultravioletă implică expunerea apei la radiație UV pentru a distruge

ADN-ul microorganismelor patogene, ceea ce le face inofensive.

- Dezavantajele includ necesitatea unor surse de energie pentru a genera radiația UV și

necesitatea unei tehnologii adecvate de dispersie a apei pentru a asigura contactul
uniform cu radiația.

Dezinfectarea apei cu doze normale de clor este o metodă comună de tratare a apei
pentru a distruge sau a inactiva microorganismele patogene. Procesul implică adăugarea de clor
(de obicei sub formă de hipoclorit de sodiu sau de calciu) la apă într-o cantitate măsurată pentru a
obține o concentrație specifică de clor rezidual în apă.

Iată câteva noțiuni importante legate de acest proces:

 1. Absorbția clorului: Clorul adăugat la apă reacționează cu diverse substanțe din apă,
inclusiv cu materiale organice și cu microorganismele prezente. Aceste reacții de
absorbție implică formarea de compuși florini și hipocloriții, care sunt activi în distrugerea
sau inactivarea microorganismelor patogene. Absorbția clorului în apa este un proces
important și poate afecta cantitatea de clor disponibil pentru dezinfecție.

2. Clor rezidual: Clorul rezidual este cantitatea de clor rămasă în apă după o perioadă de
contact specifică. Aceasta este o măsură a eficacității procesului de dezinfecție. Clorul
rezidual este necesar pentru a menține protecția împotriva contaminării pe parcursul
rețelei de distribuție. Cantitatea de clor rezidual necesară poate varia în funcție de tipul de
apă, de temperatura apei și de condițiile de stocare și distribuție.

3. Dozarea clorului: Dozarea clorului se referă la calcularea și adăugarea cantității corecte

de clor la apă pentru a atinge concentrația dorită de clor rezidual. Doză de clor trebuie să
fie suficientă pentru a asigura dezinfecția eficientă a apei, dar nu trebuie să fie excesivă
pentru a evita formarea de produși chimici secundari nedorite, cum ar fi trihalometanii.

Norma: 0,2 până la 2 miligrame de clor pe litru (mg/L) sau 0,2 până la 2 părți per milion
(ppm).

Amenajarea fantanilor pentru furnizarea apei potabile necesită respectarea unor cerințe
igienice stricte pentru a asigura că apa este sigură pentru consum.

Iată câteva cerințe igienice importante pentru amenajarea fântânilor:

1. Protecția sursei de apă: Sursa de apă, cum ar fi un izvor sau un puț, trebuie să fie
protejată împotriva contaminării din surse exterioare, cum ar fi apa de suprafața sau
scurgeri de ape uzate. Aceasta poate implica instalarea unui capac sau a unei construcții
de protecție.

2. Constructia fantanii: Fântânile trebuie să fie construite din materiale durabile și sigure
pentru a preveni contaminarea apei. Sistemele de drenare sau de scurgere trebuie să fie
prevăzute pentru a evita acumularea apei și formarea mlaștini.

3. Puncte de acces sigure: Deoarece fântânile sunt folosite de oameni pentru a colecta apă,
trebuie să existe puncte de acces sigure și igienice pentru a preveni contaminarea apei. De
obicei, se utilizează conducte sau robinete pentru a colecta apă.

4. Protecția împotriva poluării animale: Dacă animalele pot avea acces la sursa de apă,
trebuie luate măsuri pentru a preveni contaminarea apei cu dejecții animale. În ceea ce
privește dezinfectarea apei în alimentația descentralizată cu apă (cum ar fi fântânile de sat
sau satele mici), există mai multe metode care pot fi utilizate pentru a asigura siguranța
apei potabile:

În ceea ce privește dezinfectarea apei în alimentația descentralizată cu apă (cum ar fi

fântânile de sat sau satele mici), există mai multe metode care pot fi utilizate pentru a asigura
siguranța apei potabile:
1. Clorinarea: Adăugarea de clor sau compuși clorinari la apă poate distruge sau
inactiva microorganismele patogene și poate asigura dezinfecția apei. Este
important să se respecte dozele corecte și să se monitorizeze nivelul de clor
rezidual pentru a asigura eficacitatea.

2. Filtrarea: Filtrarea apei prin medii filtrante, cum ar fi nisip sau cărbune activ, poate
ajuta la îndepărtarea particulelor și a microorganismelor patogene din apă.

3. Radiația ultravioletă (UV) sau ozonizarea: Utilizarea radiației ultraviolete sau

ozonului poate distruge microorganismele patogene prin expunere la aceste surse
de energie. Fierberea apei.

4. : Fierberea apei este o metodă eficientă de dezinfecție și poate fi folosită pentru a

asigura siguranța apei potabile.