Primul Război Mondial a lăsat în urma sa pierderi umane și materiale

imense, o situație economică dificilă la nivel global, o criză morală de conștiința ce

a determinat apariția curentului pacifist ce a dus la aplicarea a unor numeroase
programe și proiecte de organizare a noii lumi, pe noi baze pentru a asigura
pacea, securitatea, dezvoltarea și bunăstarea. Astfel , societatea perioadei
interbelice a cunoscut multe schimbări pe plan economic, politic, social și artistic.

Prin urmare , cea mai mare dezvoltare industriala in perioada interbelica

se va inregistra in economia americana “ Extinderea organismelor necesare … “.
Succesul acesteia s-a datorat "abundenţei capitalurilor", creşterii puterii de
cumpărare şi procesului de concentrare a producţiei şi capitalurilor sub raportul
progresului tehnic şi ştiinţific “ salvarea sistemului financiar”. Astfel , între anii
1923-1929 , industria ușoară va creste cu 53% , industria chimica cu 45% , un rol
important ii revine industriei constructoare de mașini care producea 1.500.000 de
vehicule pe an în 1921 şi peste 4.800.000 în 1929. Însă , creditele ieftine destinate
consumului , creaza un adevărat mit al prosperității americane , ulterior
provocand criza economica din 1929 ce stopeaza progresul american , având
consecințe sociale , stârnind o mare nemulțumire printre populatia americana ,
care practic trăia pe baza creditelor si actiuniilor cumparate , dar și consecințe
economice mondiale , SUA fiind un stat creditor ce oferea ajutor financiar statelor
europene “ o incalcare grava a principiilor individualiste din economie..”. Prin
urmare , Marea Depresiune Economica este lichidata printr-o serie de programe ,
propuse de Franklin Delano Roosevelt, numindu-se New Deal. Planul New Deal
prevedea implicarea consistentă a statului în trei domenii ale economiei: industria,
agricultura și sistemul bancar “ reformele programului New Deal au inspirat
respect si admiratie…”.

Germania din punct de vedere economic, imediat după război a cunoscut o

criză economică gravă, care a dus și la o inflație de proporții. Plus la toate trebuia
să plătească reparații de război în sumă de 132 miliarde mărci aur. Prin urmare ,
în anul 1924 , în ajutorul economiei Germane , au venit investițiile anglo-americane
- planul Dwales , care ulterior este completat cu planul Young în 1929. Astfel ,
planul Young reduce plățile suplimentare de război cu aproximativ 20 la sută ,
oferind Germaniei o perioada de 58 de ani pentru a se achita cu aceste datorii de
război. De asemenea , planul Young a împărțit plata anuală, stabilită la două
miliarde de mărci de aur ( 473 milioane USD ) în două componente: o parte
necondiționată, egală cu o treime din sumă, și o parte amânabilă, egală cu restul
de două treimi. In plan social , in urma razboiului , populatia Germana s-a dovedit
a fi foarte nemultumita de faptul ca Germania fusese scoasă din lista statelor
puternice , dar și de semnarea tratatelor de pace la Palatul de la Versailles , fapt
care a fost socotit drept umilinta , aceștia dorind o revansa. De asemenea ,
promovarea de către Hitler a ideilor fasciste printre populație , ce presupuneau:
ura fata de democratie si comunism , rasismul etc. , dar și indiferența Angliei și Franței ,
au avut un impact pozitiv asupra ideilor de razbunare si prin urmare au contribuit la
începerea unui nou conflict mondial.

Premisele economiei sovietice existau încă din 1918 , atunci cand se crease
Consiliul Național al Economiei , care către anul 1928 defineste primul plan
cincinal. Totodată , exact în momentul în care întreaga lume capitalistă intra în
Marea Criza , Stalin revizuiește obiectivele fixate de către economiști mondiali
considerandu-le prea timide , astfel primul plan cincinal continand perspective
ambițioase necesare pentru depasirea inapoierii economice a Rusiei bolșevice “ ..
un plan de asigurari sociale..”. În așa mod , către anul 1936 , producția globală
crește cu 180% , principala ramura fiind industria grea. Datorită amplasării a
sutelor de mii de tineri muncitori în diferite regiuni ale Rusiei , s-au construit
santiere imense , cai ferate , combinate siderurgice din Uras și Siberia etc ,
modificandu-se practic intreaga geografie rusa. De asemenea , se dublează
numărul de lucrători , peste 6 milioane în anul 1932 , se introduce o politică de
școlarizare , se stimulează competiția între muncitori atat prin mijloace
propagandistice cat și printr-o remuneratie diferențiată în funcție de randament “
… introducerea unor contribuții …”. Pe de alta parte , introducea sovhozurile și
kolhozurilor , în cadrul politicii de colectivizare , care în 1929 presupunea
dezvoltare sectorului colectiv , iar în toamna aceluiași an Stalin ordonează că
autoritățile locale să confiște bunurile țăranilor imbogatiti și să-i expulzeze în
vederea colectivizarii , astfel statul dezvoltandu-se in plan agrar foarte repede.
Însă , aceasta politică a avut impact negativ asupra bunăstării țăranilor , care
erau practic lăsați fără adăpost , fiind deportați sau uciși.

In concluzie pot spune ca , implicarea statului in modernizarea economica si

sociala a avut un caracter diferit , a depins de conjunctura politică , dar și de
ideologia diferită promovată de guverne , reprezentând garanția socială a fiecărui
stat aparte.