Partea I

1. Obiectul igienei muncii, sarcinile şi problemele.

ESTE O RAMURĂ A IGIENEI, CARE CERCETEAZĂ CONDIŢIILE DE MUNCĂ,
FACTORII DIN MEDIUL DE MUNCĂ ŞI INFLUENŢA ACESTORA ASUPRA
ORGANISMULUI MUNCITORILOR.

Igiena muncii își cunoaște începuturile din cele mai vechi timpuri. În anul 379 î.e.n.
Hippocrat, părintele medicinei, vorbește de acțunea nocivă a prafului de mină asupra
organismului.

Dezvoltarea igienei muncii ca ramură independentă a igienei a fost fundamentată de

primul profesor de igienă al Universității din Moscova F.F.Erisman (1842-1915).
Tratatul său «Igiena profesională a muncii fizice și intelectuale» publicat în 1877 este o
adevărată enciclopedie a cunoștințelor de igiena muncii din acea vreme.

Scopul. Profilaxia influenței negative a factorilor nefavorabili de producție asupra

organimului, menținerea capacității maxime de muncă pe parcursul întregului proces
de muncă și a productivității muncii.

Igiena muncii studiază

 Condițiile procesului tehnologic cu evidențierea eventualelor noxe

profesionale ce pot acționa asupra muncitorilor la locul de muncă;
 Modificările fiziologice ce se petrec în organism în procesul de muncă;
 Organizarea procesului de muncă din punct de vedere al influenței lui
asupra capacității de muncă;
 Stare sănătății muncitorilor în scopul depistării îmbolnăvirilor în stadii
cât mai precoce;
 Preveniriea îmbolnăvirilor profesionale și a accidentelor;
 Starea și eficacitatea dispozitivilor sanitar-tehnice, mijloacelor
individuale de protecție;
 Climatul psihologic în colectivitățile de muncă.
 Sarcinile igienei muncii
 1- Să promoveze și să mențină gradul maxim de bunăstare fizică,
mintală și socială a muncitorilor din toate profesiile;
 2- Să prevină apariția devierilor de la starea optimă de sănătate a
muncitorilor din cauza condițiilor nefavorabile de muncă;
 3- Să protejeze muncitorii în exercitarea profesiei împotriva agenților
nocivi pentru sănătate;
 4- Determinarea modificărilor fiziologice, care au loc în procesul de
muncă.
 5- De a identifica și elimina din zonele de producție agenții nocivi;
 6- De a asigura astfel de condiții, încât eforturile fizice și mintale
impuse muncitorilor să corespundă structurilor lor anatomice, fiziologice și stării
psihologice;
 7- Profilaxia traumatismului de producție.

2.Felurite de muncă şi caractezistica lor.

Dupa caracterul sau,munca poate fi : fizica ,in timpul careia predomina incordarile aparatului
locomotor, sau intelectuala , ce solicita incordarile neuropsihice. Actualmente ,munca fizica
poate fi clasificata in felul urmator :
1.Munca fizica intensa ,insotita de un consum mare de energie – 4000-6000 kcal in 24 ore
(salohari,sapatori de pamint, fierari).
2.Munca fizica legata de deservirea anumitor mecanisme , strunguri, care necesita un consum
de enregie de 3000 – 4000 kcal ( strungari, tractoristi, soferi de autobasculante ).
3.Munca automatizata si semiautomatizata (tesatoare , instalatori).
4.Munca de conveier legata de deplasarea in spatiu si observarea procesului tehnologic de
catre muncitori ; aici consumul de energie depinde de specificul muncii indeplinite .
5.Munca de observatie de la distanta (dispeceri, manipulatori de panouri de comanda) .
Munca intelectuala :
1. Cu activitati de sfera de productie (ingineri , maistri , contabili ,operatori ).
2.Profesii de creatie (scriitori ,pedagogi,medici actori).

3 Modificarile functionale din organism in timpul muncii fizice si intelectuale

Munca este o funcție a organismului, caracterizată printr-o anumită valoare fiziologică.
Pentru realizarea eficientă a obiectivelor este important de a cunoaște; bazele fiziologice ale
muncii, caracterul modificărilor fiziologice ale indicatorilor de activitate a principalelor
sisteme ale organismului uman,ceea ce determină posibilitatea clasficării diverșilor activități
din mai multe puncte de vedere în funcție de efortul fizic și psihoemoțional. Munca cu efort
fizic.
Se caracterizează prin solicitarea preponderentă a aparatului locomotor, prin cheltueli
considerabile de energie 17-25 MJ. (4000-6000 kcal) și mai mult în 24 ore.Efortul fizic
constă în activitatea musculară bazată pe transformarea energiei chimice în energie
mecanică, exprimată prin contracții musculare. Munca fizică dezvoltă sistemul muscular,
stimulând procesele metabolice. Munca mecanizată. Se caracterizează prin modificarea
eforturilor musculare și complicarea programului de activitate. Cheltuelile de energie sunt
mai mici decât la efortul fizic și constitue 12,5-17 MJ (3000-40000) în 24 ore. Sunt
caracteristice încordările sensibilității auditive și vizuale. Munca semiautomatizatăPrevede
îndeplinirea proceselor tehnologice cu participarea parțială a omului nemijlocit de realizaerea
a obiectelor de muncă. Munca Automatizat ă. Este îndeplinită de totalitatea de mecanisme,
cu supravegheerea procesului tehnologic de cître operatori, care sunt incluși în sistemul de
conducere ca un element indispensabil al lanțului tehnologic. Munca intelectuală-Se
întâlnește și în producție ( constructorii, inginerii, tehnicienii, dispecerii, operatorii,etc.)În
afara ei (medicii,profesorii, scriitorii, redactorii, artștii, pictorii, ect.)Această formă de
muncă se exprimă prin necasitatea de a prelucra un volum foarte mare de informație cu
mobilizarea memoriei, atenției cât și prin stări stresante fercvente.Efortul fizic, este
neânsemnat și constitue 10-11,7 MJ, (2000- 2400kcal) în 24 ore.Este caracteristică
hipochinezia, adică scăderea foarte mare a activității motorii, ceea ce contribue la înrăutățirea
reactivității organismului și creșterea încordărilor emoționale.

4 Indicii ai modificarilor functionale sunt: acei parametri vitali ai omului care sufera
devieri de la norma, in urma efectuarii unei munci, fie ea fizica sau intelectuala:
temperatura, tensiunea arterial, pulsul, aparitia durerii in urma unor pozitii incorecte , etc…
indicia ale SNC: 1- perioada latentă a reacţiei videomotorii, ms;2- perioada latentă a reacţiei
acusticomotorii, ms;3- memoria operativă, %;4- concentraţia atenţiei, timpul, s;5- procentul
de corectitudine. SCV 1- frecvenţa pulsului, băt/min;2- tensiunea arterială, mm Hg;3-
presiunea pulsului, mm Hg. SRESp frecvenţa respiraţiei pe min;2- volumul respirator, l. SGI
În eforturile de mică sau medie intensitate funcţiile digestive sunt uşor crescute sau nu se
modifică;În muncile cu efort de intensitate mare sau în micraclimat cald funcţiile digestive
sunt scăzute până la inhibiţia lor.

5 . Influenta muncii asupra starii functionale a aparatului cardiovascular, SR,

Neuromuscular, SNC la efectuarea muncii fizice si intelectuale. Metode de studiere.
Modificari la nivel de SNC Muncile de intensitate mică sau medie stimulează activitatea
scoarţei cerebrale;Muncile de intensitate mare şi/sau prelungite- accentuează procesele de
inhibiţie din scoarţă,- scade excitabilitatea acesteia,- tulbură activitatea reflex condiţionată.
Se studiaza prin tremometrie si dinamometrie. SCV- aducerea O2 necesar la nivelul
sistemului muscular solicitat de efortul profesional; Îndepărtarea anumitor cataboliţi care se
formează în exces la nivelul muşchilor solicitaţi profesional. Sarcina aparatului renal constă
în:Menţinerea în timpul efortului fizic a constantelor mediului
intern:izovolemia,izoionia,concentraţia de catoboliţi azotaţi. Modificări:Hiperfuncţia
hipofizei, Hiperfuncţia suprarenalelor. Modificările sunt în funcţie de intensitatea
muncii:Muncile de intensitate mică sau medie: creşte sau scade sensebilitatea vizuală,
auditivă, tactilă.
6.Schimbarea (dinamica) capacităţii de muncă în decursul zilei, săptămânii de muncă.
Capacitatea de muncă – prezintă ansamblul posibilităţilor morfologice şi funcţionale ale
organismului care permite efectuarea unei cantităţi maxime de muncă pe o perioadă cât mai
îndelungată, fără scăderea calităţii Ea caracterizează posibilităţile funcţionale, exprimate prin
cantitatea şi calitatea lucrului efectuat într-o anumită perioadă de timp cu o intensitate
maximală. Starea de capacitate de muncă se estimează după indicii fiziologici ai stării
funcţionale a sistemelor nervos central, locomotor, circulator, respirator ş.a. Indicii integrali ai
capacităţii de muncă sunt productivitatea muncii în dinamică şi calitatea lucrului. În timpul
muncii, capacitatea funcţională a organismului şi productivitatea muncii se schimbă pe
parcursul zilei.. Etapa de intrare în muncă sau de creştere a capacităţii de muncă – este o
perioadă de adaptare a organismului cu munca preconizată, se manifestă prin creşterea
labilităţii sistemelor fiziologice, sporirea şi majorarea volumului proceselor fiziologice.
Nivelul capacităţii de muncă creşte treptat faţă de cel iniţial, ceea ce se exprimă prin
îmbunătăţirea indicilor psihofiziologici. În funcţie de caracterul muncii şi particularităţile
individuale ale omului această perioadă se prelungeşte de la câteva minute până la 1,5 ore, iar
la munca intelectuală creatoare – până la 2-2,5 ore. Etapa de capacitate înaltă de muncă – se
caracterizează prin indici înalţi de productivitate a muncii şi o stabilitate relativă şi chiar o
oarecare scădere a încordării funcţiilor fiziologice. Durata acestei perioade poate fi de 2-2,5
ore şi mai mult în dependenţă de gradul de încordare psihoemoţională, efortului fizic şi
condiţiile igienice de muncă. Perioada de scădere a capacităţii de muncă – este însoţită de
micşorarea posibilităţilor funcţionale a sistemelor principale a organismului omului. Către
pauza de prânz această scădere a capacităţii de muncă constă ă în înrăutăţirea stării sistemului
circulator, majorarea timpului reflexelor, scăderea atenţiei, apariţia mişcărilor de prisos,
erorilor, majorarea timpului de rezolvare a sarcinilor etc. Această dinamică a capacităţii de
muncă se repetă şi după prânz. Însă etapa de intrare în muncă parcurge mai rapid, iar perioada
de capacitate înaltă de muncă este mai scurtă şi mai joasă decât până la prânz. În a doua
jumătate a zilei scăderea capacităţii de muncă începe mai devreme şi apare mai repede din
cauza oboselii mai mari. Spre sfârşitul zilei de muncă are loc o scurtă ridicare a capacităţii de
muncă, efortul final. O astfel de caracteristică a capacităţii de muncă este importantă, deoarece
noi, medicii, managerii, patronii putem uşor sesiza momentele începerii oboselii ceea ce
permite a elabora şi implementa regimuri raţionale de muncă şi odihnă.
7.Criteriile de apreciere a intensităţii şi încordării muncii.

Gradul de efort fizic si incordarese determina dupa eforturile generale, statice, luindu-se in
consideratie masa, distanta la care este transportata greutatea, pozitia corpului in timpul
muncii, traiectoria miscarilor de lucru si gradul de incordare functiilor fiziologice, (frecventa
pulsului, procentul de scadere a rezistentei)
Incordare de munca este determinata de gradul de incordare a atentiei, de frecventa
excitatiilor specifice informatiei prelucrate, de capacitatea analizatorilor, de incordarea
neuroemotionala. Drept indice de apreciere a graduui de efort fizic si incordare se iau
modificarile in timpul muncii ale functiilor fiziologice.: frecventa pulsului, consumul de
energie, indicele de rezistenta la eforturi statice, concentrarea atentiei etc.
Clasificare dupa gradul de efort si incordare:
 I – munca usoara, neincordata
II- munca de efort mediu, incordare slaba
III- munca grea, incordata
IV- munca foarte grea, foarte incordata
8.Oboseala şi surmenajul, măsurile de profilaxie. Măsurile de menţinere a capacităţii şi
productivităţii muncii.
Oboseala este un fenomen fiziologic complex şi tranzitoriu, care apare, ca o consecinţă a
efortului fizic şi psihic, depus în anumit interval, cu o anumită intensitate. Oboseala este o
stare fiziologică reversibilă care dispare după un repaus normal cu dispariţia concomitentă a
simptomelor obiective şi subiective, cu revenirea la normal a capacităţii de efort fizic şi
psihic.
Semne subiective:
scăderea dorinţei de a depune o muncă fizică sau intelectuală;
senzaţie de apatie;
individul se simte greoi şi lent, somnoros.
Semne obiective:
simptome legate de aparatul cardiovascular;
dureri musculare;
prelungirea timpului de latenţă a reacţiei motrice;
diminuarea atenţiei;
scăderea funcţiilor de coordonare a mişcărilor etc.
Denumirea justă ar fi surmenaj. Este rezultatul oboselilor zilnice repetate în urma
suprasolicitării cronice a organismului sau din cauza repausului insuficient zilnic – timp
îndelungat.
Toți muncim, uneori fară limită, ajungând la stări de oboseală și surmenaj. Trebuie să păstrăm
echilibrul și să prevenim astfel de stări.
Oboseala și surmenajul sunt doi termeni care adesea se confunda. Desigur, ambele stări au
aceeași origine: depășirea măsurii de efort fizic sau intelectual. Cu toate acestea, evoluția și
efectele lor asupra organismului difera foarte mult.
Surmenajul este o oboseală de durata, manifestat printr-o senzație neplăcută de;
• slîbire generală,
• lipsa de interes pentru muncă,
• dureri de cap,
• tulburări de somn,
• scăderea poftei de mâncare și a capacității intelectuale (gândire, memorie,
atenție, imaginație, etc.).
Surmenajul apare la oamenii care muncesc fară un program chibzuit și echilibrat, atât la adulți,
cât și la tineri. Adulții muncesc mult, adoptă un program și activitate intensă, iar tinerii, elevii,
studenții nu învață în mod planificat (“dau asalt” spre sfârșitul semestrului sau a anului de
studiu, la apropierea unor examene, în sesiune).
Masurile de combatere a oboselii si surmenajului
• repartizarea muncilor mai grele dimineața,
• repartizarea eforturilor fizice și intelectuale în funcție de ritmul săptămânal
(eforturile cele mai intense să fie desfășurate mai ales în a treia și a patra zi sau dupa ziua de
repaos).
• recuperarea organismului prin odihnă activă (mișcarea sub diferitele ei forme
și alternarea muncii intelectuale cu cea fizică) și pasivă (somnul).
• iluminarea corespunzătoare a locurilor în care desfașurați activitățile
(intelectuale sau fizice), protecția ochilor impotriva surselor puternice de lumină.
• evitarea zgomotelor și, dacă este necesar, protecția împotriva lor cu ajutorul
unor produse antifonare.
• evitați, pe cat posibil, graba, agresitatea, iritarea, furia, etc.
• ritm de muncă adecvat cu includerea pauzelor juste atât în ceea ce priveşte
durata cât şi plasarea lor în cadrul timpului activ de muncă;
• alimentaţia raţională;
• asigurarea condiţiilor sociale optime (transport la şi de la locul de muncă,
cazarea etc.).
9-10. Nu s-a găsit raspuns
 11.Particularitaile de lucru ale medicului din unitatile medico-sanitare si ambulatoriile
intreprinderilor industrial(nu s-a găsit raspuns).

12. Functiile si sracinile profesionale ale medicului de sectie de la intreprindere .

12. Medicul de intreprindere are urmatoarele sarcini:

 Asigura asistenta medicala curenta si de urgenta

 Efectueaza controlul medical periodic
 Dispensarizeaza bolnavii de boli cronice si profesionale
 Efectueaza peiodicanaliza morbiditatiigenerale, profesionale si cu incapacitate
temporara de munca
 Elaboreaza planul de masuri medicale curative-profilactice , igienico- sanitare si de
protectie a muncii pentru prevenirea si reducerea morbiditatii
 Studiaza conditiile de munca si procesele tehnologice pentru depistarea conditiilor
de mediu si lucru ,care pot actiona asupra sanatatii muncitorilor
 Recomanda masuri de profilaxi
 Supravegheaza si controleaza modul cum sunt respectate normele igienice
 Efectuarea corespunzatoare a examenului medical la angajare si a celui periodic
(examene clinice si de laborator in functie de tipul noxelor profesionale si intensitatea lor
,care orienteaza si periodicitatea examinarilor ).
13. Examenul medical la incadrarea in munca – are ca scop incadrarea fiecarei
personae in raport cu capaictatile sae fizice , senzoriale si neuropsihice .Sunt supuse
acestui examen, toate persoanele care se incadreaza in cimpul muncii.

Examenul medical periodic- carui ii sunt supuse toate persoanele care desfasoara activitati
profesionale . Se efectueaza in functie de factorii de risc si starea de sanatate.

Examenul medical periodic are ca scop de a determina :

 Starea de sanatate in relatiile cu conditiile de munca si noxele profesionale

 Depistarea bolilor profesionale
 Revaluarea aptitudinilor pentru munca
 Profilaxia bolilor profesionale si a bolilor in relatii cu profesia
 Promovarea factorilor sanageni
 Educatia sanitara

14.Direcțiile în activitatea medicului în cadrul întreprinderilor industriale.

Activitatea se desfăşoară in trei domenii:
 1- curativ-profilactic,
2- igienico-sanitar,
3- in educaţie sanitară.

În domeniul curativ-profilactic
1- asigură asistenţa medicală curenta şi de urgenţă;
2- efectuează controlul medical periodic;
3- dispanserizează bolnavii de boli cronice sau profesionale;
4- efectuează periodic analiza morbidităţii generale, profesionale şi cu incapacitate temporară
de muncă;
5- elaborează planul de măsuri medicale curativo-profilactice,igienico-sanitare şi de protecţie
a muncii pentru prevenirea şi reducerea morbidităţii.

În domeniul igienico-sanitar:
1- studiază condiţiile de muncă şi procesele tehnologice pentru depistarea condiţiilor de
mediu şi de lucru, care pot acţiona asupra sănătăţii muncitorilor;
2-recomandă măsuri de profilaxie;
3- supraveghează şi controlează modul cum sunt respectate normele igienice.
4. Efectuarea corespunzătoare a examenului medical la angajare şi a celui periodic (examene
clinice şi de laborator în funcţie de tipul noxelor profesionale şi intensitatea lor, care
orientează şi periodicitatea examinărilor);
În domeniul educaţiei sanitare
• a cadrelor de conducere tehnică şi administrativă - în scopul realizării
măsurilor tehnico-organizatorice în condiţii de eficienţă maximă,
• a lucrătorilor în scopul respectării regulilor de igienă individuală, purtarea
corectă a echipamentului individual de protecţie, acordarea primului ajutor, cunoaşterea şi
recunoaşterea primelor simptome de intoxicaţie acută şi cronică profesională, prezentarea la
examenele medicale
 15 Funcţiile medicului în caz de declanşare a intoxicaţiilor profesionale
Intoxicaţii cu substanţe caustice
• Primul ajutor:
- evaluarea nivelului de conştienţa şi a funcţiilor vitale cu începerea manevrelor de
resuscitare cardio-respiratorie;
- solicitarea ajutorului medical şi transportarea victimei la spital în cel mai scurt timp;
- spălarea cu multă apă (jet) timp de 20 minute în cazul leziunilor cutanate sau oculare.
Intoxicaţia cu mercur
• Primul ajutor!
• lavaj gastric (apă, cărbune activat);
• administrare de lapte, albuş de ou amestecat cu apa;
• pacientul necesita internare in spital !
Antidot specific - dimercaprol sau D-penicilamina

16 Cunoştinţele necesare medicului curativ din întreprinderile industriale.

(nu sunt sigur dar am presupus :D)

Medicul curant trebuie sa cunoasca care sunt modificarile functionale ale organismului in
procesul muncii si in conditiile mediului de productie:
1 consumul de energie in timpul muncii
2 Modificarile in aparatul cardiovascular si respirator etc
3 Perioada de recuperare dupa munca
4 Surmenajul
5 Influenta pozitiilor incorecte in timpul muncii
6 Influenta microclimei de productie asupra organismului
7 Profilaxia noxelor profesionale

2. 17. Noţiuni despre noxe şi boli profesionale. Clasificarea noxelor profesionale.

 • Noxă profesională- ca orice factor, care face parte din procesul de
producție, de muncă sau din mediul exterior, care are un potențial periculos pentru
sanătatea muncitorilor sau le reduce capacitatea muncii

• Noxele profesionale se pot clasifica după două criterii

(1)Al apartinenței la condițiile de muncă
-Noxe profesionale ce aparţin organizării muncii, organizării neraţionale, nefiziologice.

-Noxe profesionale ce aparţin mediului de muncă.

-Noxe profesionale ce aparţin relaţiei om-maşină

-Noxe profesionale ce aparţin relaţiilor psihosociali

dintr-un colectiv de muncă (relaţia om-om)

(2) Al specificității factorilor de risc profesionali

1.Bolile profesionale- sunt afecţiuni ale organismului, dobândite ca urmare a participării la

realizarea unui proces de muncă.

Conform definiţiei date de

Organizaţia Mondială a Sănătăţii – OMS,
„bolile profesionale constituie afecţiuni ai căror agenţi etiologici specifici sunt prezenţi la
locul de muncă, asociaţi cu anumite procese industriale sau cu exercitarea unor profesiuni”.
La noi în ţară, prin boală profesională se înţelege afecţiunea ce se produce ca urmare a
exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi (fizici, chimic sau biologici),
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme
ale organismului în procesul de muncă.
18.Patologiile cauzate de poziţia vicioasă a corpului şi supra-încordări ale organelor şi
sistemelor. Măsurile de profilaxie nu s-a gasit raspuns

19. Patologiile cauzate de microclimatul industrial nefavorabil, profilaxia lor.

MICROCLIMATUL INDUSTRIAL SI INFLUENTA LUI ASUPRA ORGANISMULUI.

MICROCLIMATUL INDUSTRIAL – este dependent atat de tehnologia utilizata in proc. de
productie, cat si de aptitudinile functionale ale cladirilor.
Conditiile pe care trebuie sa le asig climatul industrial sunt :
1.TEMPERATURA – un factor esential care influenteaza climatul ind, schimbul de caldura
care intervine in activitatea ind intre corpul uman si mediul inconjurator trebuie reglat cu
efortul depus.
2.UMIDITATEA – un fact imp care intervine in climatul ind fiind definit umiditate relativa.
Umiditatea relativa este raportul dintre continutul real de vapori de apa si continutul max de
saturatii la aceleasi cond de presiune.
3.VENTILATIA – este crearea atmosferei interioare confortab si poate fi facuta natural sau
artificial. Sunt ind unde apare obligat realiz ventilatiei fortate (ind chimica, metalurgie).
4.LUMINA SI CULORILE – iluminarea poate fi realizata natural sau artificial.
5.ZGOMOTUL – nivelul sonor se masoara in decibeli pt dif situatii, normele prevad param
max acustici care insotesc funct. Pt om tot ce depaseste 80 dB produce leziuni.
Turboreactoarele se izoleaza cu materiale de ctie izolatoare sau utiliz de absorbanti acustici.
6. VIBRATIILE – reprez un factor distructiv asupra calitati elastice ale materialelor, de
aceea prevederea unor masuri de eliminare a vibratiilor sunt benefice atat pt personalul care
exploateaza constr cat si pt struct de rezistenta.

Pentru microclimatul industrial e caracteristica diversitatea mare de valori ale

umeditatii,temperaturii,curentilor de
Aer,etc.Microclimatul industrial se deosebeste de clima exterioara prin modalitatea si
dinamismul lui.
Un grup de incaperi sunt in care au loc radiatii termice.In industrie radiatiile termice sunt
emanate de suprafetele puternic incalzite,utilajul tehnologic,calorifere,de oameni si alte surse.
Alt grup de incaperi se caracterizeaza prin temperaturi joase(camere,frigorifere,in sectiile de
fermentare a berii,e constructie a navelor).
Al treilea grup de incaperi se caracterizeaza prin microclima adecvata a aerului atmosferic si
care iarna se incalzeste.
INFLUENTA MICROCLIMATULUI INDUSTRIAL ASUPRA ORGANISMULUI
Organismul umn se poate acomoda la iferite conditii meteorologice,dar posibilitatile lui sunt
limitate.
Procesele de temoreglare pot decurge normal pina la limita de temperatura a aerului de 30-31
grade C,umiditatea de 85%,sau pina la 40 grade C si umiditatea de 30%.
Modificarea conditiilor microclimatice infkuenteaza metabolismul din organism.Generarea e
caldura cresta conside-
rabil in caz de ridicare sau scadere a aerului.Din cauza transpiratiei abunmdente la temp. inalte
se deregleaza metabolismul hidric. Concomitent cu dehidratarea organismului se desalinizeaza
in special prin pierdera de clorura de natriu si vitaminele hidrosolubile.
Dereglarea metabolismului hidrosalin se reflecta asupra metabolismului proteic,functiei
aparatului cardiovascular,
Asupra salivatiei,etc.La temp. inalte contractiile cardiace se accelereaza si in cazuri de
supraincalzire vadita pot atinge
Pina la 180-200 de batai pe minuta,iar presiunea arteriala scde.
In conditiile de incalzire creste frecventa respiratiei.
La incalzire se schimba in mod special functia sistemului nervos central.Supraincalzirea
organismului se manifesta prin dereglarea reflexelor conditionate,coordonarii
miscarilor,slabirea atentiei,preciziilor miscarilor,etc.
Racirea organismului contribuie la aparitia reumatismului,gripei,bolilor cailor repiratorii.
De asemenea la persoanele care lucreaza la frig pot aparea neuralgii,mialgii,miozite.
Supraincalzirea acuta se manifesta prin hiperemie tegumentara,transpiratie abundenta,marirea
frecventei pulsului si
Respiratiei,prin crestarea temp. corporale.
In caz de supraincalzire grava se evidentiaza dereglarile sistemului nervos central:apatie,stele
in ochi,galagie in
urechi,greturi,obnubilare,crestere a temp. corpului.
Uneori supraincalzirea se poate manifesta prin boala convulsiva.
Temperatura inalta a mediului inhiba functia pancreasului.
Actiunea indelungata a radiatiei infrarosii asupra ochilor poate cauza cataracta.

20.ZGOMOTUL SI VIBRATIILE CA NOXE PROFESIONALE.ACTIUNEA LOR

ASUPRA ORGANISMULUI,MAURILE DE PROFILAXIE A ACTIUNII NOCIVE
ZGOMOTUL
In conditii de productie zgomotul apare la nituit(a fixa),la stampare,in timpul probelor
motoarelor si a muncii la diferite utilaje,conducte de aer.In timpul nituitului,de
exemplu,intensitatea zgomotului atinge 70-110 dB,in fierarii 90-100dB,
zgomotul in timpul lucrului cu instrumente pneumatice poate atinge 90 dB,in sectiile d nituire
80-90 dB,in cele textile
80-100 dB.
Zgomotul industrial de intenitate mare poate cauza dereglari functionale ale sistemului psihic
si nervos vegetativ,
aparatul cardiovascular,tubului digestiv,toate aceste afectiuni dind in complexitate ,,boala de
zgomot’’.In afara de afectiunile nespecifice provocate,zgomotul duce la scaderea treptata a
auzului pina la surzirea completa.
VIBRATIILE
Oscilatiile corpurilor elastice cu frecventa mai mare de 1 Hz se numesc vibratii.
Pentru vibratii sunt caracteristice amplitudinea oscilatiilor-inaltimea undei masurate in
milimetri sau kilometri,frecventa vibratiilor-numarul lor intro secunda,si acceleratia miscarii
masurate in m/s2.Energia oscilatiilor se masoara in Jouli.Distingem vibratii orizontale si
verticale.Vibratiile industriale pot fi generale sau locale.Drept vibratie generala
poate fi vibratia podelei,a peretilor cladirilor,provocata de utilajul in functiune.Vibratiile
locale sint mai raspindite,ele
au loc la munca cu uneltele pneumatice(perforatoare,ciocane au dalti,la strungurile de
sfredelitsau ascutit).
Vibratiile influenteaza asupra diferitor functii fiziologice ale organismului,iar in caz de actiune
indelungata si intensa
Pot cauza afectiuni patologice si boala de vibratie.Boala de vibratie se caracterizeaza prin
spasmul vaselor sanguine,in special a celor din falangele degetelor.Spasmul se manifesta
pintro paloare a degetelor,cianoza sihipotermie evidenta a tegumentelor.Cele mai frecvente
simptoame ale bolii sint dereglarile sensibilitatii-de durere,tactile,vibratoare, modificarile
articulatiilor si dereglarile vasomotorii.Boala de vibratie se intilneste mai des la muncitorii
nituitori din constructia avioanelor,la cei ce deservesc masinile de polizat si slefuit,muncesc
cu ciocane pneumatice.Sub actiunea vibratiilor se pot dezvolta artrite si poliartrite.La femeile
ce lucreaza ca tractoriste,conductoare de tramvaie si autobuze,vibratia provoaca dereglari ale
ciclului menstrual.Vibratia cu frecventa inalta predispune spre hipertonie.Vibratiile provoaca
dereglari evidente ale tonusului vaselor.
MASURILE DE PROFILAXIE A ACTIUNII NOCIVE
Masurile radicale de combatere a zgomotului industrial sint modificarea proceselor
tehnologice,a constructiilor de mecanisme,ce genereaza zgomot.Principalele surse de zgomot
sunt loviturile pieselordin mecanisme una de alta,frictiunea pieselor mobile,miscarea aerlui in
virtej.Inlaturarea acestor factori este o masura eficace de combatere a zgomotului.Inlocuirea
nituirii pneumatice cu sudarea electrica in cazangerii,a pieselor de metal generatoare de
zgomot cu cele de masaplastica sau piele diminueaza consierabil zgomotul industrial.
O mare importanta are normarea intensitatii zgomotului.Acolo unde nu pot fi luate masuri
radicale de combatere a zgomotului sau diminuare pina la limitale admisibile,sunt necesare
masuri de planificare corecta a incaperilor, separarea sectiilor zgomotoase de cele
linistite.Peretii incaperilor zgomotoase trebuie sa aiba o rezonanta minima,se recomanda de ai
face straturi.Zgomotul poate fi inabusit prin captusirea surselor de zgomot cu materiale
speciale, spre exemplu pisla,asbest.Pentru diminuarea conducerii osoase a zgomotului si
vibratiilor se recomanda ca muncitorii sa stea pe asternuturi din pisla sau cauciuc,iar la
urechi sa aiba protectoare de zgomot.
Pentru inlaturarea vibratiilor transmise prin dusumele,pereti, se vor face incaperi
speciale,separate defundamentul cladirii,suporturile pe care sunt fixate masinile vibratoare,se
izoleaza de restul incaperii prin spatii aeriene si materiale elastice. Este necesara
elaborarea de noi modele de instrumente,ce reduc amplitudinea si energia oscilatiilor..Pentru
inlaturarea vibratiei banchetelor masinilor sefolosesc amortizatoare.
Pentru a preveni neurita de vibratie axamenul medical se va face de doua ori pe an si vor fi
luate masuri necesare.

21..PRAFUL CA NOXA PROFESIONALA.CLASIFICAREA LUI.AFECTIUNILE

CAUZATE DE PRAF,PROFILAXIA LOR.
Praful=particole mici solide disperse ce nimeresc in aerul incaperilor de productie in stare
suspendata.
Praful se formeaza de pe urma maruntirii,macinatului,frecarii,sfredelirii,in procesul poleirii,la
explozii.Praful se formeaza in cantitati consideabile in mine,la fabricile de teracota si
faianta,la uzinele de ciment,metalurgice,in
Timpul incarcatului,descarcatului si transportarii diferitor materiale si substante,la lucrari
agricole.
AFECTIUNILE PROVOCATE DE PRAF
In timpul respiratiei praful patrunde in alveole.Partial se elimina cu aerul inspirat,in timpul
tusei,o alta parte ramine in alveole si provoaca tulburari in organism.Particulele de praf
patrunse in alveole sint fagocitate de macrofage
In majoritatea cazurilor locurile unde se acumuleaza fagocitele cu partticulele de praf se
fibrotizeaza ceea ce ducela dereglarea funcției plămânilor și inimii
Țesutul conjunctiv se sclerotizeaza formeaza cicatrice aceasta comprimând vasele sangvine
formând atelectaze și emfizeme în diferite porțiuni ale plămânilor..Astfel se dezvolta fibroza
pulmonara-Pneumoconioza.
Pneumoniile la fel pot fi provocate de praf –o dată ce praful pătruns în plămâni conține agenți
patogeni acesta provoacă proces inflamator
La muncitorii care lucrează la măcinarea zgurii de tomas pneumoniile decurg grav.
INFLUENTA PRAFULUI ASUPRA CAILOR RESPIRATORII
Excitarea indelungata a mucoasei cavitatii nazale cu praf poate provoca aparitia rinitei
hipertrofice cronice,u trecere in rinita atrofica.Praful inspirat in cantitati mari afecteaza
bronsiile mari si medii.unele tipuri de praf au particularitati alergice si pot cauza bronsite
astmatice si astm bronsic.
DERMATOZE CAUZATE DE PRAF
Praful industrial patrunde in piele,prin deschizaturile glandelor sebacee si a celor sudoripare si
poate cauza procese inflamatorii.Obturarea ducturilor acestor glande poate duce la
eruptii,care,infetindu-se,fac Piodermii.La actiunea prafului din compusi ai
cromului,arseniului,varului,carbonati,superfosfati pot aparea dermatite ulceroase.
LEZIUNI OCULARE PROVOCATE DE PRAF
Ca rezultat al patrunderii prafului in ochi pot surveni conjunctivite,mai ales daca el contine
zgura de carbune de piatra,ce are actiune de fotosensibilator.Praful metalic si cel de tutun are o
actiune anestezica asupra corneei.La strungarii cu o vechime mare de munca uneori se
determina o opacifiere a corneei,cauzata de traumatizarea ei cu praf.
PROFILAXIA AFECTIUNILOR CAUZATE DE PRAF
MASURI TEHNOLOGICE:
*ermetizarea proceselor tehnologice
*transportul pneumatic
*umezirea locului de lucru
*substituirea substantelor toxice cu altele mai putin toxice
*elaborarea unor cicluri tehnologice inchise
*reutilizarea deseurilor deproducere
B) MASURI DE SISTEMATIZARE:
*zonificarea localitatilor
*amenajarea spatiilor verzi
*respectarea zonelor de protectie dintre zonele locative si cele de producere:1-1000m,2-500
m,3-300 m,4-100 m,
5-50 m.
C) MASURI SANITAR-TEHNICE:
*ventilatia locala
*deriticarea incaperilor cu aspiratoare,deriticarea umeda
*instalarea mijloacelor de epurare a deseurilor-filtre,instalatii de captare a prafului,filtre
electrice
D) MASURI LEGISLATIVE:
*respactarea concentrariilor maximal admisibile(CMA)
22.TOXICE INDUSTRIALE(DEFINITIE).CAILE DE PATRUNDERE ȘI ELIMINRE
DIN ORGANISM ,INFLUENȚA ASUPRA ORGANISMULUI.
Toxicele industriale=substante chimice care nimerind in organism in timpul muncii,provoaca
modificari patologice reversibile sau persistente.
In industrie toxicele pot fi sub forma de materie prima(aniline,folosita pentru fabricarea
colorantilor),produse auxiliare(clorul folosit la albirea tesuturilor),colaterale(CO de la arderea
incomplete).
PRINCIPALA CALE DE PATRUNDERE A toxicelor industrialE in organism este cea
respiratore.In unele cazuri ele pot patrunde pe cale digestive sau prin tegumentul intact sau
lezat.In organism toxicele patrund sub forma de vapori, gaze si praf,ultimele fiind in
dependent de gradul de solubilitate a lor in singe.
Toxicele industriale pot patrunde in organism prin tegumentele intact,prin glandele sebacee
sau cele sudoripare(substantele neelectrolite liposolubile). Patrunzind in organsm ,toxicele se
supun diferitor transformari. Substantele organice se oxideaza,se hidrolizeaza,se supun
dezaminarii sau reminarii,reducerii,proceselor de sinteza-de formare a substantelor noi
netoxice.Substantele neorganice se pot oxida sau pot forma depuneri de compusi insolubili
Metalele grele de obicei formeaza depuneri.In majoritatea cazurilor substantele patrunse in
organism se transforma in compusi mai putin toxici pentru ca organismul sai poata neutraliza
si elimina.In unele cazuri se formeaza compusi mult mai toxici decit substantele initiale.
Caile de eliminare a toxinelor din organism :
In majoritatea cazurilor toxinele se elimina din organism prin intestine si caile
urinare(metalele,halogenii,alcaloizii,colorantii..) Substantele volatile(alcool,benzina,eterul
s.a.) se eliminaprin caile respiratorii impreuna cu aerul expirat.Plumbul, arseniul se pot
elimina prin glanda mamara(cu laptele).Eliminindu-se toxinele pot cauza afectiuni cu caracter
secundar de eliminare(colite la eliminarea compusilo de arseiu si plumb,stomatite in caz de
eliminare a plumbului si mercurului s.a.)
Influneța asupra organismului  :
Gradul de toxicitate al substantelor chimice depinde in mare masura de structura lor chimica.
Spre exemplu,cu cit mai multi atomi e hidrogen sint substituiti de haloizi,cu atit
substanta organica e mai toxica.
Astfel C2H2Cl4(tetracloretanul) e mai toxic decit C2H2Cl2(dicloretanul).
Toxicitatea substantelor narcotice creste odata cu numarul de atomi de carbon
Astfel,toxicitatea pentanului(C5H12) e mai mica decit a octanului(C8H13), alcoolul etilic
ete mai putin toxic decit alcoolul amilic.
Grupul de NO2 sau NH2 schimva caracterul de actiune a benzenului si toluenului,astfel
disparind actiunea narcotica,dar,in schimb,accentuindu-se actiunea asupra
singelui,organelor parenchimatoase,asupra sistemului nervos central.
O anumita importanta in privinta toxicitatii o are gradul de dispersie a substantelor patrunse in
organism.cu cit dispersitatea e mai mare,cu atit si toxicitatea e mai mare.Anume din acesta
considerente o toxicitate mai mare o au substantele sub forma de aerosol,gaze sau vapori.In
mare masura gradul de toxicitate depinde de concentratia substantei in aer sau de doza care
patrunde in organism pe cale respiratory,tegumentara sau digestive.
Actiunea toxicelor depinde si de durata contactului organismului cu ele.Cu cit solubilitatea
substantei in mediile lichide ale organismului e mai mare,cu atit creste toxicitatea ei.O
importanta deosebita o are solubilitatea toxicelor in lichide,astfel ele afectind celulele
nervoase.
Un efect considerabil are actiunea combinata a toxicelor.In unele cazuri actiunea asociata
mareste toxicitatea substantelor aparte,a caror toxicitate este mai mica-actiunea
sinergica(synergism).
 Spre exemplu,actiunea sinergica a combinatiei oxidului de azot cu bioxid de carbon e mult
mai periculoasa decit actiunea lor aparte.alcoolul etilic sporeste toxicitatea multor
substante.
In unele cazuri patrunderea de substante combinate in organism poate fi soldata cu
neutralizarea unui toxic de catre celalalt,apare actiunea antagonista.
Combinatia mai multor toxice poate avea o actiune aditiva,adica o actiune sumara a fiecarui
toxic aparte.acest tip de actiune a toxicelor in industrie se intilneste cel mai frecvent.
Conditiile de mediu pot intensifica sau slabi actiunea toxinei.spre exemplu,temperature inalta
sporeste gradul de toxicitate a substantelor.De exemplu,intoxicatiile cu compusi amidici sau
nitroderivati vara sunt mai frecvente decit iarna.
Temperatura inalta influenteaza volatilitatea gazelor,viteza de evaporare,etc.Umiditatea
sporita poate modifica actiunea toxicelor prin transformarea lor chimica(acidul
clorhidric,hidrogenul fluorat).
Munca fizica grea de asemenea sporeste actiunea toxicelor,in special a celor ce influenteaza
metabolismul.
Toxicele pot agrava unele boli sau pot duce la scaderea rezistentei imunobiologice a
organismului,adica pot avea actiune paratoxica.
Unele toxice pot avea actiune metatoxica-procesele patologice survin dupa incetarea actiunii
toxinei.Drept exemplu pot servi psihozele,ca urmare a intoxicatiei anterioare cu oxid de
carbon.
Unele personae au o sensibilitate sporita fata de anumite toxice,ce se manifesta prin
alergii(accese de astm bronsic in timpul contactului cu colorantul ursol).
CAILE RESPIRATORII AVIND O SUPRAFATA MARE(90M2) SI O GROSIME MICA A
MEMBRANELOR ALVEOLARE,SINT UN MEDIU EXTREM DE FAVORABIL PENTRU
ABSORBTIA TOXICELOR IN SINGE.

Partea II

1. Igiena copiilor şi adolescenţilor – definiţie. Obiectul de studiu.

Igiena copilului şi adolescentului este o ramură a igienei, care studiază condiţiile habituale
şi de activitate a copiilor şi influenţa acestora asupra sănătăţii şi stării funcţionale a
organismului în creştere. ICA elaborează bazele teoretice şi măsurile practice, direcţionate
spre păstrarea şi fortificarea sănătăţii, menţinerea nivelului optim al funcţiilor şi o dezvoltare
armonioasă a organismului copiilor şi adolescenţilor.

Obiectul de studiu al igienei copiilor şi adolescenţilor este organismul copilului în creştere şi

dezvoltare, supus procesului instructiv-educativ în diferite colectivităţi respective vârstei.

2. Sarcinile igienei copiilor şi adolescenţilor.

grupa I de sarcini- soluţionarea problemelor supravegherii sanitare curente:

1.1. studierea procesului instructiv-educativ al preşcolarilor şi elevilor (cu scopul de a
optimiza regimul activităţilor, aplicând diferite măsuri de asanare);
1.2. studierea procesului de instruire prin muncă şi a învăţământului în şcolile profesionale
(pentru crearea condiţiilor necesare de instruire, regimului optim de activitate, profilaxia
traumatismului, organizarea orientării profesionale);
1.3. studierea folosirii diferitelor forme şi mijloace de educaţie fizică (ţinând cont de faptul
că ea este o sursă principală de asanare a sănătăţii, de profilaxie a hipochineziei şi de creare a
condiţiilor necesare pentru ocupaţii);
1.4. studierea şi aprecierea organizării alimentaţiei copiilor şi adolescenţilor în funcţie de
vârstă, sex, consum de energie, starea de sănătate, folosirea în raţia zilnică a produselor
alimentare bogate în vitamine şi săruri minerale, produselor cu valoare biologică sporită;
grupa a II de sarcini – soluţionarea problemelor supravegherii sanitare preventive:
2.1. supravegherea construcţiei şi reconstrucţiei diferitelor instituţii pentru copii şi
adolescenţi;
2.2. controlul folosirii materialelor sintetice şi maselor plastice ca materiale de construcţie, la
confecţionarea obiectelor de uz pentru elevi etc.;
grupa a III de sarcini – studierea stării de sănătate
3.1. analiza dinamicii stării de sănătate a copiilor şi adolescenţilor;
3.2. aprecierea nivelului de dezvoltare fizică a copiilor şi adolescenţilor (ca criterii de
eficienţă a măsurilor sanitaro-igienice şi de asanare);
grupa a IV de sarcini - profilaxia diferitor devieri şi patologii
4.1. aplicarea diferitor forme şi mijloace de educaţie igienică a copiilor şi adolescenţilor în
instituţiile respective.

5-6 Accelerarea dezv fizice, cauze, aspectele accelerarii, tendintele si importanta

practica in munca medicului de profil curative

Grăbirea ritmului de creştere şi dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor în corelare cu ritmul

generaţiilor precedente poartă numele de аccelerare, deci, subînţelegem anticiparea
termenilor de creştere şi dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor. Esenţa constă în faptul că la
generaţia actuală procesele de creştere şi dezvoltare şi maturizarea biologică se finisează mai
repede în comparaţie cu generaţiile precedente. Acceleraţia copiilor în primul an de viaţă se
manifestă prin indici mai mari ai greutăţii, taliei, închiderea mai precoce a fontanelelor şi
apariţia dentiţiei mai devreme. Acceleraţia copiilor între 3 şi 7 ani se manifestă, pe lângă
mărireа dimensiunilor corporale, prin schimbarea precoce a dinţilor "de lapte" în dinţi
permanenţi. În perioada şcolară, acceleraţia se manifestă prin osificarea mai timpurie a
scheletului, având o disociere dintre dezvoltarea sexuală şi dezvoltarea emoţională,
dezvoltarea cognitivă şi maturaţia socială. Se afirmă că acest proces este rezultatul
interacţiunilor complicate dintre diverşi factori: endo- şi exogeni, genetici, de mediu,
demografici, care stimulează creşterea. Cauzele procesului de acceleraţie pot fi explicate în
baza următoarelor teorii (Ю. П. Лисицин):  teoriile fizico-chimice: 1.heliogenă – influenţa
radiaţiei solare; 2.teoria magnetică şi a undelor radio (influenţa câmpului electromagnetic);
3.radiaţia cosmică; 4.concentraţia sporită de bioxid de carbon, condiţionată de progresele
industriei;  teoria influenţei factorilor condiţiilor de viaţă: 1. teoria alimentară; 2. teoria
nutritivă; 3. informarea sporită;  teoria genetică: 1. modificări biologice ciclice; 2.
eterogenitatea (amestecul populaţiei); teoria complexului de factori ai condiţiilor de viaţă:

1. influenţa urbanisticii; 2. influenţa complexul de factori socio - biologici Dacă anterior

procesul de acceleraţie era privit ca unul pozitiv, acum se crede tot mai mult că acesta
influenţează negativ starea de sănătate a organismului în creştere. Se afirmă legătura acestui
proces cu mărirea morbidităţii prin boala hipertonică, distoniile neuro-vegetative, boala
ulceroasă, reacţii alergice în rezultatul insuficienţei funcţiei glandelor suprarenale. A fost
demonstrat că numai la jumătate din lotul investigat nivelul secreţiei suprarenalelor coincide
dezvoltării fizice, la cealaltă parte este mai mic. Însă în ultimul timp atât specialiştii
autohtoni, cât şi cei străini sunt de părerea că ritmul acceleraţiei încetineşte.

7 . Dezvoltarea fizica- definitii. Indici antropometrici- Dezvoltarea este un proces unic, în

care schimbările cantitative evoluând treptat se transformă în modificări calitative (cum sunt
formarea noilor celule, funcţii).dezvoltarea ca si cresterea se bazeaza pe anymite legitati:1.
neuniformitatea ritmului de creştere şi dezvoltare. Cu cât copilul este mai mic, cu atât mai
intens decurg procesele de creştere şi dezvoltare. 2. neuniformitatea creşterii şi dezvoltării
organelor şi sistemelor de organe. 3. neuniformitatea creşterii şi dezvoltării organelor şi
sistemelor de organe. 4. siguranţa biologică a sistemelor funcţionale şi a organismului în
integritate. 5. procesele de creştere şi dezvoltare sunt determinate de factorii ereditari 6. .
procesele de creştere şi dezvoltare sunt determinate de factorii de mediu 7. accelerarea
ritmului de creştere şi dezvoltare. Indicia antropometrici sint : inaltimea, greutatea ,
perimetrul cutiei toracice, cranian, valorile lor se modifica conforma virstei. Dezvoltarea
fizică este unul din indicii de bază ai sănătăţii copiilor şi adolescenţilor. De nivelul
dezvoltării fizice depind alţi indici ai sănătăţii. Prin termenul „dezvoltarea fizică” a
copiilor şi adolescenţilor se subînţelege starea însuşirilor şi calităţilor morfologice şi
funcţionale şi nivelul dezvoltării biologice. Dezvoltarea fizică în fiecare din etapele vieţii
reprezintă un complex de proprietăţi morfofuncţionale, ce caracterizează vârsta dezvoltării
biologice atinse şi a capacităţii de muncă a organismului copilului. Indicii antropometrici: 1.
indicii somatometrici: talia (înălţimea); greutatea corporală; perimetrul cutiei toracice;
perimetrul craniului. 2. indicii somatoscopici: forma cutiei toracice forma coloanei
vertebrale starea aparatului starea musculaturii locomotor; forma tălpii; ţinuta;
depunerile de lipide; elasticitatea pielii; maturizarea sexuală; starea tegumentelor şi
mucoaselor.3. indicii fiziometrici: capacitatea vitală a plămânilor (spirometria); forţa
musculară (dinamometria); frecvenţa pulsului; tensiunea arterială. Metode utilizate pentru
aprecierea dezvoltării fizice a copiilor şi adolescenţilor:  metoda devierii de la sigmă cu
reprezentarea grafică a profilului dezvoltării fizice;  metoda tabelelor de regresie (scării de
regresie);  metoda complexă de apreciere;  metoda tabelelor centilice (scării de centile).
 8 Metodele utilizate pentru aprecierea dezvoltării fizice.

metoda devierii de la sigmă cu reprezentarea grafică a profilului dezvoltării fizice;

metoda tabelelor de regresie (scării de regresie);

metoda complexă de apreciere

metoda tabelelor centilice (scării de centile).

9 În scopul determinării proporţionalităţii dezvoltării fizice se utilizează metodele

metoda scării de regresie; metoda complexă.

Pentru determinarea vârstei biologice a copiilor şi adolescenţilor se aplică – metoda

complexă

Rezultatele studierii dezvoltării fizice a copiilor pot fi utilizate la aprecierea:

nivelului mediu al dezvoltării grupelor de copii în funcţie de vârstă şi sex pe plan teritorial

dezvoltării fizice individuale

10. Factorii, ce influenţează dezvoltarea fizică a copiilor şi adolescenţilor

În general aceşti factori pot fi clasificaţi în două mari categorii:

. factorii interni – endogeni

I. II. factorii externi – exogeni
. Factorii endogeni
1. Factorii interni ai organismului matern (cu acţiune indirectă asupra copilului):  deficienţe
morfologice: - malformaţii ale uterului; - compresiuni exercitate de tumori uterine; -
bazinul îngust  tulburări hormonale în timpul gravidităţii (diabet);

reducerea aportului de oxigen necesar dezvoltării din cauza afecţiunilor grave ale mamei:

- ca afecţiuni pulmonare;
 - cardio-vasculare;

- anemii etc.

 administrarea de medicamente în timpul gravidităţii

- antibiotice, sulfamide, supradozarea vitaminelor, sedative, hormoni etc.

bolile infecţioase ale mamei,

tulburări de nutriţie ale mamei,

vârsta mamei,

numărul de naşteri anterioare,

dezvoltarea fizică deficitară,

condiţiile de muncă etc

2. Factorii individuali ai copilului, cu acţiune directă, care se împart în:

factori genetici, – factori metabolici, – factori endocrini.

I. Factorii exogeni
1. Factorii naturali clima şi mediul geografic,
condiţiile de habitat, alimentaţia, urbanizarea, morbiditatea, activitatea, relaţiile interumane.

2. Factorii economico-sociali
asigurarea materială a familiei,

profesiunea părinţilor,

nivelul de cultură

nivelul de instruire şcolară şi educativă

calitatea îngrijirii copilului.

Acţiunea factorilor exogeni asupra organismului depinde de următoarele condiţii:

intensitatea şi durata acţiunii;

vârsta copilului;

perioadele de creştere;

grupa de sănătate.
 11. Condiţiile de care depinde acţiunea factorilor exogeni.

 intensitatea şi durata acţiunii;

 vârsta copilului;
 perioadele de creştere;
 grupa de sănătate.

12. "Maturizarea şcolară" şi criteriile de apreciere.Caracteristica grupelor de sănătate.

Maturizarea şcolară” este un asemenea nivel al dezvoltării fizice şi psihice, când copilul poate
efectua toate cerinţele programei şcolare. Maturizarea şcolară” este determinată de
maturizarea funcţională a sistemelor fiziologice de bază la momentul admiterii copilului la
şcoală şi care îi va asigura instruire fără repercusiuni asupra sănătăţii.
Criteriile de apreciere a maturizării şcolare:
 starea de sănătate;
 vârsta biologică;
 nivelul de dezvoltare fizică;
 starea funcţională a organelor şi sistemelor de organe.
Grupele de sănătate:

1 grupa- copii sănătoşi:

 care n-au suportat boli cronice;

 care n-au fost bolnavi ori rareori au fost
 bolnavi de boli acute în timpul anului;
 cu dezvoltare fizică şi neuropsihică
 corespunzătoare vârstei;
2 grupă- copii sănătoşi, cu devieri morfofuncţionale şi rezistenţă scăzută:
 copiii şi adolescenţii, care n-au suportat boli cronice,
 dar posedă unele devieri morfologice şi funcţionale;
 deseori sunt bolnavi în timpul anului (de 4 şi mai multe ori) sau cu o durată a unei
îmbolnăviri mare (mai mult de 25 de zile);
3 grupă - copii bolnavi în perioada de compensaţie:
 care suferă de boli cronice ori au patologii congenitale în perioada de compensaţie,
 la care cazurile de acutizare a bolilor cronice sunt rare, cu o stare relative uşoară, în
timpul căreia starea totală a organismului şi dispoziţia nu se schimbă considerabil;
4 grupă- bolnavi în perioada de subcompensare:
 cu boli cronice şi patologii congenitaleîn perioada de subcompensare;
 cu schimbări considerabile ale stării generale după acutizări,
 cu o perioadă îndelungată de reconvalescenţă după orice îmbolnăvire;
5 grupă-bolnavi în perioada de decompensaţie:
 cu forme grave ale bolilor cronice în perioada de decompensare;
 cu funcţii considerabil scăzute ale organismului.
De regulă, bolnavii din grupa a V-a nu frecventează instituţiile preşcolare şi şcolare de profil
general şi nu sunt incluşi în controalele medicale în masă.

13. Indicii de apreciere a stării de sănătate a colectivelor de copii.

I. Demografici:
- natalitatea;
- letalitatea;
- durata medie a vieţii.
II. Morbiditatea:
- totală;
- infecţioasă;
- cronică;
- cu pierderea temporară a capacităţii de muncă.
III. Dezvoltarea fizică.
IV. Invaliditatea.

14.Perioadă de vârstă – definiţie.

Noţiunea perioadă de vârstă presupune acel interval de timp, în limitele căruia atât
procesele de creştere şi diferenţiere, cât şi particularităţile fiziologice sunt identice, iar reacţia
de răspuns la excitanţi este mai mult sau mai puţin echivalentă.

15.Periodizarea, în aspect biologic și social (adoptată la simpozionul din Moscova).

La simpozionul internaţional din Moscova a fost propusă schema periodizării (biologice) pe
vârste a copiilor bazată pe aprecierea particularităţilor de creştere şi dezvoltare a organismului
copilului.
Periodizarea, în aspect biologic (Moscova)
I. nou - născut – 1 - 10 zile;
II. sugar – 10 zile - 12 luni;
III. copilăria timpurie – 1-3 ani;
IV. prima copilărie – 4-7 ani;
V. a doua copilărie,băieţii 8-12 ani;fetele 8-11 ani;
VI. Adolescenţa,băieţii 13-16 ani;fetele 12-15 ani;
VII. Tinereţea,băieţii 17-21 ani;,fetele 16-20 ani.

La determinarea şi clasificarea complexă a etapelor de dezvoltare trebuie să se ţină cont de

faptul, că copilul este o fiinţă social menită să se încadreze în colectivitate, deci să se aibă în
vedere:
1)particularităţile somato-funcţionale;
2)modul de încadrare în colective;
3)situaţia în raport cu procesul educativ
Din acest punct de vedere sunt stabilite următoarele etape de dezvoltare:
Periodizarea, în aspect social (adoptată în pedagogie şi medicina practică)
- etapa antipreşcolară – 1 - 3 ani,
-etapa preşcolară – 3 - 7 ani,
-etapa şcolară – 6-7 ani - 18 ani:
- şcolar mic – 6 - 7 - 10 ani;
- şcolar mediu – 11 - 14 ani;
- şcolar mare (adolescent) – 15 - 18 ani.

Partea III

1.Divizarea pacienţilor după categorii pentru efectuarea examenelor medicale

radiologice.
În cadrul indicării sau efectuării investigaţiilor radiologice pacienţii sunt repartizaţi în
următoarele categorii:  Categoria AD. Pacienţii cărora examenul radiologic le este indicat
datorită prezenţei tumorilor maligne sau la suspiciunea lor în scopul precizării diagnosticului
sau localizării focarului; la stabilirea diagnosticului bolii ce prezintă pericol pentru viaţă; la
necesitatea excluderii intervenţiilor chirurgicale; la alegerea metodei operative sau radiologice
de tratament a bolilor ne oncologice.  Categoria BD. Pacienţii cărora examenul radiologic le
este efectuat la indicaţii clinice întru stabilirea diagnosticului sau alegerea tratamentului
bolilor neocologice ce nu prezintă pericol direct pentru viaţă.  Categoria CD. Pacienţii cărora
examenul radiologic le este efectuat în scop profilactic sau ştiinţific. Adnotare: Investigaţiile
radiologice sunt interzise cu excepţia cazurilor speciale: 1) femeilor din categoriile BD şi CD
în perioada de sarcină; 2) copiilor din categoria CD până la 16 ani.

2.Clasificarea organelor critice.(nu s-a găsit raspuns).