S.L. Dr.

Cirnatu Daniela
 Descrierea necesarului si a surselor de apa

 Prezentarea proprietatior fizice, chimice si

microbiologice ale apei potabile

 Evidentierea bolilor legate de consumul de

apa nepotabila

 Indicarea masurilor de potabilizare a apei

 Flowing
artesian well

Precipitation
Evaporation and transpiration
Well requiring a pump

Evaporation
Confined
Recharge Area

Runoff

Aquifer
Stream
Infiltration Water table
Lake
Infiltration
Unconfined aquifer

Confined aquifer
Less permeable material
such as clay
Confirming permeable rock layer
 Cantitatea de apă din organism scade cu
vârstă:
 embrionul are peste 90%,
 adultul 60%, din care 40% intracelular şi 20%
extracelular.
 Repartiţia apei este în funcţie de activitatea
metabolică a organelor.
 Prezenţa ţesutului adipos scade cantitatea
de apă din organism.
 2,5l / 24 ore.
 Aportul este asigurat exogen (apă ca atare = 1,5l şi
din alimente) şi prin apă metabolică (300..400ml /
24 ore).
 Eliminarea apei se realizează: renal – 1,5l, evaporare
– perspiraţie insensibilă şi digestiv.
 dezechilibre hidrominerale:
 Bilanţ hidric pozitiv (aport mai mare decât
eliminarea): stări patologice însoţite de edeme şi
fiziologic: sarcină.
 Bilanţ hidric negativ: stări patologice însoţite de
deshidratări (foarte periculoase la sugari) şi
fiziologice (efort fizic, temperaturi foarte mari).
 Apa atmosferică (vapori): se găseşte până la
15..20 km altitudine. Nu se foloseşte ca apa
potabila
 Precipitaţii: nu au încărcătură minerală, nu se
folosesc în scop potabil.
 Surse de suprafaţă: doar 1 % din apa este apă
dulce si cea mai mare parte se găseşte în gheţari.
Practic poate fi utilizată doar 0.03% din apa de
suprafaţă. Gradul de poluare a acesteia este
crescut, apa nu poate fi folosită ca atare.
 Ape subterane: corespund din punct de vedere
calitativ, dar debitul lor este foarte scăzut.
Stratul freatic trebuie să fie la mare adâncime.
Poate avea un grad crescut de mineralizare.
 Mirosul – inodor . Orice contaminare pe cale
chimică, biologică, poate altera mirosul
(max. admis. 2 grade).
 Gustul – inspid (max. 2 grade). Gustul
trebuie să fie plăcut.
 Culoarea –incolor
anumite substanţe biologice, condiţii fizico-
chimice pot produce o colorare a apei (max.
adm. 25°, excepţional 30°).
 Turbiditatea apei este dată de prezenţa
unor substanţe insolubile în apă, aflate în
suspensie. Apele cu turbiditate prezintă
pericol pentru sănătatea comunităţii (suport
pentru germeni patogeni), maxim admis 5°,
în condiţii excepţionale
 Temperatura apei – are importanţă în
satisfacerea senzaţiei de sete, iar variaţiile
faţă de sursă pot influenţa proprietăţile
fizico-chimice. Normele standard sunt între
7-15°C cu limite excepţionale 5-17°C. Apa
sub 5°C poate determina scăderea rezistenţei
locale a mucoasei bucale şi faringiene,
determinând angine, infecţii acute de căi
respiratorii, etc., iar creşterea temperaturii
creează condiţii de impurificare.
 Radioactivitatea apei – este dată cel mai
adesea de prezenţa în rocile de profunzime a
substanţelor radioactive, dar poate fi şi
rezultatul impurificării radioactive prin
deşeuri.
Proprietăţi chimice

Sunt date de anumite substanţe chimice, ce intră în

mod obişnuit în compoziţia apei în anumiţi parametri
sub formă de gaze, substanţe minerale sau organice,
dar poluarea şi impurificarea apei potabile pot aduce şi
alte substanţe.

Sunt supuse analizei şi determinărilor calitative şi

cantitative substanţe toxice: As, Cd, Pb, Se, Hg, Zn, Cr,
Cu, fenoli, detergenţi, pesticide, hidrocarburi, etc. ce pot
proveni din poluarea industrială a apei potabile..
Substanţe indezirabile când sunt în cantităţi excesive,
modifică calităţile apei (organoleptic, chimic) şi trebuiesc
cuantificate: Fe, Mn, Cu, Mg.

Substante indicatori ai poluării cu substanţe

organice
Aceste substanţe organice pot proveni prin poluare cu
ape ce conţin reziduri fecaloid-menajere sau cu reziduri
de la unităţi de fabricare a conservelor alimentare, din
industria alimentară, de la fabrici de îngrăşăminte ce
poluează apa.
· Amoniacul, nitriţii, nitraţii sunt indicatori ai poluării
organice:
• amoniacul – poluarea recentă şi autopurificare treapta I,

I treaptă de descompunere. Norme: 0,5 mg/l

• nitriţii – a II-a treaptă de descompunere a substanţelor

organice, indică o poluare mai veche şi o etapă mai

avansată de autopurificare. Norme: 0,5 mg/l.
• nitraţii – reprezintă ultima treaptă de mineralizare a

substanţelor organice – o poluare veche şi finalizarea

procesului de autopurificare. Norme: max. 50 mg/l, în
exces sunt toxici pentru organism.
 În afara florei microbiene naturale a apei, în
condiţii de poluare poate să apară şi floră
saprofită şi patogenă. Unele boli infecto-
contagioase se transmit hidric precum: febra
tifoidă, dizenteria, holera, etc.
 Norme: fără germeni patogeni, iar saprofiţi în
limite admise. Contaminarea se determină
indirect:
 – nr. total de germeni de provenienţă umană sau
animală
 – nr. de bacterii coli, enterococi sau bacterii
sulfitoreductoare.
 Parametri microbiologici Valoare admisă

Escherichia coli (E. coli) 0/100 ml

Enterococi (Streptococi fecali) 0/100 ml

 Unitate
Valoare
Parametru de
CMA
măsură

Aluminiu 200 g/l

Amoniu 0,50 mg/l

număr/
Bacterii coliforme  
0
100 ml

Carbon organic total Nici o modificare

 
(COT) *) anormală

Cloruri *) 250 mg/l

Clostridium
perfringens număr/
0
(specia, inclusiv 100 ml
sporii) 
Clor rezidual
0,50 mg/l
liber 
S cm-
Conductivitate 2.500 1
 la 20C

Acceptabilă consumatorilor
Culoare şi nici o modificare  
anormală
 Nici o modificare
Număr de colonii la 22C  
anormală

Nici o modificare
Număr de colonii la 37C  
anormală

Oxidabilitate  5,0 mg O2/l

pH  6,5; 9,5 unităţi de pH

Sodiu 200 mg/l

Sulfat  250 mg/l

Sulfuri şi hidrogen sulfurat 100 g/l

Turbiditate  5 UNT

Zinc 5.000 g/l

Tritiu  100 Bq/l

Doza efectivă totală de

0,10 mSv/an
referinţă 

Activitatea alfa globală  0,1 Bq/l

Activitatea beta
1 Bq/l
globală 
Duritate totală, grade
5
minim germane
Fier 200 g/l
Acceptabil consumatorilor şi
Gust  
nici o modificare anormală
Mangan 50 g/l
Acceptabil consumatorilor şi
Miros  
nici o modificare anormală
 Diluţie (toxine, germeni)
 Sedimentare
 Temperatură
 Acţiune bactericidă a radiaţiilor UV
 Organisme acvatice bacterivore
 Bacteriofagi
 Epidemice
 Endemice
 Cazuri izolate
 Apar prin consum de apă contaminată, prin
folosirea acesteia în pregătirea hranei, în
timpul îmbăierii sau înotului sau, în lipsa
apei, prin neasigurarea unor condiţii minime
de igienă.
 Sunt afecţiuni cu poartă de intrare digestivă.
 Criterii diagnostice:
Obligatorii
 Debut exploziv,
 Criteriul topografic
 Sezonalitatea
 Fără imunitate specifică
 Sfârşitul epidemiei se caracterizează prin scăderea
bruscă a numărului de cazuri de boală, după ce
procesul de contaminare a apei a fost întrerupt.
Secundare
 Creşterea frecvenţei bolilor diareice acute şi a
cazurilor de dizenterie într-o colectivitate arată că
poate izbucni o epidemie hidrică.
 Identificarea germenilor patogeni în apă nu este
obligatorie,
 Endemia hidrică
 Se caracterizează printr-un număr mai
mic de cazuri de boală, care apar
permanent într-o zonă geografică, unde
sunt probleme în alimentaţia cu apă.
 Cazuri izolate
 Apar când gradul de contaminare a apei
este scăzut, nu se atinge doza
infectantă, dar există persoane cu
receptivitate crescută, care fac boala
(tare digestive: anaciditate gastrică;
copii, vârstnici).
 Sunt publice şi individuale.
 Avantajele sistemelor publice: asigură

cantitatea necesară de apă în condiţii de

consum ridicat, oferă o apă de calitate bună,
prin tratare.
 Sectorul de captare: pentru apele de suprafaţă este reprezentat
de sorburi, pentru apele de profunzime sunt necesare foraje.
 Tratarea apei dure: pentru a fi adusă la condiţii de potabilitate,
necesită următoarele faze:
 Sedimentare – apa circulă cu viteză foarte mică prin rezervoare
mari.
 Coagularea – cu sulfat de aluminiu sau de fier. Suspensiile sunt
coagulate sub forma unor flocoane, care pot fi filtrate.
 Filtrarea – se realizează prin nisip prin care apa circulă de jos în
sus. Filtrele pot fi:
 Filtre rapide – au granulometrie uniformă, permit filtrarea unor
cantităţi foarte mari (100..200m3 / m2filtru / 24h).
 Filtre lente – au granulometrie diferită, eficienţa este mult mai
mare, dar cantitatea de apă filtrată e foarte mică (4..5m3 / m2filtru /
24h). Nu necesită coagulare.
 Pe aceste filtre se formează o membrană filtrantă, numită
zoognee, unde substanţele organice din apă se descompun, iar
germenii sunt distruşi.
 Facultativ: dedurizare (chimic sau cu răşini
schimbătoare de ioni), deferizare, fluorizare.
 Segmentul de înmagazinare – susţine

consumul maxim de apă.

 Segmentul de distribuţie.
apei
 toatele sursele de suprafata si unele de
profunzime- trebuie tratate inainte de
consum


principiul barierelor
se aplica
multiple
 sedimentarea – indepartarea suspensiilor
solide prin asezarea gravitationala a
acestora (apa trece ff lent prin bazinul de
sedimentare)

 coagularea – amplifica sedimentarea simpla

prin aditionarea unor substante
chimice(sulfat de aluminiu)
 filtrarea – lenta sau rapida
◦ – retinerea suspensiilor ramase
◦ se obtine si o reducere a incarcarii organice si cu
microorganisme
 1. filtrarea lenta – un proces biologic - in
stratul superficial al filtrului devine biologic
activ (f bun in eliminarea virusurilor si
parazitilor)
 2. filtrarea rapida – un proces strict fizic- mai

putin eficient
 dezinfectia- indeparteza bacteriile prezente
la aceasta etapa si lasa dezinfectant
rezidual(clor rezidual) eficient pt bacteriile
care pot interveni in timpul depozitarii +
distributiei

 altele
apei
 este mai eficienta la pH redus
 trebuie tinut seama de necesarul de clor – ! o
parte din clor va reactiona cu diversi
compusi(Fe, Mg, substante organice,
amoniac)din apa
◦ reprezinta dif. intre doza de clor(cel adaugat) si
clorul total detectabil in apa

◦ Important: timpul de contact(30min)

 se foloseste pt cantitati mici , pt uz individual
 la apa cu turbiditate scazuta: mai eficient si

mai stabil decat clorul

 un dezinfectant eficient(si pe virusuri si
cryptosporidium)
 nu lasa elemente reziduale care sa asigure

dezinfectia si in timpul depozitarii si

distributiei

 UV
 toti dezinfectantii induc formarea de
substante colaterale care pot compromite
calitatea apei

 ex. trihalometani – din clorinare(normele ii

limiteaza)