Elaborarea metodică Nr.

10

Tema: Introducere în prevenţia oro-dentară (chirurgia OMF). Noţiuni de prevenţia primară,

prevenţia secundară şi prevenţia terţiară.

1. Definiţia, conţinutul şi istoricul noţiunii de medicină preventivă.

Medicina preventivă este un domeniu al medicinei ce intreprinde măsuri medicale și sociale care
vizează protejarea și consolidarea sănătății populației, prevenirea apariției bolilor, eliminarea
factorilor de risc pentru apariția acestora. Acesta include atât evenimente medicale, cât și crearea
condițiilor favorabile de muncă și de viață, recreere și educație fizică, organizarea nutriției
sănătoase a diferitelor grupuri, îmbunătățirea mediului, îmbunătățirea stării de bine și
îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației.
Medicina dentară preventivă = ramura medicinei dentare care se ocupă cu prevenirea apariţiei
afecţiunilor structurilor buco-dentare, intercepţia tuturor bolilor buco-dentare şi orirea progresiei lor, cât
şi cu prevenirea şi limitarea complicaţiilor şi disabilităţilor acestor boli după apariţia lor, şi promovarea
reabilitării oro-dentare.
Scopurile prevenţiei oro-dentare:
         Evitarea iniţierii cariei dentare, parodontopatiilor, cancerului bucal şi a anomaliilor dento-maxilare
         Intercepţia şi tratamentul stadiilor iniţiale ale bolilor oro-dentare
         Controlul răspândirii acestor boli
         Limitarea complicaţiilor şi a efectelor secundare
         Promovarea reabilitării sistemului oro-dentar

Istorie:
Până la sfârşitul secolului XIX medicina dentară se baza, aproape în exclusivitate, pe tratamente
restaurative şi protetice. Tratamentele erau costisitoare şi greu accesibile pentru cea mai mare parte a
populaţiei

În prima ½ a sec.XX cercetările ştiinţifice au condus la o mai bună înţelegere a proceselor

patologiei oro-dentare. Odată clarificaţi factorii implicaţi în etiologia bolilor cavităţii bucale, medicina
dentară a căpătat o nouă orientare, îndreptându-se spre căutarea metodelor celor mai adecvate de
prevenire a acestor boli.
În primele decenii ale sec.XX a crescut importanţa acordată igienei orale.
Un moment esenţial al evoluţiei prevenţiei oro-dentare a fost descoperirea rolului cariopreventiv al
fluorului, care a revoluţionat la nivel global medicina dentară.
Cercetările privind interferenţa fluorului cu procesul carios s-au concretizat în
         Fluorizarea apei potabile
         Dezvoltarea produselor sistemice de aplicare a fluorului
         Dezvoltarea şi răspândirea elor pentru aplicaţii topice de fluor
Un al II-lea moment esenţial în evoluţia prevenţiei oro-dentare a fost ales schimbarea, începând
cu anii ’60 în urma experienţelor lui L.M.Silverstone, a definiţiei clasice a procesului carios care devine,
dintr-un „proces distructiv ireversibil”, un proces vindecabil prin terapie de remineralizare aplicată în
stadiile incipiente de carie de smalţ extinsă chiar până la joncţiunea smalţ-dentină, graniţa dintre
reversibil şi ireversibil fiind apariţia cavităţii.
Începând cu această perioadă cercetările din medicina dentară au devenit aproape sinonime cu
cercetarea mecanismului de producere a cariei dentare, a modului în care fluorul interacţionează cu
structurile dentare în momentul iniţierii leziunii carioase şi a principalelor modalităţi prin care iniţierea şi
evoluţia procesului carios pot fi întrerupte.
Cu alte cuvinte, începând cu această perioadă, prevenţia oro-dentară a devenit principala
preocupare a majorităţii cercetătorilor şi a multor practicieni.
2. Etapele prevenţiei oro-dentare.
Prevenirea primară este un sistem de măsuri care vizează prevenirea bolilor dentare prin eliminarea
cauzelor și condițiilor apariției acestora, precum și creșterea rezistenței organismului la factorii de mediu nocivi,
medii industriale și casnice.
Prevenirea secundară - un set de măsuri menite să prevină recidiva și complicațiile bolilor.
Prevenirea terțiară este un sistem de măsuri care vizează reabilitarea stării dentare prin păstrarea
funcționalității organelor și țesuturilor regiunii maxilo-faciale, în principal prin metoda de substituție.

Astfel, putem spune că sarcina principală este menținerea sănătății, dacă aceasta nu a reușit și boala s-a
dezvoltat, a doua sarcină este să o oprească, să prevină apariția și dezvoltarea complicațiilor sale, iar în viitor,
recidivele. Dacă acest lucru nu a reușit sau a fost posibil doar într-un mod radical, adică printr-o intervenție
chirurgicală, atunci în a treia etapă trebuie să restabilim funcția pierdută, mai des acest lucru se realizează prin
înlocuirea ortopedică a dinților pierduți cu proteze

3. Prevenția primară. Metode și nivele.

Prevenţia primară Prevenţia Prevenţia terţiară

secundară
Nivel 1 Nivel 2 Nivel 3 Nivel 4 Nivel 5
1. Promovarea Măsuri Diagnostic şi Limitarea Refacrea
sănătăţii specifice de tratament complicaţiilor şi integrităţii
generale profilaxie precoce al disabilităţilor structurilor
pentru stadiilor iniţiale produse de buco-dentare.
creşterea ale bolilor boală Prevenirea
rezistenţei la pierderii
boli (prevenţie complete a
„primordială”) funcţiilor
2. Creşterea Ap.D.M.
nivelului Reabilitarea
educaţional al oro-dentară
populaţiei
 Prevenţia primară are drept scop evitarea apariţiei afecţiunilor buco-dentare.
                Prevenţia secundară urmăreşte tratamentul precoce al afecţiunilor buco-dentare şi
scăderea ratei de îmbolnăvire. Sunt tratate afecţiunile deja instalate dar aflate în stadii incipiente,
fiind împiedicată evoluţia şi extinderea lor.
                Prevenţia terţiară are drept scop limitarea complicaţiilor bolilor deja instalate şi tratamentul
complex al bolilor cavităţii bucale prin prisma prevenţiei.
Metodele fiecărei etape (profilaxia) pot fi aplicate atât la nivel de colectivitate (profilaxie
colectivă), cât şi la nivel individual (profilaxie individuală)
Profilaxia colectivă se adresează colectivităţilor şi trebuie să acorde prioritate măsurilor
profilactice care asigură o eficienţă maximă cu investiţii minime unor grupe populaţionale cât mai
largi. Cuprinde acţiuni specifice şi nespecifice organizate, îndrumate şi controlate de către medic,
pentru diferite colectivităţi (grădiniţe, şcoli) şi sprijinite de către cadre didactice şi părinţi precum şi de
foruri naţionale şi/sau loco-regionale.
                Profilaxia individuală cuprinde toate măsurile preventive efectuate de către un anumit
subiect la indicaţia şi sub controlul medicului, sau efectuate de către medic (profilaxie profesională).