I.

Proteze parţial mobilizabile acrilice

360. Cîmpul protetic în edentaţia parţială întinsă este prezentat de:

A – dinţii restanţi
B – vălul palatin
C – muşchii mobilizatori
D – fibromucoasa inmobilă
E – crestele alveolare şi bolta palatină AD

361. Stabilizarea protezei parţiale mobilizabile este influienţată de:

A – starea psihică a pacientului
B – numărul dinţilor restanţi
C – starea ATM
D – repartizarea topografică a dinţilor restanţi
E – starea generală a pacientului BD

362. Particularităţile cîmpului protetic în edentaţia parţială întinsă se găseşte în funcţie de:
A – starea psihică a pacientului
B – numărul dinţilor absenţi
C – localizarea şi întinderea breşelor
D – gradul de deschidere a gurii
E – tipul de ocluzie BCE

363. Conform clasificării Liund zona fibroasă glandulară este situată:

A – pe coama apofizei alveolare
B – în zona mediană
C – în zona rugilor palatine
D – în zonele periferice ale proceselor alveolare
E – în treimea posterioară a bolţii palatine E

364. Fibromucoasă subţire şi sensibilă la presiuni conform clasificării Liund corespunde:

A – zonei periferice a apofizelor alveolare
B – zonei rugilor palatine
C – zonei mediane
D – zonei glandulare
E – zonei apofizelor alveolare C

365. Conform clasificării bazei osoase la maxilă Lejoyeux deosebeşte:

A – apofize înalte, retentive cu versante extinse, paralele
B – apofize înalte, neretentive cu versante periforme
C – apofize cu valoare protetică slabă
D – apofize ascuţite
E – apofize cu valoare protetică negativă ACE

366. Varietăţile tuberozităţilor maxilare în edentaţia parţială pot fi:

A – retentive
B – cu valoare protetică medie
C – ondulate
D – trapezoidale
E – cu valoare protetică negativă ABE

367. Tuberculii piriformi sînt împărţiţi în:

A – favorabili stabilizării şi menţinerii protetice
B – cu valoare protetică negativă
C – triunghiulară
D – cuboidali
E – piramidali AB

368. Pietrokovski după profil împarte apofizele alveolare în:

A – piramidale
B – parabolice
C – plate
 D – triunghiulare
E – trapezoidale BDE

369. Varietăţile bolţii palatine:

A – extinsă, fără torus palatin
B – ovoidală
C – patrată
D – alungită
E – cu valoare protetică medie AE

370. Croşetele în protezele parţiale mobilizabile acrilice se confecţioanează din sîrmă de Wiplă cu diametrul:
A – 2 – 2,5 mm
B – 1,5 – 2,0 mm
C – 0,6 – 0,8 mm
D – 0,2 – 0,4 mm
E – nu are importanţă C

371. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă:

A – vestibular – fundul de sac depăşind limitele mucoasei pasiv - mobile
B – vestibular – fundul de sac în limitele mucoasei pasiv - mobile
C – vestibular – nu ajunge cu 1- 2 mm la mucoasa pasiv - mobilă
D – în zona dinţilor frontali restanţi – la colet
E – în zona dinţilor frontali restanţi – supracingular BD

372. Dimensiunele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice depind de:

A – numărul dinţilor restanţi
B – starea arcadei dentare antagoniste
C – topografia breşei
D – structura suportului osos
E – tipul de ocluzie ACD

373. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă în zona distală depind de:
A – caracterul breşei – terminală s-au limitată distal
B – înălţimea caronară a dinţilor restanţi
C – mărimea breşelor
D – gradul de înclinare a dinţilor restanţi
E – tipul de ocluzie AC

374. Limita distală în proteza parţială mobilizabilă acrilică va fi în zona liniei Ah:
A – în edentaţiile întinse bilaterale terminale
B – în edentaţiile întinse unilaterale terminale
C – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare retentive
D – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare protetic negative
E – în edentaţiile laterale medii intercalate ABD

375. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona dinţilor restanţi:
A – la coletul dinţilor frontali
B – supracingular în zona dinţilor frontali
C – subecuatorial în zona dinţilor laterali
D – la coletul dinţilor laterali
E – supraecuatorial în zona dinţilor laterali BE

376. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona tuberculilor piriformi:
A – îi acoperă în totalitate
B – îi acoperă cu 1/2
C – îi acoperă cu 2/3
D – nu ajunge la limita lor mezială
E – îi acoperă în funcţie de valoarea lor protetică E

377. Protezele parţiale mobilizabile sînt indicate:

A – în ocluzia adîncă şi alergii
B – cînd sînt contraindicate punţile dentare
C – cînd sînt contraindicate protezele parţiale mobilizabile scheletate
 D – în edentaţiile subtotale
E – acrilate termopolimerizabile BCD

378. Protezele parţiale mobilizabile pot fi confecţionate:

A – numai în edentaţiile terminale bilaterale
B – numai în edentaţiile terminale unilaterale
C – numai în edentaţiile frontale
D – numai în edentaţiile intercalate
E – în orice tip de edentaţie parţială E

379. Răscroirea bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă depinde de:
A – numărul dinţilor restanţi şi topografia lor
B – tipul de ocluzie
C – vîrsta
D – mărimea breşelor arcadelor dentare şi topografia lor
E – gradul de atrofie a proceselor alveolare şi înălţimea boltei palatine ADE

380. Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile acrilice:

A – nu sînt fizionomice
B – au un suport muco-osos
C – nu restabilesc întocmai DVO
D – micşorează volumul cavităţii orale
E – provoacă apariţia galvanozei în cavitatea orală BD

381. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice cele mai favorabile linii croşetare sînt:
A – sagitală
B – diagonală
C – transversală
D – punctiformă ( tangenţială)
E – dreaptă BC

382. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă cele mai favorabile linii croşetare sînt:
A – diagonală
B – sagitală
C – dreaptă
D – în suprafaţă
E – transversală AD

383. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă cele mai favorabile linii croşetare sînt:
A – tangenţială
B – diagonală
C – dreaptă
D – transversală
E – în suprafaţă DE

384. După legile biomecanice în proteza parţială mobilizabilă acrilică linia croşetară trebiue să treacă:
A – la marginea protezei
B – în zona anterioară
C – prin mijlocul bazei protezei
D – în zona posterioară
E – să formeze figuri geometrice cît mai mari în suprafaţă CE

385. În timpul funcţiei forţa verticală realizată pe dinţii artificiali ai protezei parţiale mobilizabile acrilice în
apropierea primului premolar restant din dreapta în edentaţia de cl. I Kennedy v-a conduce la:
A – deplasarea protezei anterior
B – deplasarea protezei posterior
C – înfundarea protezei mai exagerat în zona aplicării forţei şi mai puţin distal
D – înfundarea protezei bilateral de acelaş grad
E – deplasarea dinţilor restanţi spre vestibular CE

386. Desprinderea protezei parţiale mobilizabile acrilice în plan vertical poate fi determinată de:
A – acţiunea alimentelor lipicioase
B – acţiunea musculară la prezenţa incorectă a marginilor protezei
 C – acţiunea aerului atmosferic în timpul repiraţiei
D – acţiunea elesticităţii braţelor croşetelor
E – greutatea protezei la maxilă ABE

387. Ce factori se opun deplasării protezelor parţiale mobilizabile acrilice:

A – braţele elastice ale croşetelor situate în zona retentivă
B – braţele elastice ale croşetelor situate la coletul dinţilor ancoră
C – acţiunea musculară din zona periferică a protezelor
D – materialul din care este confecţioantă baza protezei
E – elementele de retenţie anatomică AE

388. După structura radiologică Wilson clasifică maxilarele în:

A – os denivelet
B – os dens cortical
C – os spongios
D – os de tip necortical
E – os cu crestele alveolare ascuţite BCD

389. Duval după valoarea substratului osos a cîmpului protetic în protezele parţiale mobilizabile deosebeşte
următoarele tipuri:
A – os fără osteopenie
B – os cu trabecule subţiri în reţea continuă
C – os cu trabecule groase întrerupte
D – os cu trabecule foarte rare
E – os cu trabecule deslocate ABE

390. În scopul micşorării factorilor nocivi ce acţionează asupra parodontului dinţilor restanţi la utilizarea
protezelor parţiale mobilizabile acrilice se recomandă:
A – răscroirea parodontală a conectorului principal
B – răscroirea plăcii palatinale în zona torusului
C – răscroirea plăcii palatinale în zona liniei Ah
D – alegerea corectă a acrilatului pentru confecţionarea protezei
E – respectarea etapelor clinice A

391. În scopul micşorării factorilor nocivi ce acţionează asupra parodontului dinţilor restanţi la utilizarea
protezelor parţiale mobilizabile se recomandă:
A – răscroirea plăcii palatinale în zona torusului palatinal
B – răscroirea plăcii palatinale în zona liniei Ah
C – alegerea corectă a acrilatului pentru confecţionarea protezei
D – respectarea etapelor de laborator
E – folierea dinţilor şi a paradontului marginal E

392. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale mobilizabile în edentaţiile subtotale se utilizează:

A- Arcuri intermaxilare
B- Croşetele simple din sîrmă
C- Croşete dento-alveolare Kemeny
D- Croşete mucosale Kemeny
E- Acrilat incolor pentru baza protezei BCD

403. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale moblizabile acrilice în edentaţiile subtotale se utilizează
următoarele sisteme excepţionale:
A – sistemul telescopat
B – sistemul croşetar
C – sistemul Dolder-Rumpel
D – arcuri intermaxilare
E – arcuri unimaxilare BC

403. Proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice are scopul de a verifica:
A – gradul de fixare
B – grosimea bazei
C – forma bazei
D – precizitatea determinării ocluziei centrice
E – precizitatea modelului D
404. La proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice se va controla precizitatea determinării:
A – DVO
B – culorii bazei
C – poziţiei neutre a mandibulei
D – formei bazei
E – gradului de fixare BC

405. La proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice în ocluzia instabilă s-a determinat majorarea DVO
prin:
A – vizual prin absenţa contactului dintre dinţii antagonişti
B – măsurări antropometrice
C – simptomul spatulei
D – actul de deglutiţie
E – proba fonetică B

406. La proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice în ocluzia centrică s-a observat în zona frontală un
spaţiu de inocluzie, iar în zona dinţilor laterali - contact cuspidian. Care este cauza:
A – nu s-a determinat corect DVO
B – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată posterior
C – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată anterior
D – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată spre stînga
E – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată spre dreapta C

407. Controlul contactului dintre arcadele dentare la proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrile se
efectuează:
A –prin inspecţia
B – cu hîrtia de articulaţie
C – prin proba spatulei
D – prin mişcările funcţionale de lateralitate
E – prin actul de mastiacţie C

408. În edentaţia subtotală a ambilor maxilare la proba machetelor protezelor parţiale mobilizabile acrilice
spaţiul fiziologic de inocluzie va fi:
A – 0,5 – 1 mm
B – 1 – 1,5 mm
C – 4 – 5 mm
D – 2 - 3 mm
E – mia mult de 5 mm D

409. La verificarea DVO la proba machetelor protezelor parţiale mobilizabile acrilice se vor utiliza metodele:
A – proba fonetică
B – antropometrică
C – anatomică
D – anatomo-fiziologică
E – tridimensională BD

410. Din ce motive proteza parţială moblilizabilă acrilică, ca regulă, iniţial nu inseră la cîmpul protetic?
A – limitele protezei sînt lărgite
B – incorect a fost determinată DVO
C – absenţa paralelismului suprafeţelor proximale a dinţilor limitrofi breşelor
D – limitele protezei sînt scurte
E – incorect a fost determinată poziţia neutră a mandibulei C

411. Din ce motiv este obligatorie corecţia ocluzală în protezele parţiale mobilizabile acrilice:
A – dinţii sînt montaţi în ocluzor
B – dinţii sînt montaţi în afara simulatoarelor
C – dinţii sînt montaţi în articulatoarele anatomice medii
D – dinţii nu pot fi individualizaţi vizual
E – dinţii sînt montaţi incorect AC

412. La armarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice se utilizează:

A – plase poliamidice
 B – fire poliamidice
C – plase metalice
D – acrilat elastic
E – acrilat autopolimerizabil ABD

413. Protezele parţiale mobilizabile acrilice pot avea suport:

A – dento - parodontal
B – muco - osos
C – mucosal
D – mixt
E – artificial BC

414. Ocluzia inversă în zona dinţilor şi contactul cuspidian în zonele dinţilor laterali observat la proba
machetelor protezelor parţiale mobilizabile se va observa:
A- în caz de micşorare a DVO
B- în caz de majorare a DVO
C- cînd la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată anterior
D- cînd la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată posterior
E- cînd la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată lateral D

415. Gradul manifestărilor morfologice şi funcţionale în sistemul stomatognat produse de edentaţia parţială
întinsă, extinsă şi subtotală este în dependenţă de:
A- caracterul respiraţiei (nazale, orale, mixte)
B- funcţia glandelor salivare
C- evoluţia patologiei
D- numărul, topografia şi starea dinţilor restanţi
E- caracterul produselor alimentare Cd

416. Indicaţi complicaţiile locale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală:
A- abraziunea ţesuturilor dure a dinţilor restanţi antagonişti
B- recesia gingivală în zona dinţilor suprasolicitaţi
C- xerostomia
D- hipoplazia
E- glosalgia AB

417. Din complicaţiile locale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală fac parte:
A- luxaţiile unilaterale a articulaţiei temporo-mandibulare
B- luxaţiile bilaterale a articulaţiei temporo-mandibulare
C- ocluzia traumatică
D- migrări dentare
E- spasmele musculare CD

418. Indicaţi complicaţiile loco-regionale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală:
A- pulpite
B- periodontite cronice
C- periodontite acute
D- deriglări mandibulo-craniene
E- deriglări de deglutiţie DE

419. Din complicaţiile loco-regionale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală fac parte:
A- dereglarea cinematicei mandibulare
B- deriglarea actului de respiraţie nazală
C- deriglări musculare
D- suprasolicitarea dinţilor restanţi
E- migrări dentare AC

420. Pregătirea protetică a cavităţii bucale către terapia cu proteze parţiale mobilizabile prevede intervenţii
asupra:
A- fibromucoasei cîmpului protetic
B- substratului osos
C- dinţilor restanţi
D- fibromucoasei planşeului bucal
E- tratamentul cariei dentare ABC
421. Intervenţiile chirurgicale asupra substratului osos a cîmpului protetic în edentaţiile parţiale prevede:
A- regularizarea cariei alveolare
B- rezecţia exostoazelor
C- rezecţia parţială a maxilei
D- rezecţia parţială a mandibulei
E- rezecţia modelantă a torusului palatinal ABE

422. Prepararea dinţilor în vederea aplicării protezelor parţiale mobilizabile ca măsură de pregătire proprotetică
prevede:
A- prepararea cavităţilor carioase
B- prepararea în scopul tratării pulpitelor cronice
C- nivelarea planului de ocluzie
D- şlefuirea retentivităţilor exagerate pe suprafeţele proximale a dinţilor limitrofi breşei
E- şlefuirea ecuatorului dinţilor limitrofi breşei CD

423. Pregătirea proprotetică neuromusculară este indicată:

A- în disfuncţiile ocluzale însoţite de tulburări neuro-musculare
B- în disfuncţiile fonetice însoţite de absenţa dinţilor frontali
C- în disfuncţiile fizionomice însoţite de absenţa dinţilor frontali
D- dureri musculare şi articulare la prezenţa edentaţiilor parţiale extinse
E- dureri orbiculare surde permanente AD

424. Indicaţi măsurile de pregătire proprotetică neuromusculară în edentaţiile parţiale întinse, extinse şi
subtotale:
A- blocajul mişcărilor mandibulare
B- blocajul pronunţării fonemei „A”
C- limitarea deschiderii gurii după somn
D- limitarea deschiderii gurii după actul de masticaţie
E- limitarea funcţională a limbii AC

425. Pregătirea proprotetică neuromusculară în edenţaliile parţiale întinse include:

A- miogimnastica, prin exerciţii de deschidere maximă a gurii 2-3 min 3 ori / zi
B- miogimnastica, prin exerciţii de mişcări de lateralitate a mandibulei 2-3 min 3 ori / zi
C- miogimnastica, prin exerciţii de deschidere minimală a gurii 2-3 min 3 ori / zi
D- miogimnastica, prin exerciţii de deglutiţie
E- restructurarea tonusului muscular prin aplicarea gutierelor ABE

426. Principiul profilaxiei cariei dentare în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM
prevede:
A- realizarea unor contacte cât mai extinse între suprafeţele dinţilor şi elementele protezei
B- realizarea unor contacte cât mai puţin extinse între suprafeţele dinţilor şi elementele protezei
C- realizarea unor contacte cît mai puţin retentive între suprafeţele dinţilor şi elementele protezei
D- confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile cu căptuşală elastică
E- confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile cu bază metalică BC

427. Principiul profilaxiei afecţiunelor parodontului în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu
PPM prevede:
A- o adaptare corectă a croşetelor şi bazei protezei la dinţii respectivi
B- situarea conectorilor secundari pe parodontul marginal a dinţilor stîlpi
C- situarea conectorilor secundari la distanţă de parodontul marginal a dinţilor stîlpi
D- o aşezare corectă a elementelor de fixare şi stabilizare a protezei pe dinţii stîlpi
E- o trasare corectă a marginilor protezei în zonele edentate ACD

428. Principiul profilaxiei rezorbţiei bazei osoase în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu
PPM prevede:
A- realizarea măsurilor de dispersie corectă a forţelor de presiune în timpul funcţiei
B- extinderea cât mai largă a şeilor protezei şi a conectorilor principali
C- extinderea minimală a conectorilor principali
D- utilizarea suportului mixt
E- utilizarea suportului mucoosos ABD
429. Principiul profilaxiei modificărilormandibulo-craniene în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi
subtotale cu PPM prevede tratamentul protetic:
A- tardiv
B- precoce
C- imediat
D- funcţional
E- morfologic BC

430. Principiul curativ în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM prevede:
A- refacerea volumului cavităţii bucale
B- refacerea volumului maxilarelor
C- repoziţionarea ţesuturilor bucale
D- nominalizarea arhitecturii faciale
E- normalizarea respiraţiei BCD

431. Principiul biologic în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM prevede:
A- aplicarea protezelor parţiale mobilizabile cu sacrificii mari tisulare
B- aplicarea protezelor parţiale mobilizabile fără sacrificii mari tisulare
C- de a utiliza materiale fără a ţine cont de compatibilitatea organismului către ele
D- de a utiliza materiale biocompatibile
E- de a utiliza materiale amprentare reci BD

432. Principiul biomecanic în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM prevede următoarele
aspecte:
A- al rezistenţei mecanice a suportului biologic
B- al rezistenţei mecanice a materialelor din care se v-a confecţiona proteza
C- al stabilităţii statice şi dinamice dintre proteză şi suportul biologic
D- de utilizare a amprentelor într-un timp
E- de utilizare a amprentelor în doi timpi ABC

433. Principiul biomecanic în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM presupune că
stabilitatea protezei este:
A- condiţia principală de integrare a protezei în sistemul stomatognat
B- aplicarea uşoară a protezei pe câmpul protetic
C- aplicarea protezei pe cîmpul protetic numai o singură dată în 24 ore
D- fixarea protezei în timpul fonaţiei
E- fixarea protezei fără dificultăţi A

434. Reeşind din forţele care acţionează asupra PPM indicaţi durata forţei de masticaţie pe parcursul zilei:
A- ~60 min
B- ~50 min
C- ~40 min
D- ~30 min
E- ~20 min D

435. Caracterizînd forţele ce acţionează asupra PPM indicaţi numărul aproximativ de deglutiţii pe parcursul a 24
ore:
A- 1000 ori
B- 900 oei
C- 800 ori
D- 700 ori
E- 600 ori E

436. Forţa ce acţionează asupra PPM în timpul actului de deglutiţie este mai mare decât forţa în actul de
masticaţie de:
A- două ori
B- trei ori
C- patru ori
D- cinci ori
E- şase ori B

437. După Janckelson presiunea masticatorie la prezenţa PPM se concentrează:

A- pe toată arcada artificială
 B- pe porţiunea anterioară a arcadei dentare
C- pe porţiunea distală a arcadei dentare
D- între ultimul dinte natural şi primul dinte artificial
E- în zona ultimului dinte artificial D

438. În timpul funcţiei de masticaţie asupra PPM acţionează următoarele forţe:

A- gravitatea protezei
B- forţele ce reese de la alimentele dure
C- forţele ce reese de la alimentele lipicioase
D- de la actele reflese: tusa, strănutul
E- de fonaţie ACD

VI. Proteze parţial mobilizabile scheletate

439. Conectorul principal în protezele parţiale moblizabile scheletate este prezentat de:
A – capse
B – bare
C – plăcuţe
D – dejunctoare
E – benzi BCE

440. Destinaţia conectorului principal în protezele parţiale mobilizabile scheletate este:

A – fixarea dinţilor artificiali
B – unirea elementelor dentare cu şeile protezei
C – fixarea elementelor de ancorare şi stabilizare
D – unirea şeilor protezei
E – micşorarea dimensiunilor bazei protezei D

441. Lăţimea şi grosimea barei – ca conector principal la mandibulă este de:

A – lăţimea de 3 mm
B – lăţimea de 8 mm
C – lăţimea de 0,5 mm
D – grosimea de 1,5 - 2 mm
E – grosimea de 0,5 - 1 mm AD

442. Lăţimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de plăcuţă la maxillă
este de:
A – 3-4 mm
B – 5 mm
C – 6-8 mm
D – 9-10 mm
E – mai mult de 10 mm E

443. Grosimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de plăcuţă la maxilă
este de:
A – 0,2-0,3 mm
B – 0,4-0,5 mm
C – 0,6-0,7 mm
D – 0,8-1 mm
E – 1,-2 mm B

444. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de plăcuţă la maxilă este plasat:
A – în zona palatinală posterioară
B – pe versantele interne a apofizelor alveolare
C – în zona torusului palatinal
D – în zona liniei Ah
E – în orice zonă A

445. Destinaţia conectorilor secundari în proteza parţial mobilizabilă scheletată este:

A – unirea şeilor protezei
 B – unirea elementelor dentare cu porţiunile mucosale
C – unirea cu conectorii principali
D – ocolirea formaţiunilor anatomice
E – ocolirea frenurilor buzelor şi a limbii B

446. Conectorii secundari în proteza parţial mobilizabilă scheletată se plasează:

A – pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor
B – pe versantele interne ale proceselor alveolare
C – pe versantele externe ale proceselor alveolare
D – pe centrul apofizelor alveolare
E – pe feţele proximale ale dinţilor ancoră E

447. În funcţie de starea parodontului şi gradul de rezilienţă a fibromucoasei conectorii secundari în proteza
parţial mobilizabilă scheletată pot fi:
A – rigizi
B – semilabili
C – labili
D – subţiri
E – groşi ABC

448. În protezele parţial mobilizabile scheletate elementele de ancorare, fixare şi stabilizare sunt prezentate de:
A – diferite tipuri de croşete
B – arcuri intermaxilare
C – magniţi
D – implante
E – sisteme speciale AE

449. Croşetele utilizate în protezele parţiale mobilizabile scheletate pot fi confecţionate prin:
A – presare
B – îndoire
C – turnare
D – coacere
E – galvanoplastie BC

450. După numărul dinţilor pe care se aplică, Rîndaşu deosebeşte croşete:

A – monodentare
B – bidentare
C – mucosale
D – tridentare
E – dento-alveolare ABD

451. În protezele parţiale mobilizabile scheletate se utilizează următoarele tipuri de croşete:

A – Ackers
B – Kemmeny
C – Ney
D – Roach
E – Dolder ACD

452. În protezele parţiale mobilizabile scheletate se utilizează următoarele sisteme speciale de fixare şi
stabilizare:
A – culisele
B – capsele
C – croşetele Ney
D – sistemul Dolder-Rumpel
E – croşetele Kemmeny ABD

453. Pintenul ocluzal în croşetul tip Ackers trebuie să aibă grosime de:
A – 0,5-0,8 mm
B – 1-1,5 mm
C – 2 mm
D – 2,5 mm
E – nu are importanţă B
454. Croşetul Bonwill are următoarele braţe:
A – două retentive, două opozante, două ocluzale
B – două retentive, două opozante, unul ocluzal
C – două retentive, unul opozant, două ocluzale
D – două retentive, trei opozante, unul ocluzal
E – numai unul retentiv, unul opozant şi unul ocluzal A

455. Protezele parţiale mobilizabile scheletate sînt indicate cînd pe cîmpul protetic avem următorul număr de
dinţi restanţi cu parodontul sănătos:
A–1
B – 2 situaţi alături
C – 3 situaţi alături
D – 4 situaţi în zona frontală limitaţi de primii premolari
E – 5-6 dinţi situaţi în zona frontală DE

456. În edentaţia frontală de cl. IV Kennedy cînd breşa este limitată de primii premolari elementele de ancorare
vor fi plasate:
A – pe primii molari bilateral
B – pa ambii premolari bilateral
C – pe ambii premolari şi primul molar bilateral
D – nu are importanţă numărul dinţilor ancoră
E – pe toţi dinţii laterali E

457. Axul de inserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate poate fi:

A – strict vertical
B – liber
C – cu eforturi
D – vertical spre dreapta
E – vertical spre stînga ADE

458. Axul de inserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate poate fi:

A – pe toţi dinţii
B – pe cîţiva dinţi
C – vertical posterior
D – pînă la colet
E – vertical anterior CE

459. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate este:

A – întroducerea protezei în cavitatea bucală
B – direcţia de aplicare şi înlăturare a protezei
C – aplicarea protezei pe model
D – studierea protezei în paralelograf
E – studierea protezei vizual B

460. Ce prezintă axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate:

A – calea de aplicare şi înlăturare a protezei fără obstacole
B – calea de aplicare şi înlăturare a protezei cu puţine obstacole
C – calea de aplicare şi înlăturare a protezei fără obstacole considerabile
D – calea relativă de aplicare a protezei
E – calea relativă de înlăturare a protezei A

461. Metodele de determinare a axului de inserţie se dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate:
A – fiziologică
B – liberă
C – de alegere
D – de autodeterminare
E – de determinare a înclinării medii a axelor dinţilor stîlpi BCE

462. Tijele retentivometre sînt piese anexe la paralelograf cu dimensiuni:

A – 0,25 mm
B – 0,5 mm
C – 0,75 mm
D – 1 mm
 E – 1,5 mm ABC

463. Destinaţia retentivometrelor la studiul modelelor în paralelograf este determinarea:

A – axului de inserţie a protezei
B – axului de dezinserţie a protezei
C – zonelor retentive
D – lăcaşilor pentru pintenii ocluzali
E – poziţiei modelelor C

464. Determinarea ecuatorului protetic se efectuează cu tija:

A – detectoare
B – răzuşă
C – retentivometrică
D – suplimentară
E – portcreion E

465. Unirea rigidă a elementelor dentare în proteza parţială moblizabilă scheletată cu şeile protezei este indicată
în edentaţiile parţiale Kennedy:
A – cl. I
B – cl. II
C – cl. III
D – cl. IV
E – cl. V CD

466. Rezolvarea unei edentaţii cl. I Kennedy se va efectua cu:

A – punţi dentare fixe
B – proteze parţiale moblizabile acrilice
C – proteze parţiale moblizabile scheletate
D – punţi dentare mobilizabile
E – proteze excepţionale BC

467. Repartizarea echilibrată a presiunilor între dinţii ancoră şi elementele mucosale este dificilă deoarece după
Korber rezelienţa fibromucoasei este de :
A – 10 ori mai mare decît a peridonţiului
B – 10 ori mai mică decît a peridonţiului
C – 3 ori mai mare decît a peridonţiului
D – 3 ori mai mică decît a peridonţiului
E – sînt egale A

468. Disjunctoarele de forţe sînt dispozitive ale protezei scheletate indicate în edentaţiile:
A – mici intercalate
B – medii intercalate
C – uniterminale
D – biterminale
E – unidentare AC

469. Disjunctoarele de forţe permit şeilor protezei parţiale mobilizabile scheletate mişcări:
A – rotative
B – de înfundare în plan vertical
C – de basculare
D – transversale
E – posterioare B

470. Culisele ca sistem special de fixare a protezelor parţiale moblizabile scheletate sînt alcătuite din:
A – numai matrice
B – numai patrice
C – matrice şi patrice
D – inele
E – benzi supracingulare C

471. Sistemul Dolder-Rumpel de fixare a protezelor parţiale mobilizabile acrilice poate fi:
A – rigid
B – rezelient
 C – fizico-chimic
D – fizic
E – chimic AB

472. La orientarea descendentă a apofizelor alveolare după Elbrecht forţele funcţionale vor deplasa proteza
parţială mobilizabilă scheletată:
A – anterior
B – vertical
C – spre stînga
D – spre dreapta
E – posterior E

473. La orientarea ascendentă a apofizelor alveolare după Elbrecht forţele funcţionale vor deplasa proteza
parţială mobilizabilă scheletată:
A – vertical
B – posterior
C – anterior
D – spre stînga
E – spre dreapta C

474. Cea mai favorabilă orientare a apofizelor alveolare după Elbrecht din punct de vedere a biomecanicii
protezelor parţiale mobilizabile scheletate este:
A – orizontală
B – descendentă
C – ascendentă
D – concavă
E – toate varietăţile D

475. Reducerea presiunelor asupra şeilor terminale în proteza parţială mobilizabilă scheletată se va efectua prin:
A – micşorarea suprafeţelor ocluzale a dinţilor
B – folosirea alimentelor moi
C – scurtarea arcadelor dentare prin eliminarea ultimului molar
D – utilizarea dinţilor din porţelan
E – utilizarea dinţilor metalici AC

476. În edentaţiile laterale intercalate sînt indicate protezele parţiale mobilizabile scheletate cu suport:
A – muco-osos
B – dento-paradontal
C – mixt
D – intermitent
E – redus BC

477. La prezenţa dinţilor restanţi cu paradontul afectat în edentaţiile laterale intercalate sînt indicate protezele
parţiale mobilizabile cu suport:
A – mixt
B – dento-parodontal
C – intermitent
D – valoros
E – parţial A

478. Croşetul continuu utilizat în edentaţiile cl. I Kennedy este şi un element:

A – antibascular
B – fiziologic
C – antivibrator
D – antiinflamator
E – antialergic B

479. Croşetul continuu în edentităţiile cl. I Kennedy este plasat în zona dinţilor frontali:
A – gingival
B – la colet
C – supracingular
D – în apropierea marginelor incisivale
E – supraocluzal C
480. Croşetul continuu în edentităţiile cl. IV Kennedy este plasat în zona dinţilor laterali:
A – gingival
B – subecuatorial
C – în zona ecuatorului
D – supraocluzal
E – supraecuatorial E

481. Croşetul în T cu conector secundar prelungit reduce influenţa negativă a forţelor funcţionale în proteza
parţială mobilizabilă scheletată:
A – asupra fibromucoasei
B – asupra substratului osos
C – asupra dinţilor stîlpi
D – asupra dinţilor antagonişti
E – bolţii palatine C

482. Pentru retenţie croşetele divizate Roach sînt plasate în următoarele zone ale dinţilor stîlpi:
A – vestibulare-meziale
B – vestibulare-distale
C – supraecuatoriale
D – ecuatoriale
E – ocluzale B

483. Braţul elastic al croşetelor Ackers va fi cu atît mai lung cu cît zona de retenţie va fi:
A – bine exprimată
B – slab pronunţată
C – situată supraecuatorial
D – situată în apropierea suprafeţei ocluzale
E – situată ecuatorial B

484. Proba scheletului protezei parţiale mobilizabile are ca scop verificarea:

A – axului de inserţie şi dezinserţie
B – durităţii
C – elasticităţii
D – calităţilor anticorozive
E – calităţilor antimicrobiene A

485. Proba machetei protezei parţiale mobilizabile scheletate se va efectua:

A – extraoral
B – intraoral
C – în comum cu medicul chirurg
D – în comun cu fizioterapeutul
E – imediat după amprentare AB

486. Avantajele protezelor parţiale mobilizabile scheletate:

A – nu conduc la suprasolicitarea dinţilor stîlpi
B – sînt fiziologice
C – pot fi utilizate în orice tip de edentaţie parţială
D – uşor se supun reparaţiilor
E – au o tehnică simplă de confecţionare A

487. Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile scheletate:

A – cer o fidelă amprentare
B – au o tehnică simplă de confecţionare
C – au indicaţii speciale
D – nu se fracturează
E – au suport mixt C

488. Etapele clinice de confecţionare a protezelor parţiale mobilizabile scheletate:

A – realizarea modelului
B – duplicarea modelului
C – montarea dinţilor
D – amprentarea
 E – determinarea ocluziei centrice DE

489. Rebazarea protezelor parţiale mobilizabile se efectuează cu:

A – acrilate autopolimerizabile
B – compozite fotopolimerizabile
C – ceramică
D – fibre poliamidice
E – plase metalice A

490. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată prezentat de bară la mandibulă este plasat:
A- la 3-4 mm de festonul gingival şi cu 2 mm de la nivelul fundului de sac lingual
B- la 1-2 mm de festonul gingival şi cu 0,5-1 mm de la nivelul fundului de sac lingual
C- în zona coletului dinţilor restanţi
D- în zona ecuatorială a dinţilor laterali
E- nu are importanţă locul plasării A

491. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată prezentat de bară la mandibulă în sens
antero-posterior va fi plasat în raport de:
A- implantarea dinţilor restanţi
B- înălţimea dinţilor restanţi
C- înălţimea procesului alveolar
D- orientarea versantului lingual al procesului alveolar
E- nu are importanţă nici un factor D

492. Formele de bare linguale în proteza parţială mobilizabilă scheletată:

A- rotundă
B- în şa
C- semirotundă
D- ovoidală
E- în semişa ACD

493. În protezele parţiale mobilizabile scheletate cu sprijin dento-parodontal rigid conectorul principal la maxilă
prezentat de plăcuţe are următorul raport cu mucoasa:
A- sunt distanţate cu 0,5 mm
B- sunt distanţate cu 0,8 mm
C- sunt distanţate cu 1 mm
D- sunt distanţate cu 1,2 mm
E- au contact intim cu mucoasa E

494. Pentru prevenirea înfundării conectorului principal prezentat de bară în proteza parţială mobilizabilă
scheletată la mandibulă el este distanţat cu:
A- 0,2-0,3 mm
B- 0,4 mm
C- 0,5 mm
D- 0,6-0,9 mm
E- 1 mm C

495. Conectorul principal în protezele parţiale mobilizabile scheletate prezentat de plăcuţe dento-mucosale se
realizează:
A- în contact cu suprafaţa orală a dinţilor supracingular sau supraecuatorial
B- la o distanţă de 0,2-0,3 mm de la mucoasă
C- la o distanţă de 0,4 mm de la mucoasă
D- la o distanţă de 3-4 mm de la fundul sacului planşeului bucal
E- se realizează la dorinţă AD

496. Croşetul inelar Jackson este indicat în edentaţiile parţiale după Kennedy:
A- cl. I
B- cl. II
C- cl. III
D- cl. IV
E- cl. V B
497. Reieşind din biomecanica protezelor parţiale mobilizabile scheletate la aplicarea forţei la mijlocul şeii
presiunile pe cîmpul protetic se vor prezenta:
A- egal între dinţii ancoră şi fibromucoasă
B- 1/4 din forţe se vor repartiza pe dinţii ancoră şi 3/4 pe fibromucoasă
C- 1/4 din forţe se vor repartiza pe fibromucoasă şi 3/4 pe dinţii ancoră
D- 1/3 din forţe se va repartiza pe dinţii ancoră şi 1/3 pe fibromucoasă
E- 1/3 din forţe se va repartiza pe fibromucoasă şi 2/3 pe dinţii ancoră B

498. Crosetul în T cu conector secundar prelungit este indicat în edentaţiile Kennedy:

A- Cl I
B- Cl II
C- Cl III
D- Cl IV
E- Cl V AB

499. Placa palatinală totală sau completă ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată la
maxilă are o grosime de:
A- 0,2 mm
B- 0,4 mm
C- 1,0 mm
D- 1,5 mm
E- 2,0 mm B

500. Plăcuţa dento-mucozală, răscroită distal ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată la
maxilă acoperă:
F- Versantele palatinale ale crestelor alveolare până la linia mediană
G- Versantele palatinale ale crestelor alveolare, depăsindu-le cu 4 mm spre linia mediană
H- Numai versantele vestibulare ale crestelor alveolare
I- Vîrful crestelor alveolare
J- Versantele palatinale ale crestelor alveolare depăşindu-le cu 1,0-1,5 mm spre linia mediană B

501. Plăcuţa fenestrată ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată la maxilă eliberează
următoarele zone ale boltei palatine:
A- Zona centrală
B- Zona distală
C- Treimea anterioară
D- Treimea laterală stînga
E- Treimea laterală dreapta AC

502. Plăcuţa mucozală posterioară ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată la maxilă are
o grosime de:
A- 0,2 - 0,2 mm
B- 0,4 - 0,5 mm
C- 1,0 - 1,2 mm
D- 1,5 - 1,6 mm
E- 1,7 - 2,0 mm B

503. În edentaţiile termino-terminale şi latero-terminale întinse, conectorul principal prezentat de plăcuţa

mucozală posterioară are o lăţime de:
A- 6 - 7 mm
B- 10 - 12 mm
C- 15 - 17 mm
D- 20 - 25 mm
E- 3 - 4 mm D

504. Croşetul continuu este utilizat în protezele parţiale mobilizabile scheletate care restaurează edentaţiile:
A- Frontale
B- Unilaterale intercalate
C- Bilaterale intercalate
D- Subtotale
E- Termino-terminale E

505. Croşetul continuu în proteza parţială mobilizabilă scheletată îndeplineşte următoarele funcţii:
 A- Participă la stabilizarea protezeloruniterminale
B- Participă la stabilizarea protezelor biterminale
C- Uneşte şeile protezei între ele pentru elasticitate
D- Uneşte şeile protezei între ele pentruregidizare
E- Participă la micşorarea greutăţii protezei ABD

506. Plăcuţa dento-mucozală mandibulară ca conector principal în protezele parţiale mobilizabile scheletate are
o lăţime şi grosime de:
A- Lîţimea de 2-3 mm
B- Grosimea de 0,5-1,0 mm
C- Lîţimea de 6-12 mm
D- Grosimea de 4-6 mm
E- Lîţimea şi grosimea sunt egale de 0,2 mm CD

507. Croșetele în proteza parţială mobilizabilă scheletată ca elemente de menţinere, sprijin şi stabilizare au o
acţiune:
A- Directă
B- Indirectă
C- Mixtă
D- Unilaterală
E- Bilaterală A

508. Ca elemente auxiliare de menţinere, sprijin şi stabilizare ale protezelor parţiale mobilizabile scheletate pot
fi:
A- Retentivităţile anatomice ale cîmpului protetic
B- Asprimea suprafeţei mucozale a protezei
C- Adeziunea
D- Calitatea acrilatului
E- Calitatea aliajului din care este confecţionat scheletul protezei AC

509. Protezele dentare imediate mai sunt cunoscute şi sub numele de:
A- Temporare
B- Permanente
C- Tranziţie
D- Unimaxilare
E- Bimaxilare AC

510. Protezele dentare imediate fixe sînt:

A- Coroanele de înveliş provizorii
B- Coroanele de substituţii provizorii
C- Punţile dentare demontabile
D- Punţile dentare provizorii
E- Semicoroanele ABD

511. Proteza provizorie are următoarea acţiune:

A- Suprimă perioada de incapacitate temporară a pacienţilor
B- După indicarea plăgii posextracţionale rezultă creasta alveolară cu o formă şi volum relativ stabil
C- Îmbunătăţeşte igiena cavităţii orale
D- Micşorarea dimensiunii verticale de ocluzie
E- Limitează mişcările mandibulare AB

512. Recondiţionarea protezelor parţiale mobilizabile prin înlocuirea dinţilor extraşi prevede:
A- Amprentarea zonei cîmpului protetic unde s-a efectuat extracţia fără proteză
B- Amprentarea zonei cîmpului protetic unde s-a efectuat extracţia cu proteza
C- Realizarea modelului după amprenta obţinută cu proteza
D- Realizarea modelului după amprenta obţinută fără proteză
E- Înlocuirea liberă a dinţilor extraşi în proteza fără model

513. Protezele mobilizabile cu căptuşală elastică sunt indicate la prezenţa:

A- Exostoazelor pe cîmpul protetic
B- Procesului alveolar bine exprimat
C- Atrofiei totale a procesului alveolar
D- Alergiei la materialul de căptuşală
 E- Protezelor dentare la ambele maxilare AC

VII. Edentaţia totală

514. Simptomele de bază ale edentaţiei totale sînt:
A – tulburări masticatorii şi fizionomice
B – tulburări auditive
C – tulburări fonetice şi psihice
D – tulburări gustative şi de temperatură
E – tulburări de deglutiţie AC

515. Atrofia maxilarelor poate fi:

A – trapezoidală
B – simetrică
C – ovală
D – asimetrică
E – triunghiulară BD

516. Atrofia şi rezorbţia maxilarelor edentate total are loc:

A – centrifugă la mandibulă
B – centrifugă la maxilar
C – centripetă la mandibulă
D – centripetă la maxilar
E – centrifugă şi centripetă la ambele maxilare AD

517. ATWOOD distinge următoarele categorii de creste alveolare edentate total:

A – starea osului alveolar înainte de extracţie şi imediat după extracţie
B – creastă alveolară înaltă şi regulată sau înaltă, dar subţire
C – creastă alveolară periformică
D – creastă alveolară redusă considerabil dar rotungită sau absentă
E – creastă alveolară trapezoidală AB

518. Din cauza absenţei dinţilor naturali mandibula trece direct la mişcările de propulsie şi lateralitate ce
conduce la:
A – îngrosirea părţii anterioare a meniscului
B – rezorbţia părţii anterioare a meniscului sau chiar la perforarea lui
C – rezorbţia părţii posterioare a meniscului
D – îngroşarea părţii posterioare a meniscului
E – meniscul nu se modifică B

519. Cîmpul protetic edentat total este împărţit în:

A – zona de tracţiune
B – zona torusului palatin
C – zona planşeului bucal
D – zona de sprijin
E – zona de succiune DE

520. Zona de sprijin a cîmpului protetic la maxilă este prezentată de:

A – proeminenţile zigomatice
B – crestele alveolare edentate total şi tuberozităţile maxilare
C – torusul palatinal
D – bolta palatină
E – tipul fibromucoasei BD

521. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic la maxilă sînt:

A – zona crestelor alveolare
B – zona vestibulară
C – zona distală
 D – zona anterioară
E – zona papilei incisivale BC

522. Zona vestibulară funcţională la maxilă se împarte în:

A – spaţiul retrozigoimatic
B – spaţiul caninilor şi dinţilor laterali
C – spaţiul incisivilor
D – spaţiul vestibular lateral
E – spaţiul vestibular labial ADE

523. Poziţiile vălului palatin în repaus după LANDA sînt:

A – orizontală
B – verticală
C – oblică pronunţată
D – oblică cu înclinare medie
E – ondulară ACD

524. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular sînt:

A – zonele tuberculilor piriformi
B – zonele linguale şi vestibulare laterale
C – zonele centrale şi laterale ale crestelor alveolare
D – zonele centrale- linguală şi labială
E – zona centrală a crestei alveolare ABD

525. Williams a clasificat forma feţii în:

A – patrată
B – dreptungiulară
C – triungiulară
D – fără conturi geometrice
E – ovoidală ACE

526. Zonele de tampon după Gavrilov la maxilă sînt condiţionate de:

A – înalţimea bolţii palatine
B – prezenţa torusului palatinal
C – înălţimea apofizelor alveolare
D – prezenţa cîmpurilor vasculare
E – forma apofizelor alveolare D

527. Rolul zonelor de tampon după Gavrilov:

A – asigură fixarea protezelor
B – formează supapa circulară
C – amortizează presiunele masticatorii
D – majorează gradul de adeziune
E – majorează eficienţa masticatorie C

528. Gradul de adeziune a protezei totale depinde de:

A – corespunderea fidelă a suprafeţei mucosale a protezei cîmpului protetic
B – modul de amprentare
C – stratul de salivă dintre suprafaţa mucosală a protezei şi cîmpul protetic
D – DVO
E – vechimea protezelor AC

529. Metodele de fixare a pratezelor totale:

A – mecanice
B – fiziologice
C – biomecanice
D – biofizice
E – standarte ACD

530. Ce muşchi periprotetici au acţiunea de dislocare a protezei totale la maxilă:

A – m. maseterici
B – m.zigomatici
C – m. temporali
 D – m. ridicători a buzei superioare
E – m.canini BDE

531. Zona funcţională vestibulară la maxilă se împarte în:

A – spaţiul vestibular labial
B – spaţiul retrotuberozităţilor maxilare
C – spaţiul vestibular lateral
D – spaţiul retrozigomatic
E – spaţiul anterior-posterior ACD

532. Spaţiul retrozigomatic (punga Eisenring) va condiţiona fixarea protezei totale cînd grosimea marginei
protezei:
A – va ocupa acest spaţiu parţial
B – va ocupa acest spaţiu în totalitate
C – va depăşi cu mult acest spaţiu
D – nu va ajunge la acest spaţiu
E – îl va ocupa în întregime numai în unele segmente B

533. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular edentat total:

A – zona tuberculilor piriformi
B – zona vestibulară centrală
C – zona vestibulară laterală
D – zona exostoazelor apofizelor alveolare
E – zona coamei apofizei alveolare ABC

534. Menţinerea protezei totale pe cîmpul protetic se realizează prin următoarele mijloace:
A – greutatea protezei
B – succiunea
C – deglutiţia
D – adeziunea
E – procesele alveolare BD

535. Amprenta preliminară în edentaţia totală se obţine cu linguri:

A – standarde totale
B – parţiale
C – individuale
D – bimaxilare
E – unilaterale AC

536. Lingurile individuale se confecţionează din:

A – ceară
B – materiale amprentare termoplastice
C – aliajele metalelor
D – acrilate
E – ghips AD

537. După înălţimea marginelor deosebim amprente funcţionale:

A – de succiune
B – fiziologice
C – anatomice
D – propriu zise
E – parţiale AD

538. Marginea amprentei funcţionale de succiune se găseşte:

A – pînă la zona mucoasei pasiv mobile
B – în limetele zonei mucoasei pasiv mobile
C – în limitele mucoasei imobile
D – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 3-4 mm
E – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 1-2 mm E

539. Marginea amprentei funcţionale propriu zis se găseşte:

A – în limitele mucoasei imobile
B – pînă la mucoasa pasiv mobilă
 C – în limitele mucoasei pasiv mobile
D – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 3-4 mm
E – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 1-2 mm C

540. După gradul de compresie a mucoasei amprentele funcţionale pot fi:

A – de compresie
B – de dispovărare
C – de tracţiune
D – de succesiune
E – diferenţiale ABE

541. Lingurile amprentare individuale se supun corectării din motivul că au margini:

A – subţiri
B – înalte
C – groase
D – ce nu corespund fundului de sac
E – denivelate D

542. La corectarea lingurilor individuale se utilizează probe funcţionale:

A – cu amplitudă mică
B – după Herbst
C – cu amplitudă medie
D – cu amplitudă mare
E – intensive BC

543. Dacă lingura individuală în timpul executării probei funcţionale se deplasează de pe cîmpul protetic atunci:
A – nu se corectează
B – se alungeşte marginea
C – se perforează
D – se scurtează
E – se confecţionează altă lingură D

544. Pentru perfecta închidere marginală a lingurii individuale pe marginele ei se adaugă un rulou de material
termoplastic de tip Subrofix şi:
A – se modelează manual
B – nu se modelează
C – se utilizează din nou testele funcţionale
D – nu este necesar de această operaţiune
E – se poate utiliza orice material C

545. Adaptarea lingurii individuale prevede:

A – aducerea marginilor pînă la un contact intim cu mucoasa pasiv mobilă
B – aducerea marginilor pînă la fundul de sac
C – realizarea grosimei marginilor conform volumului fundului de sac
D – grosimea marginilor nu are importanţă
E – eliberarea frenurilor şi a plicelor ACE

546. Modelarea funcţională a marginilor amprentei funcţionale se efectuează prin tehnici:

A – modelări efectuate manual de medic
B – modelări efectuate de pacient la comanda medicului
C – modelări efectuate sinestătător de pacient
D – modelări mixte
E – modelări instrumentale ABD

547. Primul test funcţional după Herbst la amprentarea funcţională la maxilă este:
A – mişcarea buzelor anterioar
B – mişcarea buzelor posterior
C – sugerea obrajilor
D – dechiderea minimală a gurii
E – dechiderea maximală a gurii E

548. Determinarea relaţiilor intermaxilare centrice la edentatul total începe cu:

A – stabilirea nivelului şi direcţiei planului de ocluzie
 B – notarea liniei surîsului
C – notarea liniei caninilor
D – modelarea curburii vestibulare a şablonului cu bordura de ocluzie la maxilă
E – modelarea curburii vestibulare a şablonului cu bordura de ocluzie la mandibulă D

549. Planul protetic la determinarea relaţiilor intermaxilare centrice la edentatul total se apreciază cu:
A – planul Fox
B – vizual
C – aparatul Larin
D – paralelograful
E – spatula AC

550. Planul protetic se determină în scopul:

A – alegerii dinţilor artificiali
B – montării dinţilor faţă de creasta alveolară
C – creării curbei vestibulare a arcadei dentare
D – creării curbelor ocluzale ale arcadelor dentare
E – creării unui contact intim între arcadele dentare D

551. Crearea curbelor ocluzale la construirea arcadelor dentare în protezele totale are scopul:
A – asigurării unui contact maximal dintre arcadele dentare în timpul funcţiei
B – asigurării unui contact numai în zona frontală
C – asigurării unui contact numai în zonele laterale
D – asigurării DVO
E – asigurării spaţiului de inocluzie fiziologică A

552. DVO la edentatul total se determină cu metodele:

A – fiziologică
B – anatomică
C – anatomo-fiziologică
D – electronică
E – antropometrică CE

553. Poziţia neutră a mandibulei faţă de maxilă în edentaţia totală la determinarea relaţiilor intermaxilare centrice se
apreciază:
A – prin deplasarea mandibulei anterior
B – reflexul molar Sears
C – testul fonetic
D – testul de deglutiţie
E – deschiderea medie a gurii BD

554. Înregistrarea relaţiilor intermaxilare centrice la edentatul total se face:

A – cu reograful
B – prin metoda ferbinte
C – prin metoda rece
D – manual
E – bimanual C

555. Semnele supraevaluării DVO la proba machetelor protezelor totale:

A – spaţiul liber de vorbire este egal cu 5-6 mm
B – spaţiul liber de vorbire este egal cu 2-3 mm
C – spaţiul liber de vorbire este egal cu 0,5-1 mm
D – vizibilitatea exagerată a dinţilor
E – invizibilitatea dinţilor CD

556. Dacă la determinarea R.I.C. mandibula a fost deplasată anterior atunci la proba machetelor protezelor totale
vom avea următoarele semne:
A – majorarea DVO
B – micşorarea DVO
C – în zona frontală-prognaţie
D – în zona frontală-progenie
E – ocluzie încrucişată AC
557. Dacă la determinarea R.I.C. mandibula a fost deplasată posterior atunci la proba machetelor protezelor totale
vom avea următoarele semne:
A – majorarea DVO
B – micşorarea DVO
C – în zona frontală-prognaţie
D – în zona frontală-progenie
E – ocluzie încrucişată BC

558. Semnele micşorării DVO la proba machetelor protezelor totale:

A – aspectul feţii este îmbătrînit
B – aspectul feţii nu este modificat
C – şanţurile peribucale sînt accentuate
D – şanţurile peribucale sînt în limitele normei
E – roşul buzelor este diminuat ACE

559. Concepţia clasică de ampretare funcţională a cîmpului protetic în edentaţia totală prevede ampretarea:
A – compresivă
B – decompresivă
C – în ocluzie
D – diferenciată
E – dublă A

560. Concepţia modernă de amprentare funcţională a cîmpului protetic în edentatul total prevede ampretarea:
A – compresivă
B – decompresivă
C – diferenţiată
D – în ocluzie
E – dublă BC

561. Diferenţa dintre dimensiunea verticală de repaos fiziologic relativ şi DVO se caracterizează prin următoarele
valori ale spaţiului de inocluzie:
A – sînt egale
B – DVO este mai mare cu 2-3 mm
C – DVO este mai mică cu 2-3 mm
D – DVO corespunde cu spaţiul minim de vorbire Silverman
E – DVO corespunde cu spaţiul minim de vorbire Wild C

562. La controlul extraoral al machetelor protezelor totale se studiază:

A – ocluzorul şi modelele
B – DVO
C – arcadele dentare
D – bazele din ceară
E – poziţia neutră a mandibulei ACD

563. La controlul extraoral al arcadelor dentare în protezele totale se atrage atenţia la:
A – linia mediană interincisivă
B – dinţii laterali să fie montaţi pe mijlocul crestei alveolare
C – dinţii laterali nu obligatoriu se montează pe mijlocul crestei alveolare
D – dinţii laterali nu obligatoriu se montează regulilor Paund
E – dinţii laterali sînt monatţi conform triunghiului Paund ABE

564. Cînd la controlul intraoral al machetelor protezelor totale proba spatulei este pozitivă unilateral atunci:
A – în această zonă se aplică ceară moale după ce în laborator se remontează dinţii
B – în această zonă se aplică acrilat autopolimerizabil
C – se determină din nou relaţiile centrice intermaxilare
D – se determină DVO
E – nu se întreprinde nimic A

565. Cînd la controlul intraoral al machetelor protezelor totale proba spatulei este pozitivă bilateral atunci:
A – în una din zonele laterale se aplică ceară moale
B – ceara moale se aplică bilateral
C – relaţiile centrice intermaxilare se redetermină cu ajutorul şabloanelor şi bordurilor de ocluzie
D – se determină numai DVO
 E – corectarea se efectuază pe modele C

566. Echilibrarea ocluzală în protezele totale se efectuază prin şlefuirea selectivă a supracontactelor:
A – în O.C.
B – în propulsia mandibualră
C – în mişcările posterioare
D – în mişcările de lateralitate
E – în timpul deglutiţiei ABD

567. Contraindicaţiile generale la aplicarea implanturilor în edentaţia totală:

A – diabetul zaharat
B – ulcerul duodenal
C – boli sanguine
D – ulcerul stomacal
E – tumori benigne osoase ACE

568. Protezele totale cu baza metalică sînt indicate în caz de:

A – atrofie pronunţată a apofizelor alveolare
B – prezenţa exostoazelor
C – prezenţa accentuată a torusului palatinal
D – prezenţa alergiei la acrilate
E – prezenţa mucoasei flotante D

569. Grosimea bazei metalice în proteza totală la maxilă va fi:

A – 0,3 – 0,4 mm
B – 0,6 – 0,8 mm
C – 1 mm
D – 1,2 mm
E – 1,5 mm A

570. Proteza totală cu căptuşală din material elastic este indicată:

A – atrofia pronumţată a apofizelor alveolare
B – prezenţa formelor atipice a apofizelor alveolare
C – prezenţa apofizelor alveolare cu versante paralele
D – prezenţa fibromucoasei atrofiate accentuat pe toată suprafaţa cîmpului protetic
E – prezenţa fibromucoasei cu un grad de rezilienţă mediu ABD

571. Rebazarea protezelor totale într-o şedinţă se efectuează cu:

A – acrilate termopolimerizabile
B – acrilate elastice
C – acrilate autopolimerizabile
D – acrilate fotopolimerizabile
E – nu se efectuează C

572. Rebazarea protezelor totale în condiţii de laborator se efectuează:

A – după amprentarea funcţională cu lingură individuală
B – după amprentarea funcţioanlă cu proteza veche pregătită special
C – după amprentarea anatomică cu lingura standard şi proteza totală
D – cu acrilat termopolimerizabil
E – cu acrilat autopolimerizabil BD

573. Obiectivele biomecanice ale amprentării funcţionale în edentaţia totală urmăresc asigurarea condiţiilor de
menţinere a protezei prin:
A - crearea condiţiilor de obţinere a adeziunii
B - crearea condiţiilor de obţinere a cogheziunei
C - respectarea echilibrului neuromuscular
D - respectarea echilibrului ocluzal
E - utilizarea tonicităţii musculare ACE

574. Obiectivele biomecanice ale amprentării funcţionale în edentaţia totală urmăresc asigurarea stabilităţii
protezei prin înregistrarea în amprentă:
A- a torusului palatin
B- a zonelor retentive
 C- a fibromucoasei mobile a zonei planşeului bucal
D- a fibromucoasei mobile din zona palatului moale
E- a fibromucoasei mobile din zona vestibulară B

575. Indicaţi simptomele subiective caracteristice tabloului clinic al edentaţiei totale:

A- hiperstezia alveolară
B- hiperstezia palatinală
C- durerea fontomă
D- dureri în zona torusului palatin
E- dureri în zona palatului moale AC

576. Din dereglările funcţionale caracteristice edentaţiei totale fac parte:

A - a actului de respiraţie
B - a deglutiţiei
C - a actului de masticaţie
D - dereglări estetice
E - dereglări gustative BCD

577. Simptomele faciale în edentaţia totală se manifestă prin tulburări:

A- antropologice
B- a morfologiei faciale
C- modificări tisulare faciale
D- dureri articulare
E- dureri musculare ABC

578. Indicaţi zonele funcţionale ale cîmpului protetic edentat total:

A- centrală maxilară
B- centrală mandibulară
C- periferică maxilară
D- periferică mandibulară
E- proximală CD

579. Zona funcţională periferică maxilară se împarte în:

A- zona retrozigomatică sau punfa Eisering
B- zona perizigomatică
C- zona vestibualară frontală
D- zona distală sau linia „Ah”
E- zona torusului palatin ACD

580. Zona funcţională periferică mandibulară se împarte în:

A- zona vestibulară laterală sau punga Fisch
B- zona retro- linguală sau nişa lui Ney şi Bowen
C- zona retro-linguală sau zona neutră
D- zona linguală centrală sau zona Schlack şi Schreinemakers
E- zona centrică a crestei alveolare

581. Zonele funcţionale de sprijin la maxilă sunt:

A- fibromucoasa zonei neutre
B- tuberozităţile maxilare
C- torusul palatin
D- bolta palatină
E- fibromucoasa zonei „Ah” BD

582. Zonele funcţionale de sprijin la mandibulă sunt:

A- procesele alveolare
B- zonele retro-linguale
C- fibromucoasa zonei neutre
D- traseul mandibular
E- tuberculii piriformi AE

583. Liniile americane în proteza totală sunt prezentate ca nişte nervuri acrilice la nivelul:
A- boltei palatine
B- versantului oral al procesului alveolar
 C- versantului vestibular al procesului alveolar
D- ambelor versante ale procesului alveolar
E- centrului procesului alveolar A

584. Buza protezei totale cu căptuşală din material elastic este indicată în situaţiile clinice de stare a fibromucoasei
cîmpului protetic Supple:
A- gr. I
B- gr. II
C- gr. III
D- gr. IV
E- starea fibromucoasei cîmpului protetic nu are nici o importanţă B

585. Liniile americane în proteza totală sunt realizate prin gravarea:

A- modelului înainte de ambalarea în chiuvetă
B- amprentei preliminare
C- amprentei funcţionale
D- machetei din ceară a protezei
E- protezei finale A

586. Liniile americane în proteza totală la maxilă au formă de:

A- de cub
B- triunghiulară
C- de „L”
D- de „O”
E- de „U” E

587. Indicaţi zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular edentat total din parte linguală:
A- zona retrolinguală
B- zonele linguale laterale
C- zona centrală
D- zona triunghiului retromolar
E- zona coamei apofizei alveolare BC

588. Zona glandulară după Liund a fibromucoasei cîmpului protetic edentat total la maxilă este situată:
A- în zona rugilor palatine
B- lateral-dreapta
C- lateral-stînga
D- la centrul boltei palatine
E- în zona posterioară a boltei palatine E

589. Indicaţi liniile imaginale ce formează triunghiul Paund necesar la montarea dinţilor în protezele totale:
A- Linia de la locul de contact dintre incisivul lateral inferior şi caninul inferior şi cele două puncte
distale, situate din partea bucală şi linguală a tuberculului piriform
B- Linia de la vîrful caninului inferior şi cele două puncte distale, situate din partea bucală şi linguală a
tuberculului piriform
C- Linia de la coletul caninului inferior şi cele două puncte distale, situate din partea bucală şi linguală a
tuberculului piriform
D- Linia de la centrul de contact a incisivilor centrali şi cele două puncte distale, situate în zona distală a
tuberculului piriform
E- Liniile ce trec în zona plicii trecătoare vestibular şi oral în zonele laterale edentate ale arcadelor dentare
A

590. Triunghiul Paund permite de a asigura poziţia raţională a dinţilor laterali în protezele totale în cazurile cînd:
A- Arcadele dentare în zonele laterale sunt integre
B- Apofiza alveolară la maxilă este bine exprimată
C- Apofiza alveolară la mandibulă este bine exprimată
D- Apofiza alveolară la mandibulă în zona distală este supusă unei atrofii exprimate
E- Breşele arcadei dentare sunt intercalate D

591. Montarea dinţilor în protezele totale în caz de progenie prevede:

A- Micşorarea arcadei dentare superioare prin înlăturarea premolarilor doi
B- Majorarea arcadei dentare superioare prin montarea suplimentară a premolarilor doi
C- Montarea încrucişată a molarilor din arcadele dentare superioară şi cea inferioară
 D- Montarea încrucişată a incisivilor din arcadele dentare superioară şi cea inferioară
E- Micşorarea arcadei dentare inferioare prin înlăturarea premolarilor AC

592. Caracterul contactelor între arcadele dentare se va determina:

A- Prin palparea după închiderea arcadelor dentare
B- Prin sondare în ocluzia centrică
C- Cu hîrtie de articulaţie
D- Cu acrilate autopolimerizabile
E- Cu plăcuţi de ceară ramolită CE

593. Indicaţi starea comisurilor gurii la pacienţii cu edentaţii totale la ambele maxilare:
A- Fără modificări
B- Sunt ridicate
C- Sunt căzute
D- Sunt deplasate spre dreapta
E- Sunt deplasate spre stînga C

594. Zona retroalveolară utilizată la tratamentul protetic al pacienţilor cu edentaţie totală la mandibulă se
găseşte:
A- În Zona internă a unghiurilor mandibulei
B- În zona externă a unghiurilor mandibulei
C- În zona centrală a procesului alveolar
D- În zonele laterale vestibulare a proceselor alveolare
E- În zonele laterale linguale a proceselor vestibulare A

595. Lăţimea zonei Ah ca limită între palatul dur şi palatul moale are o lăţime de:
A- 1-6 mm
B- 10-12 mm
C- 14-15 mm
D- 16-20 mm
E- mai mult de 20 mm

VIII. ABRAZIUNEA DENTARĂ

596. Broca deosebeşte următoarele varietăţi de abraziune dentară:
A – numai în smalţ
B – apar insuliţe de dentină
C – pînă la limita smalţ-dentină
D – relieful ocluzal este desfiinţat
E – în limitele ecuatorului şi mai mult ABDE

597. Conform clasificării Perier abraziunea dentară de gradul 3 se caracterizează cu:

A – apariţia insuliţelor de dentină cu comunicare între ele
B – apariţia insuliţelor de dentină fără comunicare între ele
C – este dezgolită dentina pe întreaga suprafaţă ocluzală
D – este deschisă camera pulpară
E – abraziune în limitele smalţului A

598. La baza clasificărilor abraziunei dentare Broca şi Perier s-a pus:

A – forma abraziunei
B – gradul de abraziune
C – forma şi gradul abraziunei
D – direcţia abraziunei
E – factorul etiologic B

599. Abraziunea helicoidală după Barandun se caracterizează:

A – primul molar inferior are faţa ocluzală abraziată spre vestibular, al treilea molar – spre oral, iar la
molarul doi porţiunea mezială spre vestibular, iar cea distală spre oral
B – toţi dinţii sînt abraziaţi uniform
C – primul molar este abraziat aşa că porţiunea ocluzală mezială este înclinată spre vestibular, iar cea
distală – spre oral, iar molarii doi şi trei sînt abraziaţi uniform
D – aşa tip de abraziune apare în ocluzia ortognată
E – aşa tip de abraziune apare în toate tipurile de ocluzie AD
600. Abraziunea cilindrică după Barandun se caracterizează cu asemănarea planului de ocluzie a unui segment de
cilindru şi apare în ocluzia:
A – ortognată
B – opistognată
C – cap-la-cap
D – deschisă
E – prognatică C

601. Abraziunea “ad linguam” după Barandun apare în ocluzia:

A – ortognată
B – opistognată
C – cap-la-cap
D – deschisă
E – prognatică E

602. Pentru abraziunea fiziologică a dinţilor este caracteristic:

A – abraziunea în limitele smalţului
B – abraziunea cu prezenţa insuliţelor de dentină
C – abraziunea cu dezgolirea totală a dentinei
D – abraziunea cuspizilor în totalitatea şi desfiinţarea reliefului ocluzal
E – abraziunea fiziologică nu există AB

603. Confrom clasificării Gavrilov abraziunea patologică a dinţilor poate fi:

A – compensată
B – mixtă
C – decompensată
D – iniţială
E – avansată AC

604. Pentru forma compensată a abraziunii patologice a dinţilor după Gavrilov este caracteristic:
A – spaţiul de inocluzie fiziologică este mărit
B – spaţiul de inocluzie fiziologică este în limitele normei
C – spaţiul de inocluzie fiziologică este micşorat
D – DVO este micşorată
E – DVO este mărită B

605. Spaţiul de inocluzie fiziologică în forma decompensată a abraziunei patologice după Gavrilov este:
A – nemodificat
B – micşorat
C – mărit
D – egal cu spaţiul minim de vorbire
E – egal cu spaţiul maxim de vorbire C

606. DVO în forma decompensată a formei generalizate de abraziune patologică a dinţilor după Gavrilov este:
A – micşorată
B – nemodificată
C – mărită
D – mixtă
E – exagerată B

607. Păstrarea DVO în forma compensată a abraziunii patologice după Gavrilov se datoreşte:
A – hipertrofiei vacante a apofizelor alveolare
B – funcţiei de masticaţie
C – atrofiei apofizelor alveolare
D – funcţiei de deglutiţie
E – erupţiei continuă a dinţilor A

608. Rezistenţa smalţului şi a dentinei în condiţii de normă atinge următoarele valori:

A – smalţul – 408 - 334 kg /mm2
B – smalţul – 508 - 1000 kg /mm2
C – dentina 84 – 48 kg /mm2
D – dentina 100 – 102 kg /mm2
 E – smalţul şi dentina au aceleaşi valori 50 – 60 kg /mm2 AC

609. Duritatea dentinei dezgolite ca urmare a abraziunei patologice:

A – creşte
B – se micşorează
C – nu se modifică
D – atinge 100 - 110 kg /mm2
E – atinge 40 – 50 kg /mm2 AD

610. Conform clasificării Şcerbakov factorii etiologici a abraziunii patologice a dinţilor pot fi:
A – insuficienţa funcţională a ţesuturilor dure
B – insuficienţa funcţională a pulpei
C – suprasolicitarea funcţională a dinţilor
D – suprasolicitarea funcţională a ATM
E – acţiunea razelor UV AC

611. Datorită abraziunii patologice a dinţilor se produc modificări:

A – în pulpa dentară
B – în parodont
C – în muşchii limbii
D – în planşeul bucal
E – în ATM AB

612. Forma decompensată a abraziunii patologice a dinţilor produce dereglări în ATM:

A – crepitaţii
B – saltul articular
C – zgomot
D – luxaţii
E – dureri ABCE

613. În fazele incipiente ale abraziunii patologice dentare, în scopul frînării procesului de abraziune se
utilizează:
A – diferite tipuri de proteze dentare la indicaţii creînd contacte dento-dentare cel puţin în 3 puncte după
Bonwill
B – diferite tipuri de proteze dentare la indicaţii cu majorarea DVO
C – diferite tipuri de proteze dentare numai în zonele laterale
D – diferite tipuri de proteze unilaterale
E – nu se întreprinde nimic A

614. În formele abraziunii patologice dentare compensate se utilizează:

A – gingivo-alveoloplastia şi protezarea
B – majorarea DVO cu proteze dentare la indicaţii cu teste necesare
C – majorarea spaţiului de inocluzie prin intervenţii ortodontice
D – normalizarea elementelor ATM
E – extracţia dinţilor abraziaţi AC

615. La tratamentul protetic al abraziunii dentare localizate cu prezenţa breşelor dentare terminale bilaterale şi
micşorarea DVO se va utiliza:
A – gingivo-alveoloplastia în zona tuturor dinţilor
B – gingivo-alveoloplastia în zona dinţilor abraziaţi
C – coroane de înveliş pe dinţii afectaţi cu restabilirea DVO
D – coroane de înveliş pe dinţii afectaţi fără restabilirea DVO deoarece ea va fi restituită cu proteze parţiale
mobilizabile
E – proteze parţiale mobilizabile BC

616. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi complicată cu ocluzie redusă
şi afectarea ATM se va proceda:
A – iniţial se va confecţiona o gutieră dento-gingivală, restabilind DVO
B – iniţial se vor confecţiona proteze dentare unitare sau punţi dentare, restabilind DVO
C – în cîteva şedinţe se vor confecţiona proteze mobilizabile
D – în cîteva şedinţe gutiere dento-gingivale se va corecta pînă la dispariţia simptomelor ATM
E – iniţial pe parcursul a 3 - 4 săptămîni pacientul se va găsi sub supravegherea medicului AD
617. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi complicată cu ocluzie redusă
şi afectarea ATM, DVO se va determina cu metoda:
A – anatomică
B – antropometrică
C – anatomo-fiziologică
D – funcţională
E – fiziologică D

618. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi complicată cu ocluzie redusă
şi afectarea ATM pacientul va avea acuze la dereglări funcţionale a ATM:
A – dureri
B – absenţa excursiilor condililor articulari
C – cracmente
D – edem considerabil al ţesuturilor periarticulare
E – crepitaţii ACE

619. Complicaţiile parodontale produse de abraziune patologică a dinţilor se manifestă prin:

A – apariţia hipercimentozei
B – apariţia semnelor de înfundare a dintelui
C – lărgirea spaţiului periodontal cu mobilitatea dentară
D – lărgirea spaţiului periodontal cu păstrarea stabilităţii dintelui
E – migrarea dinţilor spre distal AC

620. Abraziunea patologică atipică a dinţilor este localizată:

A – pe feţele vestibulare şi orale ale dinţilor (ocluzii adînci cu acoperire majoră, ocluzie inversă)
B – pe marginile incisivale ale frontalelor (cap-la-cap)
C – la colet
D – la ecuator
E – numai pe cuspizi AB

621. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi complicată cu ocluzie redusă
cl. II după Buşan DVO se va determina prin metoda:
A – fiziologică
B – anatomică
C – anotomo-foziologică
D – antropometrică
E – funcţională C

622. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată compensată pacientul va avea acuze la
dereglări funcţionale ale ATM:
A – dureri
B – cracmente
C – salt artcular
D – crepitaţii
E – nu avea acuze E

623. Sindromul Costen include următoarele simptome:

A – cefalii
B – luxaţia articulară unilaterală
C – cracmente articulare
D – dureri articulare
E – dureri la deglutiţie ACD

624. Tratamentul profilactic al abraziunii dinţilor prevede intervenţiile asupra factorilor etiologici:
A – înlăturarea parafuncţiilor musculare profesionale
B – înlăturarea insuficienţei ţesuturilor dure ale dinţilor
C – înlăturarea obiceiurilor alimentare nocive
D – regimului de alimentaţie
E – tratamentul protetic la timp în edentaţiile extinse ACE

625. Suprasolocitarea dinţilor abraziaţi de gr.3 conform clasificării Broca are loc ca urmare a:
A - mişcării DVO
B - hipersteziei dentinare
 C - deplasării mandibulei în plan sagital
D - deplasării mandibulei în plan transversal
E - distrugerii reliefului ocluzal E

626. Indicaţi simptoamele subiective la prezenţa abraziunii patologice a dinţilor de gradul 3-4 conform
clasificării Broca:
A- odontalgii provocate de agenţi termici
B- distrugerea reliefului ocluzal a dinţilor laterali
C- odontalgii provocate de agenţi mecanici
D- micşorarea dimensiunelor camerei pulpare
E- simptoamele subiective sunt absente AC

627. Indicaţi complicaţiile parodontale la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare de gradul 4 Broca:
A- lărgirea spaţiului periodontal
B- micorarea spaţiului periodontal
C- mobilitatea patologică a dinţilor suprasolicitaţi funcţional
D- hipercimentoza radiculară a dinţilor suprasolicitaţi funcţional
E- hipocimentoza radiculară a dinţilor suprasolicitaţi funcţional ACD

628. Indicaţi complicaţiile pulpare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare de gr.4 Broca:
A- hiperstezia dentinară
B- hiperstezia smalţului
C- necroza pulpară
D- deschiderea camerei pulpare
E- hipercimentoza CD

629. Indicaţi complicaţiile articulare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare de gr.3-4 Broca:
A- cracmente articulare
B- dureri articulare
C- excursii ample a condililor articulari
D- crepetaţii articulare
E- crepetaţii musculare ABD

630. Indicaţi complicaţiile musculare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare de

gr.3-4 Broca:
A- spasme
B- relaxare
C- oboseală
D- hipertrofie
E- hipotrofie ACD

IX. AFECŢIUNILE PARODONŢIULUI

631. Ca factori locali în etilogia afecţiunilor parodonţiului pot fi:
A – trauma festonului gingival de microproteze
B – alcoolismul
C – trauma festonului gingival de croşetele protezelor mobilizabile
D – ocluzia traumatică
E – nerespectarea regimului alimentar ACD

632. Ocluzia traumatică poate fi:

A – primară
B – secundară
C – mixtă
D – oblică
E – tangenţială ABC

633. Ocluzia traumatică primară se produce cînd:

A – parodontul este afectat
B – parodontul este sănătos
C – parodontul este suprasolicitat de microproteze
D – parodontul nu este suprasolicitat
 E – microprotezele sînt în infraocluzie BC

634. Ocluzia traumatică primară se produce cînd:

A – parodontul este sănătos
B – parodontul este afectat
C – microprotezele, punţile dentare majorează DVO
D – microprotezele, punţile dentare sînt în infraocluzie
E – microprotezele, punţile dentare au o DVO normală AC

635. Ocluzia traumatică secundară se produce cînd:

A – parodontul este afectat
B – parodontul este sănătos
C – microprotezele şi punţile dentare majorează DVO
D – microprotezele şi punţile dentare sînt în infraocluzie
E – microprotezele şi punţile dentare nu majorează DVO, însă au un relief ocluzal exagerat ACE

636. Ocluzia traumatică secundară se produce din cauza că:

A – nu s-au mărit forţele ocluzale în ocluzia statică, însă este slăbit parodontul dinţilor respectivi
B – s-au mărit forţele ocluzale în ocluzia statică deoarece microprotezele majorează DVO
C – asupra parodontului sănătos acţionează forţele orizontale nocive produse de relieful ocluzal al
microprotezelor
D – asupra parodontului sănătos acţionează forţe cu o intensitate majoră ce reesă de la microproteze
E – nu se respectă igiena cavităţii orale A

637. Pentru ocluzia traumatică mixtă este caracteristică suprasolicitarea:

A – parodontului sănătos în ocluzia statică de microproteze
B – parodontului sănătos în ocluzia dinamică de microproteze
C – parodontului afectat de microproteze în ocluzia statică
D – nu este caracteristică suprasolicitarea parodontului
E – parodontului afectat de microproteze în ocluzia dinamică CE

638. Din fcatorii direcţi ce generează producerea ocluziei traumatice primare după Karoly şi Peter fac parte:
A – parafuncţiile musculare
B – pierderea stopurilor ocluzale datorită abraziunii dinţilor
C – edentaţii unidentare
D – edentaţii extinse
E – nu se respectă igiena cavităţii orale ABD

639. Şcoala Chişinău consideră că ocluzia traumatică este:

A – un sindrom disfuncţional care prin solicitări nefiziologice generează lezări paradontale
B – un simptom al afecţiunilor parodontului caracterizat prin suprasolicitare funcţională
C – un sindrom care prin solicitări nefiziologice generează leziuni pulpare
D – un simptom al afecţiunilor parodontului generat de nerespectarea igienii orale
E – un simptom fiziologic A

640. Din simptomele clinice ale parodontitelor fac parte:

A – mobilitatea patologică a dinţilor
B – abraziunea dinţilor de gradul 1 – 2
C – dureri nocturne
D – migrarea dinţilor
E – dereglări gustative AD

641. Sarcinile tratamentului ortopedo-protetic a afecţiunilor parodonţiului:

A – echilibrarea ocluzală
B – restabilirea integrităţii sistemului dentar la prezenţa spaţiilor interdentare
C – lichidarea proceselor inflamatorii
D – restabilirea ţesutului osos alveolar
E – restabilirea morfo-funcţională a arcadelor dentare la prezenţa breşelor ABE

642. Conform clasificării Jankelson deosebim următoarele tipuri de contacte premature:

A – contacte pe versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari a premolarilor şi molarilor inferiori
B – contacte pe versantele vestibulare ale cuspizilor linguali a premolarilor şi molarilor inferiori
C – contacte pe versantele linguale ale cuspizilor vestibulari a premolarilor şi molarilor inferiori
D – contacte pe suprafeţele palatinale a frontalilor superiori
E – contacte pe marginile incisivale a frontalilor inferiori ABC

643. Scopul imobilizării provizorii:

A – restabilirea DVO
B – restabilirea funcţiei ATM
C – înlăturarea traumatismului parodontal
D – înlăturarea spaţiilor interdentare
E – înlăturarea hiperesteziei dentinare C

644. Şina provizorie propusă de Novotny prezintă:

A – imobilizarea dinţilor prin legături simple cu fire de mătase
B – imobilizarea dinţilor prin legături simple cu fire metalice
C – imobilizarea dinţilor cu inele metalice
D – imobilizarea dinţilor cu acrilat autopolimerizabil
E – imobilizarea dinţilor cu acrilat termopolimerizabil D

645. Şina provizorie după Kurleandski prezintă:

A – imobilizarea dinţilor prin ligături simple
B – imobilizarea dinţilor cu acrilat autopolimerizabil
C – imobilizarea dinţilor cu şine gutiere
D – imobilizarea unidentară
E – imobilizarea dinţilor cu inele metalice C

646. Şina provizorie după Kopeikin se confecţionează şi se fixează:

A – se confecţionează în cavitatea orală din acrilat autopolimerizabil
B – se confecţionează pe model din acrilat autopolimerizabil
C – se confecţionează în laborator din acrilat termopolimerizabil
D – se fixează cu clei de tip MK - 6
E – se fixează prin cimentare BD

647. Imobilizarea provizorie se efectuiază pe un timp de:

A – 2 – 3 zile
B – 4 – 5 zile
C – o săptămînă
D – 2 - 3 săptămîni
E – 3 – 4 luni DE

648. Scopul imobilizării dinţilor la tratamentul afecţiunilor parodonţiului:

A – distribuirea proporţională a forţelor funcţionale
B – obţinerea unui complex rigid capabil să se opună forţelor transversale şi oblice
C – obţinerea unui complex elastic capabil să amortizeze forţele transversale şi oblice
D – restabilirea ţesutului osos lezat
E – dispovărarea dinţilor suprasolicitaţi ABE

649. Orice şină trebuie să corespundă cerinţelor:

A – să asigure imobilizarea dinţilor în toate direcţiile
B – să asigure imobilizarea dinţilor numai în cea mai importantă direcţie - transversală
C – să nu afecteze parodontul marginal
D – să nu fie mobilizabilă
E – să nu ducă la blocajul mişcărilor mandibulare ACE

650. Orice şină trebuie să corespundă cerinţelor:

A – să se fixeze bine
B – gradul de fixare nu are importanţă
C – să nu împedice tratamentul conservativ
D – să fie elastică
E – să fie igienică ACE

651. Şinele utilizate la imobilizarea dinţilor mobili pot fi:

A – provizorii
B – fixe
C – unidentare
D – definitive
E – funcţinale ABD

652. Cea mai favorabilă varietate de imobilizare a dinţilor frontali este:

A – verticală
B – orizontală
C – transversală
D – fronto-sagitală
E – frontală D

553. Depistarea contactelor premature se efectuează cu:

A – vizual
B – ajutorul modelelor de diagnostic
C – hîrtie de articulaţie indigo
D – ajutorul ocluziogramei
E – ajutorul prafului de ghips CD

654. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Jankelson prevede:

A – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. I
B – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. I şi cl. II
C – în a doua şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. II
D – în a treia şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.III
E – ordinea şlefuirii după numărul claselor de contacte premature nu are importanţă ACD

655. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Jankelson prevede:

A – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.I şi cl. II
B – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.I
C – în a doua şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. II şi verificarea contactelor de cl. I
D – în a treia şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. III
E – în a patra şedinţă – verificarea contactelor din toate clasele BCDE

656. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Schuyler prevede:

A – şlefuirea contactelor premature în poziţia de OC şi I M
B – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de propulsie
C – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de retruzie
D – şlefuirea contactelor premature depistate pe modelele de diagnostic
E – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de lateralitate ABE

657. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Burlui prevede:

A – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în plan vertical şi vestibulo-oral
B – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în ocluzia dinamică
C – în a doua şedinţă - şlefuirea în ocluzia dinamică la mişcările mandibulei din OC în IM
D – în a treia şedinţă - şlefuirea contactelor premature în mişcările mandibulei de lateralitate
E – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în mişcările antero-posterioare ale mandibulei ACD

658. Şlefuirea selectivă a contactelor premature în ocluzia distală după Kalamkarov:

A – contactele premature se evidenţiază cu hîrtie de articulaţie în OC
B – contactele premature se evidenţiază cu hîrtie de articulaţie la actul de deglutiţie
C – se şlefuiesc contactele premature pe versantele vestibulare ale cuspizilor palatinali a dinţilor superiori
D – se şlefuiesc contactele premature pe pantele distale a versantelor orale a cuspizilor linguali a inferiorilor
E – se şlefuiesc contactele premature de pe dinţii frontali BCD

659. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Schuyler-Kalamkarov prevede:

A – şlefuirea în ocluzia distală
B – şlefuirea în OC
C – şlefuirea în ocluzia de IM
D – şlefuirea în ocluzia de propulsie
E – şlefuirea în ocluzia de lateralitate ABDE

660. Şlefuirea selectivă a contactelor premature prevede:

A – păstrarea contactelor dento-dentare după şlefuire
B – lichidarea totală a contactelor dento-dentare
C – lichidarea obstacolelor ce blochează mişcările mandibulare de propulsie
D – lichidarea obstacolelor ce blochează mişcările mandibulare de lateralitate
E – micşorarea DVO ACD

661. Tehnica şlefuirii selective prevede:

A – utilizarea abrazivelor fine cu dimensiuni medii şi mari
B – utilizarea abrazivelor fine cu dimensiuni mici
C – utilizarea abrazivelor cu granulaţii mari, deoarece şlefuiesc mai bine şi mai rapid
D – suprafeţele şlefuite sînt bine lustruite
E – nu este obligatoriu de a lustrui suprafeţele şlefuite BD

662. Obiectivele şlefuirii selective:

A – respectarea reliefului ocluzal
B – evitarea transformării suprafeţelor ocluzale în suprafeţe plane
C – micşorarea DVO
D – menţinerea DVO
E – lichidarea contactelor dento-dentare ABD

663. Şlefuirea selectivă este indicată:

A – în ocluzia traumatică primară la orice stadie
B – în ocluzia traumatică primară nu este indicată
C – în ocluzia traumatică secundară după lichidarea proceselor inflamatorii
D – în ocluzia traumatică mixtă concomitent cu tratamentul antiinflamator
E – în ocluzia traumatică secundară la orice stadie ACD

664. Tratamentul ortodontic al afecţiunilor parodonţiului este indicat:

A – la lichidarea tremelor şi diastemelor apărute datorită migrării dinţilor
B – în forme incipeinte ale patologiei
C – nu are importanţă forma patologiei
D – corectarea ocluziei inverse
E – numai în ocluzia ortognatică ABD

665. Măsurile ortodontice în caz de afecţiuni ale parodonţiului la vîrstnici:

A – se efectuază cu deosebită atenţie în fazele iniţiale ale afecţiunii
B – se efectuază cu deosebită atenţie în orice fază a afecţiunii
C – prevăd utilizarea forţelor ce nu suprasolicită funcţional parodonţiul
D – prevăd utilizarea forţelor ce nu suprasolicită funcţional parodonţiul pentru obţinerea efectului pozitiv
E – prevăd intervenţii chirurgicale AC

666. Varietăţile de imoblizare a dinţilor mobili:

A – frontală
B – fronto-sagitală
C – parasagitală
D – punctiformă
E – circulară ABCE

667. Imobilizarea dinţilor mobili corect concepută trebuie să cuprindă într-un bloc rigid:
A – dinţii din 2 grupe funcţionale
B – dinţii dintr-o grupă funcţională
C – dinţii din 3 grupe funcţionale
D – dinţii afectaţi de gradul 3
E – dinţii ce pot deveni mobili AC

668. Şinele mobile permanente au avantaje:

A – imobilizează dinţii numai în plan vertical
B – imobilizează dinţii în toate direcţiile
C – sînt igienice
D – uşor se supun reparaţiilor
E – sînt elastice BCD

669. Şinele mobile tip Elbrecht imobilizează totalitatea dinţilor din arcada dentară:
A – în plan orizontal şi parţial vertical
B – numai în plan orizontal
C – numai în plan vertical
D – prin intermediul arcurilor vestibulo-orale
E – prin intermediul pintenilor ocluzali şi a gheruţelor incisivale ADE

670. Dezavantajele şinelor mobile:

A – nu sînt igienice
B – greu se supun recondiţionărilor
C – imobilizează dinţii numai în plan sagital
D – imobilizează dinţii în plan vertical parţial
E – imobilizează dinţii în toate planurile D

671. La imobilizarea dinţilor frontali cu şine fixe se utilizează şinele:

A – Mamloc
B – Elbrecht
C – din căpăcele
D – din coroane parţiale 3/4
E – din coroane ecuatoriale ACD

672. La imobilizarea dinţilor laterali se vor utiliza următoarele şine fixe din:
A – căpăcele
B – coroane parţiale 3/4
C – coroane ecuatoriale
D – coroane totale
E – semicoroane CD

673. Particularităţile punţilor denatre în caz de afecţiuni ale parodontului:

A – numărul dinţilor stîlpi va fi obişnuit
B – numărul dinţilor stîlpi va fi mărit
C – numărul dinţilor stîlpi va fi micşorat
D – suprafaţa corpului de punte va fi obişnuită
E – suprafaţa ocluzală a corpului de punte va fi redusă BE

674. La tratamentul maladiilor parodontului, complicate cu breşe intercalate ale arcadelor dentare, punţile dentare
vor avea următoarele particularităţi:
A – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş au un ecuator bine exprimat, în relief ocluzal conform
vîrstei şi marginea nu pătrunde în punga dento-parodontală
B – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş sînt obişnuite
C – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş au un ecuator obişnuit, un relief ocluzal bine exprimat
şi pătrund în punga dento-parodontală cu
0,2 – 0,3 mm
D – corpul de punte are o formă aptă de autocurăţire
E – corpul de punte are o formă de autocurăţire dificilă DE

675. În caz de afecţiuni ale parodontului, complicate cu breşe ale arcadelor dentare ce permit utilizarea numai a
protezelor mobilizabile cele mai apte sînt:
A – proteza parţial mobilizabilă scheletată cu sprijin mixt
B – proteza parţial mobilizabilă acrilică
C – proteza parţial mobilizabilă scheletată cu sprijin dento-parodontal
D – cu dejunctori de forţe în protezele parţiale mobilizabile scheletate
E – nu are importanţă sprijinul protezei AD

676. Avantajele protezelor parţiale mobilizabile imediate utilizate la tratamentul complex al maladiilor parodontului:
A – evită suprasolicitarea dinţilor restanţi
B – nu evită suprasolicitarea dinţilor restanţi
C – evită micşorarea DVO
D – nu evită micşorarea DVO
E – menţin rapoartele mandibulo-craniene ACE

677. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate se confecţionează conform utmătoarelor tehnologii:
A – dinţii ce urmează să fie extraşi se secţionează de pe model cu răzuirea a 2- 3 mm de ghips de pe apofiza
alveolară
B – dinţii iniţial se extrag, apoi se amprentează şi pe model se răzuieşte un strat de ghips de pe apofiza alveolară
egal cu 2 – 3 mm
C – dinţii ce urmează să fie extraşi se secţionează la nivelul coletului de pe modelul preliminar
D – dinţii iniţial extraşi se restituie prin proteza parţial mobilizabilă acrilică după 7 zile
E – proteza parţial mobilizabilă se confecţionează direct în cavitatea bucală A

678. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate pot fi confecţionate conform următoarelor tehnologii:
A – iniţial dinţii se extrag, apoi imediat se amprentează şi pe parcursul a 2- 3 zile se confeţionează proteza
B – iniţial se ampretează, în laborator se confecţionează baza protezei din acrilat, apoi se adaptează la cîmpul
protetic, se amprentează, apoi pe model se secţionează dinţii ce se vor extrage şi se finisează proteza
C – iniţial se confecţionează lingura individuală din ceară, se extrag dinţii mobili de gr III, apoi se amprentează şi în
laborator se finisează proteza
D – iniţial se amprentează, apoi se extrag dinţii şi peste 2 – 3 zile se aplică proteza confecţionată în laborator
E – proteza parţial mobilizabilă se confecţionează peste 3-4 zile după extracţia dinţilor B

679. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate pot fi confecţionate conform următoarelor tehnologii:
A – iniţial se amprentează , se realizează modelul şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi extracţiei răzuind ghipsul
de pe apofiza alveolară cu 2-3 mm, apoi se confecţionează proteza şi se aplică imediat după extracţia dinţilor
B – iniţial se amprentează , se realizează modelul şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi extracţiei la colet, apoi se
finisează proteza şi se aplică imediat după extracţia dinţilor
C – iniţial se extrag dinţii, apoi se amprentează la a 3-a zi şi se realizează proteza
D – iniţial se extrag dinţii, imediat se amprentează, apoi se realizează proteza
E – iniţial se amprentează şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi extracţiei cu
4 - 5mm de colet şi se realizează proteza AB

680. Protezele dentare imediate fixe pot fi confecţionate:

A – într-o singură şedinţă din acrilate termopolimerizabile direct în cavitatea bucală
B – într-o singură şedinţă din acrilate autopolimerizabile direct în cavitatea bucală
C – prin tehnica de laborator
D – într-o singură şedinţă din aliajele metalelor inobile
E – direct în cavitatea bucală nu se confecţionează BC

681. Şina provizorie Kopeikin se confecţionează din:

A- Acrilate termopolimerizabile
B- Materiale siliconice
C- Acrilate autopolimerizabile
D- Aliajele crom-nichel
E- Aliajele crom-cobalt C

682. Şina provizorie Kopeikin se v-a fixa în cavitatea bucală cu:

A- Ciment visfat
B- Ceară lipicioasă
C- Clei cianacrilic MK-6
D- Clei cianacrilic MK-9
E- Pasta ZOE CD

683. Şina provizorie Mamloc-Grunberg este compusă din:

A- Inele aplicate pe toţi dinţii
B- Inele aplicate pe dinţii stîlpi
C- Arc vestibular
D- Arc lingual
E- Arc ocluzal BC

684. Şina provizorie Marei prevede:

A- Prepararea dinţilor stălpi
B- Prepararea tuturor dinţilor
C- Stabilizarea dinţilor ăntre ei cu fire de capron
D- Stabilizarea dinţilor cu acrilat termopolimerizabil
E- Aplicarea unui strat de acrilat pe suprafaţa vestibulară a dinşilor CE

685. Imobilizarea definitivă sau permanentă a dinţilor mobili afectaţi de parodontită trebuie să cuprindă într-un
bloc rigid dinţi:
A- Din două grupe funcţionale
B- Dintr-o grupă funcţională
C- Din trei grupe funcţionale
D- De pe ambele maxilare
E- De pe întreaga arcadă dentară AC

686. Şinarea definitivă sau permanentă a dinţilor mobili afectaţi de parodontită trebuie să cuprindă dinţi din două sau
trei grupe funcţionale pentru:
A- A se opune forţelor funcţionale verticale
B- A se opune forţelor funcţionale orizontale
C- A fu uşor înlăturate din cavitatea bucală
D- A fi uşor aplicate pe maxilarul respectiv
E- A se opune fracturării AB

687. Şina permanentă Mamlok destinată pentru imobilizarea dinţilor frontali este compusă din:
A- Semicoroane consolidate rigid
B- Semicoroane consolidate elastic
C- Coroane totale consolidate între ele
D- Incrustaţii cu pivoturi intraradiculare
E- Corone ecuatoriale consolidate rigid D

688. Şina permanentă din căpăcele consolidate rigid destinată pentru imobilizarea dinţilor frontali acoperă:
A- Suprafeţele incizivale parţial
B- Suprafeţele incizivale total
C- Suprafeţele proximale pînă la ecuator
D- Suprafeţele proximale în totalitate
E- Suprafeţele linguale pînă la ecuator BCE

689. Din şinele permanente destinate imobilizării dinţilor laterali afectaţi de paradontită se utilizează cele din
coroane:
A- Ecuatoriale
B- Metaloceramice
C- De substituţie
D- Din acrilate
E- Din compozite ABC

690. În punţile dentare - şini indicate în edentaţiile intercalate cu mobilitatea dinţilor limitrofi breşei de gr. I
suprafaţa ocluzală a corpului de punte v-a fi:
A- Fără modificări speciale
B- Redusă
C- Majorată
D- De lăşimea suprafeţei ocluzale a dinţilor limitrofi breşei
E- Excavată B

691. Indicaţiile la utilizarea punţilor dentare-şini ăn afecţiunele parodontului sunt determinate de:
A- Gradul de mobilitate a dinţilor limitrofi breşei
B- Raportul dintre părţile extra-şi intraalveolare a dinţilor limitrofi breşei
C- Regimul de alimentare a pacientului
D- Consistenţa produselor alimentare
E- Profesia pacientului AB

692. Corpul de punte în puntea dentară-şină indicată în tratamentul ortopedo-protetic al afecţiunelor parodontului
complicate cu edentaţie parţială se v-a confecţiona:
A- Cu o curbură accentuată vestibular
B- Cu o curbură accentuată lingual
C- În linie dreaptă
D- În linie oblică
E- În linie frîntă C

693. Pentru a preveni declanşarea forţelor orizontale nocive în tratamentul complex al parodontitelor cu punţi
dentare cuspizii suprafeţii ocluzale v-or fi realizaţi:
A- Înalţi
B- Fără pante accentuate
C- Cu pante abrupte
D- Numai vestibular
E- Numai lingual B
694. Indicaţi măsurile de echilibrare a puntei dentare şi de despovărare a dinţilor limitrofi breşei ăn tratamentul
complex al parodontitelor
A- Dinţii stîlpi v-or fi cei limitrofi breşei
B- Numărul dinţilor stîlpi se v-a micşora
C- Numărul dinşilor stîlpi se v-a mări
D- Dinţii stălpi v-or fi devitalizaţi
E- Răspunsuri corecte nu sunt C

695. Indicaţiile către şlefuirea selectivă a dinţilor în tratamentul complex a paradontitelor sunt prezenţa:
A- Contactelor premature în ocluzia centrică
B- Contactelor premature în ocluzia de lateralitate
C- Cariei dentare complicate
D- Contactelor ce împedică mişcările mandibulare în diverse direcţii
E- Durerilor parodontale ABD

696. Scopul tratamentului ortopedic a parodontitei generalizate la prezenţa arcadelor dentare integre este:
A- Repartizarea uniformă a forţelor funcţionale pe arcade dentare în totalitate
B- Repartizarea forţelor funcţionale pe sectoarele arcadei dentare mai puţin afectate
C- Lichidarea mobilităţii patologice a dinţilor prin şinarea lor
D- Administrarea exerciţiilor pentru dezvoltarea muşchilor mobilizatori ai mandibulei
E- Majorarea dimensiunii verticale de ocluzie AC

697. Şinile provizorii trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A- Să imobilizeze bine dinţii mobili
B- Să repartizeze uniform forţele funcţionale
C- Să pătrundă în pungile dento-parodontale
D- Să nu împiedice tratamentul conservativ şi chirurgical
E- Să majoreze dimensiunea verticală de ocluzie ABD

698. Indicaţiile către aplicarea intervenţiilor ortodontice în tratamentul complex al afecţiunilor parodontului sunt:
A- Prezenţa migrărilor dentare
B- Mobilitatea patologică a dinţilor de gr.II-III
C- Prezenţa anomaliilor de ocluzie
D- Dereglările cinematicii mandibulare
E- Dereglări de deglutiţie AC

699. În faza incipientă a parodontitei are loc majorarea excitabilităţii electrice a pulpei dinţilor cu:
A- 50 mkA
B- 40 mkA
C- 20-30 mkA
D- 10-15 mkA
E- 1,0-1,5 mkA E

700. În stadie avansată a parodontitei excitabilitatea electrică a pulpei dinţilor:

A- Nu se modifică
B- Uşor creşte
C- Creşte considerabil
D- Se micşorează
E- Nu se determină D

X. TABLOUL CLINIC ŞI TRATAMENTUL AFECŢIUNILOR CAVITĂŢII ORALE PRODUSE

DE MATERIALELE DENTARE

701. Indicaţi valoarea microcurenţilor la prezenţa în cavitatea orală a lucrărilor protetice metalice considerată ca
normă:
A- 8-10 MkA
B- 1-3 MkA
C- 11-15 MkA
D- 16-20 MkA
E- 20 MkA şi mai mult B

702. Indicaţi simptomele subiective caracteristice pentru galvanoza cavităţii orale:

A- screjetul dentar nocturn
B- oboseala musculară
C- otalgii
D- gust denaturat
E- crepetaţii în ATM D

703. Din simptoamele subiective caracteristice pentru galvanoza cavităţii orale fac parte:
A- senzaţii de furnicări a buzelor
B- dureri în ATM
C- crepetaţii în ATM
D- hiperestezia dentinară
E- spasmul muscular A

704. Galvanoza cavităţii orale se manifestă cu prezenţa în salivă a microelementelor componente ale aliajelor din
care sînt confecţionate protezele dentare datorită proceselor:
A- hipersalivaţiei
B- X-stomiei
C- electrochimie
D- fiziologice
E- fotochimice C

705. Valoarea microcurenţilor în cavitatea orală la prezenţa lucrărilor protetice metalice se determină cu :
A- miotonometru
B- fagodinamometru
C- PH- metru
D- gnatodinamometru
E- microampermetru E

706. Galvanoza cavităţii orale prezintă o maladie condiţionată de :

A- majorarea DVO
B- micşorarea DVO
C- acţiunea alergică a aliajelor metalelor din care sînt confecţionate protezele dentare
D- acţiunea toxică a acrilatelor din care sînt confecţionate protezele dentare
E- acţiunea curenţilor galvanici ce apar ca urmare a proceselor electrochimice între protezele dentare metalice
E

707. Din acuzele pacienţilor caracteristice pentru galvanoza cavităţii fac parte:
A- dureri în ATM
B- dureri dentare permanente
C- dureri musculare
D- gust metalic
E- dureri dentare nocturne D

708. Valoarea microcurenţilor în cavitatea orală la prezenţa lucrărilor protetice metalice se determină cu :
A- ultrasunete
B- PH-metru
C- parodontometru
D- dentometru
E- microvolmetru E

709. Ce este caracteristic pentru PH-ul salivei în caz de galvanoza cavităţii orale:
A- devine uşor acidic
B- este neutru
C- devine uşor alcalinic
D- este mixt
E- nu se modifică A

710. Prezenţa şi concentraţia în salivă a microelementelor aliajelor ca urmare a coroziunei pieselor protetice
metalice în caz de galvanoză a cavităţii orale se determină prin metoda :
A- analizei spectrale a salivei
B- PH-metriei
C- determinării microcurenţilor în MkA
D- determinării microcurenţilor în mV
E- determinării microcurenţilor cu potenţiometru A

711. Simptomele subiective caracteristice pentru stomatita toxică produsă de protezele dentare metalice sunt:
A- otalgii
B- senzaţii de frigere a limbii
C- oboseală musculară
D- spasm muscular
E- macroglosie B

712. Stomatita toxică produsă de protezele dentare metalice prezintă o maladie condiţionată de:
A- acţiunea micşorării DVO la tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze dentare metalice
B- acţiunea majorării DVO la tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze dentare metalice
C- acţiunea “metalelor grele” ce nimeresc în saliva ca rezultat al proceselor electrochimice dintre protezele dentare
metalice
D- acţiunea “ metalelor grele” ce nimeresc în salivă ca rezultat al uzurii mecanice
E- toate răspunsurile sînt incorecte C

713. Stomatita toxică condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice se caracterizează cu simptoame
subiective:
A- gust acidic
B- dureri parodontale
C- dureri în ATM
D- oboseală musculară
E- scrîşnitul dentar nocturn A

714. În caz de stomatită toxică condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice pacienţii prezintă acuze:
A- dereglări ale actului de masticaţie
B- dereglări fonetice
C- spasm muscular
D- hipersalivaţie
E- otalgii D

715. Indicaşi simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice:
A- microglosie
B- dereglări de deglutiţie
C- dereglări fizionomice
D- prezenţa peliculei oxidante în zonele lipirii pieselor protetice
F- prezenţa contactelor dento-dentare neuniforme D

716. Indicaţi simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice
confecţionate din aliajele aurului cu titlul 900:
A- miros neplăcut din cavitatea orală
B- schimbarea culorii pieselor protetice
C- dereglări de fonaţie
D- dereglări de deglutiţie
E- spasm muscular B

717. În caz de stomatită toxică condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice confecţionate din aliajele
metalelor inobile concentraţia ionilor Fe în salivă v-a fi:
A- în limitele normei (11-20 micrograme )
B- micşorată (sub 11 micrograme)
C- nemodificat
D- răspunsuri corecte nu sînt
E- majorată pînă la 76,7 micrograme E

718. La bolnavii cu stomatită toxică condiţionată de protezele dentare metalice activitatea fermenţilor salivei:
A – nu se modifică
B – scade
C – creşte
D – nu se determină
E – răspunsuri corecte nu sunt B

719. Microelementele din protezele dentare metalice pătruzînd în tractul degestiv prin intermediul salivei provoacă:
A – dereglări de deglutiţie
B – scregetul dentar nocturn
C – dureri parodontale
D – dereglări fizionomice
E – acutizarea maladiilor cronice ale ficatului E

720. La bolnavii cu stomatite toxice condiţionate de protezele dentare metalice sensaţia dureroasă a limbii:
A – este nocturnă
B – apare la prînz
C – nu se modifică
D – rămîne în limitele normei
E – răspunsuri corecte nu sunt E

721. Indicaţi factorul toxic principal al acrilatelor:

A – monomer
B – polimer
C – plastificator
D – coloranţi
E – stabilizatori A

722. Nerespectarea regimului de polimerizare a acrilatelor conduce la:

A – mărirea cantităţii de monomer restant în produsul final
B – micţorarea cantităţii de monomer restant
C – stoparea reacţiei de polimerizare
D – destrugerea coloranţilor
E – nu influenţează nici într-un mod asupra reacţiei de polimerizare B

732. Din simptoamele subiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare mobilizabile acrilice fac parte:
A- microglosia
B- dereglări fizionomice
C- dereglări ale actului de deglutiţie
D- dereglări de fonaţie
E- sensaţii de frigere a fibromucoasei sub baza protezelor E

724. Indicaţi simptoamele subiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare mobilizabile acrilice:
A- deriglări de deglutiţie
B- sensaţii de frigere a buzelor
C- decolorarea bazei protezei
D- fracturarea frecventă a croşetelor
E- dureri în zona dinţilor antagonişti B

725. La inspecţia cavităţii orale la bolnavii cu stomatită toxică condiţionată de protezele dentare mobilizabile acrilice
se v-or observa:
A- hiperemia şi edem a fibromucoasei logei protezei
B- trauma festonului gingival de braţul croşetei
C- balansarea protezei
D- majorarea DVO
E- contacte dento-dentare multiple A

726. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare mobilizabile acrilice fac parte:
A- microglosia
B- hiperemia limbii
C- decolorarea dinţilor
D- dereglări de deglutiţie
E- toate răspunsurile sînt incorecte B

727. La bolnavii cu stomatită toxică condiţionată de protezele dentare mobilizabile acrilice activitatea fermenţilor
salivei:
A- creşte
B- scade
C- nu se modifică
D- nu poate fi determinată
E- răspunsuri corecte nu sînt B

728. Ca alergeni ce produc reacţii alergice la protezele dentare metalice şi acrilice servesc:
A- hapteni-combinări ale monomerului, nichelului, cromului, cobaltului, etc. cu albuminele din ţesuturile cîmpului
protetic
B- hapteni- combinări ale metalelor cu acrilatele
C- hapteni- combinări dintre diferite metale
D- hapteni- combinări dintre diferite acrilate
E- metalele şi acrilatele nu provoacă alergii A

729. Piesele protetice din acrilat conţin monomer restant până la:
A- 2,0%
B- 1,0%
C- 0,5%
D- 0,2%
E- nu conţin monomer restant D

730. Indicaţi factorul etiologic al alergiei la protezele dentare din acrilat:

A- hidrohinonul care are funcţia de stabilizator
B- dibutilftalatul- plastificator
C- peroxidul de benzoil
D- monomerul restant
E- polimerul D

731. Pacienţii cu stomatitele alergice condiţionate de proteze mobilizabile acrilice prezintă acuze:
A- la sensaţii de frigere a fibromucoasei sub baza protezei
B- “rece sub baza protezei”
C- “ de prezenţa dinţilor naturali”
D- de modificări gustative
E- nu prezintă acuze de dereglări de sensaţii fibromucoasei sub baza protezei A

732. Indicaţi simptoamele subiective ale stomatitei alergice condiţionate de proteze mobilizabile acrilice:
A- hiposalivaţia
B- hipersalivaţia
C- dereglări fizionomice
D- dereglări fonetice
E- dereglări de deglutiţie B

733. Indicaţi simptoamele obiective ale stomatitei alergice produse de protezele mobilizabile acrilice:
A- abraziunea dinţilor artificiali
B- modificări ale limitelor protezei
C- inflamaţia fibromucoasei maxilarului opus
D- inflamaţia fibromucoasei strict din zona logei protezei
E- inflamaţia ATM D

734. Caracteristice acuze ale bolnavilor cu stomatite alergice la materialele din care se confecţionează protezele
dentare:
A- edem a fibromucoasei nasale
B- edem a fibromucoasei obrajilor,buzelor, limbii,palatului moale,faringelui
C- dureri dentare
D- dureri parodontale
E- dureri musculare B

735. Teste de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A- inspecţia gradului de deschidere a gurii
B- inspecţia dinţilor restanţi
C- inspecţia ocluziei dinamice
D- inspecţia exobucală
E- inspecţia fibromucoasei cavităţii orale E
736. Teste de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:
A- determinarea poziţiei dinţilor restanţi
B- determinarea vitalităţii dinţilor restanţi
C- determinarea gradului de rezilienţă a fibromucoasei
D- determinarea microcurenţiolor în cavitatea orală dintre metale, metale-fibromucoasă
E- examenul radiologic D

738. Teste de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A- rezultatele analizei gnatodinamometriei
B- determinarea poziţiei mandibulo-craniene
C- determinarea gradului de mobilitate a dinţilor
D- rezultatele analizei odontoparodontogramei
E- analiza chimico-spectrală a salivei E

739. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chimice şi alergice se efectuiază:

A- analiza calităţii şi particularităţilor de structură a protezelor dentare confecţionate
B- inspecţia exobucală
C- analiza rezultatelor radiografice
D- palparea ganglionilor limfatici submaxilari
E- percusia dinţilor restanţi A

740. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chmimice şi alergice se aplică testul:
A- determinarea DVO cu protezele dentare
B- determinarea DVO fără protezele dentare
C- determinarea poziţiei neutre a mandibulei
D- răspunsuri corecte nu sînt
E- determinarea PH-ului salivei E

741. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chimice şi alergice se aplică testul:
A- de apreciere a eficienţei masticatorii
B- de expoziţie a protezei
C- de determinare a caracterului cinematicei mandibulare
D- proba spatulei
E- aşa teste nu există B

742. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chimice şi alergice se aplică testul:
A- determinării cantităţii de eliminare a salivei
B- determinare activităţii fermenţilor salivei
C- determinarea eficienţii masticatorii după Agapov
D- determinarea eficienţii masticatorii după Rubinov
E- parodontometria B

743. Testul S o l o d i l o v pentru determinarea compatibilităţii materialului destinat pentru confecţionarea protezelor
dentare constă în aplicarea materialului
A- răspunsuri corecte nu sînt
B- pe suprafaţa externă a antibraţului pentru 24-72 ore
C- pe suprafaţa dorsală a limbii pentru 24-72 ore
D- pe suprafaţa ocluzală a dinţilor restanţi pentru 24-72ore
E- pe suprafaţa internă a antibraţului pentru 24-72ore E

744. Reacţia cutanică după testul Solodilov la determinarea a compatibilităţii materialului pentru confecţionarea
protezelor dentare se apreciază după:
A- 24,48,72 ore
B- 100,124 ore
C- 5,10,15 ore
D- 1,2,3,ore
E- toate răspunsurile sînt corecte A

745. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatice toxico-chimice şi alergice constă în:

A- determinarea corectă a DVO
B- determinarea corectă a limitelor protezei
C- extinderea cît mai largă a protezei
D- excluderea factorului etiologic
E- extinderea cît mai mică a protezei D

746. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatite toxico- chimice produse de protezele dentare metalice constă în
:
A- lustrurea fină a protezelor metalice
B- prelucrarea medicamentoasă corectă a pieselor protetice înainte de fixare
C- extinderea cît mai mică a protezei
D- extinderea cît mai mare a protezei
E- excluderea utilizării aliajelor de diferit tip la confecţionarea protezelor dentare la acelaşi pacient

747. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice produse de protezele dentare
mobilizabile acrilice prevede:
A- determinarea corectă a limitelor protezei
B- determinarea corectă a DVO
C- determinarea corectă a poziţiei mandibulo-craniene
D- respectarea strictă a procesului de lustruire a protezei
E- respectarea strictă a regimului de polimerizare E

748. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatite toxico-chimice s-au alergice condiţionate de protezele dentare
mobilizabile acrilice prevede:
A- amprentarea fidelă a cîmpului protetic
B- determinarea corectă a O.C.
C- acoperirea bazei protezei cu metale prin galvanoplastie
D- acoperirea bazei protezei cu ceară stomatologică
E- acoperirea bazei protezei cu ceară de albine C

749. Stomatita candidoză poate fi condiţionată :

A- de nerespectarea tehnologiei confecţionării protezelor dentare mobilizabile
B- protezele dentare metalice nu pot condiţiona aşa stomatite
C- protezele dentare mobilizabile la fel nu pot condiţiona aşa stomatite
D- de nerespectarea tehnologiei confecţionării protezelor dentare metalice
E- atît de protezele dentare metalice cît şi de cele acrilice E

750. Din simptoamle subiective caracteristice stomatitei candidoze fac parte:

A- dereglări fizionomice
B- dereglări fonetice
C- senzaţii de spasm muscular
D- senzaţii de frigere permanentă a limbii
E- fixare insuficientă a protezelor mobilizabile D

751. Din simptoamele obiective caracteristice stomatitei candidoze fac parte:

A- hiperemia fibromucoasei cu edem în zona logei protezei
B- dureri musculare
C- dureri dentare
D- abraziunea ţesuturilor dure a dinţilor restanţi de gradul II
E- mobilitatea patologică a dinţilor restanţi de gradul III A

752. Conform clasificării Gavrilor influenţa materialelor şi a protezelor dentare asupra ţesuturilor şi organelor cavităţii
orale poate fi:
A- permanentă
B- auxilară
C- toxică
D- intermitentă
E- undulară BC

753. Conform clasificării Gavrilov influenţa materialelor şi a protezelor dentare asupra ţesuturilor şi organelor
cavităţii orale poate fi:
A- localizată
B- toxică
C- generalizată
D- alergică
E- complicată BD
754. Influenţa auxilară a protezelor dentare asupra ţesuturilor şi organelor cavităţii orale clinic se manifestă prin:
A- apariţia durerilor în zona epigastrală
B- protezele dentare înrăutăţesc igiena cavităşii orale
C- extinderea mare a protezelor mobilizabile
D- prezenţa dinţilor cu o mobilitate de gr.II
E- modificări a cinematicei mandibulare datorită noilor contacte dento-dentare BE

755. Influenţa auxilară a protezelor dentare asupra ţesuturilor şi organelor cavităţii orale clinic se manifestă prin:
A- normalizează funcţia gustativă
B- incomoditate deoarece ele pun în noi condiţii funcţionale ATM şi sistemul muscular
C- protezele dentare mobilizabile cu croşete de menţinere ca şi cele totale transmit forţele funcţionale asupra
fibromucoasei şi ţesutului osos cu toate consecinţele
D- extindere largă a bazei protezelor mobilizabile
E- nici un răspuns nu este corect BC

756. Proteza dentară prezintă:

A- un aparat mecanic ce se integrează pe substratul biologic
B- un remediu curativo-profilactic
C- un corp străin cu însuşiri fiziologice
D- un corp străin cu însuşiri farmacologice
E- un aparat mecanic cu însuşiri generale AC

757. pentru galavanoza cavităţii orale este caracteristic următorul complex de simptoame:
A- otalgii la deschiderea gurii
B- gust metalic
C- dureri parodontale
D- sensaţie acidică în cavitatea orală
E- sensaţii de frigere a limbii BDE

758. Pentru galvanoza cavităţii orale este caracteristic următorul complex de simptoame:
A- scrîşnitul de dinţi nocturn
B- uscăciune în cavitatea orală
C- spasmul muscular
D- slăbiciune generală
E- cefalgii BE

759. Din simptoamele obiective ale galvanozei cavităţii orale fac parte:
A- hiperemia suprafeţelor laterale şi vîrfului limbii
B- în zonele de lipire a pieselor protetice sînt prezente pelicule oxidale
C- majorarea DVO
D- microglosie
E- micşorarea DVO AB

760. Valorile microcurenţilor între piesele protetice şi fibromucoasă se determină cu:

A- PH-metrul
B- Microampermetrul
C- Gnatodinamometrul
D- Microvoltmetrul
E- Parodontometrul BD

761. Din simptoamele subiective ale stomatitelor toxice condiţionate de protezele dentare metalice fac parte:
A- dureri dentare permanente
B- gust acidic
C- eliminarea salivei se stopează
D- deschiderea gurii în trepte
E - hipersalivaţia BE

762. Stomatita toxică condiţionată de protezele dentare metalice poate fi asociată şi cu parastezii ale fibromucoasei
cum ar fi :
A- senzaţii de amurţire
B- senzaţii de înţepături
C- senzaţii de majorare a DVO
D- senzaţii de frigere
E- senzaţii de scădere a auzului ABD

763. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de coroziunea protezelor dentare metalice fac parte:
A- atrofia papilelor din zona vîrfului limbii
B- evedenţierea papilelor în formă de puncte
C- schmimbarea culorii pieselor protetice din aliajele nobile
D- atroifa glandelor salivare
E- atrofia proceselor alveolare ABC

764. Ce microelemente v-or fi în salivă la pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze dentare confecţionate
din aliajele oţelurilor inoxidabile:
A- Au
B- Pt
C- Fe
D- Ni
E- Cr CE

765. Microelementele din salivă la pacienţii cu stomatite toxice nimeresc în tractul gastro- intestinal şi conduc la
acutizarea maladiilor cronice:
A- gastritelor
B- ale ficatului
C- cardio-vasculare
D- sistemului nervos
E- ulcer gastric,duodenal AE

766. La pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze metalice analiza generală a sîngelui v-a evedenţia :
A- nici o modificare
B- eretropenie
C- leicocitoză
D- mărirea numărului de erotrocite
E- nici un răspuns nu este corect BC

767. La pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze dentare metalice scade activitatea feremenţilor:
A- în salivă
B- în ţesuturile dentare
C- în fibromucoasă
D- în ţesuturl osos
E- în periodonţiu AC

768. Etiologia stomatitelor toxice condiţionate de protezele dentare mobilizabile acrilice este:
A- polimerul
B- monomerul
C- coloranţii
D- celuloza
E- plastificatorul BCE

769. Simptoamele subiective ale stomatitelor toxice condiţionate de protezele dentare mobilizabile acrilice:
A- gust metalic
B- senzaţii de frigere a fibromucoasei sub baza protezei
C- gust acidic
D- senzaţii de frigere a buzelor
E- senzaţii de gust dulce BD

770. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionate de protezele dentare mobilizabile acrilice fac parte:
A- scrîşnitul de dinţi nocturn
B- decolarea bazei protezei
C- hiperemia fibromucoasei logei protezei
D- dureri parodontale
E- edemul fibromucoasei logei protezei CE

771. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare mobilizabile acrilice fac parte:
A- hiposalivaţie
B- hiperemia limbii
C- deriglări gonetice
D- deriglări fizionomice
E- extinderea largă a bazei protezei AB

772. Rezultatele analizei generale a sîngelui la pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de protezele dentare
mobilizabile acrilice ne confirmă că:
A- modificări nu sînt
B- eritropenie
C- leucocitoză iar mai tîrziu leucopenie
D- majorarea eritrocitelor
E- nici un răspuns nu este corect BC

773. Activitatea fermentativă a salivei la pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze dentare metalice:
A- creşte activitatea fosfotazei acidice
B- scade activitatea fosfotazei acidice
C- creşte activitatea fosfotazei alcaline
D- scade activitatea fosfotazei alcaline
E- nu se modifică AC

774. Tipurile de reacţii alergice după ADO:

A- continuă
B- tardivă
C- precoce
D- intermitentă
E- imediată BCE

775. Alergenii ce provoacă reacţii alergice la protezele dentare metalice şi acrilice sînt haptenii:
A- monomerului
B- Ni
C- Cr
D- polimerului
E- coloranţilor BC

776. Pacienţii cu stomatite alergice condiţionate de protezele dentare mobilizabile acrilice prezintă acuze:
A- hiposalivaţie – uscăciune orală
B- senzaţii de frigere a fibromucoasei logei protezei
C- senzaţii de frigere a buzelor
D- senzaţii de gust dulce
E- senzaţii de gust metalic ABC

777. Indicaţi simptoamele obiective a stomatitei alergice condiţionate de protezele dentare mobilizabile acrilice:
A- spasm muscular
B- hiperemia fibromucoasei logei protezei
C- hiperemia roşului buzelor
D- hiperemia faringelui
E- senzaţii de amurţire a buzelor BC

778. Caracteristicele stomatitelor alegice condiţionate de proteze dentare mobilizabile acrilice sunt:
A- edem a fibromucoasei obrajilor
B- dureri parodontale
C- edem a fibromucoasei limbii
D- prezenţa imprimărilor dinţilor pe suprafeţele laterale ale limbii
E- dureri parodontale ACD

779. Indicaţi simptoamele generale ale stomatitelor alergice produse de proteze dentare metalice s-au acrilice:
A- excitabilitate
B- dureri epigastrale
C- insomnie
D- cancerofobie
E- tusă ACD

780. Pentru stomatitele alergice condiţionate de protezele dentare metalice şi acrilice este caracteristic:
A- hiperemia şi edem al limbii, fibromucoasei buzelor
B- dereglări de deglutiţie din cauza edemului limbii
C- dereglări fizionomice
D- protezele dentare metalice sînt schimbate în culoare
E- dificultăţi la pronunţarea consoanei “s” AD

781. Vasilenko clasifică stomatitele protetice condiţionate de protezele dentare mobilizabile acrilice:
A- de focar
B- difuze
C- la maxilă
D- incompatibilitate (prozopalgii)
E- la mandibulă ABD

782. Conform clasificării după Gavrilov stomatita traumatică condiţionată de protezele dentare mobilizabile se
caracterizează prin prezenţa:
A- focarilor de inflamaţie
B- absenţa proceselor inflamatorii
C- decubitusului
D- deriglări de ocluzie
E- dureri în ATM AC

783. Ioardanişvili a pus la baza clasificării afecţiunelor fibromucoasei cavităţii orale condiţionate de materialele
protezelor dentare următorii criterii:
A- straea generală a organismului
B- starea imună a organismului
C- factorul etiologic
D- rezultatele examenului radiografic
E- caracterul afecţiunii CE

784. Din testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice fac parte:
A- determinarea corectă a DVO
B- determinarea microcurenţilor în cavitatea orală
C- determinarea calităţii şi construcţiei protezelor dentare
D- parodontometria
E- PH-metria salivei BCE

785. Indicaţi testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A- analiza spectrală a salivei
B- examenul radiologic dentoparodontal
C- examenul radiologic panoramic
D- fagodinamometria
E- inspecţia fibromucoasei cavităţii orale AE

786. Indicaţi testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A- determinarea DVO
B- determinarea sensibilităţii fibromucoasei logei protezei
C- studiul modelelor de diagnostic
D- tomografia ATM
E- aprecierea stării protezelor dentare BE

787. Indicaţi testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A- analiza clinică a sîngelui
B- îndeplinirea odontoparodontogramei
C- proba de expoziţie
D- determinarea adîncimii curbei ocluzale Spee
E- proba provocatoare ACE

788. Indicaţi testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A- palparea fibromucoasei cavităţii orale
B- determinarea activităţii fermenţilor salivei
C- electoodontometria
D- metalizarea suprafeţei interne a protezelor mobilizabile acrilice
E- determinarea limitelor protezei BD
789. Diagnosticul stomatitei alergice condiţionată de protezele dentare metalice se diferenţiază de :
A- maladiile eriditare
B- candidomicoză
C- maladiile cardio-vasculare
D- maladiile glandelor endocrine
E- glosalgia de geneză gastrointestinală BE

790. Trtatamentul protetic a pacienţilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de protezele dentare
metalice prevede:
A- confecţionarea protezelor dentare întregturnate
B- excluderea prezenţei în cavitatea orală a mai multor metale
C- prepararea corectă a dinţilor stălpi
D- amprentarea fidelă
E- fixarea provizorie a protezelor AE

791. Tratamentul protetic a pacienţilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de protezele mobilizabile
acrilice prevede:
A- confecţionarea protezelor din acrilate autopolimerizabile
B- respectarea regimului de polimerizare
C- confecţionarea protezelor într-o şedinţă
D- confecţionarea protezelor cu căptuşală elastică
E- respectarea raportului dintre monomer-polimer BE

792. Tratamenul protetic a bolnavilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de protezele dentare
mobilizabile acrilice prevede:
A- amprentare fidelă cu ghips
B- amprentare fidelă cu materiale moderne
C- utilizarea acrilatului incolor
D- confecţionarea protezelor cu căptuşală elastică
E- utilizarea acrilatului autopolimerizabil CD

793. Tratamentul protetic a bolnavilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de proteze dentare metalice
prevede:
A- alegerea corectă a numărului dinţilor stîlpi
B- excluderea prezenţei în cavitatea orală a mai multor metale
C- utilizarea aliajelor nobile
D- confecţionarea pieselor protetice dintr-o bucată
E- fixarea provizorie a protezelor BC

794. În scopul micşorării procentului monomerului restant în protezele dentare mobilizabile se recomandă::
A- păstrarea protezei într-un vas cu dezinfectant
B- aplicarea razelor UV
C- aplicarea razelor infraroşii
D- menţinerea protezei în etanol 96 0. 24 ore
E- repolimrizarea DE

795. Tratamentul pacienţilor cu condidomicoză prevede:

A- tratament medicamentos
B- examen radiologic
C- paralelometria modelelor de lucru
D- tratament protetic
E- tratament fizioterapeutic AD

796. Tratamentul pacienţilor cu stomatită traumatică condiţionată de proteze dentare mobilizabile prevede:
A- corecţia bazei protezei
B- lustruirea sectorului şlefuit
C- recomandări de a nu folosi proteza 1-2 zile
D- repolimerizarea protezei
E- administrarea medicamentelor desensibilatoare AE

797. Tratamentul pacienţilor cu candidoză condiţionată de protezele mobilizabile prevede:

A- o perfectă amprentare la confecţionarea protezelor noi
B- corecţia protezelor vechi
C- confecţionarea protezelor noi
D- utilizarea acrilatului Bacril
E- utilizarea acrilatului Redont BC

798. În scop de diagnosticare a candidozei cavităţii orale la bolnavii cu proteze dentare mobilizabile se prevede:
A- analiza de laborator a materialului obţinut de pe baza protezei
B- analiza de laborator a materialului obţinut de pe una din zonele logei protezei
C- corecţia protezei
D- lustruirea protezei
E- analiza de laborator a materialului obţinut de pe suprafaţa limbii ABE

799. La pacienţii cu candidoză ce se folosesc de proteze dentare mobilizabile fibromucoasa logei protezei este:
A- nemodificată
B- hiperemiată
C- cu edem
D- palidă
E- în limitele normei BC

800. La pacienţii cu alergii la acrilate tratamentul protetic se recomandă:

A- nu de efectuat în general
B- utilizarea implantelor,m/c
C- utilizarea aliagelor metalelor nobile
D- de amînat tmpuriu apoi de aplicat acrilate
E- metalizarea bazei protezei prin galvanoplastie ACE

801. Tratamentul protetic a pacienţilor cu condidomicoza cavităţii orale prevede:

A- schimbul protezelor mobilizabile
B- confecţionarea protezelor dentare fixe din aliajele Ag-Pd
C- utilizarea diferitor tipuri de aliaje pe una din arcadele dentare
D- utilizarea acrilatelor autopolimerizabile
E- acoperirea decorativă a pieselor protetice AB

XI. TABLOUL CLINIC ŞI TRATAMENTUL ORTOPEDO-PROTETIC A

MALADIILOR ARTICULAŢIEI TEMPORO-MANDIBULARE

802. Componentele ATM sînt:

A- ductul auditiv intern
B- incizura mandibulară
C- tuberculum articular
D- processus stiloideus
E- ductul auditiv extern

803. Indicaţi componentele ATM:

A- processus pteriygooideus
B- processus zigomaticus
C- processus coronoideus
D- incizura mandibulară
E- condilii articulari ai mandibulei E

804. Panta posterioară a tuberculului articular are o înclinare în jos şi anterior egală în mediu cu:
A- 15-170
B- 1100
C- 1200
D- 400
E- 330 E

805. Înălţimea tuberculului articular în mediu estre de :

A – 6 –7 mm
B- 4-5 mm
C- 8 –9 mm
D-10 mm
E - mai mult de 10 mm A

806. Cea mai mică grosime a meniscului articular este în zona:

A- distală
B- mezială
C- anterioară
D- posterioară
E- centrală E

807. Meniscul articular a ATM are o formă de lentilă :

A- biconvexă
B- biconcavă
C- uniconvexă
D- uniconcavă
E- semisferică B

808. Examenul clinic al ATM se v-a efectua prin :

A- sondare
B- percuţie
C- măsurări
D- presiune
E- auscultaţie E

809. Pacienţii cu maladii a ATM pot prezenta acuze la:

A- dereglări de respiraţie nazală
B- dereglări gustative
C- respiraţie orală
D- dureri în zona articulaţiei
E- inocluzia dinţilor frontali D

810. Din simptoamele subiective ale maladiilor ATM fac parte:

A- dureri în articulaţie în timpul actului de masticaţie
B- dureri faciale de la razele solare
C- gust metalic
D- hipersalivaţie
E- hiperemeia pavilionului urechii A

811. indicaţi simptoamele clinice musculare ale afecţiunelor ATM:

A- hipertonusul muscular
B- hipotonunul muscular
C- mişcări mandibulare voluntare
D- mişcări mandibulare centrice
E- mişcări mandibulare excentrice A

812. Din simptoamele clinice musculare ale afecţiunelor ATM fac parte:
A- absenţa activităţii bioelectrice a muşchilor
B- amplituda mişcărilor mandibulare este normală
C- dureri musculare la orice mişcare mandibulară
D- tonicitatea musculară nu se determină
E- muşchii sînt întinşi C

813. Palparea muşchiului pterigoidian median în afecţiunele ATM se efectuiază:

A- intraoral cu policele indexului orientat spre tuberozităţile maxilare
B- intraoral cu policele indexului orientat spre unghiul mandibulei
C- extraoral în zona maxilarului superior
D- extraoral în zona unghiului mandibular
E- nu poate fi efectuată B

814. Din factorii etiologici a afecţiunelor ATM fac parte:

A- nerespectarea regimului alimentar
B- folosirea alimentelor ferbinte
C- absenţa dinţilor frontali la un maxilar
D- absenţa dinţilor laterali la un maxilar
E- ocluzie ortognatică D

815. Artroza ATM prezintă o maladie:

A- cronică,care se caracterizează cu modificări distrofice în ţesuturile ATM
B- cronică, fără modificări în ţesuturile ATM
C- eriditară
D- acută, fără modificări în ţesuturile ATM
E- ce afectează numai bărbaţii în vîrstă A

816. Prin inspecţia zonei maxilo-faciale la pacienţii cu maladii a ATM se poate observa:
A- dereglări de fonaţie
B- micşorarea treimei inferioare a feţei
C- modificări în treimea medie a feţii
D- respiraţie orală
E- unghiurile mandibulei fără modificări B

817. La pacienţii cu artroza ATM la examenul cinematicei mandibulare se poate observa următoarele semne
caracteristice:
A- la comandă mandibula uşor se deplasează în plan transversal
B- mandibula uşor se instalează în o.c.
C- mandibula uşor se instalează în poziţia de postură
D- la comandă mandibula uşor se deplasează în anterior
E- devieri mandibulare la deschiderea gurii E

818. Din metodele paraclinice de examinare a ATM fac parte:

A- palparea
B- sondarea
C- EMG
D- tomografia
E- odontometria D

819. Indicaţi formele clinice ale afecţiunilor ATM după Hvatova:

A- artrite
B- dizarmonii
C- distrofii
D- dischinezii
E- nici un răspuns nu este corect A

820. Examenul paraclinic al ATM include:

A- auscultaţia
B- artrografia
C- percuţia
D- gnatosonia
E- gnatometria B

821. Poziţia condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare în o.c. este determinată de :
A- forma discului articular
B- înălţimea tuberculului articular
C- adîncimea fosei articulare
D- metoda radiografică
E- prezenţa dinţilor laterali E

822. Metoda studierii tomogramelor ATM după Rabuhina ne permite de a aprecia:

A- tipul articulaţiei
B- poziţia meniscului
C- forma meniscului
D- poziţia condililor articulari în fosele articulare
E- adîncimea incizurii mandibulare D

823. Pentru artrita acută a ATM este caracteristic:

A- durere acută în articulaţie care creşte la mişcările mandibulare
B- durere surdă în zona articulaţiei
C- durere fontomă
D- durere la excitanţi termici
E- absenţa durerii A

824. Unul din simptoamele sindromului Costen caracteristic pentru afecţiunele ATM este:
A- sondare nedureroasă
B- deriglări fizionomice
C- deriglări gustative
D- percusia negativă
E- zgomot în urechi E

825. Indicaţi factorul posibil în etiologia afecţiunelor ATM:

A- nerespectarea igienii cavităţii orale
B- folosirea alimentelor prelucrate culinaric
C- ocluzie opistognată
D- deformarea planului de ocluzie
E- anomalii de formă a incisivilor laterali superiori D

826. Indicaţi rolul biologic al meniscului ATM:

A- asigură DVO
B- asigură inervaţia articulaţiei
C- asigură lichidarea incongruenţii între dimensiunele fosei articulare şi condilii articulari
D- asigură menţinerea mandibulei în poziţia posturală
E- asigură contracţia simetrică a muşchilor mobilizatori ai mandibulei C

827. Studiul ATM în dinamică se efectuiază cu:

A- cineradiografia
B- teleradiografia
C- electroradiografia
D- artrografia
E- tomografia A

828. Artrografia ATM este singura metodă care permite studiului detaleiat:
A- capsulei articulare
B- condililor articulari
C- ligamentelor articulare
D- meniscului articular
E- tuberculului articular D

829. Pentru a depista caracterul mişcărilor condililor articulari în fosele articulare se efectuiază:
A- palparea prin conductele auditive externe
B- tomografia ATM
C- palparea intraorală a articulaţiei
D- teleradiografia
E- electromiografia A

830. Palparea muşchilor mobilizatori ai mandibulei permite de a determina:

A- gradul de mobilitate a mandibulei
B- lungimea muşchiului respectiv
C- tonicitatea musculară
D- activitatea musculară
E- punctul de inserţie musculară C

831. La palparea muşchiului pterigoidian lateral degetul arătător este plimbat:

A- pe suprafaţa orală a procesului alveolar a maxilei pînă în zona tuberozităţii maxilare
B- pe suprafaţa vestibulară a procesului alveolar
C- pe suprafaţa vestibulară a procesului alveolar a maxilei în zona distală a tuberozităţii maxilare
D- în zona ramurii ascendente mandibulare
E- intraoral acest muşchi nu se palpează C

832. Din patologiile arcadelor dentare responsabile de declanşarea artroazelor ATM fac parte:
A- micşorarea DVO din diverse motive
B- acoperirea arcadei dentare inferioare de cea superioară în zona frontală cu 1/3
C- absenţa dinţilor de minte la un maxilar
D- absenţa dinţilor de minte la ambele maxilare
E- prezenţa diastemelor la ambele maxilare A

833. Datorită patologiei arcadelor dentare ( abraziune patologică, absenţa dinţilor laterali) are loc:
A- micşorarea duratei actului de masticaţie
B- micşorarea secreţiei glandelor salivare
C- micşorarea sensibilităţii dinţilor restanţi
D- suprasolicitarea elementelor ATM
E- descărcarea sistemului muscular D

834. Scopul intervenţiilor ortopedo-protetice în caz de artroză a ATM:

A- lichidarea diastemelor fiziologice
B- lichidarea tremelor fiziologice
C- lichidarea factorilor ce duc la suprasolicitarea componentelor ATM
D- lichidarea factorilor ce duc la suprasolicitarea căilor respiratoare
E- normalizarea respiraţiei nazale C

835. Metodele de dispovărare a componentelor ATM:

A- normalizarea funcţiei fonetice
B- normalizarea funcţiei gustative
C- normalizarea funcţiei de automenţinere
D- restabilirea integrităţii arcadelor dentare în zonele laterale
E- normalizarea respiraţiei nazale D

836. În caz de artroză a ATM în scopul normalizării poziţiei condililor aerticulari ai mandibulei în fosele articulare
înainte de protezare se utilizează:
A- paralelografia modelelor de diagnostic
B- gutiere dentale, dento-alveolare la unul din maxilare
C- separarea biologică a dinţilor restanţi
D- teste funcţionale
E- teste fonetice B

837. Una din condiţiile luxaţiilor mandibulare este:

A- adîncimea majoră a foselor articulare
B- tuberculii articulari de omare înălţime
C- acoperirea dinţilor forntali inferiori de cei superiori cu 2/3
D- ocluzie adîncă
E- modificarea dimensiunelor şi structurii meniscului E

838. Caracterul durerilor musculare în diagnosticul diferenţiat dintre artroze şi sindromul disfuncţional ocluzio-
articular a ATM se depistează prin:
A- inspecţie exobucală
B- inspecţie intraorală
C- blocada ramurilor motorice ale n. Trigheminus
D- sondarea ATM
E- percuţia ATM C

839. Din metodele ortopedice de tratament a artrozelor ATM fac parte:

A- şlefuirea selectivă a dinţilor restanţi
B- amprentarea fidelă
C- determinarea microcurenţilor în cavitatea orală
D- metoda funcţională
E- metoda de urgenţă A
840. Normalizarea coraportului dintre componentele ATM în sindromul disfuncţional ocluzio-articular condiţionat
de absenţa dinţilor laterali se efectuiază cu:
A- masaj curent a ATM
B- placă palatinală cu plan înclinat
C- masaj curent a muşchilor zonei maxilo- faciale
D- aplicarea testelor fonetice
E- dieta individuală B

841. În scopul diagnosticului diferenţiat a luxaţiei meniscului articular se aplică:

A- artrografia
B- radiografia ATM
C- teleradiografia
D- electromiografia
E- palparea ATM A

842. La tratamentul luxaţiilor obişnuite ale mandibulei se utilizează:

A- proteze dentare fixe
B- proteze dentare mobilizabile
C- aparate fixe ce limitează gradul de deschidere a gurii
D- aparate fixe ce nu limitează gradul de deschidere a gurii:
E- inlay-uri din diverse aliaje C

843. La tratamentul luxaţiilor obişnuite ale mandibulei se utilizează:

A- tratament protetic imediat
B- aparate mobilizabile ce limitează gradul de deschidere a gurii
C- tratament protetic precoce
D- tratament protetic tardiv
E- tratament protetic de urgenţă B

844. Durata tratamentului luxaţiilor mandibulare obişnuite cu aparatul Petrosov este de

A- 24 ore
B- 1-2 săptămîni
C- 3-4 săptămîni
D- 2-3 zile
E- 2-3 luni E

845. În diagnosticul diferenţiat a luxaţiilor meniscului ATM se utilizează:

A- palaparea
B- tomografia computerizată cu gura deschisă maximal
C- radiografia obişnuită
D- tomografia computerizată cu gura semideschisă
E- tomografia computerizată cu gura închisă B

846. Aparatele mobilizabile utilizate la tratamentul luxaţiilor mandibulare obişnuite au la baza acţiunii:
A- elemente ce limitează muşcările mandibulare
B- elemente ce stopează mişcările mandibulare
C- elemente ce nu influenţează mişcările mandibulare
D- elemente cu acţiune asupra maxilarului superior
E- elemente cu acţiune mixtă A

847. Aparatul Hodorovici- Burgonski se utilizează la tratamentul:

A- artritelor
B- artrozelor
C- sindromului disfuncţional ocluzio-articular
D- luxaţiilor mandibulare obişnuite
E- sindromului Costen

848. Aparatul Petrosov utilizat la tratamentul luxaţiilor mandibulare obişnuite este:

A- unimaxilar
B- biomaxilar
C- unidentar
D- mobilizabil
E- elastic B
849. Durata utilizării aparatelor destinate normalizării rapoartelor dintre componentele ATM şi adaptarea definitivă
a sistemului neuro-muscular în tratamentul artroazelor este de:
A- 2-3 zile
B- 1 săptămînă
C- 2 săptămîni
D- 1 lună
E- 3,4 luni E

850. Măsurile de echilibrare pshică a pacienţilor cu afecţiuni ale ATM la rînd cu psihoterapia prevăd administrarea:
A- miorelaxanţilor
B- miotonezanţilor
C- antibioticilor
D- aeroionoterapiei
E- dietei stricte A

851. Tratamentul pacienţilor cu luxaţie mandibulară prevede:

A- numai instalarea condililor articulari în fosele articulare
B- instalarea condililor articulari în fosele articulare şi imobilizarea mandibulei pe parcursul a 3 luni
C- imobilizarea mandibulei nu este necesară
D- imobilizarea mandibulei este necesară numia pe 24 ore
E- imobilizarea manibulei se efectuiază la dorinţa medicului B

852. Din componentele ATM fac parte:

A- processus stiloideus
B- processus caronoidus
C- processus condiloidus
D- incizura mandibulară
E- fosa articulară CE

853. Componentele ATM sînt:

A- processus coronideus
B- discul articular
C- tuberculul articular
D- processus mastoideus
E- capsula articulară BCE

854. Indicaţi componentele ATM:

A- processus alveolaris mandibular
B- ductul auditiv extern
C- ligamentele articulare
D- fosa articulară
E- osul zigomatic CD

855. În raport cu caracterul suprafeţei superioare a condililor articulari deosebim urnătoarele forme tipice:
A- îngustă în plan sagital şi alungită în plan transversal
B- stivită de sus îăn jos în aşa mod că diametrul transversal nu-l depăşeşte cu mult pe cel sagital
C- alungit în plan sagital şi îngust în plan transversal
D- semisferică
E- sferică AB

856. Ligamentele ATM se împart în:

A- supracapsulare
B- infracapsulare
C- extracapsulare
D- intracapsulare
E- circulare CD

857. Discul articular împarte fosa articulară în urnătoarele etaje:

A- central
B- superiop-anterior
C- inferior-posterior
D- distal
E- nu împarte fosa în etaje BE

858. Examenul clinia al ATM se va efectua utilizînd:

A- inspecţia
B- percuţia
C- palparea
D- sondare
E- ausculaţia ACE

859. Pacienţii cu maladii a ATM pot prezenta acuze la :

A- eliminări din ductul auditiv extern
B- respiraţie orală
C- cracmente în articulaţie
D- edem a pavilionului urechii
E- crepetaţii în articulaţie CE

860. Pacienţii cu maladii a ATM pot prezenta acuze la:

A- salt articular
B- dureri surde în zona articulaţiei în timpul mersului
C- dureri surde la mişcările mandibulare
D- spasmul muscular din zona temporală
E- uscăciune în cavitatea orală AC

861. După Freese şi Schemann durerea din zona ATM poate fi:
A- locală
B- referită
C- iniţiată de microflora cavităţii orale
D- psihogenă
E- iniţială de microfloră specfică ABD

862.După caracter şi intensitate durerea în ATM poate fi:

A- acută
B- permanentă
C- ascendentă
D- surdă
E- discindentă ABD

863. În afecţiunele ATM muşchii temporali se palpează:

A- automatizat
B- intraoral
C- extraoral
D- la dorinţa pacientului
E- la cererea pacientului BC

864. Indicaţi simptoamele clinice în afecţiunele ATM:

A- spasmul muscular
B- hipertonusul musuclar
C- hipertrofia musculară
D- hipotonusul muscular
E- sistemul muscular nu se afectează ABC

865. Din factorii etiologici a maladiilor ATM fac parte:

A- ocluzie biprognată
B- abraziune patologică generalizată a dinţilor gradul II, forma decompensată
C- abraziune patologică generalizată a dinţilor gradul II, forma compensată
D- traumă mandibulară prin cădere
E- bruxizmul nocturn BDE

866. Indicaţii factorii etiologici posibili a afecţiunelor ATM:

A- anomalii de ocluzie
B- anomalii de volum a incisivilor centrali
C- maladii infecţioase suportate anterior
D- maladiile fibromucoasei cavităţii orale
E- absenţa îndelungată a dinţilor laterali AE

867. La pacienţii cu artroza ATM examenul cinematicii mandibulare v-a depista următoarele semne caracteristice:
A- limitarea mişcărilor mandibulare
B- devieri mandibulare la deschiderea gurii
C- instalarea uşoară a mandibulei în relaţie de o.c.
D- devieri mandibulare la închiderea gurii
E- instalarea uşoară a mandibulei în relaţie de postură ABD

868. Morris şi Share clasifică malrelaţiile mandibulo-craniene în:

A- relaţii mandibulocraniene la comandă
B- relaţii mandibulocraniene protreuzive
C- relaţii mandibulocraniene retruzive
D- relaţii mandibulocraniene la dorinţă
E- relaţii manifestate prin reducerea DVO BC

869. Barelle clasifică malrelaţiile mandibulocraniene în:

A- relaţii mandibulocraniene anterioare sau anterolaterale
B- relaţii mandibulocraniene posterioare sau posteriolaterale
C- relaţii mandibulocraniene urgente
D- relaţii mandibulocraniene permanente
E- relaţii mandibulocraniene manifestate prin creşterea spaţiului interocluzal ABE

870. Conform clasificării afecţiunelor ATM Kalamkarov şi Petrosov sindromul disfuncţional include:
A- sindromul neuromuscular
B- sindromul ocluzio-articular
C- sindromul algic mandibular
D- sindromul algic facial
E- subluxaţiile mandibulare ABE

871. Indicaţi formele clinice ale afecţiunelor ATM după Hvatova:

A- dizarmonii
B- artroze
C- disfuncţii articulomusculare
D- anchiloze,tumori
E- procese inflamatorii BCD

872. Indicaţi formele clinice ale afecţiunelor ATM după Kalamkarov,Petrosov:

A- artrite
B- osteolizis
C- osteoscleroză
D- artroze
E- forme mixte ADE

873. Indicaţii malrelaţile mandibulocraniene în afecţiunele ATM după Burlui:

A- extraposturale
B- excentrice
C- unimaxilare
D- unilaterale
E- complexe ABE

874. Cele mai frecvente modificări în ATM în caz de artroze sînt:

A- deformarea fosei articulare
B- deformarea suprafeţelor articulare a condililor articulari
C- prezenţa osteofitelor pe suprafeţele articulare a condililor articulari
D- deformarea tuberculului articular
E- modificări esenţiale nu au loc BC

875. Din simptoamele sindrmului Costen referitor la ATM fac parte:

A- eliminări din ductul auditiv – extern
B- otalgii
C- dureri orbitale
D- zgomot în urechi
E- crepetaţii DE

876. Examenul pacienţilor cu afecţiune ale ATM include:

A- examenul clinic şi paracllinic a ATM
B- examenul clinic şi paraclinic a muşchilor
C- examenul clinic şi paraclinic a fibromucoasei cavităţii orale
D- examenul clinic şi paraclinic a caracterului respiraţiei
E- examenul clinic şi paraclinic a ocluziei ABE

877. Auscultaţia ATM se efectuiază în timpul diversilor mişcări mandibulare şi permite de a evedenţia:
A- structura ATM
B- înălţimea tuberculului articular
C- crepetaţiile
D- cracmntele
E- sulturile condililor articulari CDE

878. La palparea muşchilor mobilizatori ai mandibulei în afecţiunele ATM se v-a determina:

A- forma afecţiunii
B- tonicitatea musculară
C- zonele dureroase
D- zonele de inserţie musculară
E- grosimea şi lungimea muşchiului BC

879. indicaţi varietăţile de patologii ale arcadelor dentare responsabile de declanşarea artroazelor ATM:
A- abraziunea patologică a ţesuturilor dentare
B- absenţa dinţilor laterali
C- absenţa dinţilor de minte
D- absenţa proceselor de atrofie a maxilarelor
E- ocluzie biprognată AB

880. Indicaţi varietăţle de patologii ale arcadelor dentare responsabile de declanşarea artroazelor ATM:
A- defomarea suprafeţei ocluzale
B- absenţa incisivilor la un maxilar
C- absenţa tuturor molarilor şi premolarilor de pe un maxilar
D- prezenţa diastemei şi tremelor la maxilă
E- prezenţa diastemei şi tremelor la mandibulară AC

881. Diagnosticul diferenţiat dintre artrită şi artroza ATM se stabileşte în baza semnelor radiologice caracteristice:
A- în caz de artrită fisura articulară este uniform îngustată
B- în caz de artroză condilul articular este deformat
C- în caz de artrită tuberculul articular este absent
D- în caz de artroză toate componentele sînt prezente
E- diagnosticul diferenţiat prin metode radiografice este imposibil AB

882. Metodele de dispovărare a componentelor ATM:

A- normalizarea respiraţiei nazale
B- normalizarea DVO
C- normalizarea cinematicei mandibulare
D- normalizarea contactelor dento- dentare
E- normalizarea foneticii BCD

883. Condiţiile luxaţiei mandibulare pot fi:

A- deformarea componentelor osoase ale ATM
B- masajiul curent a zonei ATM
C- extinderea complexului tendo-muscular a ATM
D- extinderea capsulei articulare
E- ocluzie adîncă CD

884. Condiţiile luxaţiei meniscului ATM pot fi:

A- spasmul muşchiului pterigoidian lateral
B- slăbirea legăturii dintre menisc şi condilul articular a mandibulei
C- spasmul muşchiului maseteric
D- acoperirea dinţilor frontali inferiori de cei superiori cu 2/3
E- absenţa molarilor 3 la mandibulă AB

885. Indicaţi etiologia luxaţiilor mandibulare:

A- traumele
B- consecinţele proceselor inflamatorii distrofice din articulaţie
C- dereglările neuro-musculare din zona maxilo-facială
D- folosirea alimentelor de o consistenţă moale
E- folosirea alimentelor de o consistenţă dură AB

886. Etiologia sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM:

A- absenţa molarilor şi premolarilor la un maxilar
B- absenţa molarilor şi premolarilor la ambele maxilare
C- absenţa incisivilor la un maxilar
D- absenţa incisivilor la ambele maxilare
E- deformaţia planului de ocluzie ABE

887. Sindromul disfucnţional ocluzio-articular a ATM se caracterizează cu:

A- dureri în muşchii masticatori
B- dureri în zona planşeului bucal
C- cracmente în ATM
D- deriglări fonetice
E- deriglări fizionomice AC

888. Diagnosticul diferenţiat dintre sindromul disfucnţional ocluzio-articular şi artroze ale ATM se efectuiază în
baza rezultatelor:
A- inspecţiei ATM
B- examenului radiologic a ATM
C- determinării PH-lui salivei
D- gnatodinamometriei
E- examenului electromiografic BE

889.Conform tabloului clinic al sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM condiţionat de absenţa dinţilor
laterali V.Banuh deosăbeşte următoarele forme clinice:
A- acută cu manifestări clinice din partea ATM
B- activă cu manifestări clinice din partea ATM
C- latentă,fără manifestări clinice din partea ATM
D- exacerbată,fără manifestări clinice din partea ATM
E- exacerbată cu manifestări clinice musculare BC

890. Pentru forma clinică latentă a sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM condiţionată de absenţa
dinţilor laterali este caracteristic:
A- prezenţa acuzelor din partea ATM
B- absenţa acuzelor din partea ATM
C- modificări ale respiraţiei
D- dereglări dintre coraportul componentelor ATM
E- dereglări ale actului de masticaţie BD

891. Pentru forma clinică activă a sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM condiţionat de absenţa dinţilor
laterali este caracteristic:
A- absenţa acuzelor din partea ATM
B- prezenţa cracmentelor în ATM
C- prezenţa crepetaţiilor în ATM
D- oboseală musculară
E- dereglări de fonaţie BCD

892. La tratamentul luxaţiilor mandibulare obişnuite se utilizează aparate:

A-mobilizabile
B-fixe
C-unidentare
D- faciale
E-semielastice AB
893. În scopul normalizării rapoartelor componentelor ATM şi cinematicei mandibulare la tratamentul sindromului
disfuncţional ocluzio-articular a ATM condiţionat de deformaţia arcadelor dentare se utilizează:
A- exerciţii pentru coordonarea funcţiei muşhilor mobilizatori ai mandibulei
B- nivelarea planului de ocluzie prin şlefuirea dinţilor egresaţi
C- folosirea alimentelor de consistenţă moale
D- gutiere dentare,dento-mucosale
E- teste fonetice ABD

894. La tratamentul protetic în caz de artroaze a ATM se utilizează:

A- proteze parţiale mobilizabile scheletate cu suprafaţa ocluzală turnată
B- punţi dentare cu normalizarea DVO şi a contactelor dento-dentare
C- proteze parţiale mobilizabile fără restabilirea DVO
D- proteze parţiale mobilizabile fără normalizarea rapoartelor mandibulocraniene
E- proteze dentare la indicaţii cu crearea contactelor dento-dentare simultane BE

895. La rînd cu tratamentul ortopedo-protetic în terapia artroazelor ATM se utilizează:

A- masajul
B- electroforeza
C- irigaţiile orale
D- ultrasunetul
E- razele UV ABD

896.Din aparatele destinate pentru limitarea deschiderii gurii la tratamentul luxaţiilor mandibulare obişnuite se
utilizează:
A- aparatul Petrosov
B- aparatul Schnarz
C- aparatul Hodorovici-Burgonski
D- aparatul Karghaus
E- aparatul Haupl AC

897. Diagnosticul diferenţiat a luxaţiei meniscului se efectuiază în baza:

A- inspecţiei zonei ATM
B- artrografiei
C- radiografiei obişnuite
D-tomografiei computerizate
E-electroradiografiei BD

898. Tratatamentul afecţiunelor ATM totdeauna începe cu:

A-lichidarea factorului etiologic
B- lichidarea durerii
C- reechilibrarea pshică
D-normalizarea respiraţiei nasale
E-normalizarea fonaţiei ABC

899. În tratamentul afecţiunelor ATM un rol deosebit îl are:

A- restabilirea DVO
B- restabilirea reliefului ocluzal individual
C- reabilitarea fonetică
D- reabilitarea fizionomică
E- utilizarea implanturilor AB

900. În tratamentul complex al luxaţiilor mandibulare obişnuite se utilizează:

A- aparate ce limitează deshiderea gurii
B- masajul muşchilor mobilizabili şi a ATM
C- exerciţii la normalizarea cinematicei mandibulare
D- normalizarea respiraţiei nazale
E- se utilizează numai aparate speciale ABC

901. Şlefuirea selectivă a dinţilor în afecţiunele ATM se efectuiază:

A- în o.c.
B- în ocluzia anterioară
C- la absenţa supracontactelor
D- în olcuzia laterală
E- numai la dorinţa medicului ABD

XII. TABLOUL CLINIC ŞI TRATAMENTUL MIGRĂRILOR DENTARE

ŞI A DEFORMAŢIILOR ARCADELOR DENTARE

902. La menţinerea fiecărui dine în arcada dentară, conform teoriei echilibrului ocluzal elaborată de Godon
participă:
A- o forţă
B- două forţe
C- trei forţe
D- patru forţe
E- cinci forţe D

903. Ce forţe acţionează asupra fiecărui dinte din arcada dentară, conform teoriei echilibrului ocluzal elaborată de
Godon, pentru a nuşi schimba poziţia:
A- două forţe de la dinţii adiacenţi
B- o forţă de la dinţii adiacenţi şi una din partea limbii
C- două forţe declanşate de activitatea musculară
D- o forţă declanşată de activitatea musculară
E- forţa declanşată la actul de deglutiţie A

904. Ce forţe acţionează asupra fiecărui dinte din arcada dentară, conform teoriei echilibrului ocluzal elaborată de
Godon,pentru aşi păstra poziţia:
A- forţa declanşată în timpul actului de masticaţie
B- forţa declanşată de muşchii orofaciali
C- forţa declanşată de muşchii ridicători ai mandibulei
D- forţa declanşată de muşchii coborîtori ai mandibulei
E- nici un răspuns nu este corect E

905. Ce forţe acţionează asupra fiecărui dinte din arcada dentară,conform teoriei echilibrului ocluzal elaborată de
Godon,pentru aşi păstra poziţia:
A- forţa declanşată la actul de deglutiţie
B- o forţă de la apofiza alveolară şi alta de dinţii antagonişti
C- forţa declanşată de tonicitatea musculară
D- forţa declanşată de muşchii periorali
E- forţa declanşată de actul de masticaţie B

906. Kalvelis consideră că echilibrul dintelui în arcada dentară este asigurat de :

A- forţa de masticaţie
B- forţa de deglutiţie
C- forţa muşchilor periorali
D- forţa muşchilor mimici
E- dinamica mandibulară A

907. Kriştab şi Dovbenko consideră că prezenţa dinţilor cu rădăcini drepte provoacă migrări dentare:
A- oblice
B- meziale
C- distale
D- verticale
E- vestibulare D

908. Kristab şi Dovlenko consideră că prezenţa dinţilor cu rădăcini încovoiate provoacă migrări dentare:
A- verticale
B- în jurul axului longitudinal
C- mezio-distale
D- centrale
E- nu provoacă migrări

909. Kurleandski afirmă că migrarea dinţilor lipsiţi de antagonişti este provocată de:
A- forţa muşchilor periorali
B- forţa de masticaţie
C- forţa de deglutiţie
D- forţa muşchilor mimici
E- dinamica mandibulară B

910. Beerstecher şi Bell consideră că migrarea dinţilor este influenţată de:

A- traumatismul mecanic de lungă durată
B- traumatismul mecanic de scurtă durată
C- dinamica mandibulară
D- traumatismul acut
E- traumatismul accelerat A

911. Kurleandski afirmă că migrările dentare pot fi însoţite de:

A- deriglări de respiraţie
B- creşterea apofizei alveolare
C- creşterea spaţiului interocluzal
D- creşterea DVO
E- micşorarea DVO B

912. Clasificarea migrărilor dentare după Gavrilov include:

A- 2 grupe
B- 3 grupe
C- 4 grupe
D- 5 grupe
E- 6 grupe E

913. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în :

A- 2 grupe
B- 3 grupe
C- 4 grupe
D- 5 grupe
E- 6 grupe B

914. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în :

A- migrări dentare de bază
B- migrări dentare auxilare
C- migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale
D- migrări dento-alveolare mandibulare
E- migrări dentare maxilare C

915. Cojocaru împarte migrările dentare în :

A- migrări dento- alveolare unilaterale
B- migrări dento-alveolare bilaterale
C- migrări dento-alveolare precoce
D- migrări dento-alveolare tardive
E- migrări dento-alveolare fără recesiuni parodontale E

916. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în :

A- migrări dento- alveolare unidentare
B- migrări dento-alveolare bidentare
C- migrări dento-alveolare tridentare
D- migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale şi micşorarea spaţiului interalveolar
E- migrări dentare mixte D

917. Cojocaru după raportul suprafeţei ocluzale a dintelui migrat vertical cu nivelul planului de ocluzie deosăbeşte
următoarele grade de migrări:
A- pînă la 2,5 mm
B- nu contează cîţi mm
C- de un grad vizual
D- de un grad invizibil
E- nici un răspuns nu este corect A
918. Cojocaru după raportul suprafeţei ocluzale a dintelui migrat vertical cu nivelul planului de ocluzie deosebeşte
următoarele grade de migrări:
A- de un grad superior
B- de un grad inferior
C- de la 2,6 mm pînă la 5,0 mm
D- nu contează cîţi mm
E- nu se măsoară în mm C

919. Clinic pentru migrările dento- alveolare verticale cu recesiuni incipiente este caracteristic:
A- absenţa recesiunii gingivale la colet
B- recesiunea ginigvală cu dezgolirea rădăcinii pînă la 1/4
C- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la ½
D- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii
E- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la apex B

920. Clinic pentru migrările dentare dento-alveolare verticale cu recesiune medie este caracteristic:
A- recesiunea gingivală este absenţă
B- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la ¼
C- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la ½
D- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la 2/3
E- toate răspunsuirle sînt incorecte C

921. Simptoamele clinice ale migrărilor dentare depind de:

A- durata timpului de după extracţie
B- duritatea producelor alimentare
C- caracterul dietei
D- cinematica mandibulară
E- starea ATM A

922. Simptoamele clinice ale migrărilor dentare depind de:

A- caracterul extracţiilor dentare
B- sectorul arcadei dentare
C- maxilarul la care a fost efectuată extracţia
D- vîrstă
E- starea ATM D

923. Simptomul triunghiului este caracteristic pentru migrările dentare:

A-verticale
B-meziale
C-vestibulare
D-orale
E-în jurul axului B

924. La determinarea gradului de migrare verticală a unui dinte modelele de diagnostic se studiază:
A- în ocluzia centrică
B- în ocluzia anterioară
C- în ocluzia posterioară
D- în ocluzia laterală din stînga
E- în ocluzia laterlaă din dreapta C

925. Migrările meziale ale dinţilor pot fi:

A- numai la maxilă
B- numai la mandibulă
C- corpusculare
D- coordonate
E- centrice C

926. Migrările dinţilor în plan transversal pot fi cauzate de :

A- deriglări de respiraţie
B- forţele muşchilor periorali
C- forţele muşchilor suprahioidieni
D- forţele muşchilor temporali
E- forţele muşchilor pterigooooideni interni B
927. Mecanismul migrărilor dentare meziale poate fi explicat ca:
A- o tendinţă genetică de migrare
B- un fenomen caracteristic pentru maxilă
C- un fenomen caracteristic pentru mandibulă
D- o tendinţă obligatorie de migrare
E- nu poate di explicat A

928. Migrările dinţilor în sens distal pot fi:

A- numai la maxilă
B- numai la mandibulă
C- bidentare
D- numai la bărbaţi
E- nu se întîlnesc C

929. Rapiditatea migrărilor dentare depinde de :

A- caracterul extracţiei dintelui absent
B- gradul de acoperire a dinţilor
C- starea psihologică a pacientului
D- caracterul dietei
E- nu depinde de nici un factor A

930. Datorită denivelării planului de ocluize mişcările mandibulare provoacă:

A- dereglări respiratorii
B- dereglări gustative
C- microtrauma elementelor ATM
D- microtrauma glandelor salivare
E- microtrauma limbii C

931. Suprasolicitarea dinţilor migraţi se manifestă prin:

A- apariţia mobilităţii patologice
B- apariţia defectelor cuineforme
C- apariţia discromiei dentare
D- majorarea volumului coronar
E- micşorarea volumului coronar A

932. La ce grad de înclinare a dinţilor limitrofi breşei inserţia punţii dentare va fi posibilă fără devitalizarea lor:
A- 55 grade
B- 53
C- 52
D- 50
E- 30 E

933. La tratamentul migrărilor dentare pot fi utilizate următoarele metode :

A- şlefuirea ţesuturilor dure
B- detartrajul dentar
C- gingivoplastia
D- chiuretajul obişnuit
E- ocluziografia A

934. Şlefuirea ocluzală a dinţilor migraţi vertical are ca scop:

A- crearea unui relief ocluzal optimal
B- disfiinţarea reliefului ocluzal
C- nivelarea planului de ocluzie
D- nivelarea procesului alveolar
E- nici un răspuns nu este corect C

935. Şlefuriea suprafeţelor proximale respectiv meziale şi distale ale dinţilor limitrofi breşei are ca scop:
A- normalizarea raportului coroană-rădăcină
B- asigurarea posibilităţii inserţiei piesei protetice
C- asigurarea posibilităţii devitalizării dinţilor
D- normalizarea raportului dintre volumul ocluzal şi ecuatorial ale coroanei
E- majorarea dimensiunei breşei arcadei dentare B
936. Din metodele de tratament a migrărilor dentare verticale fac parte:
A- tratamentul ortodontic
B- trtamentul fizioterapeutic
C- tratamentul imediat
D- tratamentul precoce
E- tratamentul tardiv A

937. La tratamentul migrărilor dentare verticale cu edentaţii parţiale terminale bilaterale sînt indicate:
A- punţi dentare obişnuite
B- proteze parţiale mobilizabile acrilice cu croşete de menţinere
C-proteze parţiale mobilizabile acrilice cu croşete Ackers
D-punţi dentare pe implante
E-nici un răspuns nu este corect C

938. Protezele parţiale mobilizabile acrilice cu croşete Ackers utilizate la tratamentul ortodontic a dinţilor migraţi
vertical avînd contact ocluzal numai cu ei aduc la o dezocluzie în zona celorlalţi dinţi iniţial egală cu :
A- 0,1 – 0,2 mm
B- 0,3 – 0,5 mm
C- 0,6 –1,0 mm
D- 1,5 –1,9 mm
E- 2,0 – 2,5 mm E

939. Pentru preîntîmpinarea intruziei dinţilor stîlpi în aparatele fxe elaborate de Karpenko este necesar de a:
A- mări numărul dinţilor stîlpi
B- utiliza aparate cu extensie
C- folosi dinţii devitalizaţi
D- efectua amputaţia coronară a dinţilor stîlpi
E- şlefui relieful ocluzal a dinţilor stîlpi A

940. Repoziţionarea mandibulei într-un singur timp prin protezarea arcadelor dentare se efectuiază cînd migrările
verticale sînt reduse iar spaţiul interocluzal în stare de postură a mandibulei nu depăşeşte valoarea de:
A- 4 – 6 mm
B- 7 – 8 mm
C- 9 – 10 mm
D- 11 – 12 mm
F- 13 mm A

941. Metoda chirurgical-ortodontică de tratament a migrărilor dentare prevede:

A- extracţia dintelui migrat
B- înlăturarea ţesutului osos cortical şi aplicarea aparatului ortodontic
C- aplicarea aparatului ortodontic sub anestezie
D- rezecţia apicală şi coronară a dintelui migrat
E- devitalizarea dintelui migrat B

942. Conform concepţiei elaborate de Limberg accelerarea tratamentului migrărilor dentare după metoda
chirurgical-ortodontică este influenţată de :
A- tipul de ocluzie
B- caracterul ocluziei dinamice
C- procesul inflamatoriu ca răspuns la taumatizarea ţesutului osos de intervenţia chirurgicală
D- procesul inflamator a periodonţiului dintelui
E- raportul dintre dintele migrat cu cei antagonişti C

943. Gingivoosteoplostia ca metodă chirurgicală de tratament a migrărilor dentare verticale este indicată în
următoarele situaţii clinice:
A- migrări dentare de gradul I fără recesiuni parodontale
B- migrări dentare de gradul I cu recesiuni parodontale
C- migrări dentare de gradul II cu recesiuni parodontale
D- migrări dentare de gradul III cu recesiuni parodontale
E- migrări dentare de gradul IV însoţite de hipertrofia atrofiei alveolare E

944. Repoziţionarea treptată a mandibulei ca etapă de tratament la prezenţa migrărilor dentare verticale se
efectuiază:
A- la doriţa medicului
B- la dorinţa pacientului
C- cînd spaţiul interocluzal în stare de postură mandibulară este de 2-3 mm
D- cînd spaţiul interocluzal în stare de postură mandibulară este de 4-6 mm
E- cînd spaţiul interocluzal în stare de postură mandibulară este de 8-10 mm

945. În punţile dentare excepţionale utilizate cînd înclinările axiale ale dinţilor limitrofi breşei ating 45grade punctul
distal de spijin se uneşte cu dintele înclinat:
A- prin lipire
B- prin sudare
C- cu croşetul Ackers
D- cu croşetul simplu cu un braţ
E- cu croşetul Kemmeny C

946. La prezenţa migrărilor dentare însoţite de deplasarea distală a mandibulei şi micşorarea DVO repoziţionarea
mezio-verticală a mandibulei şi reajustarea reflexului tonusului muscular se efectuiază pe parcursul:
A- 1 săptămînă
B- 2 săptămîni
C- 3 săptămîni
D- 4 săptămîni
E- 2-3 luni E

947. Repoziţionarea mezio-verticală a mandibulei şi reajustarea reflexului tonusului muscular la prezenţa migrărilor
dentare verticale cu micşorarea DVO se obţine:
A- prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor respective a acrilatului autopolimerizabil şi prin şlefuire
într-o singură şedinţă
B- prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor respective a acrilatuluui autopolimerizabil şi prin
şlefuire treptat în mai multe şedinţe
C- prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale disppozitivelor respective a cerii stomatologice
D- prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor a fluorlacului
E- prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor respective a unui material amprentar B

948. Corpul punţii dentare elaborată de Karpenko în scopul tratamentului migrărilor dentare verticale prezintă:
A- un gratar turnat din metal care se lipeşte de coroanele dinţilor stîlpi
B- un bloc de dinţi metalici
C- un bloc de dinţi din combinaţi
D- un bloc de dinţi din ceramică
E- un bloc de dinţi separaţi A

949. Pentru preîntîmpinarea intruziei dinţilor stîlpi în puntea dentară după Karpenko este necesar:
A- de a majora DVO
B- de a mări numărul dinţilor stîlpi
C- de a micşora DVO
D- de a micşora numărul dinţilor stîlpi
E- de a folosi aparatul numai în timpul somnului B

950. Partea intermediară a corpului de punte elaborat de Карпенко în scopul tratamentului migrărilor dentare
verticale este prezentat de:
A- un gratar turnat din aliajele metalelor
B- un gratar turnat din acrilat
C- un gratar turnat din compozite
D- un gratar turnat din ceramică
E- un bloc de dinţi combinaţi A

951. În puntea dentară excepţională unul din elementele de sprijin poate fi prezentat de:
A- croşet simplu
B- croşetul Kemeny
C- croşetul Asckers
D- croşetul Jackson
E- croşetul Adams C

952. Ce forţe acţionează asupra fiecărui dinte din arcada dentară, conform teoriei echilibrului ocluzal elaborată de
Godon, pentru aşi păstra poziţia stabilă:
A- două forţe de la dinţii adiacenţi
B- două forţe de la muşchii periorali
C- o forţă de la apofiza alveolară şi alta de la dinţii antagonişti
D- o forţă de la muşchii periorali şi alta de la dinţii antagonişti
E- nu acţionează nici o forţă AC

953. Kalvelis consideră că echilibrul dintelui în arcada dentară este asigurat de:
A- ţesutul osos alveolar
B- ligamentul interdentar
C- ligamentul periapical
D- forţa de masticaţie
E- forţa de deglutiţie BD

954. Kristab şi Dovbenko consdieră că prezenţa dinţilor cu rădăcini încovoiate provoacă migrări dentare:
A- centrale
B- în jurul axului longitudinal
C- mezio-distale
D- vestibulo-orale
E- verticale CD

955. Katz şi Astahov afirmă că dinţii pot migra chiar în arcadele dentare integre datorită factorilor:
A-interni
B-externi
C-superiori
D-inferiori
E-orizontali AB

956. Beerstecher şi Bell afirmă că patogenia migrărilor dentare este complexă şi influenţată de :
A- traumatismul mecanic de lungă durată
B- traumatismul acut
C- edemul periodonţiului
D- edemul organului pulpar
E- muşchii periorali AC

957. Factorii ce provoacă migrările dentare pot fi:

A- locali
B- distantaţi
C- generali
D- dezechilibraţi
E- echilibraţi AC

958. Ca factori locali în etiologia migrărilor dentare pot fi:

A- maladiile fibromucoasei palatului dur
B- maladiile ATM
C- leziunele odontale coronare
D- breşele arcadelor dentare
E- respiraţia nazală CD

959. Ca factori generali în etiologia migrărilor dentare pot fi:

A- parafuncţiile musculare
B- abraziunea patologică a dinţilor
C- fluoroza
D- obiceiuri vicioase
E- absenţa dinţilor de minte AD

960. Ca factori generali în etiologia migrărilor dentare pot fi:

A-dereglări auditive
B-dereglări ale glandelor endocrine
C-dereglări ale metabolismului
D-defectele cuineforme
E - abraziunea fiziologică a dinţilor BC

961. Migrarea dinţilor lipsiţi de antagonişti în plan vertical poate fi:

A- împreună cu apofiza alveolară
B- fără modificări a apofizei alveolare
C- cu dereglări respiratorii
D- cu dereglări gustative
E- cu dereglări de deglutiţie AB

962. Gavrilov sistematizează migrările dentare în:

A- migrări verticale ale dinţilor superiori s-au inferiori
B- migrări verticale reciproce ale dinţilor superiori şi inferiori
C- migrări voluntare
D- migrări asociate
E- migrări echilibrate AB

963. Gavrilov sistematizează migrările dentare în:

A- migrări asimetrice
B- migrări simetrice
C- migrări mezio-distale
D- migrări vestibulo-orale
E- migrări asociate CD

964. Gavrilov sistematizează migrările dentare în:

A- migrări precoce
B- migrări de rotaţie
C- migrări mixte
D- migrări tardive
E- nici un răspuns nu este corect BC

965. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în:

A- migrări dento-alveolare fără recesiuni parodontale
B- migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale
C- migrări dentare precoce
D- migrări dentare tardive
E- migrări dentare suspendate AB

966. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în:

A- migrări dento-alveolare frontale
B- migrări dento-alveolare laterale
C- migrări dento-alveolare fără recesiuni parodontale
D- migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale şi micşorarea spaţiului interalveolar
E- migrări dento-alveolare primare CD

967. Cojocaru după raportul suprafeţei ocluzale a dintelui migrat vertical cu nivelul planului de ocluzie deosăbeşte
următoarele grade de migrări:
A- pînă la 2,5 mm
B- de un grad uşor înclinat
C- de la 2,6 pînă la 5,0 mm
D- de un grad înclinat mediu
F- nici un răspuns nu este corect AC

968. Cojocaru după raportul suprafeţei ocluzale a dintelui migrat vertical cu nivelul planului de ocluzie deosăbeşte
următoarele grade de migrări:
A-de la 5,1 pînă la 10,0 mm
B- mai mult de 10,0 mm
C- de un grad cu o înclinare gravă
D- de un grad cu o înclinare satisfăcătoare
F- nici un răspuns nu este corect AB

969. Cojocaru după gradul de recesiune a parodontului împarte migrările dentare verticale în:
A- cu recesiune incipientă
B- cu recesiune satisfăcătoare
C- cu recesiune medie
D- cu recesiune la maxilă
E- cu recesiune la mandibulă AC
970. Cojocaru după gradul de recesiune a parodontuli împarte migrările dentare verticale în:
A- cu recesiune nevizibilă
B- cu recesiune medie
C- cu recesiune unimaxilară
D- cu recesiune bimaxilară
E- cu recesiune gravă BE

971. La migrările dento-alveolare verticale cu recesiuni parodontale incipiente radiologic se va depista:

A- subţierea corticalei pe vîrfurile septurilor interalveolare
B- îngustarea spaţiului periodontal
C- alungirea imaginei radiculare
D- alungirea imaginei coronare
E- rezorbţia apexului radicular AB

972. La migrările dento-alveolare verticale cu recesiuni paroodntale de grad mediu radiologic se va depista:
A- hipecimentoză radiculară
B- rezorbţia osului alveolar pînă la ¼ a radixului
C- rezorbţia osului alveolar pînă la ½ a radixului
D- rezorbţia osului alveolar pînă la 2/3 a radixului
E- îngustarea spaţiului periodontal CE

973. La migrările dento-alveolare verticale cu recesiuni parodontale de grad grav radiologic se va depista:
A-rezorbţia apexului radicular
B- rezorbţia osului alveolar pînă la ¼ a radixului
C- rezorbţia osului alveolar pînă la ½ şi mai mult din lungimea radiculară
D- lărgirea ori îngustarea spaţiului periodontal
E- hipercimentoza radiculară CD

974. Simptoamele clinice ale migrărilor dentare depind de:

A- numărul dinţilor absenţi
B- durata timpului de după extracţie
C- caracterul dietei
D- caracterul respiraţiei
E- dinamica mandibulară AB

975. Simptoamele clinice ale migrărilor dentare depind de:

A- maxilarul la care sînt absenţi dinţi
B- starea ţesuturilor parodontului dinţilor antagonişti celor absenţi
C- intensitatea actului de masticaţie
D- tipul de ocluzie
E- DVO BD

976. Micşorarea spaţiului interalveolar şi DVO la migrăirle dento-alveolare verticale cu recesiuni parodontale pot fi
cauzate de:
A-abraziunea dentară generalizată decompensată
B- abraziunea dentară generalizată compensată
C- abraziunea dentară localizată
D- deplasarea distală a mandibulei
E- deplasarea mezială a mandibulei AD

977. Datorită denivelării planului de ocluzie produse de migrările dentare la examenul ATM se vor depista:
A- edem
B- dureri
C- zgomote articulare
D- luxaţii mandibulare
E- nici un răspuns nu este corect BC

978. Migrările dentare meziale pot fi:

A- corpusculare
B- cu înclinare
C- centrice
D- excentrice
E- superfeciale AB

979. În clinică se întîlnesc următoarele forme de migrări dentare în plan sagital:

A- meziale
B- proximale
C- distale
D- proporţionale
E- excentrice AC

980. Migrările dinţilor în plan transversal pot fi generate de :

A- caracterul alimentelor
B- forţele musculare ale limbii
C- forţele muşchilor periorali
D- forţele muşchilor coborîtori
E- forţele muşchilor ridicători BC

981. La determinarea gradului de migrare verticală a unui dinte modelele de diagnostic se studiază:
A- separat
B- în ocluzia anterioară
C- în olcuzia posterioară
D- în ocluzia laterală
E- în ocluzia centrică AE

982. Migrările dinţilor în sens distal pot fi:

A- unidentare
B- bidentare
C- numai separat
D- numai asociate
E- nu se întîlnesc AB

983. Gradul înclinărilor dentare se determină:

A- cu PH-metrul
B- vizual
C- cu paralelograful
D- cu gnatodinamometrul
E- este imposibil de a fi determinat BC

984. Din metodele de tratament a migrărilor dentare verticale fac parte:

A- şlefuirea ţesuturilor dure
B- aplicarea electroforezei cu diverse medicamente
C- aplicarea pastelor anestetice
D- rezecţia dentară (coronară)
E- rezecţia apicală AD

985. Accelerarea tratamentului chirurgical-ortodontic a migrărilor dentare conform cocepţiei elaborate de Limberg
este influenţată de :
A- raportul coroană-rădăcină a dintelui migrat
B- caracterul raportului mandibulo-cranian
C- cinematica mandibulară
D- slăbirea rezistenţei mecanice a ţesutului osos
E- procesul inflamatoriu apărut ca răspuns la trauma ţesutului osos DE

986. Repoziţionarea mandibulei la tratamentul migrărilor dentare este indicată:

A- la deplasdarea distală a mandibulei
B- la absenţa deplasării distale a mandibuleiî
C- la micşorarea spaţiului interalveolar şi a etajului inferior a feţei
D- la deplasarea oblică a mandibulei
E- la deplasarea încrucişată a mandibulei AC

987. Extracţia dinţilor migraţi este indicată:

A- cînd prezintă o distrucţie corono-radiculară întinsă fără perspectivă de restaurare protetică
B- cînd au o mobilitate de gradul III
C- cînd insistă pacientul
D- cînd au o înclinare de 15-20grade
E- cînd sînt migraţi vertical cu 1-2 mm AB

988. În cazurile de imposibilitatea creerii paralelismului dintre dinţii migraţi limitrifi breşei arcadei dentare se
utilizează punţi dentare:
A- obişnuite
B- după Jiide
C- după Rîndaşu
D- punţi dentare nu se confecţionează
E- răspunsuri corecte nu sînt BC

989. La punţile dentare atipice punctul distal de spijin se uneşte cu dintele înclinat cu:
A- croşet mixt
B- croşet simplu
C- croşet Kemeny
D- incrustaţie
E- lipire obişnuită AD

990. Extracţia dinţilor migraţi este indicată:

A- nu se extrag
B- cînd au provocat complicaţii inflamatoare
C- cînd au o înclinare de 5-10 grade
D- cînd sînt procese periapicale cu manifestări la distanţă
E- cînd au migrat vertical cu 1-2 mm BD

991. În scopul repoziţionării treptate a mandibulei ca etapă de tratament la prezenţa migrărilor dentare verticale se
utilizează:
A- proceduri fizioterapeutice
B- gutiere acrilice
C- şine-proteze
D- osteotomia
E- gingivoplostia BC

991. Durata tratamentului chirurgical-ortodontic a migrărilor dentare depinde de:

A- gravitatea migrării
B- starea fibromucoasei cîmpului protetic
C- numărul dinţilor migraţi
D- starea funcţională a muşchilor periorali
E- starea funcţională a muşchilor temporali AC

993. În situaţiile clinice de migrări dentare cînd înclinaţiile axiale ale dinţilor limitrofi breşei depăşesc 45 grade
pentru a compensa convergenţa lor se va efectua:
A- extracţia dinţilor migraţi
B- devitalizarea,şlefuirea şi utilizarea diferitor dispozitive corono-radiculare,apoi protezarea
C- utilizarea punţilor dentare excepţionale fără devitalizarea dinţilor migraţi
D- şlefuirea dinţilor migraţi fără devitalizarea preventivă
E- tratamentul protetic este contraindicat BC

994. Tratamentul protetic la prezenţa migrărilor dentare orizontale cu înclinările axelor dinţilor limitrofi breşei de 45
grade se efectuiază cu punţi dentare:
A- două bucăţi
B- dintr-o bucată
C- excepţionale cu croşetul Askers
D- excepţionale cu sistem telescopic
E- punţile dentare sînt contraindicate CD

995. La aplicarea protezelor parţiale mobilizabile ca dispozitiv curativ la tratamentul migrărilor dentare verticale
spaţiul protetic este obţinut datorită:
A- înfundării dinţilor migraţi şi micşorării înălţimii dento-alveolare
B- rezorbţiei apofizei alveolare sub baza protezei
C- înfundării tuturor dinţilor restanţi şi micşorării parţiale a înălţimii dento-alveolare
D- rezorbţiei apofizei alveolare la vîrful şi baza alveolei
E- numai prin şlefuirea ţesuturilor dentare AD
996. În puntea dentară excepţională ca elemente de sprijin la rînd cu coroanele de înveliş pot fi utilizate
A- croşetul dento-alveolar Kemeny
B- inlay-ul
C- croşetul Adams
D- croşetul Ackers
E- croşetele nu pot fu utilizate BD

997. Din punţile dentare excepţionale utilizate la tratamentul protetic a edentaţiilor parţiale complicate cu migrări
dentare fac parte:
A- cele cu corpul de punte tangenţial
B- cele provizorii
C- sistemul telescopat
D- după Rîndaşu
E- aşa punţi dentare nu există CD

998. Indicaţi dispozitivele pentru deplasarea dinţilor migraţi:

A- gutierele
B- protezele parţiale mobilizabile
C- fonda mentonieră
D- dinţi cu pivot
E-proteze parţiale mobilizabile scheletate AB

999.Suprasolicitarea funcţională a parodontului dinţilor migraţi vertical prin aplicarea dispozitivelor ce majorează
DVO are loc:
A- în timpul de postură mandibulară
B- în timpul actului de masticaţie
C- respiraţiei nazale
D- datorită respiraţiei orale
E- datorită respiraţiei mixte AB

1000. Folosind protezele parţiale mobilizabile la tratamentul migrărilor dentare verticale în edentaţiile terminale
rezorbţia accentuată a apofizei alveolare are loc:
A-pe toată întinderea
B-minimal în vecinătatea dinţilor stîlpi
C-maximal în vecinătatea dinţilor stîlpi
D-minimal în zona distală
E-pronunţat în zona distală BE

1001. Durata tratamentului ortodontic a migrărilor dentare depinde de:

A-starea igienei cavităţii orale
B-vîrstă
C-starea parodontului
D-starea tractului degestiv
E-caracterul respiraţiei BC