CULEGERE DE TESTE

LA STOMATOLOGIA ORTOPEDICĂ PENTRU REZIDENŢI

I. Morfologia funcţională a sistemului stomatognat

1. Comparând corticala maxilei şi a mandibulei ne convingem:

A – corticala la ambele maxilare este de aceeaşi grosime
B – corticala la maxilă este mai groasă
C – corticala la mandibulă este mai groasă
D – corticala la maxilă este mai subţire
E – corticala la mandibulă este mai subţire CD

2. În morfologia funcţională a mandibulei după verticala interincisivă deosebim următoarele forme

de menton:
A – menton neutru
B – menton ondulat
C – menton pozitiv
D – menton triunghiular
E – menton negativ ACE

3. Meniscul ATM împarte spaţiul articular în:

A – cavitatea menisco – temporală (superioară)
B – cavitatea menisco – condeliană (inferioară)
C – cavitatea menisco – tuberculară
D – cavitatea menisco – posterioară
E – cavitatea menisco – mediană AB

4. Formele frecvente ale tuberculului articulat sunt:

A – rotungită
B – plată
C – mediu pronunţat
D – abruptă
E – ovală BCD

5. Ce steriotip al actului masticator se instalează când predomină funcţia fascicolilor posteriori ai

muşchilor temporali:
A – mixt
B – orizontal
C – tocător
D – anterior
E – unilateral C

6. Instalarea stereotipului tocător al actului masticator conduce la:

A – o abraziune pronunţată a dinţilor
B – absenţa abraziunii dinţilor
C – o abraziune orizontală a dinţilor
D – o abraziune verticală a dinţilor
E – o abraziune mixtă a dinţilor B

1
7. Predominarea funcţională a muşchiului maseter conduce la instalarea steriotipului actului
masticator:
A – frecător
B – tocător
C – unilateral
D – bilateral
E – mixt AE

8. Predominarea funcţională a muşchiului maseter conduce la:

A. absenţa abraziunii dinţilor
B. abraziune fiziologică a dinţilor
C. abraziune verticală a dinţilor
D. abraziune mixtă a dinţilor
E. o abraziune oblică a dinţilor B

9. Muşchiul pterigoidian intern participă la formarea steriotipului actului masticator:

A – frecător
B – tocător
C – unilateral
D – bilateral
E – mixt AE

1. Rezistenţa parodontului la presiune se determină cu:

A – densitometrul
B – fagodinamometrul
C – gnatodinamometrul
D –manometrul
E – PH – metrul C

9. Forţa necesară pentru fărămiţarea alementelor se determină cu:

A – gnatodinamometrul
B – densitometrul
C – PH - metrul
D – fagodinamometrul
E – masticaţiograful D

10. La fărămiţarea produselor alimentate obişnuite (pîine, carne fiartă, etc) este nevoie de o forţă
egală cu:
A – 80 kg
B – 18-20 kg
C – 40 kg
D – 10-15 kg
E – 5-8 kg B

11. Cele mai armonioase forme ale arcadelor dentare la maxilă şi mandibulă sînt:
A – trapezoidală la mandibulă
B – patrată la maxilă
C – semielipsă la maxilă
D – parabolică la mandibulă
E – elipsoidă la mandibulă CD

2
12. Curbele ocluzale sagitală Spee şi transversală Monson-Willson favorizează:
A – echilibrarea statică şi dinamică numai a dinţilor şi arcadelor dentare în timpul fonaţiei
B – echilibrarea statică şi dinamică numai a dinţilor în mişcările centrice ale mandibulei
C – echilibrarea statică şi dinamică numai a arcadelor dentare în mişcările centrice ale
mandibulei
D – echilibrarea statică şi dinamică numai a dinţilor şi arcadelor dentare în mişcările centrice
ale mandibulei
E – echilibrarea statică şi dinamică a dinţilor şi arcadelor dentare în mişcările excentrice ale
mandibulei E

13. Unitatea de sistem a arcadelor dentare este asigurată de:

A – punctele de contact interdentare
B – dinamica mandibulară
C – apofizele alveolare
D –ligamentele interdentare
E – articulaţia teomporo-mandibulară ACD

14. Spaţiul dentoalveolar are următoarele dimensiuni:

A –în zona orificiului alveolei 0,17-0,19 mm
B – în zona orificiului alveolei 0,25-0,27 mm
C – în zona medie 0,04-0,05 mm
D – în zona apicală 0,01-0,02 mm
E – în zona medie 0,08-0,14 mm BE

15. Dinţii se deosebesc între ei prin următoarele semne:

A – unghiul coroanelor dinţilor frontali
B – raportul coroană-rădăcină
C – înlţimea cuspizilor dinţilor laterali
D –curbura suprafeţei vestibulare
E – gradul de abraziune AD

16. Elementele de morfologie ocluzală sunt:

A – cuspizii şi crestele marginale
B – suprafeţele verticale ale coroanei
C – ecuatorul coroanei
D – fosetele
E – şanţurile situate pe suprafaţa vestibulară a coroanei AD

17. Primul grup de stopuri ocluzale este realizat de:

A – cuspizii palatinali ai premolarilor şi molarilor maxilari ce articulează cu fosetele
antagoniştilor
B – cuspizii vestibulari ai premolarilor şi molarilor maxilari ce articulează cu fosetele
antagoniştilor
C – cuspizii vestibulari ai premolarilor şi molarilor maxilari ce articulează cu fosetele
antagoniştilor
D – cuspizii linguali ai premolarilor şi molarilor mandibulari ce articulează cu fosetele
antagoniştilor
E – contactele cuspid – cuspid ale dinţilor laterali C

18. Al doilea grup de stopuri ocluzale este realizat de:

3
 A – marginea liberă a dinţilor frontali inferiori care articulează cu faţa palatinală a antagoniştilor
în zona cingulum-ului
B – marginea liberă a dinţilor frontali inferiori care articulează cu faţa palatinală a antagoniştilor
în apropierea marginii incisivale
C – marginea liberă a dinţilor frontali superiori articulează cu marginea liberă a antagoniştilor
D – marginea liberă a dinţilor frontali inferiori articulează cu faţa palatinală după cingulul
respectiv
E – cuspizii linguali ai premolarilor şi molarilor inferiori articulează cu fosetele antagoniştilor
A

19. Al treilea grup de stopuri ocluzale este realizat de:

A – cuspizii palatinali ai premolarilor şi molarilor maxilari care articulează cu fosetele
antagoniştilor
B – marginea liberă a dinţilor frontali superiori cu marginea liberă a celor inferioribvgftr54
C – cuspizii vestibulari ai premolarilor şi molarilor maxilari care articulează cu fosetele
antagoniştilor
D – marginea liberă a dinţilor frontali inferiori cu marginea liberă a celor superiori
E – cuspizii vestibulari ai premolarilor şi molarilor inferiori care articulează cu fosetele
antagoniştilor A

20. Contactul ocuzal vârf cuspid – fund fasetă este:

A – nefuncţional
B – funcţional
C – atipic
D – simetric
E – asimetric B

21. Contactele ocluzale dipodice şi tripodice se realizează:

A – când volumul cuspidului este mai mare decât spăţiul fosetei
B – când volumul cuspidului corespunde cu spăţiul fosetei
C – când volumul cuspidului este mai mic decât spăţiul fosetei
D – când vârful cuspidului se instalează în fundul fosetei
E – aşa tipuri de contacte ocluzale nu se realizează A

22. Din contactele ocluzale nefuncţionale fac parte:

A – contactul vârf cuspid – versand fosetă
B – contactul vârf cuspid – fund fosetă
C – contactul versand cuspid – versand fosetă
D – contactul dintre marginea liberă a dinţilor frontali inferiori cu faţa palatinală a antagoniştilor
E – contactul vârf cuspid – vârf fosetă ACE

23. Pentru RC este caracteristic:

A – poziţia cea mai înaltă, anterioară şi neforţată a condililor articulari în fosele articulare
B – poziţia cea mai înaltă, posterioară şi neforţată a condililor articulari în fosele articulare
C – poziţia medie a condililor articulare în fosele articulare
D – poziţia posterioară, forţată a condililor articulari în fosele articulare
E – poziţia cea mai inferioară şi medie a condililor articulari în fosele articulare B

24. Pentru poziţia de OC este caracteristic:

A – condilii articulari se deplasează din RC posterior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5 mm
B – condilii articulari se deplasează din RC inferior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5 mm

4
 C – condilii articulari se deplasează din RC în poziţia medie a foselor articulare cu 0,1 – 1,5 mm
D – condilii articulari se deplasează din RC anterior cu 0,1 – 1,5 mm instalându-se la baza
pantei tuberculului articular
E – condilii articulari se rotesc în fosele articulare făcând o mişcare de 0,1 – 1,5 mm D

25. Pentru poziţia de OC sunt prezente următoarele semne:

A – dentar
B – articular
C – neurologic
D – muscular
E – faringoglandular ABDE

26. Înregistrarea RC şi OC se efectuează cu următoarele metode de marcare:

A – hârtia de articulaţie
B – ceara de ocluzie
C – cu rigla
D – cu spray de ocluzie
E – cu aparatul Larin ABD

27. Înregistrările interocluzale se pot realiza cu:

A – ghipsul
B – acrilatele autopolimerizabile
C – pastele ZOE, cerurile
D – rigla
E – ocluzorul ABC

28. Ocluzia de obişnuinţă (necesitate) se instalează:

A – la dorinţa individului
B – în timpul somnului
C – în timpul masticaţiei
D – în edentaţia totală
E – la prezenţa unui obstacol ocluzal E

29. Spaţiul fiziologic interocluzal este egal cu:

A – 0,5 – 1 mm
B – 1,0 – 1,5 mm
C – 3,5 – 4 mm
D – 2,0 – 3 mm
E – 4,5 – 5 mm D

30. Mişcarea mandibulei de lateralitate la prezenţa conducerii canine se manifestă:

A – prin dezocluzia dinţilor laterali
B – printr-un contact maxim dintre arcadele dentare
C – prin protejarea paradontului tuturor dinţilor
D – prin protejarea paradontului caninului
E – prin dezocluzia caninilor AC

31. Criteriile ocluziei funcţionale după teoria gnatologică sunt:

A – intercuspidarea maximă coincide cu RC
B – intercuspidarea maximă nu coincide cu RC
C – stopurile ocluzale din gr I, III să fie de tip tripodic

5
 D – stopurile ocluzale din gr I, III să nu fie de tip tripodic
E – deglutiţia se efectuează în RC ACE

32. Criterii ocluziei funcţionale după teoria JANKELSON sunt:

A – ocluzia centrică este anterioară RC
B – ocluzia centrică se caracterizează printr-un echilibru muscular
C – ocluzia centrică este posterioară RC
D – stopurile ocluzale din gr I, III sunt de tip vârf cuspid – fund faseta
E – echilibrul muscular nu este obligatoriu în ocluzia centrică ABD

33. Disfuncţia mandibulo - craniană se manifestă prin mai multe semne clinice:
A – dentare, paradontale
B – craniene
C – musculare
D – maxilare
E – articulare ACE

34. Mijloacele terapeutice în tratamentul disfuncţiei mandibulo – craniene:

A – extracţia dinţilor mobili
B – gutierele ocluzale
C – şlefuirea selectivă
D – tratament protetic
E – corticotomia BCD

35. Mecanismul acţiunii gutierelor ocluzale în terapia disfuncţiei mandibulo – craniene:

A – refacerea DVO
B – repoziţionarea mandibulo - craniană
C – refacerea fonaţiei
D – repoziţionarea dinţilor restanţi
E – refacerea funcţiei gustative AB

1. ABT este o axă imaginară care trece prin cei doi condili articulari ai
mandibulei cînd aceştia se găses intr-o mişcare de:
A. propulsie
B. retruzie
C. revenire
D. rotaţie pură
E. rotaţie îmbinată C

39. ABT materializează poziţia mandibulei de:

A. postură mandibulară
B. relaţie centrică
C. ocluzie centrică
D. ocluzie stabilă
E. ocluzie instabilă B

40. Pe ce distanţă la închiderea şi deschiderea gurii v-a avea loc mişcarea de rotaţie pură a condililor
articulari:
A. 35 mm
B. 40 mm
C. 45 mm

6
 D. 20 mm
E. 25 mm D

41.Conform metodei antropometrice de determinare a ABT punctul tegumentar în care se găseşte

axa balama terminală se află:
A. pe linia care uneşte tragusul cu unghiul extern al ochiului la 13 mm anterior de tragus
B. pe linia care uneşte tragusul cu aripa nasului la 13 mm anterior de tragus
C. la mijlocul planului de ocluzie
D. la începutul planului Camper
E. pe planul Frankfurt la 13 mm anterior de marginea superioară a ductului auditiv extern
A

42. Metoda grafică de determinate a ABT prevede utilizarea:

A. aparatul Larin
B. dispozitivul Fox
C. arcului facial
D. planului înclinat
E. riglei simple C

43.Metoda palpatorie de determinare a ABT iniţial prevede palparea zonei periarticulare când gura
este:
A. închisă
B. larg deschisă
C. moderat deschisă
D. puţin deschisă
E. nu are importanţă B

44. Transferul în laborator al ABT se realizează cu:

A. arcul facial
B. aparatul Larin
C. arcul oral
D. stomatoscopul
E. rigla prin măsurări A

45. Metoda unimanuală de determinare a RC prevede:

A. aplicarea policelui mânei stîngi pe marginea incisivală a incisivilor inferiori, iar cu restul
degetelor cuprinzînd mentonul
A. aplicarea policelui mânei drepte pe marginea incisivală a incisivilor inferiori, iar cu restul
degetelor cuprinzînd mentonul
A. degetele de la mâna stîngă după înlăturarea buzei superioare se sprigină pe dinţii maxilari
B. degetele de la mâna dreaptă după înlăturarea buzei superioare se sprigină pe dinţii maxilari
C. operatorul recomandă pacientului să recomande actul de deglutiţie. BC

46. Metoda bimanuală de determinare a RC prevede:

A. policele de la ambele mâni sunt aplicate în zona dintre buza inferioară şi menton, iar celelalte
degete ale ambelor mâni cuprind ramura orizontală a mandibulei
A. degetele mânii drepte sunt aşezate în zona dinţilor laterali la maxilă, iar mâna stîngă pe
menton
A. degetele mânii stîngi sunt aşezate în zona dinţilor laterali la maxilă, iar mâna
dreaptă pe menton
A. mânile medicului sunt aşezate în zona unghiurilor mandibulare

7
 B. la comanda medicului pacientul efectuiază actul de deglutiţie A
47. Mediile de marcare şi înregistrare a RC sunt:
A. hîrtia de articulaţie
B. ceara de ocluzie
C. spray de ocluzie
D. pixul obişnuit
E. creionul chimic ABC

48. Înregistrările interocluzale se v-or efectua cu următoarele materiale:

A. ghipsul
B. acrilate termopolimerizabile
C. pastele ZOE
D. acrilate elastice
E. acrilate injectabile AC

49. Ocluzia de necesitate se caracterizează prin:

A.închiderea rapidă a gurii
B.închiderea lină a gurii
C.deschiderea rapidă a gurii
D.ocolirea unui obstacol la mişcarea mandibulei de închidere a gurii
E.ocluzia unui obstacol la mişcarea mandibulei de deschidere a gurii D

50. Ocluzia de obişnuinţă se caracterizează prin:

A. acţiunea unui obstacol ocluzal la mişcarea mandibulei de deschidere a gurii timp scurt
B. acţiunea unui obstacol ocluzal la mişcarea mandibulei de deschidere a gurii timp îndelungat
C. acţiunea unui obstacol numai la mişcarea mandibulei de deschidere a gurii
D. acţiunea unui obstacol la mişcarea mandibulei de lateralitate stînga
E. acţiunea unui obstacol la mişcarea mandibulei de lateralitate dreapta B

51. Teoria gnatologică a ocluziei funcţionale afirmă următoarele criterii ale ocluziei funcţionale:
A. contactele ocluzale din grupul I şi III sunt de tip monopodic
B. contactele ocluzale din grupul II sunt de tip dipodic
C. concactele ocluzale din grupele I şi III sunt de tip tripodic
D. deglutiţia să se efectuieze în RC
E. deglutiţia să se efectuieze în poziţia mandibulei de repaos fiziologic CD

52. Teoria funcţionalistă a ocluziei funcţionale cunoscută şi ca teoria Pankey-Mann-Schuyles

include criterii:
A. intercuspidarea maximă este anterioară poziţiei de RC cu 0,3 -1,3 mm
B. intercuspidarea maximă este posterioară poziţiei de RC cu 0,3 -1,3 mm
C. pe parcursul long centriculului (IM-RC) să nu existe nici un obstacol dentar
D. pe parcursul închiderii gurii să nu existe nici un obstacol dentar
E. pe parcursul deschiderii gurii să nu existe nici un obstacol dentar AC

53. Teoria Iankelson a ocluziei funcţionale include:

A. ocluzia adevărată este totdeauna posterioară RC
B. ocluzia adevărată este totdeauna anterioară RC
C. starea de echilibrare musculară
D. mişcările de lateralitate se fac fără contacte dento-dentare
E. mişcările de lateralitate se fac cu contacte dento-dentare BCD

8
54. Teoria Ene a ocluziei funcţionale include:
A. stopuri ocluzale stabile, multiple şi simultane în RC şi IM
B. stopuri ocluzale stabile, multiple şi simultane numai în RC
C. stopuri ocluzale stabile, multiple şi simultane numai în IM
D. la mişcarea de propulsie a mandibulei dezocluzia totală a dinţilor laterali
E. la mişcarea de propulsie a mandibulei, dezocluzia unilaterală a dinţilor cuspidaţi AD

55. Stopurile ocluzale stabile ca criteriu a ocluziei funcţionale Ene prevede ca contactele ocluzale să
fie:
A. echilibrate pentru a împedica migrările dentare
B. punctiforme
C. parţial repartizate în zona frontală a arcadelor dentare
D. situate unilateral
E. situate conform triunghiului Bonwill A

56. Ghidajul anterior ca criteriu a ocluziei funcţionale Ene armanizat cu mişcările mandibulare
poate fi:
A. inchisă
B. deschisă
C. abruptă
D. undular
E. mixt BC

57. La mişcarea de propulsie a mandibulei ca criteriu a ocluziei funcţionale Ene se v-a produce:
A. un contact ocluzal maximal între arcadele dentare
B. un contact ocluzal multiplu între arcadele dentare
C. o dezocluzie totală a tuturor dinţilor cuspidaţi
D. o dezocluzie unilaterală a dinţilor cuspidaţi
E. o dezocluzie a dinţilor frontali C

58. Fenomenul Thielemann s-au legea diagonalei lui Thielemann se produce la mişcarea
mandibulară:
A. de propulsie fără obstacole
B. de propulsie la prezenţa obstacolului de un molar migrat vertical
C. de deschiderea a gurii fără obstacole
D. de închidere a gurii cu obstacole prezentat de un molar migrat vertical
E. de lateralitate dreapta s-au stînga B

59. La prezenţa unui obstacol în mişcarea mandibulară de propulsie prezentat de un ultim molar
mandibular fenomenul negativ Thielemann v-a apărea:
A. la incisivul lateral sau central maxilar de pe partea opusă
B. la incisivul lateral sau central maxilar de pe aceiaşi parte
C. la incisivul lateral sau central mandibular de pe partea opusă
D. la incisivul lateral sau central mandibular de pe aceiaşi parte
E. la caninul maxilar de pe partea opusă A

60. La prezenţa unui obstacol în mişcarea mandibulară de propulsie prezentat de un molar maxilar
fenomenul Thialemann v-a apărea:
A. la incisivul lateral maxilar de pe partea opusă obstacolului
B. la incisivul lateral maxilar de aceiaţi parte cu obstacolul
C. la incisivul lateral mandibular de pe partea opusă obstacolului

9
 D. la incisivul lateral mandibular de aceiaşi parte cu obstacolul
A. la prezenţa unui obstacol în mişcarea mandibulară de propulsie prezentat de un molar
maxilar fenomenul Thielemann nu se manifestă B

61. La faza iniţială dintele anterior interesat de fenomenul lui Thielemann v-a:
A. deveni mobil
B. migra spre vestibular
C. migra spre oral
D. migra vertical (coborîre)
E. nu v-a migra ABD

62. La faza tardivă dintele anterior interesat de fenomenul lui Thielemann v-a fi:
A. mobil de gr.I
B. mobil de gr.II
C. mobil de gr.III
D. mobil de gr.IV
E. nu mai prezintă mobilitate E

63. În faza tardivă de manifestare clinică a fenomenului Thielemann mişcarea de propulsie a

mandibulei v-a evidenţia obstacolul:
A. la mişcarea lină de propulsie
B. la mişcarea moderată de propulsie
C. la mişcarea rapidă de propulsie
D. la mişcarea de propulsie ghidată de operator
E. la mişcări mandibulare în plan vertical D

64. Sindromul molarului de 6 ani la absenţa primului molar mandibular se v-a manifesta:
A. mezioversiunea molarilor 2 şi 3 mandibulari
B. mezioversiunea molarilor 2 şi 3 maxilari
C. migrarea verticală a antagoniştilor
D. linguoversiunea molarilor 2 şi 3 mandibulari
E. linguoversiunea molarilor 2 şi 3 maxilari ACD

65. La mişcarea de lateralitate a mandibulei ca criteriu a ocluziei funcţionale Ene se v-a produce:
A. dezocluzia dinţilor cuspidaţi pe partea lucrătoare
B. dezocluzia dinţilor cuspidaţi pe partea nelucrătoare
C. dezocluzia totală a arcadelor dentare
D. absenţa dezocluziei dintre arcadele dentare
E. dezocluzia parţială a dinţilor cuspidaţi pe partea lucrătoare B

66. Mişcarea de lateralitate a mandibulei ca criteriu a ocluziei funcţionale Ene poate să fie condusă
(ghidată):
A. de canin
B. de canin şi unul sau mai mulţi incisivi
C. de toţi premolarii şi molarii cu canin sau fără canin
D. de dinţii de minte
E. de incisivii centrali inferiori ABC

67. La mişcarea de lateralitate a mandibulei ca criteriu a ocluziei funcţionale Ene de partea

lucrătoare v-a fi:
A. absenţa interferenţilor la dinţii cuspidaţi

10
 B. prezenţa interferenţilor la dinţii cuspidaţi
C. prezenţa parţială a interferenţilor la dinţii cuspidaţi
D. absenţa interferenţilor numai la dinţii de minte
E. prezenţa interferenţilor numai la dinţii de minte A

68. Prezenţa interferenţilor la dinţii cuspidaţi pe partea lucrătoare în timpul mişcării mandibulare de
lateralitate se consideră ca factor:
A. fiziologic în dinamica mandibulară
B. traumatic pentru structurile dento-parodontale
C. traumatic pentru muşchii mobilizatori ai mandibulei
D. traumatic pentru fibromucoasa cavităţii bucale
E. traumatic pentru articulaţia temporo-mandibulară BCE

69. Etiologia interferenţelor la dinţii cuspidaţi pe partea lucrătoare la mişcarea mandibulei de

lateralitate poate fi:
A. migrarea dinţilor antagonişti unui spaţiu edentat
B. aplicarea unei proteze necorespunzătoare
C. aplicarea unei proteze corespunzătoare
D. tratament ortodontic corect
E. tratament ortodontic incorect ABE

70. După Zarb nu se intervine în sensul terapiei ocluzale specifice atunci cînd sunt îndeplinite
următoarele criterii:
A. stabilitatea ocluzală
B. instabilitate ocluzală
C. masticaţie satisfăcătoare
D. masticaţie insuficientă
E. fonaţie satisfăcătoare ACE

71. Disfuncţia mandibulo-craniană poate avea determinarea etiologică legată de:

A. raporturile ocluzale
B. patologia articulaţiei temporo-mandibulare
C. suferinţe primare neuro-musculare
D. suferinţe primare din partea aparatului auditiv
E. patologia nazală ABC

72. Dezarmonia ocluzală include acele abateri de la morfologia ocluzală normală, care au
posibilitatea:
A. să nu genreze tulburarea funcţiilor aparatului dento-maxilar
B. să genereze tulburarea funcţiilor aparatului dento-maxilar
C. să genereze disfuncţia auditivă
D. să genereze tulburări linguale în volum
E. să deregleze respiraţia orală B

73. Disfuncţia ocluzală clinic se manifestă prin:

A. prezenţa dezarmoniilor ocluzale fără semne clinice subiective şi obiective de suferinţă de la
nivelul structurilor aparatului dento-maxilar
B. prezenţa dezarmoniilor ocluzale cu semne clinice subiective şi obiective de suferinţă de la
nivelul structurilor aparatului dento-maxilar
C. absenţa dezarmoniilor ocluzale cu semne clinice de disfuncţie a cinematicei mandibulare

11
 D. absenţa dezarmoniilor ocluzale cu semne clinice de disfuncţie a articulaţiei temporo-
mandibulare
E. absenţa dezarmoniilor ocluzale cu semne clinice de disfuncţie musculară B

74. Din simptoamele clinice ale disfuncţiei mandibulo-craniene fac parte semnele:
A. dentare
B. parodontale
C. musculare
D. de disfuncţie a glandelor salivare
E. de disfuncţie gustativă ABC

75. Din semnele dentare ale disfuncţiei mandibulo-craniene fac parte:

A. durerea dentară
B. abraziunea fiziologică
C. abraziunea patologică
D. masticaţie unilaterală
E. masticaţie bilaterală ACD

76. Din simptoamele parodontale ale disfuncţiei mandibulo-craniene fac parte:

A. stabilitate dentară
B. mobilitate dentară
C. deschiderea contactelor interproximale
D. macroglosia
E. migrări dentare BCE

77. Fisura Stielmann ca simptom a disfuncţiei mandibulo-craniene apare ca urmare a:

A. migrărilor dentare
B. traumei ocluzale
C. pulpitelor cronice
D. pulpitelor acute
E. ocluziei obişnuite B

78. Fisura Stielmann ca simptom a disfuncţiei mandibulo-craniene clinic se manifestă prin prezenţa:
A. unei fisuri-dispicături longitudinale pe suprafaţa vestibulară a gingiei fixe a dintelui în
ocluzie traumatică
A. unei fisuri-despicături circulare în zona coletului dintelui în ocluzia traumatică
B. unei fisuri-despicături longitudinale pe suprafaţa orală a gingiei fixe a dintelui în ocluzia
traumatică
C. unei fisuri-despicături transversale a gingiei fixe din treimea coletului a suprafeţei
vestibulare a procesului alveolar
D. unei fisuri-despicături transversale a gingiei fixe din treimea medie a suprafeţei vestibulare a
procesului alveolar A

79. Din semnele clinice musculare ale disfuncţiei mandibulo-craniene depistate prin inspecţie fac
parte:
A. limitarea unei mişcări mandibulare
B. devierea de la traseul normal al unor mişcări mandibulare
C. hipotrofii musculare
D. hipertrofii musculare
E. hiperemii localizate ABD

12
80. Din semnele clinice articulare ale disfuncţiei mandibulo-craniene fac parte:
A. artralgii
B. zgomote articulare
C. hipokinezie artrogenă
D. hiperkinezie artrogenă
E. zgomote ocluzale ABC

81. Indicaţi semnele paraclinice articulare în disfuncţia mandibulo-craniană:

A. spaţiul articular lărgit uniform în toate zonele
B. spaţiul articular îngustat în zona distală
C. artrofia tuberculilor articulari
D. neregularităţi ale contururilor osoase
E. durere la palparea periarticulară BCD

82. Cauzele dentare ale disfuncţiei mandibulo-craniene pot fi:

A. migrări dentare
B. edentaţie neprotezată
C. edentaţie protezată
D. anomalii dento-maxilare
E. macrodentia ABD

83. Indicaţi cauzele articulare ale disfuncţiei mandibulo-craniene:

A. osteoartroza
B. artrita reumatoidă
C. artrite posttraumatice
D. artrite primare
E. artrite secundare ABC

84. Clark susţine că bruxismul nocturn poate fi:

A. o tulburare a somnului legat de condiţiile psihicoemoţionale
B. o tulburare a perioadei de înaintea somnului înfluienţatî psihoemoţional
C. o tulburare psihoemoţională după trezirea din somn adînc
D. o tulburarea psihoemoţională după trezirea din somn superficial
E. o tulburarea psihoemoţională cu caracter permanent A

85. La prezenţa bruxismului diurn durerile au o intensitate:

A. descendentă pe parcursul zilei
B. ascendentă pe parcursul zilei
C. intermitentă
D. înaltă
E. moderată B

86. Examenul exobucal al pacienţilor cu disfuncţii mandibulo-craniene include şi examenul

mişcărilor mandibulare fără contacte dento-dentare:
A. deschiderea gurii
B. mişcarea de propulsie
C. mişcarea de lateralitate
D. mişcarea oblică
E. mişcarea mixtă ABC

87. Ocluzia dublă se întîlneşte la:

13
 A. 0% dintre subiecţi
B. 1- 3% dintre subiecţi
C. 10-15% dintre subiecţi
D. 20-25% dintre subiecţi
E. mai mult de 25% dintre subiecţi B

88. Pentru ocluzia dublă este caracteristic:

A. numai o poziţie specifică de intercuspidare maximă
B. mai multe poziţii de intercuspidare maximă
C. prezenţa protezei totale pe un maxilar
D. prezenţa protezei parţiale mobilizabile pe un maxilar
E. prezenţa protezelor dentare pe ambele maxilare B

89. Indicaţi mijloacele terapeutice în tratamentul disfuncţiei mandibulo-craniene:

A. gutiera ocluzală
B. echilibrarea ocluzală prin şlefuirea selectivă
C. compactosteotomia tunelată fără intervenţii ortodontice
D. compactosteotomia perforată fără intervenţii ortodontice
E. tratamentul protetic ABE

90. Mecanismele de acţiune ale gutierelor ocluzale în tratamentul disfuncţiei mandibulo-craniene

sunt argumentate prin teoriile:
A. dezangajării ocluzale
B. dezangajării musculare
C. dezangajării articulare
D. dimensiunii verticale de ocluzie
E. repoziţionării mandibulo-craniene ADE

91. Deosebim următoarele tipuri constructive de gutiere ocluzale utilizate în tratamentul disfuncţiei
mandibulo-craniene:
A. de stabilizare
B. de repoziţionare
C. de dezintegrare
D. de integrare
E. de adaptare AB

92. Şlefuirea selectivă a dinţilor ca metodă de tratament a disfuncţiei mandibulo-craniene se

efectuiază cu scopul de a obţine:
A. relaţii ocluzale funcţionale în poziţiile centrice şi în mişcările de propulsie şi lateralitate a
mandibulei
A. relaţii corecte de postură mandibulară
B. stabilitatea articulaţiei temporo-mandibulare în poziţiile centrice mandibulo-craniene
C. stabilitatea articulaţiei temporo-mandibulare în poziţiile de postură mandibulară
D. stabilitatea sistemului muscular în timpul poziţiei de postură mandibulară AC

93. Fenomenul Thieleman clinic se manifestă prin:

A. dezocluzie unilaterală
B. dezocluzie bilaterală
C. dezocluzie frontală
D. migrare spre vestibular şi coborîre
E. migrează în axul longitudinal D

14
94. Indicaţi criteriile ocluziei funcţionale conform teoriei gnatologice:
A. mişcarea de lateralitate se face întotdeauna cu conducere canină
B. mişcarea de lateralitate se face nu întotdeauna cu conducere canină
C. deglutiţia se efectuiază întotdeauna în RC
D. deglutiţia se efectuiază în stare de postură mandibulară
E. mişcarea de propulsie mandibulară nu totdeauna este dificilă AC

95. Ocluzia de obişnuinţă se instalează:

A. în timpul somnului
B. la prezenţa unui obstacol de mişcare mandibulară de o scurtă durată
C. la prezenţa unui obstacol de mişcare mandibulară de o lungă durată
D. în timpul fonaţiei
E. la indicaţiile medicului C

96. Ocluzia de necesitate se instalează din cauza unui obstacol ocluzal:

A. recent
B. tardiv
C. iatrogen
D. tangenţial
E. nu din cauza obstacolului ocluzal AC

97. Indicaţi contactele dento-dentare funcţionale:

A. vîrf cuspid - vîrf cuspid
B. vărf cuspid – fund fosetă
C. vîrf cuspid – versant fosetă
D. versantele cuspizilor – versantele fosetei
E. toate contactele dentare sunt funcţionale BD

98. Contactul dentar vîrf cuspid – versant fosetă este:

A. funcţional
B. accentuat
C. nefuncţional
D. neaccentuat
E. raţional C

99. Indicaţi contactele dentare nefuncţionale:

A. vîrf cuspid – versant fosetă
B. vîrf cuspid – fund fosetă
C. versant cuspid – versant fosetă
D. vîrf cuspid – vîrf cuspid
E. versantele cuspidului – versantele fosetei ACD

100. Existenţa obstacolelor în mişcările mandibulare de lateralitate este cauzată de:

A. modificări dentare de structură a şesuturilor dure
B. modificări dentare de formă
C. modificări musculare
D. modificări dentare de poziţie
E. modificări articulare BD

15
 II. Biomateriale
1. Siebert împarte aliajele nobile şi seminobile în:
A – pe bază de aur
B – pe bază de paladiu
C – pe bază de platină
D – pe bază de argint
E – pe bază de titan ABD

1. Şcoala naţională împarte aliajele metalelor în:

A – nobile
B – inobile
C – semidure
D – seminobile
E – dure ABD

103. Aliajele nobile pot fi bază de:

A – aur
B – paladiu
C – cupru
D – titan
E – platină AE

1. La confecţionarea microprotezelor unidentare întreg turnate se utilizează aliajele nobile:

A – Au 916, 900
B – aur cu titan
C – aur platinat
D – platină cu circoniu
E – argint – paladiu AC

2. Aliajele Ni - Cr tip 18/8 + Mo se utilizează la confecţionarea:

A – croşetelor prin îndoire
B – protezelor dentare turnate
C – croşetelor prin turnare
D – protezelor dentare ştanţate
E – protezelor dentare prin galvanoplastie AD

3. Aliajele Ni – Cr moderne se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare turnate
B – croşetelor prin îndoire
C – protezelor dentare ştanţate
D – croşetelor prin turnare
E – protezelor dentare prin galvanoplastie AD

4. La confecţionarea lucrărilor protetice din M/C se utilizează:

A – Wipla
B – vitaliu
C – KHS
D – Degudent
E – Gaudent BCD

5. Ceramica se utilizează la confecţionarea:

16
 A – bazei protezei mobilizabile
B – protezelor unidentare
C – placarea suprafeţelor metalice
D – implanturilor
E – protezelor faciale BCD

6. Sistemul integral ceramic Cerestare prezintă ceramica:

A – mixtă
B – turnată
C – ambalată
D – sticloasă
E – presată E

7. Sistemul integral ceramic prin tehnica Dicor prevede:

A – presarea ceramicii
B – modelarea machetei din ceară, ambalarea şi turnarea sticlei, ceramizarea
C – modelarea machetei din acrilat, ambalarea şi turnarea ceramicii
D – modelarea machetei coroanei strat cu strat, ceramizarea
E – modelarea machetei pe folie de platină B

8. Sistemul integral ceramic prin tehnica In – Ceram prevede:

A – confecţionarea capei din folie de platină
B – nu prevede confecţionarea foliei de platină
C – confecţionarea capei din acrilat
D – nu prevede confecţionarea foliei din acrilat
E – turnarea ceramicii B

9. Sistemul integral ceramic Cerasiv se utilizează la confecţionarea:

A – incrustaţiilor
B – coroanelor Jacket
C – placarea suprafeţelor metalice
D – implanturilor
E – punţilor ceramice D

10. Răşinele diacrilice compozite pot fi cu iniţiere:

A – termică
B – foto
C – UV
D – în vid
E – în aburi BC

11. Wiliam O’Brian clasifică acrilatele în:

A – fotopolimerizabile
B – lazer polimerizabile
C – UV - polimerizabile
D – termopolimerizabile
E – autopolimerizabile DE

115. Regimul de polimerizare a acrilaţilor termo – polimerizabile prevede:

A – încălzirea rapidă a băii cu apă până la fierbere şi fierberea 30 – 45 min
B – încălzirea lentă a băii cu apă până la fierbere şi fierberea 30 – 45 min

17
 C – încălzirea în trepte a băii cu apă în timp de 3 ore până la fierbere şi fierberea
D – încălzirea în trepte a băii cu apă timp de 3 ore până la fierbere
E – începerea polimerizării în apă la temperatura fierberii B

116. Tehnica clasică de aplicare a acrilatelor termopolimerizabile prevede:

A – modelarea mixtă (acrilat şi ceară) a machetei
B – realizarea machetei din compozite şi schimbul cu acrilat
C – modelarea acrilatului direct pe model
D – modelarea acrilatului pe bont mobilizabil
E – realizarea machetei din ceară, a tiparului şi introducerea acrilatului E

1. Acrilatele autopolimerizabile se utilizează în scopul confecţionării protezelor:

A – permanente
B – faciale
C – provizorii
D – ultra dure
E – monolite C

2. Compozitele moderne prevăd modelarea microprotezelor:

A – iniţial din ceară
B – iniţial din ghips
C – prin depuneri strat cu strat
D – prin depuneri a unui strat integru
E – prin ambalarea machetei din ceară C

3. Acrilatele tip Carbodent se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare - provizorii
B – incrustaţiilor
C – protezelor maxilo - faciale
D – implanturilor
E – protezelor dentare permanente A

4. Acrilatele tip Sinma – 74 se utilizează la confecţonarea protezelor:

A – mobilizabile
B – maxilo - faciale
C – totale
D – fixe
E – provizorii D

5. Acrilatele tip Etacril se utilizează la confecţionarea protezelor:

A – fixe
B – mobilizabile
C – provizorii
D – într-o şedinţă
E – totale BE

6. Acrilatele fluide tip Valplast, SR – ivoclar se introduc în tipar prin:

A – presare
B – turnare
C – suflare
D – injectare

18
 E – stratificare D

7. Acrilatele de tip Ortosil se utilizează la confecţionarea protezelor dentare:

A – fixe
B – mobilizabile cu căptuşeală
C – mobilizabile fără căptuşeală
D – provizorii
E – într-o şedinţă B

8. La prepararea acrilatelor raportul dintre monomer şi polimer este:

A – 1:1
B – 2:1
C – 2:2
D – 1:2
E – 1:3 D

9. După provenienţă ceara poate fi de origine:

A – vegetală
B – minerală
C – mixtă
D – originală
E – animalieră ABD

10. Ce ingredient al amestecurilor de ceară le redau plasticitate:

A – parafina
B – ozocherita
C – ceara de albine
D – ceara sintetică
E – ceara de Carnauba C

11. Şcoala naţională clasifică materialele ampretare în:

A – elastice
B – semielastice
C – dure
D – semidure
E – termoplastice AC

12. Materialele ampretare Kromopan, Elastic şi Ypen fac parte din:

A – hidrocoloizi reversibili
B – materiale dure
C – hidrocoloizi ireversibili
D – materiale siliconice
E – materiale polisulfide C

13. Materialele amprentare din grupul alginatilor se utilizează la amprentarea:

A – într-un timp
B – în doi timpi
C – dublă
D – în trei timpi
E – în trei timpi fără lingură ampretară A

19
14. Materialele amprentare Xantopren, Optosil şi Dentaflex fac parte din:
A – hidrocoloizi reversibili
B – hidrocoloizi ireversibili
C – materiale dure
D – materiale siliconice
E – materiale polisulfide D

15. În raport de tehnica amprentării deosebim amprente realizate:

A – într-un timp
B – în doi timpi
C – în continuitate
D – într-o şedinţă
E – în două şedinţe AB

16. Amprenta dublă poate fi obţinută:

A – într-un timp
B – în două şedinţe
C – în doi timpi
D – cu un material
E – cu material termoplastic AC

17. Pregătirea prepotetică a cavităţii orale prevede:

A – tratamentul ortodontic
B – asanarea cavităţii bucale
C – extracţia dinţilor în extruzie
D – gingivotomia
E – lichidarea torusului palatin B

18. Pregătirea proprotetică a cavităţii orale prevede:

A – asanarea cavităţii orale
B – devitalizarea dinţilor sănătoşi
C – extracţia dinţilor mobili de gr. III
D – nivelarea planului de ocluzie
E – tratarea periodontitei apicale BD

19. Aliajele pe bază de aur cu titlul 900 conţin:

A. Au 50%
B. Au 90%
C. Ag 4%
D. Cu 10%
E. Cu 6% BCE

136. Din aliajele nobile pe bază de aur şi platină fac parte:

A. Nerador
B. Degudent
C. Ceramica
D. Vitalium
E. Remanium ABC

137. Aliajele seminobile pe bază de Ag conţin:

20
 A.argint mai mult de 50%
B.argint până la 50%
C.aur mai mult de 50%
D.paladiu mai mult de 90%
E.platină până la 15% A

138. Aliajele seminobile pe bază de Pd conţin:

A. platină până la 10%
B. paladiu până la 50%
C. paladiu mai mult de 50%
D. argint mai mult de 50%
E. aur mai mult de 50% C

139. Conform clasificării Siebert aliajele nobile pe bază de aur pot fi:
A. aur, paladiu
B. aur, argint
C. aur, paladiu, argint
D. aur, argint, zirconii
E. aur, argint, platină ABCE

140. Aliajele Ni-Cr de tip 18/8 + Mo cunoscut ca Wipla se utilizează la confecţionarea:

A. coroanelor metalice turnate
B. coroanelor metalice ştanţate
C. punţilor dentare din două bucăţi
D. punţilor dentare dintr-o bucată
E. croşetelor de menţinere (fixare) BCE

141. Din aliajele Ni-Cr moderne în care predomină Ni fac parte:

A. Croveen
B. Microlit N
C. Micronium C
D. Gaudar
E. Ceramico ABD

142. Aliajele Ni-Cr moderne în care predomină Ni se utilizează la confecţionarea:

A. coroanelor metalice întreg turnate
B. coroanelor metalice ştanţate
C. incrustaţiilor
D. punţilor dentare dintr-o bucată
E. punţilor dentare din două bucăţi ACD

143. Din aliajele Co - Cr fac parte:

A. Remanium
B. Dedudent
C. Vitalium
D. KHS
E. Micronium C ACDE

144. Aliajele Co – CR se utilizează la confecţionarea:

A. scheletului protezei parţiale mobilizabile
B. punţilor dentare din două bucăţi

21
 C. coroanelor ştanţate
D. coroanelor întreg turnate
E. incrustaţiilor ADE

145. Răşinile diacrilice compozite la polimerizarea în comparaţie cu răşinile acrilice au o

contracţie:
A. uniformî
B. neuniformă
C. mai mare
D. mai mică
E. nu posedă însuţiri de contracţie D

146. Răşinile poliamidice se utilizează în scopul:

A. confecţionării aparatelor ortodontice
B. confecţionării protezelor dentare fixe
C. confecţionării protezelor dentare mobilizabile
D. confecţionării incrustaţiilor
E. armării protezelor dentare E

147. Răşinile policarbonate se utilizează în industria stomatologică la confecţionarea:

A. coroanelor provizorii
B. dinţilor artificiali
C. implantelor lamă
D. implantelor şurub
E. în industria stomatologică nu se utilizează A

148. Răşinile epinimice sunt autopolimerizabile şi se utilizează la confecţionarea:

A. protezelor dentare permanente
B. protezelor dentare provizorii
C. protezelor faciale permanente
D. protezelor maxilo-faciale permanente
E. nu se utilizează în stomatologie B

149. Răşinile polioximetilenice se utilizează la confecţionarea:

A. coroanelor şi punţilor dentare provizorii
B. punţilor dentare adezive
C. dinţilor artificiali
D. implanturilor
E. nu se utilizează în stomatologie ABC

150. Acrilatele se clasifică după următoarele criterii:

A. destinaţie
B. componenţa chimică
C. starea fizico-chimică
D. modul de polimerizare
E. modul de presare ACD

151. După starea fizico-chimică finală acrilatele sunt devizate în:

A. plastice
B. dure
C. fluide

22
 D. elastice
E. mixte BD

152. Din acrilatele plastice fac parte:

A. Etacril
B. Valplast
C. Ftorax
D. Superacril
E. Ortosil – M ACD

153. Din acrilatele fluide fac parte:

A. Hidrocrye
B. Futurazet
C. SR-ivoclar
D. Acronil
E. Boxil BC

154. Din acrilatele elastice fac parte:

A. Ortosil
B. Acrel
C. Eladent – 100
D. Silane
E. Bacril ACD

155. Din acrilatele autopolimerizabile fac parte:

A. Redont
B. Protacril
C. Bacril
D. Duracril
E. Epoxolon ABD

156. Din acrilatele termopolimerizabile fac parte:

A. Superacril
B. Redont
C. Redont – 03
D. Ftorax
E. Sinma – 74 ADE

157. Tehnica modernă de aplicare a acrilatelor de placaj prevede:

A. adiţia directă strat cu strat
B. adiţia indirectă strat cu strat
C. presarea acrilatului la finele împachetării
D. presarea acrilatului înainte de aplicare
E. presarea acrilatului pe straturi A

158. Indicaţii componenţii de bază a porţelanului (ceramicii):

A. bicarbonat de Na
B. caolinul
C. feldspatul
D. tetraboratul de Na
E. cuarţul BCE

23
159. Trusa de masă de ceramică include:
A. opacul (kern)
B. liant din silicat
C. dentina
D. smalţul
E. liant din fosfat ACD

160. Din masele de porţelan fac parte:

A. Vita VMK
B. Ftorax
C. Biodent
D. Duceram
E. Boxil ACD

161. Sistemul integral ceramic cerestore prevede:

A. realizarea modelului de lucru din răşină expoxidă şi aplicarea lacului de distanţare
B. realizarea modelului de lucru din supergips şi aplicarea lacului de distanţare
C. odelarea mezului (machetei) din ceară
D. presarea unei pastile plastice din ceramică
E. presarea unei pastile dure din acrilat ACD

162. Sistemul integral ceramic Cerapearl prevede următoarea tehnică:

A. obţinerea ceramicii asemănătoare cu hidroxiapatita cristalină a smalţului prin turnare
şi ardere
A. obţinerea ceramicii asemănătoare cu dentina prin presare
B. obţinerea ceramicei asemănătoare cu cimentul prin ardere
C. obţinerea ceramicei extradure prin topire
D. aşa tehnică nui există A

163. Sistemul integral ceramic Dicor prevede următoarea tehnică:

A. Confecţionarea modelului de lucru, aplicarea lacului de distanţare
B. Modelarea machetei coroanei din ceară
C. Modelarea machetei coroanei din acrilat
D. Turnarea ceramicei Dicor
E. Presarea ceramicei Dicor ABD

164. Sistemul integral ceramic Hi-ceram prevede următoarea tehnică:

A. Confecţionarea modelului de lucru şi aplicarea lacului de distanţare
B. Confecţionarea modelului de lucru fără aplicarea ulterioară a lacului de distanţare
C. Duplicarea modelului cu realizarea bontului mobilizabil din material refractar
D. Aplicarea şi arderea masei de ceramică Kern
E. Aplicarea şi arderea cuarţului ACD

165. Sistemul integral ceramic optic prevede următoarea tehnică:

A. Confecţionarea modelului de lucru şi aplicarea lacului de distanţare
B. Confecţionarea modelului de lucru fără aplicarea ulterioară a lacului de distanţare
C. Duplicarea modelului cu realizarea bontului mobilizabil din material refractar
D. Aplicarea şi presarea unei pastile din ceramică plastică
E. Aplicarea şi arderea ceramicei Optec în mai multe straruri ACE

166. Sistemul integral ceramic In-ceram prevede următoarea tehnică:

24
 A. Realizarea modelului de lucru şi aplicarea lacului de distanţare
B. Duplicarea modelului
C. Duplicarea modelului nu se efectuiază
D. Aplicarea unei pastile de ceramică plastică
E. Presarea pastilei de ceramică AB

167. Sistemul integral ceramic cu tehnica Empress include:

A. Realizarea modelului de lucru şi aplicarea lacului de distanţare
B. Aplicarea lacului de distanţare nu este necesară
C. Modelarea machetei coroanei din ceară
D. Modelarea machetei coroanei din acrilate
E. Această tehnică nu prevede modelarea machetei coroanei AC

168. Din materialele amprentare elastice fac parte:

A. Alginat
B. Inox
C. Stens
D. Acrel
E. Termoplast

169. Remanium prezintă un aliaj de tip:

A. Uşor fuzibil
B. Nichel-crom
C. Crom –cobalt
D. Nicel-cupru
E. Argint-paladiu C

170. Remanium este utilizat la confecţionarea protezelor dentare prin tehnica:

A. Lipirii
B. Ştanţării
C. Dublă
D. Presării
E. Turnării E

III. Leziuni odontale coronare

171. După V. Burlui leziunile odontale coronare dobîndite în perioada posteruptivă fac parte din:
A – clasa I
B – clasa II
C – clasa III
D – clasa V
E – clasa IV E

20. După V. Burlui leziunile odontale coronare congenitale cu specific eriditar fac parte din:
A – clasa I
B – clasa II
C – clasa III

25
 D – clasa IV
E – clasa V B

21. Etiologia leziunilor odontale coronare poate fi:

A – traumatică
B – fiziologică
C – mecanică
D – congenitală
E – artificială ACD

22. Simptomatologia leziunilor odontale coronare:

A – defecte morfologice
B – alterarea deglutiţiei
C – alterarea oaselor maxilare
D – alterarea masticaţiei şi (s-au) fonaţiei
E – alterarea fizionomiei ADE

23. Simptomele exobucale în caz de leziuni odontale coronare depind de:

A – modul examinări
B – tipul afecţiunii
C – localizarea afecţiunii
D – întinderea afecţiunii
E – profunzimea afecţiunii CDE

24. Examenul obiectiv al leziunilor odontale coronare include:

A – anamneza
B – inspecţia
C – percuţia
D – gnatodinamometria
E – palparea BCE

25. Pentru a testa vitalitatea pulpară se utilizaeză:

A – palparea
B – teste termice
C – teste funcţionale
D – teste electrice
E – endoscopia bucală BD

26. Complicaţiile leziunilor odontale coronare pot fi:

A – locale
B – craniene
C – loco - regionale
D – generale
E – individuale ACD

27. Principiul profilactic al tratamentului leziunilor odontale coronare prevede:

A – preîntâmpinarea apariţiei leziunilor odontale coronare
B – profilaxia migrărilor dentare
C – profilaxia microbiană
D – profilaxia gingivitelor
E – profilaxia dereglărilor gustative ABD

26
28. Principiul cuirativ în cursul tratmentului leziunilor odontare coronare urmăreşte:
A – refacerea morfologiei coronare
B – refacerea integrităţii arcadei dentare
C – conservarea funcţiei gustative
D – conservarea integrităţii ţesutului osos
E – refacerea funcţiilor pierdute ABE

29. Stabilitatea microprotezei reieşind din principiul biomecanic depinde de:

A – calităţile retentive ale suprafeţelor preparate
B – vitalitatea dintelui
C – calităţile retentive ale microprotezei
D – calităţile instrumentelor de preparare
E – calităţile materialului de amprentare AC

30. Metodele de tratament ale leziunilor odontale coronare:

A – reconstituire
B – conservare
C – acoperire
D – substituire
E – echilibrare ACD

31. După contactul incrustaţiei dintelui deosebim incrusaţii:

A – intratisulare
B – extratisulare
C – bidentare
D – biologice
E – intra-extratisulare AB

32. Incrustaţiile sunt indicate:

A – pe dinţii permanenţi
B – pe dinţii temporari
C – până la 18 ani
D – după 18 ani
E – ca element de agregare ADE

33. Etapele pregătirii unei cavităţi pentru incrustaţii intratisulare:

A – deschiderea cavităţii
B – sondarea cavităţii
C – crearea formei de contur
D – radiografie
E – extensia preventivă ACE

34. Bizotarea marginilor cavităţii pentru incrustaţie urmăreşte scopul:

A – închiderii marginale perfecte
B – protecţia pulpei
C – protecţia prismelor de smalţ
D – protecţia festonului gingival
E – protecţia dinţilor adiacenţi AC

35. Incrustaţiile corono-radiculare sunt contraindicate:

27
 A – ca element de agregare
B – pe dinţii temporari
C – pe dinţii permanenţi laterali
D – pe dinţii vitali
E – pe dinţii cu o mobilitate de gr. III BDE

36. Incrustaţiile (inlay-urile) se confecţionează prin următoarele metode:

A – directă
B – indirectă
C – semidirectă
D – automodelare
E – mixtă ABE

146. Pentru asigurarea retenţiei şi stabilităţii inlay-ului în cavităţile ocluzale (clasa I Black) este
obligatoriu:
A – pereţii verticali să fie într-o uşoară divirgenţă
B – pereţii verticali să fie într-o divirgenţă accentuată
C – pereţii verticali a cavităţii să fie înalţi
D – conturul ocluzal se face rotund
E – peretele pulpar să fie plan ACE

37. Cînd indexul ILSOD nu depăşeşte 0,2-0,3 mm2 se recomandă inlay-uri din:
A – acrilate
B – compozite
C – porţelan
D – aliajele metalelor
E – din cimenturi D

38. Zonele nepericuloase după Gavrilov şi Abolmasov pentru incisivi sînt:

A – la colet mezial şi distal
B – marginele incisivale
C – la nivelul ecuatorului
D – zona concavă a feţelor linguale
E – la colet vestibular şi oral BCE

39. După tehnologia de relizare coroanele de înveliş pot fi:

A – prin ştanţare sau turnare
B – prin îndoire
C – prin polimerizare
D – prin şlefuire
E – prin sculptură AC

40. Coroanele de înveliş sînt indicate:

A – pe dinţi mobili de gr. III
B – pe dinţi cu afecţiuni coronare însă tratate
C – pe dinţi integri ca elemente de agregare
D – pe dinţi sănătoşi ca element fizionomic
E – pe dinţi trataţi incorect BC

41. Avantajele coroanelor de înveliş metalice ştanţate:

A – sacrficiu minim de ţesuturi dure

28
 B – o închidere cervicală perfectă
C – o redare perfectă ocluzală
D – subţiri şi ieftine
E – nu traumează parodontul marginal AD

42. După tehnica realizării coroanele de înveliş turnate pot fi:

A – cu grosime dirijată
B – cu grosime mică
C – cu grosime nedirijată
D – cu grosime mare
E – cu grosime medie AC

43. Obeictivele urmărite la prepararea dintelui pentru coroană de înveliş:

A – prepararea în limitele smalţului
B – deretantivizarea coroanei
C – realizarea spaţiului ocluzal necesar
D – prepararea cu dezgolirea insuliţelor de dentină
E – prepararea cu dezgolirea totală a dentinei BC

44. Factorii care pot leza pulpa în timpul preparării:

A – mecanici şi termici
B – chimici şi microbieni
C – fiziologici şi fiziopatologici
D – psihici şi neurologici
E – stresul şi iatrogenia AB

147. În funcţie de viteza abrazivului, granulaţie, presiune, răcire s-au nu, se pot produce
temperaturi ce alterează pulpa:
A – creşterea temperaturii cu 5-7 grade duce la creşterea permeabilităţii vasculare
B – creşterea temperaturii cu 5-7 grade duce la modificări patologice
C – creşterea temperaturii cu 41 grade şi mai mult nu duce la necrose pulpare
D – creşterea temperaturii cu 41 grade şi mai mult duce la necrose pulpare
E – creşterea temperaturii nu nfluienţează pulpa AD

45. Măsurile de prevenire a afectării pulpei dentare în timpul preparării:

A – şlefuire cu răcire continuă
B – şlefuire fără răcire continuă
C – şlefuire economicoasă
D – şlefuire cu micromotoare
E – şlefuire intermitentă ACE

46. Coroanele provizorii pot fi:

A – prefabricate(standarte)
B – confecţionate individual
C – confecţionate din ceramică
D – confecţionate din cimenturi
E – confecţionate din cauciuc AB

47. Tehnica Scutan de confecţionare a coroanelor provizorii:

A – amprentarea dintelui după preparare
B – amprentarea dintelui pînă la preparare

29
 C – adaptarea capei standard
D – adaptarea coroanei prefabricate
E – prepararea acrilatului autopolimerizabil, aplicarea în amprentă şi întroducerea în
cavitatea bucală BE

48. Protecţia parodontului marginal în timpul confecţionării coroanelor de înveliş:

A – şlefuire cu instrumente diamantate
B – şlefuire cu instrumente adecvate zonei
C – şlefuire cu prag juxsta s-au supragingival
D – şlefuire cu viteze rotative mici
E – şlefuire cu viteze convenţionale BC

49. Controlul şlefuirii feţei ocluzale a dintelui pentru coroane de înveliş:

A – cu hîrtie calibrată de ocluzie
B – cu sonda
C – cu o folie de ceară încălzită
D – cu paralelograful
E – cu pensa AC

50. Cele mai favorabile tipuri de praguri la colet:

A – în unghi ascuţit
B – excavat
C – în unghi drept
D – convex
E – undular BC

51. Coroanele fizionomice ceramice şi acrilice sînt contraindicate:

A – pe dinţii laterali
B – pe dinţii frontali
C – pe dinţi cu coroane înalte
D – pe dinţi cu coroane scurte
E – pe dinţi cu discromii AD

52. Coroanele metalice turnate sînt indicate:

A – pe dinţii frontali
B – pe dinţii laterali
C – pe orice dinte
D – pe dinţi mobili de gr. III
E – pe dinţii fragili B

148. La pregătirea dintelui pentru coroană fizionomică din ceramică din înălţimea coroanei se
şlefueşte:
A – 1/3
B – 3/4
C – 1/2
D – 1/4
E – 2/3 A

149. La confecţionarea coroanelor fizionomice din acrilate s-au compozite dintele la colet se
prepară:
A – fără prag, tangenţial

30
 B – cu prag subgingival
C – cu prag juxta gingival
D – cu prag supragingival distanţat de la festonul gingival cu 1-1,5 mm
E – cu prag ecuatorial AC

53. Tehnica modernă de confecţionare a coroanelor fizionomice din compozite (isosit) prevede:
A – modelarea machetei din ceară incolor
B – modelarea machetei din ceară roz
C – modelarea machetei din acrilate autopolimerizabile
D – modelarea machetei din ceară calibrată
E – modelarea directă strat cu strat a pastei de culori adecvate E

54. Etapele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor metalice turnate:

A – radiografia
B – prepararea dintelui, amprentarea, protecţia
C – realizarea modelului obişnuit
D – realizarea modelului cu dinţi mobilizabili
E – electroodontometria BD

150. Consolidarea dintre componenta metalică şi ceramică în lucrările M/C se efctuiază prin
legături:
A – fiziologice
B – fizice
C – chimice
D – mecanice
E – dure BCD

151. În lucrările M/A componenta metalică turnată pentru retenţia acrilatului se utilizează diferite
elemente mecanice:
A – oxizii metalelor
B – anse, perle, butoni
C – găuri
D – solzi de peşte
E – cleiuri, lacuri BD

55. Metoda modernă de preparare a dintelui pentru coroana M/C prevede:

A – utilizarea abrazivelor de dimensiuni mici
B – utilizarea abrazivelor de dimensiuni mari
C – utilizarea micromotoarelor sau turbinei
D – utilizarea vitezelor mijlocii
E – utilizarea vitezelor mari AC

56. Metode de lărgire a sulcusului dento-gingeval la confecţionarea lucrărilor M/C:

A – cu getul de apă - aer
B – aplicarea coroanelor provizorii
C – aplicarea firelor textile impregnate
D – cu sonda
E – cu spatula ABC

57. Coroanele parţiale 3/4 sunt indicate:

A – pe molari

31
 B – pe premolari
C – pe canini
D – pe incisivi
E – pe toţi dinţii CD

58. Coroanele parţiale 4/5 sunt indicate:

A – pe incisivi
B – pe canini
C – pe premolari
D – pe molari
E – pe toţi dinţii C

59. Coroanele ecuatoriale sunt indicate:

A – pe incisivi
B – pe canini
C – pe premolari
D – pe toţi dinţii
E – pe molari E

60. Coroanele parţiale 7/8 sînt indicate:

A – pe incisivii centrali superiori
B – pe caninii inferiori
C – pe premolarii superiori
D – pe primii molari superiori
E – pe premolarii inferiori D

61. În tratamentul disfuncţiilor ocluzale coroanele de înveliş au scopul:

A – refacerii ecuatorului
B – refacerii reliefului ocluzal
C – refacerii punctului de contact
D – refacerii planului de ocluzie
E – refacerii zonei subecuatoriale BD

62. După Korber deosebim următoarele forme de preparare a dinţilor sub coroane de înveliş:
A – circulară
B – tangenţială
C – cu prag
D – mixtă
E – semicirculară BCD

63. Complicaţii posibile după prapararea dinţilor sub coroane de înveliş:

A – ocluzie traumatică
B – pulpită
C – necroză pulpară
D – mobilitate patologică
E – fractura bontului caronar BCE

64. Accidente posibile în timpul preparării dinţilor sub coroane de înveliş:

A – deschiderea camerei pulpare
B – crearea şanţurilor pe suprafaţa vestibulară a coroanei
C – traumatizarea ţesuturilor moi

32
 D – fractura coronară
E – fractura maxilarelor ACD

65. La confecţionarea coroanelor 4/5 şanţul transversal se crează în zona:

A – nu se crează
B – intercuspidiană
C – cuspidiană vestibular
D – cuspidiană oral
E – cu 1-2 mm sub marginea ocluzală C

66. Şanţurile proximale la prepararea dinţilor sub coroane 4/5 au o adîncime de:
A – 0,2-0,3 mm
B – 0,5-0,8 mm
C – 1 mm
D – 1,5 mm
E – 2 mm B

67. Marginea coroanei stanţate v-a pătrunde în sulcusul dento-gingival cu:

A – 0,2 – 0,3 mm
B – 0,5 mm
C – 0,8-1 mm
D – 1,5 mm
E – 2,0 mm C

68. Raportul marginei coroanei ştanţate cu parodontul marginal trabuie să fie:

A – să pătrundă în sulcusul dentogingival cu 0,2 – 0,3 mm
B – să pătrundă în sulcusul dentogingival cu 0,5 – 1,0 mm
C – să nu ajungă la marginea gingivală
D – să ajungă la marginea gingivală
E – obligatoriu să pătrundă în sulcusul dentogingival cu 1,0 – 1,5 mm ACD

152. Pentru obţinerea unui bont retentiv după prepararea dintelui sub coroane din M/C el trebuie
să alcătuiasă din lungimea coronară:
A – 1/2
B – 1/3
C – 2/3
D – 1/4
E – 2/4 C

153. Suprafeţele verticale ale dintelui sub coroane Jacket, M/C, M/A se vor prepara spre ocluzal
sub un unghi:
A – 2 – 5 grade
B – 7 – 10 grade
C – 15 – 20 grade
D – 25 grade
E – 30 - 45 grade A

69. Lăţimea pragului în zona coletului sub coroane Jacket din porţelan este egală cu:
A – 3 mm
B – 0,6 mm
C – 0,8 – 1,2 mm

33
 D – 1,5 – 2,0 mm
E – 0,3 – 0,5 mm C

70. Spaţiul de inocluzie după prepararea dintelui sub coroană Jacket din ceramică va fi egal cu:
A – 0,2 – 0,3 mm
B – 0,5 – 0,8 mm
C – 1,0 mm
D – 1,5 mm
E – 2 mm D

154. Prepararea dintelui pentru coroane tip Jacket din acrilat s-au compozite se efectuază ca şi
pentru cele:
A – metalice ştanţate
B – metalice întreg turnate
C – din ceramică
D – ecuatoriale
E – mixte C

155. Locurile de pe suprafaţa internă a coroanei acrilice ce împedică inserţia ei pe bont se

şlefuiesc cu freze:
A – cilindrice
B – conice
C – flacără
D – sferice
E – roată D

156. Locurile de pe suprafaţa internă a coroanei acrilice ce împedică inserţia ei pe bont se scot la
iveală:
A – vizual
B – cu material amprentar
C – cu hîrtie de articulaţie
D – cu ceară topită
E – cu sonda C

71. În scopul reducerii vibraţiilor la prepararea dinţilor turaţiile abrazivelor vor fi orientate:
A – dinspre ocluzal spre cervical
B – dinspre cervical spre ocluzal
C – tangenţial
D – vertical
E – oblic B

72. Complicaţiile posibile după prepararea dintelui sub coroana de înveliş:

A. Hiperestezie dentară
B. Mobilitatea patologică
C. Pulpită acută
D. Modificări de ocluzie
E. Necroză pulpară ACE

236. Complicaţiile posibile după cimentarea microprotezelor:

A – pulpită
B – gingivită

34
 C – modificări de poziţie a dintelui
D – mobilitate patologică a dintelui
E – cefalii ABD

73. Coroanele de substituţie sînt indicate în:

A – leziuni odontale coronare parţiale
B – leziuni odontale coronare subtotale
C – anomalii de volum
D – anomalii de sediu
E – leziuni odontale coronare totale BE

74. Segmentul intradicular al pivotului coroanei de substituţie trbuie să aibă lungime:

A – mai mică decît înălţimea coroanei
B – egală cu înălţimea coroanei
C – mai mare decît înălţimea coroanei
D – egală cu jumătatea înălţimii coroanei
E – nu are importanţă AC

75. Coroanele de substituţie trebuie să corespundă următoarelor cerinţi:

A – să nu traumeze paradontul marginal
B – să fie elastice
C – să închidă ermetic canalul radicular
D – să fie dure
E – să fie retentive BCE

76. Coroana de substituţie tip Richmond este indicată cînd:

A – rădăcina este mobilă
B – rădăcina este la nivelul gingiei
C – rădăcina este supragingival şi are pereţii subţiri
D – canalul radicular nu este trecător
E – rădăcina nu este dreaptă C

77. Coroana de substituţie după Ilina-Markosian este prezentată de:

A – coroană, pivot şi încrustaţie
B – coroană şi pivot
C – coroană şi încrustaţie
D – coroană cu şanţuri verticale
E – coroană cu şanţuri orizontale A

78. Metoda directă de ampretare a logii radiculare prevede:

A – obţinerea machetei dispozitivului radicular şi coronar direct în cavitatea bucală
B – obţinerea machetei dispozitivului radicular şi coronar pe model
C – obţinerea amprentei cu alginate
D – obţinerea amprentei cu ghips
E – obţinerea amprentei mixte B

79. Avan-traul la confecţionarea coroanelor de substituţie se prepară în scopul:

A – prevenirii traumei paradontului marginal
B – mărirei suprafeţei de solidarizare dintre pivot şi capă
C – prevenirii mişcărilor rotative
D – prevenirii mobilităţii

35
 E – prevenirii fracturării AC

80. Forma avan-traului pentru coroanele de substituţie poate fi:

A – cub
B – trapezoidală
C – piramidală
D – excavată
E – dreptunghiulară AE

81. Prepararea bontului radicular la colet sub coroane de substituţie se efectuază:

A – juxta gingival
B – subgingival
C – supragingival
D – undular
E – circular AB

82. Coroana de substituţie simplă confecţionată într-o şedinţă este indicată:

A – ca element de agregare
B – ca microproteză permanentă
C – ca microproteză provizorie
D – ca element detaşabil
E – ca element de retenţie C

83. Indicaţi simptoamele subiective posibile în tabloul clinic a leziunilor odontale coronare:
A. Durere
B. Dereglări de respiraţie
C. Dereglări gustative
D. Dereglări fizionomice
E. Dereglări de ordin psihic ADE

248. Indicaţi simptoamele obiective posibile în tabloul clinic a leziunilor odontale coronare:
A. Dereglări de masticaţie
B. Modificări de structură a ţesuturilor dure ale dinţilor
C. Modificări prin absenţă de substanţă
D. Dezechilibrul ocluzal
E. Dereglări fizionomice BCD

249. Indicaţi complicaţiile locale în tabloul clinic a leziunilor odontale coronare:

A. Migrări dentare
B. Periodontite marginale
C. Dureri articulare
D. Dureri musculare
E. Pulpite ABE

250. Indicaţi complicaţiilo loco-regionale în tabloul clinic a leziunilor odontale coronare:

A. Dereglări ocluzale
B. Dureri la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare
C. Spasme musculare
D. Dereglări mandibulo-craniene
E. Dereglări respiratorii BCD

36
251. Conform clasificării Postolachi a barierelor de protecţie în ţesuturile dentare deosebim
bariere la nivelul:
A. Smalţului
B. Limitei smalţ-dentină
C. Cimentului
D. Coletului
E. Dentinei ABE

252. Principiul profilactic în tratamentul protetic a LOC conform concepţiei moderne prevede
profilaxia:
A. Dereglărilor gustative
B. Dereglărilor respiratorii
C. Afecţiunelor locale
D. Afecţiunilor loco-regionale
E. Afecţiunilor infecţioase CD

253. Restaurarea profilactică a coroanelor în LOC se v-a efectua prin următoarele metode:
A. Reconstruire
B. Acoperire
C. Substituţie
D. Condensare
E. Presare ABC

254. Principiul curativ în tratamentul protetic a LOC urmăreşte următoarele obiective:

A. Refacerea morfologiei coronare
B. Refacerea punctelor de contact interdentare
C. Reabilitarea funcţiei de respiraţie
D. Reabilitarea funcţiei gustative
E. Conservarea relaţiilor mandibulo-craniene ABE

255. Principiul biologic în tratamentul protetic al LOC prevede:

A. Organizarea gîndită a locului de lucru
B. Prepararea economicoasă a ţesuturilor dure
C. Excluderea sau micşorarea influienţei negative a preparării
D. Prepararea cât mai profundă a ţesuturilor dure
E. Prepararea superficială a ţesuturilor dure BC

256. Retenţia şi stabilitatea microprotezelor ca elemente a principiului biomecanic de tratament a

LOC prevede:
A. Starea de suprafaţă a feţelor ce vin în contact
B. Starea de suprafaţă externă a microprotezelor
C. Paralelismul suprafeţelor
D. Mărimea şi direcţia forţelor funcţionale
E. Rapiditatea realizării microprotezelor ACD

257. Realizarea principiului homeostazic în tratamentul protetic a LOC prevede:

A. Modelarea corectă a suprafeţei ocluzale
B. Restabilirea punctelor de contact interdentare
C. Prepararea profundă a ţesuturilor dentare
D. Fixarea provizorie a microprotezelor
E. Refacerea corectă a ecuatorului coronar ABE

37
258. Principiul ergonomic în tratamentul LOC prevede:
A. Organizarea gândită a locului de lucru
B. Protecţia medicului
C. Protecţia mediului cavităţii orale
D. Poziţia corectă a medicului
E. Prevenirea dereglării deglutiţiei ABD

259. Principiile preparării cavităţilor pentru inlay-uri prevăd:

A. Deschiderea cavităţii
B. Crearea formei de contur
C. Realizarea formei de retenţie
D. Realizarea cavităţii în limitele smalţului
E. Prepararea pereţilor verticali în convergenţă ABC

260. Indicaţi etapele preparării suportului biologic pentru incrustaţiile corono-radiculare:

A. Prepararea profundă a resturilor radiculare
B. Prepararea suprafeţelor verticale ale bontului dentar
C. Prepararea superficială a resturilor radiculare
D. Prepararea logei radiculare
E. Prepararea canalului radicular BDE

261. Indicaţi adîncimea şanţurilor de retenţie la prepararea dinţilor pentru onlay-uri:

A. 0,5-0,8 mm
B. 1,0-1,5 mm
C. 2,0-2,5 mm
D. 3,0-3,5 mm
E. mai mult de 3,5 mm B

262. Principiile preparării dinţilor pentru terapia de acoperire cu coroane de înveliş reesă din:
A. Particularităţile de structură morfologică a dinţilor
B. Materialul utilizat la confecţionarea coroanelor
C. Starea smalţului
D. Tehnologia confecţionării coroanelor
E. Starea organului pulpar ABD

263. Prepararea avan-trau-lui în terapia LOC cu coroane de substituţie are ca scop:

A. Micşorarea suprafeţei de solidarizare dintre pivot şi dispozitivul coronar
B. Majorarea suprafeţei de solidarizare dintre pivot şi dispozitivul coronar
C. Prevenirea mişcărilor rotative a coroanei de substituţie
D. Adîncimea canalulşui radicular
E. Lărgirea canalului radicular BC

264. Indicaţi formele avan-trau-lui în terapia LOC cu coroane de substituţie:

A. Paralelepiped
B. Trapezoidală
C. Cuboidă
D. Excavată
E. Convexă CD

265. Bontul dentar preparat pentru coroana fizionomică din acrilat prezintă aceiaşi formă ca şi cel
preparat pentru coroane:

38
 A. Metalice ştanţate
B. Parţiale tip Onlay
C. Ecuatoriale
D. Confecţionate prin galvanoplastie
E. Din porţelan E

266. Indicaţi aliajele utilizate la confecţionarea coroanelor de înveliş mixte M/C:

A. Aliajele Cu şi Al
B. Oţelul inox
C. Wipla
D. Vitalium
E. Wiron DE

267. Tehnica Inzoma de modelare a machetei din ceară a componentei metalice a coroanei mixte
M/C prevede:
A. Modelarea marginilor incizivale şi ocluzale netede
B. Modelarea marginilor incizivale şi ocluzale în formă de guleraş
C. Modelarea zonei cervicale cu suprafaţa netedă
D. Modelarea zonei cervicale cu suprafaţa concavă
E. Nu prevede particularităţi BD

268. Sistemul Probond de modelare a componentei metalice a coroanei mixte M/Ccu utilizarea
plasei elastice de ceară prevede
A. Majorarea suprafeţei de contact dintre metal şi ceramică
B. Micşorarea suprafeţei de contact dintre metal şi ceramică
C. Nu influienţiază suprafaţa de contact dintre aliaj şi metal
D. Aduce la o economie considerabilă a aliajului
E. Nu influienţiază economia aliajului AD

269. Indicaţi complicaţiile locale la prepararea dinţilor vitali sub coroane de înveliş:
A. Fructura coroanei
B. Trauma festonului gingival
C. Modificarea ocluziei
D. Deschiderea camerei pulpare
E. Fractura frezei cilindrice BD

270. Indicaţi coplicaţiile precoce posibile după prepararea dinţilor vitali sub coroane de înveliş:
A. Hiperstezia ţesuturilor dentare
B. Deriglări gustative
C. Pulpită traumatică
D. Spasme musculare
E. Dureri articulare AC

IV. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale şi tratamentul cu

punţi dentare

39
1. Procesul de diagnosticare a afecţiunelor stomatologice include următoarele etape:
A. Determinarea dereglărilor morfologice
B. Determinarea dereglărilor funcţionale
C. Studiul funcţiei secretorii a glandelor salibare
D. Percuţia sinusului maxilar
E. Determinarea formei nozologice a maladiei ABE

2. La examenul exobucal al pacientului în clinica de protetică dentară pentru determinarea

structurii estetice a feţii se utilizează testele:
A. Linia de contact a buzelor
B. Forma nasului
C. Dimensiunea verticală a treimei inferioare a feţei
D. Forma buzei inferioare
E. Gradul de dezgolire a dinţilor în timpul vorbirii ACE

1. Exprimarea accentuată a plicii labio-mentoniere permite de a presupune prezenţa anomaliei

de ocluzie:
A. Progenia
B. Ocluzia deschisă
C. Ocluzia încrucişată
D. Prognaţia complicată cu ocluzia adîncă DE

1. La examenul clinic exobucal se determină următoarele dimensiuni a treimei inferioare a

feţei:
A. Dimensiunea liberă de vorbire
B. Dimensiunea în timpul surîsului
C. Dimensiunea verticală de postură mandibulară
D. Dimensiunea verticală de ocluzie
E. Dimensiunea transversală de ocluzie CD

1. Deosebim următoarele dimensiuni verticale ale treimei inferioare a feţii:

A. De postură mandibulară
B. La actul de respiraţie nazală
C. La actul de respiraţie orală
D. La actul de respiraţie mixtă
E. De ocluzie centrică AE

1. Examenul clinic endobucal include evaluarea:

A. Dinţilor
B. Arcadelor dentare
C. Glandelor salivare
D. Ocluziei
E. Fibromucoasei ABDE

1. Examenul clinic a arcadelor dentare permite de a determina:

A. Numărul dinţilor prezenţi
B. Forma arcadelor dentare
C. fiziologia actului de deglutiţie
D. Funcţia analizatorică a cavităţii orale
E. Tipul de proteze la prezenţa lor ABE

40
1. În scopul normalizării rapoartelor interocluzale dereglate de migrări dentare în plan vertical
se v-a efectua metoda:
A. De şlefuire a ţesuturilor dure a dinţilor migraţi
B. De şlefuire selectivă a tuturor dinţilor
C. De dezocluzie succesivă
D. Chirurgical-ortodontică
E. Fizioterapeutică ACD

1. Devierile mandibulare spre stînga sau spre dreapta pot avea loc:
A. La începutul deschiderii gurii
B. La mijlocul traseului de deschidere a gurii
C. La sfîrşitul traseului de deschidere a gurii
D. În orice fază de deschidere a gurii concomitent spre stînga şi dreapta
E. Devierile mandibulare pot avea loc numai spre stînga ABC

1. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se găseşte în dependenţă de:

A – examenul radiografic
B – numărul şi topografia dinţilor absenţi
C – atenţia medicului
D – timpul ce s-a scurs după extracţiile dentare
E – starea familiară a pacientului BD

281. După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim punţi dentare:
A – în formă ovală
B – în şa
C – în formă semiovală
D – în semişa
E – suspendat BDE

1. Corpul de punte suspendat este indicat:

A – în zona frontală
B – în zonele laterale
C – în orice zonă
D – în zonele fronto-laterale
E – în zonele fără atrofia apofizei alveolare B

2. Corpul de punte în formă de semişa este indicat în punţile dentare:

A – demontabile
B – din două bucăţi
C – mobilizabile
D – metaloceramice
E – acrilice D

3. Punţile dentare cu extensie sînt indicate:

A – în zona frontală la absenţa a unui dinte
B – în zona frontală la absenţa a doi dinţi
C – în zona frontală la absenţa a trei dinţi
D – în zona laterală la absenţa premolarilor şi molarilor la maxilă
E – în zona laterală la absenţa premolarilor şi molarilor la mandibulă A

41
1. La absenţa primului molar la mandibulă cînd dintele antagonist are contact cu 2/3 a
molarului doi, iar dinţii limitrofi breşei sînt sănătoşi şi nu s-au schimbat poziţia se va
confecţiona:
A – punte dentară din două bucăţi
B – punte dentară metalică întreg turnată
C – punte dentară M/C
D – punte dentară M/A
E – punte dentară este contraindicată E

2. La determinarea indicaţiilor către tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare este

necesar ca la prezenţa dinţilor restanţi sănătoşi suma coeficienţilor dinţilor absenţi să fie:
A – eglă cu a dinţilor stîlpi
B – mai mică decît a dinţilor stîlpi
C – mai mare decît a dinţilor stîlpi
D – mult mai mare decît a dinţilor stîlpi
E – nu are importanţă raportul coeficienţilor AB

4. La atrofia paradontului dinţilor stîlpi cu Ľ rezistenţa funcţională după Kurleandski scade cu:
A – 0,25%
B – 0,5%
C – 0,75%
D – 100%
E – 150% A

5. La atrofia paradontului dinţilor stîlpi cu ˝ rezistenţa funcţională după Kurleandski scade cu:
A – 0,5%
B – 0,25%
C – 0,75%
D – 100%
E – 150% B

3. La atrofia paradontului dinţilor stîlpi cu 2/3 rezistenţa funcţională după Kurleandski scade
cu:
A – 0,25%
B – 0,5%
C – 0,75%
D – 100%
E – 150% C

4. La atrofia paradontului dinţilor stîlpi cu ľ sau mai mult rezistenţa fucţională după
Kurleandski scade cu:
A – 0,25%
B – 0,5%
C – 0,75%
D – 100%
E – 150% D

1. Dacă forţa de apăsare verticală se v-a exercita pe corpul de punte în apropierea

dintelui stîlp situat distal ea se v-a transmite prin elementele de agregare influienţînd
periodonţiul:
A – întinderea ligamentelor alveolo – dentare a dintelui situat distal şi înfundarea lui

42
 B – întinderea ligamentelor alveolo – dentare a dintelui situat mezial şi înfundarea lui
C – compresia ligamentelor alveolo-dentare în zona treimei superioare proximale distale şi a
treimei inferioare proximal – meziale a dintelui situat mezial
D – întinderea ligamentelor alveolo – dentare a dintelui a ambilor dinţi
E – compresia ligamentelor alveolo-dentare în zona treimei superioare proximale a ambilor
dinţi AC

5. Forţele orizontale în timpul funcţiei acţionează asupra corpului de punte în următoarele

direcţii:
A – orizontală
B – orizontal - sagitală
C – orizontal - transversală
D – orizontal - tangenţială
E – orizontal – oblice BC

1. Pentru a se opune forţelor arizontal – sagitale corpul de punte în zona frontală la

maxilă trebuie să aibă formă:
A – arc
B – semiovală
C – liniară
D – semiarc
E – ovală A

6. Pentru a se opune forţelor orizontal-transversale corpul de punte în zona laterală a

maxilarelor trebuie să aibă forma:
A – arc
B – ovală
C – linie dreaptă
D – semiarc
E – semioval C

7. La absenţa primului molar inferior, prezenţa dinţilor limitrofi breşei sănătoşi şi fără semne
de deformaţie ale arcadelor dentare concepţia modernă prevede:
A – punţi dentare din M/C
B – punţi dentare M/A
C – punţi dentare întreg turnate
D – punţi dentare din 2 bucăţi
E – aplicarea implanturilor E

8. La absenţa incisivului central superior, prezenţa dinţilor limitrofi breşei sănătoşi concepţia
modernă prevede utilizarea:
A – puntei dentare din ceramică
B – puntei dentare din acrilat
C – puntei dentare M/C
D – puntei dentare M/A
E – aplicarea implantului E

9. La absenţa incisivului lateral superior şi prezenţa dinţilor limitrofi breşei mobili de gr.I
concepţia modernă prevede:
A – punte dentară cu extensie
B – punte dentară fără elemente de şinare

43
 C – punte dentară cu elemente de şinare
D – aplicarea implantului
E – proteza parţială mobilizabilă scheletată C

1. Nivelarea planului protetic la pregătirea câmpului protetic în tratamentul cu punţi

dentare se efectuiază:
A – fizioterapeutic
B – şlefuirea selectivă
C – ortodontic
D – terapeutic
E – majorarea DVO BCE

6. Forma corpului de punte depinde nu numai de topografia breşei dar şi de:

A – înălţimea dinţilor limitrofi breşei
B – starea caronară a dinţilor limitrofi breşei
C – lăţimea apofizei alveolare
D – gradul de atrofie a apofizei alveolare
E – tipul de ocluzie C

7. Corpul de punte în semişa se recomandă la confecţionarea punţilor dentare:

A – mobilizabile
B – din 2 bucăţi
C – acrilice
D – din M/C
E – demontabile D

8. Corpul de punte tangent liniar este indicat în punţile dentare:

A – din M/C
B – mobilizabile
C – din 2 bucăţi
D – ceramice
E – acrilice CE

9. Puntea dentară cu extensie este indicată în edentaţiile:

A – clasa I Kennedy
B – clasa II Kennedy
C – clasa III Kennedy
D – clasa IV Kennedy la absenţa unui dinte
E – clasa V Kennedy la absenţa a 2 dinţi D

10. Particularităţile preparării dinţilor stâlpi în punţile dentare sunt:

A – prepararea atentă
B – prepararea cu răcire
C – obţinerea paralelismului între dinţii stâlpi
D – obţinerea formei corecte a bontului în raport de elementele de agregare
E – nu sunt particularităţi CD

11. Redarea paralelismului la prepararea dinţilor stâlpi în punţile dentare se poate efectua:
A – prin prepararea în formă de con spre ocluzal sub un unghi de 20o
B – prin prepararea în formă de con spre colet sub un unghi de 5o
C – prin prepararea în formă de con spre ocluzal sub un unghi de 15o

44
 D – prin prepararea în formă de con spre ocluzal sub un unghi de 45o
E – prin prepararea în formă de con spre ocluzal sub un unghi de 5-7o E

12. La confecţionarea punţilor dentare din M/C pot fi obţinute amprente:

A – duble într-un timp
B – duble în 2 timpi
C – duble în ocluzie
D – duble cu un singur material
E – duble în trei timpi ABC

13. Prima situaţie clinică la determinarea OC se caracterizează cu prezenţa:

A – unei perechi de antagonişti
B – 2 perechi de antagonişti
C – 3 perechi de antagonişti situaţi anteriori
D – nu sunt prezenţi dinţi antagonişti
E – 3 perechi de antagonişti situaţi în triunghi cu vârful orientat anterior E

14. În prima situaţie clinică la determinarea OC în edentaţia parţială se apreciază:

A – DVO
B – poziţia neutră a mandibulei
C – poziţia de postură mandibulară
D – nu se determină nici un element al OC
E – dimensiunea verticală a poziţiei de postură mandibulară D

15. Elementele fundamentale ale OC sunt:

A – DVO
B – poziţia neutră a mandibulei
C – poziţia de repaus relativ a mandibulei
D – spaţiul fiziologic de inocluzie
E – dimensiunea verticală a poziţiei de postură mandibulară AB

16. DVO se determină prin metodele:

A – anatomică
B – fiziologică
C – antropometrică
D – auxiliară
E – anatomo-fiziologică ACE

10. Dimensiunea verticală de ocluzie în prima şi a 2-a situaţie clinică la determinarea OC poate
fi:
A – nemodificată
B – mărită
C – micşorată
D – încrucişată
E – anterioară AC

17. După Landa distanţa dintre planul Camper şi cel protetic este egal cu:
A – 16 mm
B – 20 mm
C – 23 mm
D – 26 mm

45
 E – 30 mm D
18. Curbura şi nivelul suprafeţei vestibulare a bordurii de ocluzie la maxilă constituie reperul:
A – înălţimea dinţilor
B – lăţimii dinţilor
C – situării suprafeţelor orale a dinţilor frontali
D – situării suprafeţelor vestibulare a dinţilor frontali şi laterali
E – situării marginilor incisivali a lateralelor D

19. Relaţia de intercuspidare maximă dintre arcadele dentare se realizează:

A – cu 0,1 – 1,5 mm mai anterior de relaţia centrică
B – cu 0,1 – 1,5 mm mai posterior de relaţia centrică
C – cu 2 – 3 mm mai anterior de relaţia centrică
D – cu 2 – 3 mm mai posterior de relaţia centrică
E – la deplasarea laterală a mandibulei A

20. Spaţiul fiziologic de inocluzie este egal cu:

A – 10 – 12 mm
B – 8 – 9 mm
C – 7 – 5 mm
D – 4 mm
E – 2 – 3 mm E

21. DVO este mai mică decît dimensiunea verticală de postură mandibulară cu:
A – 2 – 3 mm
B – 4 – 5 mm
C – 6 – 7 mm
D – 8 – 9 mm
E – 10 mm A

22. Dimensiunea vearticală de postură mandibulară este egală cu:

A – DVO
B – DVO plus spaţiul de inocluzie fiziologică
C – DVO minus spaţiul de inocluzie fiziologică
D – DVO la actul de deglutiţie
E – DVO plus spaţiul maximal de vorbire B

23. Din metodele cunoscute de determinare a DVO în practica cotidiană se utilizează metoda:
A – anatomică
B – antropometrică
C – fiziologică
D – anatomo-fiziologică
E – paraclinică D

24. A doua situaţie clinică la determinarea OC se caracterizează cu prezenţa:

A – trei s-au mai multe perechi de dinţi antagonişti situaţi astfel încît modelele din ghips
nu pot fi suprapuse în OC
B – unei s-au cîteva perechi de dinţi antagonişti situaţi astfel încît modelele din ghips nu pot
fi suprapuse în OC fără dispozitive speciale
C – prezenţa arcadelor dentarea integre
D – absenţa dinţilor antagonişti
E – absenţa totală a dinţilor B

46
25. În a doua situaţie clinică la determinarea OC se determină:
A – DVO
B – spaţiul fiziologic de inocluzie
C – dimensiunea verticală de postură mandibulară
D – poziţia neutră a mandibulei
E – poziţia de postură mandibulară D

1. A treia situaţie clinică la determinarea OC se caracterizează cu prezenţa:

A – unei s-au cîteva perechi de dinţi antagonişti situaţi astfel încît modelele din ghips nu pot
fi suprapuse în OC fără dispozitive speciale
B – cel puţin trei perechi de dinţi antagonişti situaţi astfel încît modelele din ghips nu pot fi
suprapuse în OC
C – nu sînt dinţi antagonişti
D – arcadele dentare sînt integre
E – numai două perechi de antagonişti C

26. În a treia situaţie clinică la determinarea OC se apreciază:

A – DVO
B – spaţiul fiziologic de inocluzie
C – poziţia neutră a mandibulei
D – dimensiunea verticală a poziţiei de postură mandibulară
E – poziţia de repaos fiziologic relativ a mandibulei AC

27. Poziţia neutră a mandibulei faţă de baza craniului se determină prin metodele funcţionale:
A – înclinarea capului anterior
B – aşezarea pacientului în decubit dorsal
C – deschiderea gurii la maxim
D – degluţia
E – respiraţie nasală D

11. Poziţia OC determinată cu ajutorul şabloanelor şi a bordurilor de ocluzie din ceară se fixează
prin metoda:
A – rece
B – antropometrică
C – fierbinte
D – fiziologică
E – funcţională AC

28. Puntea dentară din două bucăţi poate fi confecţionată:

A – numai în zona frontală a arcadelor dentare
B – numai în zonele laterale ale arcadelor dentare
C – numai în zona frontală a arcadei dentare inferioare
D – numai în zona frontală a arcadei dentare superioare
E – în orice zonă a arcadelor dentare E

29. Avantajele punţilor dentare din două bucăţi:

A – transmisia forţelor ocluzale asupra parodontului dinţilor stîlpi
B – transmisia forţelor ocluzale pe cale mixtă
C – necesită o uşoară şlefuire a dinţilor stîlpi
D – restabilirea funcţiilor dereglate

47
 E – nu este obligatorie anestezia la prepararea dinţilor stîlpi ACD
30. Dezavantajele punţilor dentare din 2 bucăţi:
A – transmit forţele ocluzale asupra parodontului dinţilor stîlpi
B – poate avea loc dezlipirea corpului de punte
C – restabilesc parţial funcţia fizionomică
D – pot conduce la apariţia galvanozei în cavitatea bucală
E – necesită o uşoară şlefuire a dinţilor stîlpi BCD

31. Puntea dentară metalică întreg turnată este indicată:

A – în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa 1 dinte
B – în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi
C – în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa 1 dinte şi prezenţa breşelor intercalate
D – în zonele laterale ale arcadelor dentare la prezenţa breşelor terminale de 1 –2 dinţi
E – în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi şi prezenţa breşelor intercalate
CE

32. Avantajele puntei dentare metalice întreg turnate:

A – durata etapelor de confecţionare este redusă
B – este realizată dintru-n aliaj
C – este fizionomică
D – impune prezenţa dinţilor cu coroane înalte
E – nu are loc fracturarea corpului de punte ABE

33. Punţile dentare mixte din M/C sînt contraindicate:

A – volum coronar redus a dinţilor stîlpi
B – în zonele laterale ale arcadelor dentare
C – pînă la vîrsta de 18 ani
D – la mobilitatea dinţilor de gr. I-II
E – la mobilitatea dinţilor de gr. III ACE

34. Puntea dentară mobilizabilă este indicată:

A – în ocluzia ortognată
B – în ocluzia adîncă
C – în ocluzia deschisă
D – în ocluzia ortognată cu absenţa accentuată a substanţei osoase
E – la prezenţa dinţilor mobilizabili de gr. III BD

35. Punţile dentare adezive sînt indicate:

A – în edentaţiile laterale reduse
B – la prezenţa dinţilor limitrofi breşei
C – la prezenţa migrărilor dentare din zona breşei
D – la prezenţa coroanelor mici a dinţilor limitrofi breşei
E – la prezenţa coroanelor înalte a dinţilor limitrofi breşei ABE

36. La confecţionarea punţilor dentare adezive dinţii limitrofi breşei se prepară:

A – feţele proximale dinspre edentaţie
B – feţele vestibulară şi orală la nivelul situării elementelor de agregare
C – suprafeţele ocluzale
D – dinţii stîlpi nu se prepară
E – la colet se crează pragul ABE

48
37. Dezavantajele punţilor dentare adezive:
A – se pot realiza numai pe dinţi integri
B – au indicaţii reduse
C – sînt fizionomice
D – au riscul descimentării
E – sacrificare tisulară redusă ABD

38. Avantajele punţilor dentare adezive:

A – sînt fizionomice
B – au riscul descimentării
C – sacrificarea tisulară redusă
D – au indicaţii reduse
E – se realizează numai pe dinţi integri AC

39. Ce aspect v-a avea relieful ocluzal în puntea dentară pe implante:

A – cuspizi bine exprimaţi
B – cuspizi slab exprimaţi, rotungiţi
C – cuspizi în raport de aspectul antagoniştilor
D – relief plat
E – relief ondulat BC

40. La proba puntei metalice întreg turnate se verifică:

A – aliajul
B – contactele ocluzale
C – raportul corpului de punte cu apofiza alveolară
D – eficienţa masticatorie
E – inserţia protezei pe dinţii stîlpi BCE

41. Examenul contactelor ocluzale la proba punţilor dentare se efectuază cu:

A – sonda
B – hîrtie de articulaţie
C – paralelograful
D – ceară de ocluzie
E – modele de diagnostic BD

42. Complicaţiile posibile după cimentarea punţilor dentare:

A – mobilitatea patologică a dinţilor
B – dereglări gustative
C – parodontite marginale
D – pulpite
E – parafuncţii musculare ACD

43. Indicaţi simptoamele subiective posibile în edentaţia parţială:

A. Insuficienţa funcţiei de respiraţie
B. Hiperstezia alveolară
C. Durerea fontomă la nivelul crestei alveolare
D. Macroglosia
E. Sindromul de bont dureros ca urmare a formării „neuneroamelar” BCE

340. Din simptoamele subiective ale edentaţiei parţiale reduse fac parte:
A. Insuficienţa funcţiei de deglutiţie

49
 B. Atrofia procesului alveolar edentat
C. Microglosia
D. Spasme musculare
E. Migrări dentare AD

341. Indicaţi complicaţiile locale în tabloul clinic a edentaţiilor parţiale reduse:

A. Abraziunea patologică a dinţilor restanţi
B. Dereglări fonetice
C. Dereglări fizionomice
D. Suprasolocitarea funcţională a dinţilor restanţi
E. Migrări dentare ADE

342. Indicaţi complicaţiile loco-regionale în tabloul clinic a edentaţiei parţiale reduse:

A. Dureri dentare
B. Dereglarea cinematicii mandibulare
C. Dereglări mandibulo-craniene
D. Dereglări gustative
E. Mişcarea limbii BC

343. Principiul profilactic a tratamentului protetic a edentaţiei parţiale reduse cu punţi dentare
fixe prevede:
A. Profilaxia afecţiunilor locale
B. Profilaxia bruxismului
C. Profilaxia afecţiunilor loco-regionale
D. Stimularea salivaţiei
E. Profilaxia atrofiei crestei alveolare edentate AC

344. Principiul curativ a tratamentului protetic a edentaţiei parţiale reduse cu punţi dentare fixe
prevede:
A. Restabilirea integrităţii arcadei dentare
B. Refacerea funcţiilor dereglate
C. Activarea funcţiilor glandelor salivare
D. Refacerea echilibrului ocluzal optimal
E. Majorarea spaţiului oral propriu zis ABD

345. Zonder şi Janckelson consideră că la actul de masticaţie pe parcursul zilei se efectuiază

contacte dento-dentare circa:
A. 2000
B. 1500
C. 1000
D. 800
E. 600 E

346. La actul de deglutiţie pe parcursul a 24 ore după Zonder şi Janckelson au loc contacte dento-
dentare circa:
A. 2500-3000
B. 2000-2400
C. 1500-1800
D. 1000-1400
E. 800-600 A

50
347. Durata contactelor dento-dentare la actul de masticaţie după Zonder şi Janckelson este de:
A. 0,10 sec.
B. 0,15 sec.
C. 0,20 sec.
D. 0,25 sec
E. 0,30 sec B

348. Durata contactelor dento-dentare la actul de deglutiţie după Zonder şi Janckelson este de:
A. 0,5 sec.
B. 1,0 sec
C. 1,5 sec.
D. 2,0sec.
E. 2,5 sec. C

349. Durata contactelor dento-dentare la actul de deglutiţie după Zonder şi Janckelson este de:
A. 6 ori mai mare
B. 7 ori mai mare
C. 8 ori mai mare
D. 9 ori mai mare
E. 10 ori mai mare E

350. Asigurarea funcţiei de deglutiţie în terapia edentaţiei parţiale reduse cu punţi dentare fixe se
efectuiază prin:
A. modelarea individuală şi corectă a reliefului ocluzal
B. modelarea corpului de punte în formă de şa
C. crearea unui ghidaj stabil a mandibulei faţă de maxilă
D. crearea unui ghidaj semistabil a mandibulei faţă de maxilă
E. modelarea cuspizilor înalşi şi a fisurilor adânci ale corpului de punte AC

351. Principiul biologic în terapia edentaţiei parţiale reduse cu punţi dentare fixe urmăreşte:
A. cele prevăzute de aplicarea elementelor de angrenare
B. cele prevăzute de aplicarea materialelor de construire
C. reabilitarea actului de masticaţie
D. refacerea funcţiei fonetice
E. refacerea funcţiei fizionomice AB

352. Principiul biomecanic în terapia edentaţiei parţiale reduse cu punţi dentare fixe prevede:
A. aplicarea tehnologiilor moderne de confecţionare
A. integrarea punţii dentare în substratul biologic prin echilibrarea rezistenţei sale cu
rezistenţa ţesuturilor cîmpului protetic
B. integrarea punţii dentare în substratul biologic prin aplicarea materialelor tolerante
C. restabilirea funcţiei de respiraţie
D. amprentarea dublă repetată B

353. Principiul homeostazic în terapia edentaţiei parţiale reduse cu punţi dentare fixe include:
A. stimularea mecanismului biologic de compensare a disarmoniei ocluzale
B. să nu modifice constantele de bază ale sistemului stomatognat
A.confecţionarea puntei dentare în concordanţă cu celelalte elemente ale sistemului
stomatognat
C. tehnici de secţionare şi eliminare a puntei dentare
D. lustruirea perfectă a tuturor suprafeţelor puntei dentare BC

51
354. Punţile dentare adezive prima generaţie au fost elaborate pentru rezolvarea următoarelor
situaţii clinice:
A. la absenţa unui dinte din zona frontală a arcadelor dentare cînd coroanele dinţilor
limitrofi breşei sunt afectate
B. la absenţa unui dinte din zona frontală a arcadelor dentare cînd coroanele dinţilor
limitrofi breşei sunt integre
C. la absenţa unui dinte din zonele laterale ale arcadelor dentare când breşa este intercalată,
iar coroanele dinţilor limitrofi breşei sunt afectate
D. la absenţa unui dinte din zonele laterale ale arcadelor dentare când breşa este intercalată,
iar coroanele dinţilor limitrofi breşei sunt integre
E. la prezenţa breşelor terminale ale arcadelor dentare inferioare B

355. Punţile dentare adezive generaţia a doua sunt indicate în situaţiile clinice:
A. la prezenţa breşelor terminale ale arcadei dentare superioare
B. la prezenţa breşelor terminale ale arcadei dentare inferioare
C. la absenţa unui dinte din zonele laterale ale arcadelor dentare când breşa este intercalată,
iar coroanele dinţilor limitrofi breşei sunt afectate
D. la absenţa unui dinte din zonele laterale ale arcadelor dentare când breşa este intercalată,
iar coroanele dinţilor limitrofi breşei sunt integre
E. la absenţa unui dinte din zona frontală a arcadelor dentare când coroanele dinţilor
limitrofi breşei sunt integre E

356. Punţile dentare adezive generaţia a treia sunt indicate în situaţiile clinice:
A. la absenţa unui dinte din zona frontală a arcadelor dentare când coroanele dinţilor
limitrofi breşei sunt afectate
A. la absenţa unui dinte din zona frontală a arcadelor dentare când coroanele dinţilor
limitrofi breşei sunt integre
B. la absenţa unui dinte din zonele laterale a arcadelor dentare când breşa este intercalată,
iar coroanele dinţilor limitrofi breşei sunt integre
C. la absenţa unui dinte din zonele laterale a arcadelor dentare când breşa este intercalată,
iar coroanele dinţilor limitrofi breşei sunt afectate
D. nu există aşa varietate de punte dentară adezivă C

357. Indicaţi fotopolimerii utilizaţi în protetica dentară:

A. artglass
B. evicrol
C. sinfony ESPE
D. solidex SHOFU
E. acriloxid ACD

358. Indicaţi complicaţiile posibile tardive după tratamentul edentaţiei parţiale reduse cu
punţi dentare
A. necroza organului pulpar
B. periodontită traumatică
C. dereglări de fonaţie
D. galvanozia
E. majorarea DVO ABD

359. Indicaţi cauzele galvanozei cavităţii orale după tratamentul edentaţiei parţiale reduse cu
punţi dentare:

52
 A. prezenţa acrilatului ca placaj
B. prezenţa puntei dentare acrilice
C. prezenţa puntei dentare din două bucăţi
D. prezenţa puntei dentare dintr-o bucată
E. la tratamentul cu punţi dentare galvanoze nu apar C

1. Punţile dentare îndeplinesc următoarele funcţii:

A. Fiziologică
B. Curativă
C. Biologică
D. Profilactică
E. Farmacologică BD

2. Funcţia profilactică a punţilor dentare se manifestă prin:

A. Prevenirea migrărilor dentare
B. Reabilitarea funcţiei gustative
C. Prevenirea suprasolocitării funcţionale a dinţilor restanţi
D. Reabilitarea funcţiei farmacologice
E. Prevenirea disfuncţiei respiratorii AC

1. Punţile dentare sunt contraindicate în următoarele situaţii clinice:

A. Prezenţa breşelor arcadelor dentare mari, cînd dinţii limitrofi breşei fac parte din diferite
grupe funcţionale
B. Prezenţa breşelor arcadelor dentare mari, cînd dinţii limitrofi breşei fac parte din aceiaşi
grupă funcţională
C. Cînd breşa arcadei dentare este limitată distal de dinţi stabili
D. Cînd breşa arcadei dentare este limitată distal de dinţi cu mobilitate patologică
E. Prezenţa breşelor arcadelor dentare mici în ocluzia ortognatică AD

1. La alegerea dinţilor stîlpi în punţile dentare se v-a ţine cont de:

A. Starea parodontului dinţilor stîlpi
B. Caracterul produselor alimentare utilizate
C. Caracterul actului de masticaţie
D. Caracterul relaţiilor interocluzale din zona breşei arcadei dentare
E. Starea fizică a pacientului AD

364. Punţile dentare în zona frontală a arcadei dentare superioare sunt contraindicate în
următoarele situaţii clinice cu absenţa:
A. Incizivilor centrali
B. Incisivului lateral stînga
C. Incisivului lateral dreapta
D. Celor patru incizivi
E. Incizivilor şi caninilor E

365. În zonele laterale ale arcadelor dentare ca elemente de sprigin în punţile dentare se vor
utiliza:
A. Coroanele ecuatoriale
B. Croşetul de menţinere cu un braţ
C. Incrustaţii
D. Coroane pe bont artificial
E. Răşinele apoxidice ACD

53
1. La tratamentul edentaţiei parţiale reduse cu punţi dentare pot fi admise următoarele graţeli:
A. Micşorarea dimensiunii verticale de ocluzie
B. Majorarea dimensiunii verticale de ocluzie
C. Absenţa contactelor maximale între dinţii antagonişti şi suprafaţa ocluzală a punţii
dentare
D. O lustruire prea fină a punţii dentare
E. Prezenţa ecuatorului exprimat pe elementele de angrenare a puntei dentare BC

1. Indicaţi etapele clinice la confecţionarea punţilor dentare metaloceramice:

A. Prepararea dinţilor stîlpi
B. Confecţionarea modelelor de lucru şi auxiliar
C. Alegerea lingurii amprentare şi amprentarea
D. Fixarea modelelor în simulator
E. Determinarea ocluziei centrice ACE

1. Indicaţi dezavantajele punţilor dentare:

A. Refac integritatea arcadelor dentare
B. Necesită determinarea ocluziei centrice
C. Necesită prepararea dinţilor stîlpi
D. Sunt lucrări protetice fixe
E. Transmit foeţele funcţionale pe cale fiziologică

1. Analiza biomecanicei puntei dentare cu extenzie ne argumentează:

A. Suprasolicitarea dintelui stîlp
B. Suprasolicitarea dinţilor antagonişti
C. Despovărarea dintelui stîlp
D. Însuşirile de imobilizare a dinţilor restanţi
E. Necesitatea utilizării în edentaţiile terminale A

V. Proteze parţial mobilizabile acrilice

1. Cîmpul protetic în edentaţia parţială întinsă este prezentat de:

A – dinţii restanţi
B – vălul palatin
C – muşchii mobilizatori
D – fibromucoasa inmobilă
E – crestele alveolare şi bolta palatină AD

1. Stabilizarea protezei parţiale mobilizabile este influienţată de:

A – starea psihică a pacientului
B – numărul dinţilor restanţi
C – starea ATM
D – repartizarea topografică a dinţilor restanţi
E – starea generală a pacientului BD

54
1. Particularităţile cîmpului protetic în edentaţia parţială întinsă se găseşte în funcţie de:
A – starea psihică a pacientului
B – numărul dinţilor absenţi
C – localizarea şi întinderea breşelor
D – gradul de deschidere a gurii
E – tipul de ocluzie BCE

3. Conform clasificării Liund zona fibroasă glandulară este situată:

A – pe coama apofizei alveolare
B – în zona mediană
C – în zona rugilor palatine
D – în zonele periferice ale proceselor alveolare
E – în treimea posterioară a bolţii palatine E

4. Fibromucoasă subţire şi sensibilă la presiuni conform clasificării Liund corespunde:

A – zonei periferice a apofizelor alveolare
B – zonei rugilor palatine
C – zonei mediane
D – zonei glandulare
E – zonei apofizelor alveolare C

5. Conform clasificării bazei osoase la maxilă Lejoyeux deosebeşte:

A – apofize înalte, retentive cu versante extinse, paralele
B – apofize înalte, neretentive cu versante periforme
C – apofize cu valoare protetică slabă
D – apofize ascuţite
E – apofize cu valoare protetică negativă ACE

6. Varietăţile tuberozităţilor maxilare în edentaţia parţială pot fi:

A – retentive
B – cu valoare protetică medie
C – ondulate
D – trapezoidale
E – cu valoare protetică negativă ABE

7. Tuberculii piriformi sînt împărţiţi în:

A – favorabili stabilizării şi menţinerii protetice
B – cu valoare protetică negativă
C – triunghiulară
D – cuboidali
E – piramidali AB

8. Pietrokovski după profil împarte apofizele alveolare în:

A – piramidale
B – parabolice
C – plate
D – triunghiulare
E – trapezoidale BDE

9. Varietăţile bolţii palatine:

A – extinsă, fără torus palatin

55
 B – ovoidală
C – patrată
D – alungită
E – cu valoare protetică medie AE

365. Croşetele în protezele parţiale mobilizabile acrilice se confecţioanează din sîrmă de Wiplă
cu diametrul:
A – 2 – 2,5 mm
B – 1,5 – 2,0 mm
C – 0,6 – 0,8 mm
D – 0,2 – 0,4 mm
E – nu are importanţă C

10. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă:

A – vestibular – fundul de sac depăşind limitele mucoasei pasiv - mobile
B – vestibular – fundul de sac în limitele mucoasei pasiv - mobile
C – vestibular – nu ajunge cu 1- 2 mm la mucoasa pasiv - mobilă
D – în zona dinţilor frontali restanţi – la colet
E – în zona dinţilor frontali restanţi – supracingular BD

11. Dimensiunele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice depind de:

A – numărul dinţilor restanţi
B – starea arcadei dentare antagoniste
C – topografia breşei
D – structura suportului osos
E – tipul de ocluzie ACD

12. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă în zona distală depind de:
A – caracterul breşei – terminală s-au limitată distal
B – înălţimea caronară a dinţilor restanţi
C – mărimea breşelor
D – gradul de înclinare a dinţilor restanţi
E – tipul de ocluzie AC

13. Limita distală în proteza parţială mobilizabilă acrilică va fi în zona liniei Ah:
A – în edentaţiile întinse bilaterale terminale
B – în edentaţiile întinse unilaterale terminale
C – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare retentive
D – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare protetic
negative
E – în edentaţiile laterale medii intercalate ABD

14. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona dinţilor restanţi:
A – la coletul dinţilor frontali
B – supracingular în zona dinţilor frontali
C – subecuatorial în zona dinţilor laterali
D – la coletul dinţilor laterali
E – supraecuatorial în zona dinţilor laterali BE

15. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona tuberculilor piriformi:
A – îi acoperă în totalitate

56
 B – îi acoperă cu 1/2
C – îi acoperă cu 2/3
D – nu ajunge la limita lor mezială
E – îi acoperă în funcţie de valoarea lor protetică E

16. Protezele parţiale mobilizabile sînt indicate:

A – în ocluzia adîncă şi alergii
B – cînd sînt contraindicate punţile dentare
C – cînd sînt contraindicate protezele parţiale mobilizabile scheletate
D – în edentaţiile subtotale
E – acrilate termopolimerizabile BCD

17. Protezele parţiale mobilizabile pot fi confecţionate:

A – numai în edentaţiile terminale bilaterale
B – numai în edentaţiile terminale unilaterale
C – numai în edentaţiile frontale
D – numai în edentaţiile intercalate
E – în orice tip de edentaţie parţială E

18. Răscroirea bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă depinde de:
A – numărul dinţilor restanţi şi topografia lor
B – tipul de ocluzie
C – vîrsta
D – mărimea breşelor arcadelor dentare şi topografia lor
E – gradul de atrofie a proceselor alveolare şi înălţimea boltei palatine ADE

19. Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile acrilice:

A – nu sînt fizionomice
B – au un suport muco-osos
C – nu restabilesc întocmai DVO
D – micşorează volumul cavităţii orale
E – provoacă apariţia galvanozei în cavitatea orală BD

366. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice cele mai favorabile linii
croşetare sînt:
A – sagitală
B – diagonală
C – transversală
D – punctiformă ( tangenţială)
E – dreaptă BC

367. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă cele mai favorabile linii croşetare
sînt:
A – diagonală
B – sagitală
C – dreaptă
D – în suprafaţă
E – transversală AD

368. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă cele mai favorabile linii
croşetare sînt:

57
 A – tangenţială
B – diagonală
C – dreaptă
D – transversală
E – în suprafaţă DE

369. După legile biomecanice în proteza parţială mobilizabilă acrilică linia croşetară trebiue să
treacă:
A – la marginea protezei
B – în zona anterioară
C – prin mijlocul bazei protezei
D – în zona posterioară
E – să formeze figuri geometrice cît mai mari în suprafaţă CE

1. În timpul funcţiei forţa verticală realizată pe dinţii artificiali ai protezei parţiale mobilizabile
acrilice în apropierea primului premolar restant din dreapta în edentaţia de cl. I Kennedy v-
a conduce la:
A – deplasarea protezei anterior
B – deplasarea protezei posterior
C – înfundarea protezei mai exagerat în zona aplicării forţei şi mai puţin distal
D – înfundarea protezei bilateral de acelaş grad
E – deplasarea dinţilor restanţi spre vestibular CE

20. Desprinderea protezei parţiale mobilizabile acrilice în plan vertical poate fi determinată de:
A – acţiunea alimentelor lipicioase
B – acţiunea musculară la prezenţa incorectă a marginilor protezei
C – acţiunea aerului atmosferic în timpul repiraţiei
D – acţiunea elesticităţii braţelor croşetelor
E – greutatea protezei la maxilă ABE

21. Ce factori se opun deplasării protezelor parţiale mobilizabile acrilice:

A – braţele elastice ale croşetelor situate în zona retentivă
B – braţele elastice ale croşetelor situate la coletul dinţilor ancoră
C – acţiunea musculară din zona periferică a protezelor
D – materialul din care este confecţioantă baza protezei
E – elementele de retenţie anatomică AE

22. După structura radiologică Wilson clasifică maxilarele în:

A – os denivelet
B – os dens cortical
C – os spongios
D – os de tip necortical
E – os cu crestele alveolare ascuţite BCD

370. Duval după valoarea substratului osos a cîmpului protetic în protezele parţiale mobilizabile
deosebeşte următoarele tipuri:
A – os fără osteopenie
B – os cu trabecule subţiri în reţea continuă
C – os cu trabecule groase întrerupte
D – os cu trabecule foarte rare
E – os cu trabecule deslocate ABE

58
371. În scopul micşorării factorilor nocivi ce acţionează asupra parodontului dinţilor restanţi la
utilizarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice se recomandă:
A – răscroirea parodontală a conectorului principal
B – răscroirea plăcii palatinale în zona torusului
C – răscroirea plăcii palatinale în zona liniei Ah
D – alegerea corectă a acrilatului pentru confecţionarea protezei
E – respectarea etapelor clinice A

372. În scopul micşorării factorilor nocivi ce acţionează asupra parodontului dinţilor restanţi la
utilizarea protezelor parţiale mobilizabile se recomandă:
A – răscroirea plăcii palatinale în zona torusului palatinal
B – răscroirea plăcii palatinale în zona liniei Ah
C – alegerea corectă a acrilatului pentru confecţionarea protezei
D – respectarea etapelor de laborator
E – folierea dinţilor şi a paradontului marginal E

373. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale mobilizabile în edentaţiile subtotale se

utilizează:
A. Arcuri intermaxilare
B. Croşetele simple din sîrmă
C. Croşete dento-alveolare Kemeny
D. Croşete mucosale Kemeny
E. Acrilat incolor pentru baza protezei BCD

1. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale moblizabile acrilice în edentaţiile subtotale se

utilizează următoarele sisteme excepţionale:
A – sistemul telescopat
B – sistemul croşetar
C – sistemul Dolder-Rumpel
D – arcuri intermaxilare
E – arcuri unimaxilare BC

403. Proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice are scopul de a verifica:
A – gradul de fixare
B – grosimea bazei
C – forma bazei
D – precizitatea determinării ocluziei centrice
E – precizitatea modelului D

1. La proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice se v-a controla precizitatea

determinării:
A – DVO
B – culorii bazei
C – poziţiei neutre a mandibulei
D – formei bazei
E – gradului de fixare BC

1. La proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice în ocluzia instabilă s-a determinat
majorarea DVO prin:
A – vizual prin absenţa contactului dintre dinţii antagonişti

59
 B – măsurări antropometrice
C – simptomul spatulei
D – actul de deglutiţie
E – proba fonetică B

2. La proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice în ocluzia centrică s-a observat în
zona frontală un spaţiu de inocluzie, iar în zona dinţilor laterali contact cuspidian. Care este
cauza:
A – nu s-a determinat corect DVO
B – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată posterior
C – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată anterior
D – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată spre stînga
E – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată spre dreapta C

3. Controlul contactului dintre arcadele dentare la proba machetei protezei parţiale

mobilizabile acrile se efectuază:
A –prin inspecţia
B – cu hîrtia de articulaţie
C – prin proba spatulei
D – prin mişcările funcţionale de lateralitate
E – prin actul de mastiacţie C

4. În edentaţia subtotală a ambilor maxilare la proba machetelor protezelor parţiale

mobilizabile acrilice spaţiul fiziologic de inocluzie v-a fi:
A – 0,5 – 1 mm
B – 1 – 1,5 mm
C – 4 – 5 mm
D – 2 - 3 mm
E – mia mult de 5 mm D

5. La verificarea DVO la proba machetelor protezelor parţiale mobilizabile acrilice se vor

utiliza metodele:
A – proba fonetică
B – antropometrică
C – anatomică
D – anatomo-fiziologică
E – tridimensională BD

6. Din ce motive proteza parţială moblilizabilă acrilică, ca regulă, iniţial nu inseră la cîmpul
protetic:
A – limitele protezei sînt lărgite
B – incorect a fost determinată DVO
C – absenţa paralelismului suprafeţelor proximale a dinţilor limitrofi breşelor
D – limitele protezei sînt scurte
E – incorect a fost determinată poziţia neutră a mandibulei C

1.Din ce motiv este obligatorie corecţia ocluzală în protezele parţiale mobilizabile acrilice:
A – dinţii sînt montaţi în ocluzor
B – dinţii sînt montaţi în afara simulatoarelor
C – dinţii sînt montaţi în articulatoarele anatomice medii
D – dinţii nu pot fi individualizaţi vizual

60
 E – dinţii sînt montaţi incorect AC

1. La armarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice se utilizează:

A – plase poliamidice
B – fire poliamidice
C – plase metalice
D – acrilat elastic
E – acrilat autopolimerizabil ABD

2. Protezele parţiale mobilizabile acrilice pot avea suport:

A – dento - parodontal
B – muco - osos
C – mucosal
D – mixt
E – artificial BC

7. Ocluzia inversă în zona dinţilor şi contactul cuspidian în zonele dinţilor laterali observat la
proba machetelor protezelor parţiale mobilizabile se v-a observa:
A. în caz de micşorare a DVO
B. în caz de majorare a DVO
C. cînd la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată anterior
D. cînd la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată posterior
E. cînd la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată lateral D

415. Gradul manifestărilor morfologice şi funcţionale în sistemul stomatognat produse de

edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală este în dependenţă de:
A. caracterul respiraţiei (nazale, orale, mixte)
B. funcţia glandelor salivare
C. evoluţia patologiei
D. numărul, topografia şi starea dinţilor restanţi
E. caracterul produselor alimentare Cd

416. Indicaţi complicaţiile locale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală:
A. abraziunea ţesuturilor dure a dinţilor restanţi antagonişti
B. recesia gingivală în zona dinţilor suprasolicitaţi
C. xerostomia
D. hipoplazia
E. glosalgia AB

417. Din complicaţiile locale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală fac parte:
A. luxaţiile unilaterale a articulaţiei temporo-mandibulare
B. luxaţiile bilaterale a articulaţiei temporo-mandibulare
C. ocluzia traumatică
D. migrări dentare
E. spasmele musculare CD

418. Indicaţi complicaţiile loco-regionale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi

subtotală:
A. pulpite
B. periodontite cronice
C. periodontite acute

61
 D. deriglări mandibulo-craniene
E. deriglări de deglutiţie DE

419. Din complicaţiile loco-regionale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală
fac parte:
A. dereglarea cinematicei mandibulare
B. deriglarea actului de respiraţie nazală
C. deriglări musculare
D. suprasolicitarea dinţilor restanţi
E. migrări dentare AC

420. Pregătirea protetică a cavităţii bucale către terapia cu proteze parţiale mobilizabile prevede
intervenţii asupra:
A. fibromucoasei cîmpului protetic
B. substratului osos
C. dinţilor restanţi
D. fibromucoasei planşeului bucal
E. tratamentul cariei dentare ABC

421. Intervenţiile chirurgicale asupra substratului osos a cîmpului protetic în edentaţiile parţiale
prevede:
A. regularizarea cariei alveolare
B. rezecţia exostoazelor
C. rezecţia parţială a maxilei
D. rezecţia parţială a mandibulei
E. rezecţia modelantă a torusului palatinal ABE

422. Prepararea dinţilor în vederea aplicării protezelor parţiale mobilizabile ca măsură de

pregătire proprotetică prevede:
A. prepararea cavităţilor carioase
B. prepararea în scopul tratării pulpitelor cronice
C. nivelarea planului de ocluzie
D. şlefuirea retentivităţilor exagerate pe suprafeţele proximale a dinţilor limitrofi breşei
E. şlefuirea ecuatorului dinţilor limitrofi breşei CD

423. Pregătirea proprotetică neuromusculară este indicată:

A. în disfuncţiile ocluzale însoţite de tulburări neuro-musculare
B. în disfuncţiile fonetice însoţite de absenţa dinţilor frontali
C. în disfuncţiile fizionomice însoţite de absenţa dinţilor frontali
D. dureri musculare şi articulare la prezenţa edentaţiilor parţiale extinse
E. dureri orbiculare surde permanente AD

424. Indicaţi măsurile de pregătire proprotetică neuromusculară în edentaţiile parţiale întinse,

extinse şi subtotale:
A. blocajul mişcărilor mandibulare
B. blocajul pronunţării fonemei „A”
C. limitarea deschiderii gurii după somn
D. limitarea deschiderii gurii după actul de masticaţie
E. limitarea funcţională a limbii AC

425. Pregătirea proprotetică neuromusculară în edenţaliile parţiale întinse include:

62
 A. miogimnastica, prin exerciţii de deschidere maximă a gurii 2-3 min 3 ori / zi
B. miogimnastica, prin exerciţii de mişcări de lateralitate a mandibulei 2-3 min 3 ori / zi
C. miogimnastica, prin exerciţii de deschidere minimală a gurii 2-3 min 3 ori / zi
D. miogimnastica, prin exerciţii de deglutiţie
E. restructurarea tonusului muscular prin aplicarea gutierelor ABE

426. Principiul profilaxiei cariei dentare în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale
cu PPM prevede:
A. realizarea unor contacte cât mai extinse între suprafeţele dinţilor şi elementele protezei
B. realizarea unor contacte cât mai puţin extinse între suprafeţele dinţilor şi elementele
protezei
C. realizarea unor contacte cît mai puţin retentive între suprafeţele dinţilor şi elementele
protezei
D. confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile cu căptuşală elastică
E. confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile cu bază metalică BC

427. Principiul profilaxiei afecţiunelor parodontului în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse
şi subtotale cu PPM prevede:
A. o adaptare corectă a croşetelor şi bazei protezei la dinţii respectivi
B. situarea conectorilor secundari pe parodontul marginal a dinţilor stîlpi
C. situarea conectorilor secundari la distanţă de parodontul marginal a dinţilor stîlpi
D. o aşezare corectă a elementelor de fixare şi stabilizare a protezei pe dinţii stîlpi
E. o trasare corectă a marginilor protezei în zonele edentate ACD

428. Principiul profilaxiei rezorbţiei bazei osoase în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi
subtotale cu PPM prevede:
A. realizarea măsurilor de dispersie corectă a forţelor de presiune în timpul funcţiei
B. extinderea cât mai largă a şeilor protezei şi a conectorilor principali
C. extinderea minimală a conectorilor principali
D. utilizarea suportului mixt
E. utilizarea suportului mucoosos ABD

429. Principiul profilaxiei modificărilormandibulo-craniene în terapia edentaţiei parţiale întinse,

extinse şi subtotale cu PPM prevede tratamentul protetic:
A. tardiv
B. precoce
C. imediat
D. funcţional
E. morfologic BC

430. Principiul curativ în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM prevede:
A. refacerea volumului cavităţii bucale
B. refacerea volumului maxilarelor
C. repoziţionarea ţesuturilor bucale
D. nominalizarea arhitecturii faciale
E. normalizarea respiraţiei BCD

431. Principiul biologic în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM prevede:
A. aplicarea protezelor parţiale mobilizabile cu sacrificii mari tisulare
B. aplicarea protezelor parţiale mobilizabile fără sacrificii mari tisulare
C. de a utiliza materiale fără a ţine cont de compatibilitatea organismului către ele

63
 D. de a utiliza materiale biocompatibile
E. de a utiliza materiale amprentare reci BD

432. Principiul biomecanic în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM
prevede următoarele aspecte:
A. al rezistenţei mecanice a suportului biologic
B. al rezistenţei mecanice a materialelor din care se v-a confecţiona proteza
C. al stabilităţii statice şi dinamice dintre proteză şi suportul biologic
D. de utilizare a amprentelor într-un timp
E. de utilizare a amprentelor în doi timpi ABC

433. Principiul biomecanic în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM
presupune că stabilitatea protezei este:
A. condiţia principală de integrare a protezei în sistemul stomatognat
B. aplicarea uşoară a protezei pe câmpul protetic
C. aplicarea protezei pe cîmpul protetic numai o singură dată în 24 ore
D. fixarea protezei în timpul fonaţiei
E. fixarea protezei fără dificultăţi A

434. Reeşind din forţele care acţionează asupra PPM indicaţi durata forţei de masticaţie pe
parcursul zilei:
A. ~60 min
B. ~50 min
C. ~40 min
D. ~30 min
E. ~20 min D

435. Caracterizînd forţele ce acţionează asupra PPM indicaţi numărul proximativ de deglutiţii pe
parcursul a 24 ore:
A. 1000 ori
B. 900 oei
C. 800 ori
D. 700 ori
E. 600 ori E

436. Forţa ce acţionează asupra PPM în timpul actului de deglutiţie este mai mare decât forţa în
actul de masticaţie de:
A. două ori
B. trei ori
C. patru ori
D. cinci ori
E. şase ori B

437. După Janckelson presiunea masticatorie la prezenţa PPM se concentrează:

A. pe toată arcada artificială
B. pe porţiunea anterioară a arcadei dentare
C. pe porţiunea distală a arcadei dentare
D. între ultimul dinte natural şi primul dinte artificial
E. în zona ultimului dinte artificial D

438. În timpul funcţiei de masticaţie asupra PPM acţionează următoarele forţe:

64
 A. gravitatea protezei
B. forţele ce reese de la alimentele dure
C. forţele ce reese de la alimentele lipicioase
D. de la actele reflese: tusa, strănutul
E. de fonaţie ACD

VI. Proteze parţial mobilizabile scheletate

439. Conectorul principal în protezele parţiale moblizabile scheletate este prezentat de:
A – capse
B – bare
C – plăcuţe
D – dejunctoare
E – benzi BCE

1. Destinaţia conectorului principal în protezele parţiale mobilizabile scheletate este:

A – fixarea dinţilor artificiali
B – unirea elementelor dentare cu şeile protezei
C – fixarea elementelor de ancorare şi stabilizare
D – unirea şeilor protezei
E – micşorarea dimensiunilor bazei protezei D

3. Lăţimea şi grosimea barei – ca conector principal la mandibulă este de:

A – lăţimea de 3 mm
B – lăţimea de 8 mm
C – lăţimea de 0,5 mm
D – grosimea de 1,5 - 2 mm
E – grosimea de 0,5 - 1 mm AD

8. Lăţimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de

plăcuţă la maxillă este de:
A – 3-4 mm
B – 5 mm
C – 6-8 mm
D – 9-10 mm
E – mai mult de 10 mm E

9. Grosimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de

plăcuţă la maxilă este de:
A – 0,2-0,3 mm
B – 0,4-0,5 mm
C – 0,6-0,7 mm
D – 0,8-1 mm
E – 1,-2 mm B

10. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de plăcuţă la

maxilă este plasat:

65
 A – în zona palatinală posterioară
B – pe versantele interne a apofizelor alveolare
C – în zona torusului palatinal
D – în zona liniei Ah
E – în orice zonă A

4. Destinaţia conectorilor secundari în proteza parţial mobilizabilă scheletată este:

A – unirea şeilor protezei
B – unirea elementelor dentare cu porţiunile mucosale
C – unirea cu conectorii principali
D – ocolirea formaţiunilor anatomice
E – ocolirea frenurilor buzelor şi a limbii B

5. Conectorii secundari în în proteza parţial mobilizabilă scheletată se plasează:

A – pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor
B – pe versantele interne ale proceselor alveolare
C – pe versantele externe ale proceselor alveolare
D – pe centrul apofizelor alveolare
E – pe feţele proximale ale dinţilor ancoră E

11. În funcţie de starea parodontului şi gradul de rezilienţă a fibromucoasei conectorii secundari

în proteza parţial mobilizabilă scheletată pot fi:
A – rigizi
B – semilabili
C – labili
D – subţiri
E – groşi ABC

12. În protezele parţial mobilizabile scheletate elementele de ancorare, fixare şi stabilizare sunt
prezentate de:
A – diferite tipuri de croşete
B – arcuri intermaxilare
C – magniţi
D – implante
E – sisteme speciale AE

6. Croşetele utilizate în protezele parţiale mobilizabile scheletate pot fi confecţionate prin:

A – presare
B – îndoire
C – turnare
D – coacere
E – galvanoplastie BC

7. După numărul dinţilor pe care se aplică, Rîndaşu deosebeşte croşete:

A – monodentare
B – bidentare
C – mucosale
D – tridentare
E – dento-alveolare ABD

8. În protezele parţiale mobilizabile scheletate se utilizează următoarele tipuri de croşete:

66
 A – Ackers
B – Kemmeny
C – Ney
D – Roach
E – Dolder ACD

13. În protezele parţiale mobilizabile scheletate se utilizează următoarele sisteme speciale de

fixare şi stabilizare:
A – culisele
B – capsele
C – croşetele Ney
D – sistemul Dolder-Rumpel
E – croşetele Kemmeny ABD

9. Pintenul ocluzal în croşetul tip Ackers trebuie să aibă grosime de:

A – 0,5-0,8 mm
B – 1-1,5 mm
C – 2 mm
D – 2,5 mm
E – nu are importanţă B

10. Croşetul Bonwill are următoarele braţe:

A – două retentive, două opozante, două ocluzale
B – două retentive, două opozante, unul ocluzal
C – două retentive, unul opozant, două ocluzale
D – două retentive, trei opozante, unul ocluzal
E – numai unul retentiv, unul opozant şi unul ocluzal A

14. Protezele parţiale mobilizabile scheletate sînt indicate cînd pe cîmpul protetic avem
următorul număr de dinţi restanţi cu parodontul sănătos:
A–1
B – 2 situaţi alături
C – 3 situaţi alături
D – 4 situaţi în zona frontală limitaţi de primii premolari
E – 5-6 dinţi situaţi în zona frontală DE

15. În edentaţia frontală de cl. IV Kennedy cînd breşa este limitată de primii premolari
elementele de ancorare v-or fi plasate:
A – pe primii molari bilateral
B – pa ambii premolari bilateral
C – pe ambii premolari şi primul molar bilateral
D – nu are importanţă numărul dinţilor ancoră
E – pe toţi dinţii laterali E

1. Axul de inserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate poate fi:

A – strict vertical
B – liber
C – cu eforturi
D – vertical spre dreapta
E – vertical spre stînga ADE

67
16. Axul de inserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate poate fi:
A – pe toţi dinţii
B – pe cîţiva dinţi
C – vertical posterior
D – pînă la colet
E – vertical anterior CE

11. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate este:

A – întroducerea protezei în cavitatea bucală
B – direcţia de aplicare şi înlăturare a protezei
C – aplicarea protezei pe model
D – studierea protezei în paralelograf
E – studierea protezei vizual B

12. Ce prezintă axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate:

A – calea de aplicare şi înlăturare a protezei fără obstacole
B – calea de aplicare şi înlăturare a protezei cu puţine obstacole
C – calea de aplicare şi înlăturare a protezei fără obstacole considerabile
D – calea relativă de aplicare a protezei
E – calea relativă de înlăturare a protezei A

17. Metodele de determinare a axului de inserţie se dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile

scheletate:
A – fiziologică
B – liberă
C – de alegere
D – de autodeterminare
E – de determinare a înclinării medii a axelor dinţilor stîlpi BCE

13. Tijele retentivometre sînt piese anexe la paralelograf cu dimensiuni:

A – 0,25 mm
B – 0,5 mm
C – 0,75 mm
D – 1 mm
E – 1,5 mm ABC

14. Destinaţia retentivometrelor la studiul modelelor în paralelograf este determinarea:

A – axului de inserţie a protezei
B – axului de dezinserţie a protezei
C – zonelor retentive
D – lăcaşilor pentru pintenii ocluzali
E – poziţiei modelelor C

15. Determinarea ecuatorului protetic se efectuază cu tija:

A – detectoare
B – răzuşă
C – retentivometrică
D – suplimentară
E – portcreion E

68
18. Unirea rigidă a elementelor dentare în proteza parţială moblizabilă scheletată cu şeile
protezei este indicată în edentaţiile parţiale Kennedy:
A – cl. I
B – cl. II
C – cl. III
D – cl. IV
E – cl. V CD

16. Rezolvarea unei edentaţii cl. I Kennedy se va efectua cu:

A – punţi dentare fixe
B – proteze parţiale moblizabile acrilice
C – proteze parţiale moblizabile scheletate
D – punţi dentare mobilizabile
E – proteze excepţionale BC

19. Repartizarea echilibrată a presiunilor între dinţii ancoră şi elementele mucosale este dificilă
deoarece după Korber rezelienţa fibromucoasei este de :
A – 10 ori mai mare decît a peridonţiului
B – 10 ori mai mică decît a peridonţiului
C – 3 ori mai mare decît a peridonţiului
D – 3 ori mai mică decît a peridonţiului
E – sînt egale A

17. Disjunctoarele de forţe sînt dispozitive ale protezei scheletate indicate în edentaţiile:
A – mici intercalate
B – medii intercalate
C – uniterminale
D – biterminale
E – unidentare AC

18. Disjunctoarele de forţe permit şeilor protezei parţiale mobilizabile scheletate mişcări:
A – rotative
B – de înfundare în plan vertical
C – de basculare
D – transversale
E – posterioare B

20. Culisele ca sistem special de fixare a protezelor parţiale moblizabile scheletate sînt alcătuite
din:
A – numai matrice
B – numai patrice
C – matrice şi patrice
D – inele
E – benzi supracingulare C

19. Sistemul Dolder-Rumpel de fixare a protezelor parţiale mobilizabile acrilice poate fi:
A – rigid
B – rezelient
C – fizico-chimic
D – fizic
E – chimic AB

69
21. La orientarea descendentă a apofizelor alveolare după Elbrecht forţele funcţionale vor
deplasa proteza parţială mobilizabilă scheletată:
A – anterior
B – vertical
C – spre stînga
D – spre dreapta
E – posterior E

22. La orientarea ascendentă a apofizelor alveolare după Elbrecht forţele funcţionale vor deplasa
proteza parţială mobilizabilă scheletată:
A – vertical
B – posterior
C – anterior
D – spre stînga
E – spre dreapta C

23. Cea mai favorabilă orientare a apofizelor alveolare după Elbrecht din punct de vedere a
biomecanicii protezelor parţiale mobilizabile scheletate este:
A – orizontală
B – descendentă
C – ascendentă
D – concavă
E – toate varietăţile D

24. Reducerea presiunelor asupra şeilor terminale în proteza parţială mobilizabilă scheletată se
va efectua prin:
A – micşorarea suprafeţelor ocluzale a dinţilor
B – folosirea alimentelor moi
C – scurtarea arcadelor dentare prin eliminarea ultimului molar
D – utilizarea dinţilor din porţelan
E – utilizarea dinţilor metalici AC

25. În edentaţiile laterale intercalate sînt indicate protezele parţiale mobilizabile scheletate cu
suport:
A – muco-osos
B – dento-paradontal
C – mixt
D – intermitent
E – redus BC

26. La prezenţa dinţilor restanţi cu paradontul afectat în edentaţiile laterale intercalate sînt
indicate protezele parţiale mobilizabile cu suport:
A – mixt
B – dento-parodontal
C – intermitent
D – valoros
E – parţial A

20. Croşetul continuu utilizat în edentaţiile cl. I Kennedy este şi un element:

A – antibascular

70
 B – fiziologic
C – antivibrator
D – antiinflamator
E – antialergic B

21. Croşetul continuu în edentităţiile cl. I Kennedy este plasat în zona dinţilor frontali:
A – gingival
B – la colet
C – supracingular
D – în apropierea marginelor incisivale
E – supraocluzal C

22. Croşetul continuu în edentităţiile cl. IV Kennedy este plasat în zona dinţilor laterali:
A – gingival
B – subecuatorial
C – în zona ecuatorului
D – supraocluzal
E – supraecuatorial E

27. Croşetul în T cu conector secundar prelungit reduce influenţa negativă a forţelor funcţionale
în proteza parţială mobilizabilă scheletată:
A – asupra fibromucoasei
B – asupra substratului osos
C – asupra dinţilor stîlpi
D – asupra dinţilor antagonişti
E – bolţii palatine C

28. Pentru retenţie croşetele divizate Roach sînt plasate în următoarele zone ale dinţilor stîlpi:
A – vestibulare-meziale
B – vestibulare-distale
C – supraecuatoriale
D – ecuatoriale
E – ocluzale B

23. Braţul elastic al croşetelor Ackers va fi cu atît mai lung cu cît zona de retenţie va fi:
A – bine exprimată
B – slab pronunţată
C – situată supraecuatorial
D – situată în apropierea suprafeţei ocluzale
E – situată ecuatorial B

24. Proba scheletului protezei parţiale mobilizabile are ca scop verificarea:

A – axului de inserţie şi dezinserţie
B – durităţii
C – elasticităţii
D – calităţilor anticorozive
E – calităţilor antimicrobiene A

25. Proba machetei protezei parţiale mobilizabile scheletate se va efectua:

A – extraoral
B – intraoral

71
 C – în comum cu medicul chirurg
D – în comun cu fizioterapeutul
E – imediat după amprentare AB

26. Avantajele protezelor parţiale mobilizabile scheletate:

A – nu conduc la suprasolicitarea dinţilor stîlpi
B – sînt fiziologice
C – pot fi utilizate în orice tip de edentaţie parţială
D – uşor se supun reparaţiilor
E – au o tehnică simplă de confecţionare A

27. Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile scheletate:

A – cer o fidelă amprentare
B – au o tehnică simplă de confecţionare
C – au indicaţii speciale
D – nu se fracturează
E – au suport mixt C

28. Etapele clinice de confecţionare a protezelor parţiale mobilizabile scheletate:

A – realizarea modelului
B – duplicarea modelului
C – montarea dinţilor
D – amprentarea
E – determinarea ocluziei centrice DE

29. Rebazarea protezelor parţiale mobilizabile se efectuază cu:

A – acrilate autopolimerizabile
B – compozite fotopolimerizabile
C – ceramică
D – fibre poliamidice
E – plase metalice A

29. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată prezentat de bară la

mandibulă este plasat:
A. la 3-4 mm de festonul gingival şi cu 2 mm de la nivelul fundului de sac lingual
B. la 1-2 mm de festonul gingival şi cu 0,5-1 mm de la nivelul fundului de sac lingual
C. în zona coletului dinţilor restanţi
D. în zona ecuatorială a dinţilor laterali
E. nu are importanţă locul plasării A

491. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată prezentat de bară la

mandibulă în sens antero-posterior va fi plasat în raport de:
A. implantarea dinţilor restanţi
B. înălţimea dinţilor restanţi
C. înălţimea procesului alveolar
D. orientarea versantului lingual al procesului alveolar
E. nu are importanţă nici un factor D

492. Formele de bare linguale în proteza parţială mobilizabilă scheletată:

A. rotundă
B. în şa

72
 C. semirotundă
D. ovoidală
E. în semişa ACD

493. În protezele parţiale mobilizabile scheletate cu sprigin dento-parodontal rigid

conectorul principal la maxilă prezentat de plăcuţe are următorul raport cu mucoasa:
A. sunt distanţate cu 0,5 mm
B. sunt distanţate cu 0,8 mm
C. sunt distanţate cu 1 mm
D. sunt distanţate cu 1,2 mm
E. au contact intim cu mucoasa E

494. Pentru prevenirea înfundării conectorului principal prezentat de bară în proteza parţială
mobilizabilă scheletată la mandibulă el este distanţat cu:
A. 0,2-0,3 mm
B. 0,4 mm
C. 0,5 mm
D. 0,6-0,9 mm
E. 1 mm C

495. Conectorul principal în protezele parţiale mobilizabile scheletate prezentat de plăcuţe

dento-mucosale se realizează:
A. în contact cu suprafaţa orală a dinţilor supracingular sau supraecuatorial
B. la o distanţă de 0,2-0,3 mm de la mucoasă
C. la o distanţă de 0,4 mm de la mucoasă
D. la o distanţă de 3-4 mm de la fundul sacului planşeului bucal
E. se realizează la dorinţă AD

496. Croşetul inelar Jackson este indicat în edentaţiile parţiale după Kennedy:
A. cl. I
B. cl. II
C. cl. III
D. cl. IV
E. cl. V B

497. Reeşind din biomecanica protezelor parţiale mobilizabile scheletate la aplicarea forţei la
mijlocul şeii presiunele pe cîmpul protetic se vor prezenta:
A. egal între dinţii ancoră şi fibromucoasă
B. 1/4 din forţe se vor repartiza pe dinţii ancoră şi 3/4 pe fibromucoasă
C. 1/4 din forţe se vor repartiza pe fibromucoasă şi 3/4 pe dinţii ancoră
D. 1/3 din forţe se va repartiza pe dinţii ancoră şi 1/3 pe fibromucoasă
E. 1/3 din forţe se va repartiza pe fibromucoasă şi 2/3 pe dinţii ancoră B

498. Croţetul în T cu conector secundar prelungit este indicat în edentaţiile Kennedy:

A. Cl I
B. Cl II
C. Cl III
D. Cl IV
E. Cl V AB

73
499. Placa palatinală totală sau completă ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă
scheletată la maxilă are o grosime de:
A. 0,2 mm
B. 0,4 mm
C. 1,0 mm
D. 1,5 mm
E. 2,0 mm B

500. Plăcuţa dento-mucozală, răscroită distal ca conector principal în proteza parţială

mobilizabilă scheletată la maxilă acoperă:
A. Versantele palatinale ale crestelor alveolare până la linia mediană
F. Versantele palatinale ale crestelor alveolare, depăsindu-le cu 4 mm spre linia mediană
G. Numai versantele vestibulare ale crestelor alveolare
H. Vîrful crestelor alveolare
I. Versantele palatinale ale crestelor alveolare depăşindu-le cu 1,0-1,5 mm spre linia
mediană B

501. Plăcuţa fenestrată ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată la maxilă
eliberează următoarele zone ale boltei palatine:
A. Zona centrală
B. Zona distală
C. Treimea anterioară
D. Treimea laterală stînga
E. Treimea laterală dreapta AC

1. Plăcuţa mucozală posterioară ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă

scheletată la maxilă are o grosime de:
A. 0,2 - 0,2 mm
B. 0,4 - 0,5 mm
C. 1,0 - 1,2 mm
D. 1,5 - 1,6 mm
E. 1,7 - 2,0 mm B

5 În edentaţiile termino-terminale şi latero-terminale întinse conectorul principal prezentat

de plăcuţa mucozală posterioară are o lăţime de:
A. 6 - 7 mm
B. 10 - 12 mm
C. 15 - 17 mm
D. 20 - 25 mm
E. 3 - 4 mm D

504. Croşetul continuu este utilizat în protezele parţiale mobilizabile scheletate care
restaurează edentaţiile:
A. Frontale
B. Unilaterale intercalate
C. Bilaterale intercalate
D. Subtotale
E. Termino-terminale E

505. Croşetul continuu în proteza parţială mobilizabilă scheletată îndeplineşte următoarele

funcţii:

74
 A. Participă la stabilizarea protezeloruniterminale
B. Participă la stabilizarea protezelor biterminale
C. Uneşte şeile protezei între ele pentru elasticitate
D. Uneşte şeile protezei între ele pentruregidizare
E. Participă la micşorarea greutăţii protezei ABD

506. Plăcuţa dento-mucozală mandibulară ca conector principal în protezele parţiale

mobilizabile scheletate are o lăţime şi grosime de:
A. Lîţimea de 2-3 mm
B. Grosimea de 0,5-1,0 mm
C. Lîţimea de 6-12 mm
D. Grosimea de 4-6 mm
E. Lîţimea şi grosimea sunt egale de 0,2 mm CD

507. Croţetele în proteza parţială mobilizabilă scheletată ca elemente de menţinere, sprigin şi

stabilizare au o acţiune:
A. Directă
B. Indirectă
C. Mixtă
D. Unilaterală
E. Bilaterală A

508. Ca elemente auxiliare de menţinere, sprijin şi stabilizare ale protezelor parţiale

mobilizabile scheletate pot fi:
A. Retentivităţile anatomice ale cîmpului protetic
B. Asprimea suprafeţei mucozale a protezei
C. Adeziunea
D. Calitatea acrilatului
E. Calitatea aliajului din care este confecţionat scheletul protezei AC

509. Protezele dentare imediate mai sunt cunoscute şi sub numele de:
A. Temporare
B. Permanente
C. Tranziţie
D. Unimaxilare
E. Bimaxilare AC

510. Protezele dentare imediate fixe sînt:

A. Coroanele de înveliş provizorii
B. Coroanele de substituţii provizorii
C. Punţile dentare demontabile
D. Punţile dentare provizorii
E. Semicoroanele ABD

511. Proteza provizorie are următoarea acţiune:

A. Suprimă perioada de incapacitate temporară a pacienţilor
B. După indicarea plăgii posextracţionale rezultă creasta alveolară cu o formă şi volum
relativ stabil
C. Îmbunătăţeşte igiena cavităţii orale
D. Micşorarea dimensiunii verticale de ocluzie
E. Limitează mişcările mandibulare AB

75
512. Recondiţionarea protezelor parţiale mobilizabile prin înlocuirea dinţilor extraşi prevede:
A. Amprentarea zonei cîmpului protetic unde s-a efectuat extracţia fără proteză
B. Amprentarea zonei cîmpului protetic unde s-a efectuat extracţia cu proteza
C. Realizarea modelului după amprenta obţinută cu proteza
D. Realizarea modelului după amprenta obţinută fără proteză
E. Înlocuirea liberă a dinţilor extraşi în proteza fără model

513. Protezele mobilizabile cu căptuşală elastică sunt indicate la prezenţa:

A. Exostoazelor pe cîmpul protetic
B. Procesului alveolar bine exprimat
C. Atrofiei totale a procesului alveolar
D. Alergiei la materialul de căptuşală
E. Protezelor dentare la ambele maxilare AC

VII. Edentaţia totală

514. Simptoamele de bază ale edentaţiei totale sînt:
A – tulburări masticatorii şi fizionomice
B – tulburări auditive
C – tulburări fonetice şi psihice
D – tulburări gustative şi de temperatură
E – tulburări de deglutiţie AC

515. Atrofia maxilarelor poate fi:

A – trapezoidală
B – simetrică
C – ovală
D – asimetrică
E – triunghiulară BD

1. Atrofia şi rezorbţia maxilarelor edentate total are loc:

A – centrifugă la mandibulă
B – centrifugă la maxilar
C – centripetă la mandibulă
D – centripetă la maxilar
E – centrifugă şi centripetă la ambele maxilare AD

2. ATWOOD distinge următoarele categorii de creste alveolare edentate total:

A – starea osului alveolar înainte de extracţie şi imediat după extracţie
B – creastă alveolară înaltă şi regulată sau înaltă, dar subţire
C – creastă alveolară periformică
D – creastă alveolară redusă considerabil dar rotungită sau absentă
E – creastă alveolară trapezoidală AB

76
1. Din cauza absenţei dinţilor naturali mandibula trece direct la mişcările de propulsie şi
lateralitate ce conduce la:
A – îngrosirea părţii anterioare a meniscului
B – rezorbţia părţii anterioare a meniscului sau chiar la perforarea lui
C – rezorbţia părţii posterioare a meniscului
D – îngroşarea părţii posterioare a meniscului
E – meniscul nu se modifică B

3. Cîmpul protetic edentat total este împărţit în:

A – zona de tracţiune
B – zona torusului palatin
C – zona planşeului bucal
D – zona de sprijin
E – zona de succiune DE

4. Zona de sprijin a cîmpului protetic la maxilă este prezentată de:

A – proeminenţile zigomatice
B – crestele alveolare edentate total şi tuberozităţile maxilare
C – torusul palatinal
D – bolta palatină
E – tipul fibromucoasei BD

5. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic la maxilă sînt:

A – zona crestelor alveolare
B – zona vestibulară
C – zona distală
D – zona anterioară
E – zona papilei incisivale BC

6. Zona vestibulară funcţională la maxilă se împarte în:

A – spaţiul retrozigoimatic
B – spaţiul caninilor şi dinţilor laterali
C – spaţiul incisivilor
D – spaţiul vestibular lateral
E – spaţiul vestibular labial ADE

7. Poziţiile vălului palatin în repaus după LANDA sînt:

A – orizontală
B – verticală
C – oblică pronunţată
D – oblică cu înclinare medie
E – ondulară ACD

1. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular sînt:

A – zonele tuberculilor piriformi
B – zonele linguale şi vestibulare laterale
C – zonele centrale şi laterale ale crestelor alveolare
D – zonele centrale- linguală şi labială
E – zona centrală a crestei alveolare ABD

1. Williams a clasificat forma feţii în:

77
 A – patrată
B – dreptungiulară
C – triungiulară
D – fără conturi geometrice
E – ovoidală ACE

1. Zonele de tampon după Gavrilov la maxilă sînt condiţionate de:

A – înalţimea bolţii palatine
B – prezenţa torusului palatinal
C – înălţimea apofizelor alveolare
D – prezenţa cîmpurilor vasculare
E – forma apofizelor alveolare D

2. Rolul zonelor de tampon după Gavrilov:

A – asigură fixarea protezelor
B – formează supapa circulară
C – amortizează presiunele masticatorii
D – majorează gradul de adeziune
E – majorează eficienţa masticatorie C

3. Gradul de adeziune a protezei totale depinde de:

A – corespunderea fidelă a suprafeţei mucosale a protezei cîmpului protetic
B – modul de amprentare
C – stratul de salivă dintre suprafaţa mucosală a protezei şi cîmpul protetic
D – DVO
E – vechimea protezelor AC

4. Metodele de fixare a pratezelor totale:

A – mecanice
B – fiziologice
C – biomecanice
D – biofizice
E – standarte ACD

5. Ce muşchi periprotetici au acţiunea de dislocare a protezei toatle la

maxilă:
A – m. maseterici
B – m.zigomatici
C – m. temporali
D – m. ridicători a buzei superioare
E – m.canini BDE

6. Zona funcţională vestibulară la maxilă se împarte în:

A – spaţiul vestibular labial
B – spaţiul retrotuberozităţilor maxilare
C – spaţiul vestibular lateral
D – spaţiul retrozigomatic
E – spaţiul anterior-posterior ACD

1. Spaţiul retrozigomatic (punga Eisenring) va condiţiona fixarea

protezei totale cînd grosimea marginei protezei:

78
 A – va ocupa acest spaţiu parţial
B – va ocupa acest spaţiu în totalitate
C – va depăşi cu mult acest spaţiu
D – nu va ajunge la acest spaţiu
E – îl va ocupa în întregime numai în unele segmente B

7. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular edentat total:

A – zona tuberculilor piriformi
B – zona vestibulară centrală
C – zona vestibulară laterală
D – zona exostoazelor apofizelor alveolare
E – zona coamei apofizei alveolare ABC

8. Menţinerea protezei totale pe cîmpul protetic se realizează prin

următoarele mijloace:
A – greutatea protezei
B – succiunea
C – deglutiţia
D – adeziunea
E – procesele alveolare BD

9. Amprenta preliminară în edentaţia totală se obţine cu linguri:

A – standarde totale
B – parţiale
C – individuale
D – bimaxilare
E – unilaterale AC

1. Lingurile individuale se confecţionează din:

A – ceară
B – materiale amprentare termoplastice
C – aliajele metalelor
D – acrilate
E – ghips AD

10. După înălţimea marginelor deosebim amprente funcţionale:

A – de succiune
B – fiziologice
C – anatomice
D – propriu zise
E – parţiale AD

1. Marginea amprentei funcţionale de succiune se găseşte:

A – pînă la zona mucoasei pasiv mobile
B – în limetele zonei mucoasei pasiv mobile
C – în limitele mucoasei imobile
D – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 3-4 mm
E – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 1-2 mm E

11. Marginea amprentei funcţionale propriu zis se găseşte:

A – în limitele mucoasei imobile

79
 B – pînă la mucoasa pasiv mobilă
C – în limitele mucoasei pasiv mobile
D – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 3-4 mm
E – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 1-2 mm C

2. După gradul de compresie a mucoasei amprentele funcţionale pot fi:

A – de compresie
B – de dispovărare
C – de tracţiune
D – de succesiune
E – diferenţiale ABE

12. Lingurile amprentare individuale se supun corectării din motivul că

au mărgini:
A – subţiri
B – înalte
C – groase
D – ce nu corespund fundului de sac
E – denivelate D

13. La corectarea lingurilor individuale se utilizează probe funcţionale:

A – cu amplitudă mică
B – după Herbst
C – cu amplitudă medie
D – cu amplitudă mare
E – intensive BC

3. Dacă lingura individuală în timpul executării probei funcţionale se

deplasează de pe cîmpul protetic atunci:
A – nu se corectează
B – se alungeşte marginea
C – se perforează
D – se scurtează
E – se confecţionează altă lingură D

1. Pentru perfecta închidere marginală a lingurii individuale pe marginele ei se adaugă un rulou

de material termoplastic de tip Subrofix şi:
A – se modelează manual
B – nu se modelează
C – se utilizează din nou testele funcţionale
D – nu este necesar de această operaţiune
E – se poate utiliza orice material C

14. Adaptarea lingurii individuale prevede:

A – aducerea marginilor pînă la un contact intim cu mucoasa pasiv mobilă
B – aducerea marginilor pînă la fundul de sac
C – realizarea grosimei marginilor conform volumului fundului de sac
D – grosimea marginilor nu are importanţă
E – eliberarea frenurilor şi a plicelor ACE

80
15. Modelarea funcţională a marginilor amprentei funcţionale se
efectuează prin tehnici:
A – modelări efectuate manual de medic
B – modelări efectuate de pacient la comanda medicului
C – modelări efectuate sinestătător de pacient
D – modelări mixte
E – modelări instrumentale ABD

2. Primul test funcţional după Herbst la amprentarea funcţională la maxilă este:

A – mişcarea buzelor anterioar
B – mişcarea buzelor posterior
C – sugerea obrajilor
D – dechiderea minimală a gurii
E – dechiderea maximală a gurii E

16. Determinarea relaţiilor intermaxilare centrice la edentatul total începe

cu:
A – stabilirea nivelului şi direcţiei planului de ocluzie
B – notarea liniei surîsului
C – notarea liniei caninilor
D – modelarea curburii vestibulare a şablonului cu bordura de ocluzie la maxilă
E – modelarea curburii vestibulare a şablonului cu bordura de ocluzie la mandibulă D

2. Planul protetic la determinarea relaţiilor intermaxilare centrice la edentatul total se apreciază

cu:
A – planul Fox
B – vizual
C – aparatul Larin
D – paralelograful
E – spatula AC

17. Palnul protetic se determină în scopul:

A – alegerii dinţilor artificiali
B – montării dinţilor faţă de creasta alveolară
C – creării curbei vestibulare a arcadei dentare
D – creării curbelor ocluzale ale arcadelor dentare
E – creării unui contact intim între arcadele dentare D

18. Crearea curbelor ocluzale la construirea arcadelor dentare în protezele

totale are scopul:
A – asigurării unui contact maximal dintre arcadele dentare în timpul funcţiei
B – asigurării unui contact numai în zona frontală
C – asigurării unui contact numai în zonele laterale
D – asigurării DVO
E – asigurării spaţiului de inocluzie fiziologică A

4. DVO la edentatul total se determină cu metodele:

A – fiziologică
B – anatomică
C – anatomo-fiziologică
D – electronică

81
 E – antropometrică CE

1. Poziţia neutră a mandibulei faţă de maxilă în edentaţia totală la determinarea relaţiilor

intermaxilare centrice se apreciază:
A – prin deplasarea mandibulei anterior
B – reflexul molar Sears
C – testul fonetic
D – testul de deglutiţie
E – deschiderea medie a gurii BD

5. Înregistrarea relaţiilor intermaxilare centrice la edentatul total se face:

A – cu reograful
B – prin metoda ferbinte
C – prin metoda rece
D – manual
E – bimanual C

19. Semnele supraevaluării DVO la proba machetelor protezelor totale:

A – spaţiul liber de vorbire este egal cu 5-6 mm
B – spaţiul liber de vorbire este egal cu 2-3 mm
C – spaţiul liber de vorbire este egal cu 0,5-1 mm
D – vizibilitatea exagerată a dinţilor
E – invizibilitatea dinţilor CD

3. Dacă la determinarea R.I.C. mandibula a fost deplasată anterior atunci la proba machetelor
protezelor totale vom avea următoarele semne:
A – majorarea DVO
B – micşorarea DVO
C – în zona frontală-prognaţie
D – în zona frontală-progenie
E – ocluzie încrucişată AC

1. Dacă la determinarea R.I.C. mandibula a fost deplasată posterior

atunci la proba machetelor protezelor totale vom avea următoarele semne:
A – majorarea DVO
B – micşorarea DVO
C – în zona frontală-prognaţie
D – în zona frontală-progenie
E – ocluzie încrucişată BC

20. Semnele micşorării DVO la proba machetelor protezelor totale:

A – aspectul feţii este îmbătrînit
B – aspectul feţii nu este modificat
C – şanţurile peribucale sînt accentuate
D – şanţurile peribucale sînt în limitele normei
E – roşul buzelor este diminuat ACE

4. Concepţia clasică de ampretare funcţională a cîmpului protetic în edentaţia totală prevede

ampretarea:
A – compresivă
B – decompresivă

82
 C – în ocluzie
D – diferenciată
E – dublă A

5. Concepţia modernă de amprentare funcţională a cîmpului protetic în edentatul total prevede

ampretarea:
A – compresivă
B – decompresivă
C – diferenţiată
D – în ocluzie
E – dublă BC

2. Diferenţa dintre dimensiunea verticală de repaos fiziologic relativ şi

DVO se caracterizează prin următoarele valori ale spaţiului de inocluzie:
A – sînt egale
B – DVO este mai mare cu 2-3 mm
C – DVO este mai mică cu 2-3 mm
D – DVO corespunde cu spaţiul minim de vorbire Silverman
E – DVO corespunde cu spaţiul minim de vorbire Wild C

21. La controlul extraoral al machetelor protezelor totale se studiază:

A – ocluzorul şi modelele
B – DVO
C – arcadele dentare
D – bazele din ceară
E – poziţia neutră a mandibulei ACD

22. La controlul extraoral al arcadelor dentare în protezele totale se atrage

atenţia la:
A – linia mediană interincisivă
B – dinţii laterali să fie montaţi pe mijlocul crestei alveolare
C – dinţii laterali nu obligatoriu se montează pe mijlocul crestei alveolare
D – dinţii laterali nu obligatoriu se montează regulilor Paund
E – dinţii laterali sînt monatţi conform triunghiului Paund ABE

6. Cînd la controlul intraoral al machetelor protezelor totale proba spatulei este pozitivă
unilateral atinci:
A – în această zonă se aplică ceară moale după ce în laborator se remontează dinţii
B – în această zonă se aplică acrilat autopolimerizabil
C – se determină din nou relaţiile centrice intermaxilare
D – se determină DVO
E – nu se întreprinde nimic A

7. Cînd la controlul intraoral al machetelor protezelor totale proba spatulei este pozitivă
bilateral atunci:
A – în una din zonele laterale se aplică ceară moale
B – ceara moale se aplică bilateral
C – relaţiile centrice intermaxilare se redetermină cu ajutorul şabloanelor şi bordurilor de
ocluzie
D – se determină numai DVO
E – corectarea se efectuază pe modele C

83
8. Echilibrarea ocluzală în protezele toatle se efectuază prin şlefuirea selectivă a
supracontactelor:
A – în O.C.
B – în propulsia mandibualră
C – în mişcările posterioare
D – în mişcările de lateralitate
E – în timpul deglutiţiei ABD

23. Contraindicaţiile generale la aplicarea implanturilor în edentaţia

totală:
A – diabetul zaharat
B – ulcerul duodenal
C – boli sanguine
D – ulcerul stomacal
E – tumori benigne osoase ACE

6. Protezele totale cu baza metalică sînt indicate în caz de:

A – atrofie pronunţată a apofizelor alveolare
B – prezenţa exostoazelor
C – prezenţa accentuată a torusului palatinal
D – prezenţa alergiei la acrilate
E – prezenţa mucoasei flotante D

24. Grosimea bazei metalice în proteza totală la maxilă v-a fi:

A – 0,3 – 0,4 mm
B – 0,6 – 0,8 mm
C – 1 mm
D – 1,2 mm
E – 1,5 mm A

25. Proteza totală cu căptuşală din material elastic este indicată:

A – atrofia pronumţată a apofizelor alveolare
B – prezenţa formelor atipice a apofizelor alveolare
C – prezenţa apofizelor alveolare cu versante paralele
D – prezenţa fibromucoasei atrofiate accentuat pe toată suprafaţa cîmpului protetic
E – prezenţa fibromucoasei cu un grad de rezilienţă mediu ABD

26. Rebazarea protezelor totale într-o şedinţă se efectuază cu:

A – acrilate termopolimerizabile
B – acrilate elastice
C – acrilate autopolimerizabile
D – acrilate fotopolimerizabile
E – nu se efectuează C

27. Rebazarea protezelor totale în condiţii de laborator se efectuează:

A – după amprentarea funcţională cu lingură individuală
B – după amprentarea funcţioanlă cu proteza veche pregătită special
C – după amprentarea anatomică cu lingura standard şi proteza totală
D – cu acrilat termopolimerizabil
E – cu acrilat autopolimerizabil BD

84
1. Obiectivele biomecanice ale amprentării funcţionale în edentaţia totală
urmăresc asigurarea condiţiilor de menţinere a protezei prin:
A - crearea condiţiilor de obţinere a adeziunii
B - crearea condiţiilor de obţinere a cogheziunei
C - respectarea echilibrului neuromuscular
D - respectarea echilibrului ocluzal
E - utilizarea tonicităţii musculare ACE

9. Obiectivele biomecanice ale amprentării funcţionale în edentaţia totală urmăresc asigurarea

stabilităţii protezei prin înregistrarea în amprentă:
A.a torusului palatin
B.a zonelor retentive
C.a fibromucoasei mobile a zonei planşeului bucal
D.a fibromucoasei mobile din zona palatului moale
E.a fibromucoasei mobile din zona vestibulară B

575. Indicaţi simptoamele subiective caracteristice tabloului clinic al edentaţiei totale:

A. hiperstezia alveolară
B. hiperstezia palatinală
C. durerea fontomă
D. dureri în zona torusului palatin
E. dureri în zona palatului moale AC

576. Din dereglările funcţionale caracteristice edentaţiei totale fac parte:

A - a actului de respiraţie
B - a deglutiţiei
C - a actului de masticaţie
D - dereglări estetice
E - dereglări gustative BCD

3. Simptoamele faciale în edentaţia totală se manifestă prin tulburări:

A.antropologice
A.a morfologiei faciale
B.modificări tisulare faciale
C.dureri articulare
D.dureri musculare ABC

578. Indicaţi zonele funcţionale ale cîmpului protetic edentat total:

A. centrală maxilară
B. centrală mandibulară
C. periferică maxilară
D. periferică mandibulară
E. proximală CD

579. Zona funcţională periferică maxilară se împarte în:

A. zona retrozigomatică sau punfa Eisering
B. zona perizigomatică
C. zona vestibualară frontală
D. zona distală sau linia „Ah”
E. zona torusului palatin ACD

85
580. Zona funcţională periferică mandibulară se împarte în:
A. zona vestibulară laterală sau punga Fisch
B. zona retro- linguală sau nişa lui Ney şi Bowen
C. zona retro-linguală sau zona neutră
D. zona linguală centrală sau zona Schlack şi Schreinemakers
E. zona centrică a crestei alveolare

1. Zonele funcţionale de sprigin la maxilă sunt:

A. fibromucoasa zonei neutre
B. tuberozităţile maxilare
C. torusul palatin
D. bolta palatină
E. fibromucoasa zonei „Ah” BD

582. Zonele funcţionale de sprigin la mandibulă sunt:

A. procesele alveolare
B. zonele retro-linguale
C. fibromucoasa zonei neutre
D. traseul mandibular
E. tuberculii piriformi AE

583. Liniile americane în proteza totală sunt prezentate ca nişte nervuri acrilice la nivelul:
A. boltei palatine
B. versantului oral al procesului alveolar
C. versantului vestibular al procesului alveolar
D. ambelor versante ale procesului alveolar
E. centrului procesului alveolar A

1. Buza protezei totale cu căptuşală din material elastic este indicată în situaţiile clinice de
stare a fibromucoasei cîmpului protetic Supple:
A. gr. I
B. gr. II
C. gr. III
D. gr. IV
E. starea fibromucoasei cîmpului protetic nu are nici o importanţă B

1. Liniile americane în proteza totală sunt realizate prin gravarea:

A. modelului înainte de ambalarea în chiuvetă
B. amprentei preliminare
C. amprentei funcţionale
D. machetei din ceară a protezei
E. protezei finale A

1. Liniile americane în proteza totală la maxilă au formă de:

A. de cub
B. triunghiulară
C. de „L”
D. de „O”
E. de „U” E

86
1. Indicaţi zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular edentat total din parte linguală:
A. zona retrolinguală
B. zonele linguale laterale
C. zona centrală
D. zona triunghiului retromolar
E. zona coamei apofizei alveolare BC

588. Zona glandulară după Liund a fibromucoasei cîmpului protetic edentat total la maxilă este
situată:
A. în zona rugilor palatine
B. lateral-dreapta
C. lateral-stînga
D. la centrul boltei palatine
E. în zona posterioară a boltei palatine E

589. Indicaţi liniile imaginale ce formează triunghiul Paund necesar la montarea dinţilor în
protezele totale:
A.Linia de la locul de contact dintre incisivul lateral inferior şi caninul inferior şi cele două
puncte distale, situate din partea bucală şi linguală a tuberculului piriform
B.Linia de la vîrful caninului inferior şi cele două puncte distale, situate din partea bucală şi
linguală a tuberculului piriform
C.Linia de la coletul caninului inferior şi cele două puncte distale, situate din partea bucală
şi linguală a tuberculului piriform
D.Linia de la centrul de contact a incisivilor centrali şi cele două puncte distale, situate în
zona distală a tuberculului piriform
E.Liniile ce trec în zona plicii trecătoare vestibular şi oral în zonele laterale edentate ale
arcadelor dentare A

1. Triunghiul Paund permite de a asigura poziţia raţională a dinţilor laterali în protezele totale
în cazurile cînd:
A.Arcadele dentare în zonele laterale sunt integre
B.Apofiza alveolară la maxilă este bine exprimată
C.Apofiza alveolară la mandibulă este bine exprimată
D.Apofiza alveolară la mandibulă în zona distală este supusă unei atrofii exprimate
E.Breşele arcadei dentare sunt intercalate D

1. Montarea dinţilor în protezele totale în caz de progenie prevede:

A.Micşorarea arcadei dentare superioare prin înlăturarea premolarilor doi
B.Majorarea arcadei dentare superioare prin montarea suplimentară a premolarilor doi
C.Montarea încrucişată a molarilor din arcadele dentare superioară şi cea inferioară
D.Montarea încrucişată a incisivilor din arcadele dentare superioară şi cea inferioară
E.Micşorarea arcadei dentare inferioare prin înlăturarea premolarilor AC

592. Caracterul contactelor între arcadele dentare se v-a determina:

A.Prin palparea după închiderea arcadelor dentare
B.Prin sondare în ocluzia centrică
C.Cu hîrtie de articulaţie
D.Cu acrilate autopolimerizabile
E.Cu plăcuţi de ceară ramolită CE

593. Indicaţi starea comisurilor gurii la pacienţii cu edentaţii totale la ambele maxilare:

87
 A.Fără modificări
B.Sunt ridicate
C.Sunt căzute
D.Sunt deplasate spre dreapta
E.Sunt deplasate spre stînga C

594. Zona retroalveolară utilizată la tratamentul protetic al pacienţilor cu edentaţie totală

la mandibulă se găseşte:
A.În Zona internă a unghiurilor mandibulei
B.În zona externă a unghiurilor mandibulei
C.În zona centrală a procesului alveolar
D.În zonele laterale vestibulare a proceselor alveolare
E.În zonele laterale linguale a proceselor vestibulare A

595. Lăţimea zonei Ah ca limită între palatul dur şi palatul moale are o lăţime de:
A.1-6 mm
B.10-12 mm
C.14-15 mm
D.16-20 mm
E.mai mult de 20 mm

VIII. ABRAZIUNEA DENTARĂ

596. Broca deosebeşte următoarele varietăţi de abraziune dentară:
A – numai în smalţ
B – apar insuliţe de dentină
C – pînă la limita smalţ-dentină
D – relieful ocluzal este desfiinţat
E – în limitele ecuatorului şi mai mult ABDE

1. Conform clasificării Perier abraziunea dentară de gradul 3 se caracterizează cu:

A – apariţia insuliţelor de dentină cu comunicare între ele
B – apariţia insuliţelor de dentină fără comunicare între ele
C – este dezgolită dentina pe întreaga suprafaţă ocluzală
D – este deschisă camera pulpară
E – abraziune în limitele smalţului A

2. La baza clasificărilor abraziunei dentare Broca şi Perier s-a pus:

A – forma abraziunei
B – gradul de abraziune
C – forma şi gradul abraziunei
D – direcţia abraziunei
E – factorul etiologic B

3. Abraziunea helicoidală după Barandun se caracterizează:

A – primul molar inferior are faţa ocluzală abraziată spre vestibular, al treilea molar – spre
oral, iar la molarul doi porţiunea mezială spre vestibular, iar cea distală spre oral
B – toţi dinţii sînt abraziaţi uniform
C – primul molar este abraziat aşa că porţiunea ocluzală mezială este înclinată spre
vestibular, iar cea distală – spre oral, iar molarii doi şi trei sînt abraziaţi uniform
D – aşa tip de abraziune apare în ocluzia ortognată

88
 E – aşa tip de abraziune apare în toate tipurile de ocluzie AD

1. Abraziunea cilindrică după Barandun se caracterizează cu asemănarea planului de ocluzie a

unui segment de cilindru şi apare în ocluzia:
A – ortognată
B – opistognată
C – cap-la-cap
D – deschisă
E – prognatică C

1. Abraziunea “ad linguam” după Barandun apare în ocluzia:

A – ortognată
B – opistognată
C – cap-la-cap
D – deschisă
E – prognatică E

2. Pentru abraziunea fiziologică a dinţilor este caracteristic:

A – abraziunea în limitele smalţului
B – abraziunea cu prezenţa insuliţelor de dentină
C – abraziunea cu dezgolirea totală a dentinei
D – abraziunea cuspizilor în totalitatea şi desfiinţarea reliefului ocluzal
E – abraziunea fiziologică nu există AB

597. Confrom clasificării Gavrilov abraziunea patologică a dinţilor poate fi:

A – compensată
B – mixtă
C – decompensată
D – iniţială
E – avansată AC

3. Pentru forma compensată a abraziunii patologice a dinţilor după Gavrilov este caracteristic:
A – spaţiul de inocluzie fiziologică este mărit
B – spaţiul de inocluzie fiziologică este în limitele normei
C – spaţiul de inocluzie fiziologică este micşorat
D – DVO este micşorată
E – DVO este mărită B

1. Spaţiul de inocluzie fiziologică în forma decompensată a abraziunei patologice după

Gavrilov este:
A – nemodificat
B – micşorat
C – mărit
D – egal cu spaţiul minim de vorbire
E – egal cu spaţiul maxim de vorbire C

1. DVO în forma decompensată a formei generalizate de abraziune patologică a dinţilor

după Gavrilov este:
A – micşorată
B – nemodificată
C – mărită

89
 D – mixtă
E – exagerată B

4. Păstrarea DVO în forma compensată a abraziunii patologice după Gavrilov se datoreşte:

A – hipertrofiei vacante a apofizelor alveolare
B – funcţiei de masticaţie
C – atrofiei apofizelor alveolare
D – funcţiei de deglutiţie
E – erupţiei continuă a dinţilor A

4. Rezistenţa smalţului şi a dentinei în condiţii de normă atinge următoarele valori:

A – smalţul – 408 - 334 kg /mm2
B – smalţul – 508 - 1000 kg /mm2
C – dentina 84 – 48 kg /mm2
D – dentina 100 – 102 kg /mm2
E – smalţul şi dentina au aceleaşi valori 50 – 60 kg /mm2 AC

1. Duritatea dentinei dezgolite ca urmare a abraziunei patologice:

A – creşte
B – se micşorează
C – nu se modifică
D – atinge 100 - 110 kg /mm2
E – atinge 40 – 50 kg /mm2 AD

5. Conform clasificării Şcerbakov factorii etiologici a abraziunii patologice a dinţilor pot fi:
A – insuficienţa funcţională a ţesuturilor dure
B – insuficienţa funcţională a pulpei
C – suprasolicitarea funcţională a dinţilor
D – suprasolicitarea funcţională a ATM
E – acţiunea razelor UV AC

6. Datorită abraziunii patologice a dinţilor se produc modificări:

A – în pulpa dentară
B – în parodont
C – în muşchii limbii
D – în planşeul bucal
E – în ATM AB

7. Forma decompensată a abraziunii patologice a dinţilor produce dereglări în ATM:

A – crepitaţii
B – saltul articular
C – zgomot
D – luxaţii
E – dureri ABCE

2. În fazele incipiente ale abraziunii patologice dentare, în scopul frînării procesului de

abraziune se utilizează:
A – diferite tipuri de proteze dentare la indicaţii creînd contacte dento-dentare cel puţin în 3
puncte după Bonwill
B – diferite tipuri de proteze dentare la indicaţii cu majorarea DVO
C – diferite tipuri de proteze dentare numai în zonele laterale

90
 D – diferite tipuri de proteze unilaterale
E – nu se întreprinde nimic A

8. În formele abraziunii patologice dentare compensate se utilizează:

A – gingivo-alveoloplastia şi protezarea
B – majorarea DVO cu proteze dentare la indicaţii cu teste necesare
C – majorarea spaţiului de inocluzie prin intervenţii ortodontice
D – normalizarea elementelor ATM
E – extracţia dinţilor abraziaţi AC

3. La tratamentul protetic al abraziunii dentare localizate cu prezenţa breşelor dentare

terminale bilaterale şi micşorarea DVO se va utiliza:
A – gingivo-alveoloplastia în zona tuturor dinţilor
B – gingivo-alveoloplastia în zona dinţilor abraziaţi
C – coroane de înveliş pe dinţii afectaţi cu restabilirea DVO
D – coroane de înveliş pe dinţii afectaţi fără restabilirea DVO deoarece ea va fi restituită cu
proteze parţiale mobilizabile
E – proteze parţiale mobilizabile BC

4. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi

complicată cu ocluzie redusă şi afectarea ATM se va proceda:
A – iniţial se va confecţiona o gutieră dento-gingivală, restabilind DVO
B – iniţial se vor confecţiona proteze dentare unitare sau punţi dentare, restabilind DVO
C – în cîteva şedinţe se vor confecţiona proteze mobilizabile
D – în cîteva şedinţe gutiere dento-gingivale se va corecta pînă la dispariţia simptomelor
ATM
E – iniţial pe parcursul a 3 - 4 săptămîni pacientul se va găsi sub supravegherea medicului
AD

5. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi

complicată cu ocluzie redusă şi afectarea ATM, DVO se va determina cu metoda:
A – anatomică
B – antropometrică
C – anatomo-fiziologică
D – funcţională
E – fiziologică D

1. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi complicată cu

ocluzie redusă şi afectarea ATM pacientul va avea acuze la dereglări funcţionale a ATM:
A – dureri
B – absenţa excursiilor condililor articulari
C – cracmente
D – edem considerabil al ţesuturilor periarticulare
E – crepitaţii ACE

6. Complicaţiile parodontale produse de abraziune patologică a dinţilor se manifestă

prin:
A – apariţia hipercimentozei
B – apariţia semnelor de înfundare a dintelui
C – lărgirea spaţiului periodontal cu mobilitatea dentară
D – lărgirea spaţiului periodontal cu păstrarea stabilităţii dintelui

91
 E – migrarea dinţilor spre distal AC

9. Abraziunea patologică atipică a dinţilor este localizată:

A – pe feţele vestibulare şi orale ale dinţilor (ocluzii adînci cu acoperire majoră, ocluzie
inversă)
B – pe marginile incisivale ale frontalelor (cap-la-cap)
C – la colet
D – la ecuator
E – numai pe cuspizi AB

7. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi

complicată cu ocluzie redusă cl. II după Buşan DVO se va determina prin metoda:
A – fiziologică
B – anatomică
C – anotomo-foziologică
D – antropometrică
E – funcţională C

8. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată compensată pacientul

va avea acuze la dereglări funcţionale ale ATM:
A – dureri
B – cracmente
C – salt artcular
D – crepitaţii
E – nu avea acuze E

10. Sindromul Costen include următoarele simptome:

A – cefalii
B – luxaţia articulară unilaterală
C – cracmente articulare
D – dureri articulare
E – dureri la deglutiţie ACD

9. Tratamentul profilactic al abraziunii dinţilor prevede intervenţiile asupra factorilor

etiologici:
A – înlăturarea parafuncţiilor musculare profesionale
B – înlăturarea insuficienţei ţesuturilor dure ale dinţilor
C – înlăturarea obiceiurilor alimentare nocive
D – regimului de alimentaţie
E – tratamentul protetic la timp în edentaţiile extinse ACE

2. Suprasolocitarea dinţilor abraziaţi de gr.3 conform clasificării Broca are loc ca urmare a:
A - mişcării DVO
B - hipersteziei dentinare
C - deplasării mandibulei în plan sagital
D - deplasării mandibulei în plan transversal
E - distrugerii reliefului ocluzal E

10. Indicaţi simptoamele subiective la prezenţa abraziunii patologice a dinţilor de gradul

3-4 conform clasificării Broca:
A. odontalgii provocate de agenţi termici

92
 B. distrugerea reliefului ocluzal a dinţilor laterali
C. odontalgii provocate de agenţi mecanici
D. micşorarea dimensiunelor camerei pulpare
E. simptoamele subiective sunt absente AC

627. Indicaţi complicaţiile parodontale la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor

dentare de gradul 4 Broca:
A. lărgirea spaţiului periodontal
B. micorarea spaţiului periodontal
C. mobilitatea patologică a dinţilor suprasolicitaţi funcţional
D. hipercimentoza radiculară a dinţilor suprasolicitaţi funcţional
E. hipocimentoza radiculară a dinţilor suprasolicitaţi funcţional ACD

628. Indicaţi complicaţiile pulpare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare

de gr.4 Broca:
A.hiperstezia dentinară
B.hiperstezia smalţului
C.necroza pulpară
D.deschiderea camerei pulpare
E.hipercimentoza CD

629. Indicaţi complicaţiile articulare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare

de gr.3-4 Broca:
A. cracmente articulare
B. dureri articulare
C. excursii ample a condililor articulari
D. crepetaţii articulare
E. crepetaţii musculare ABD

630. Indicaţi complicaţiile musculare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor

dentare de
gr.3-4 Broca:
A.spasme
B.relaxare
C.oboseală
D.hipertrofie
E.hipotrofie ACD

IX. AFECŢIUNILE PARODONŢIULUI

631. Ca factori locali în etilogia afecţiunilor parodonţiului pot fi:
A – trauma festonului gingival de microproteze
B – alcoolismul
C – trauma festonului gingival de croşetele protezelor mobilizabile
D – ocluzia traumatică
E – nerespectarea regimului alimentar ACD

632. Ocluzia traumatică poate fi:

A – primară
B – secundară

93
 C – mixtă
D – oblică
E – tangenţială ABC

1. Ocluzia traumatică primară se produce cînd:

A – parodontul este afectat
B – parodontul este sănătos
C – parodontul este suprasolicitat de microproteze
D – parodontul nu este suprasolicitat
E – microprotezele sînt în infraocluzie BC

634. Ocluzia traumatică primară se produce cînd:

A – parodontul este sănătos
B – parodontul este afectat
C – microprotezele, punţile dentare majorează DVO
D – microprotezele, punţile dentare sînt în infraocluzie
E – microprotezele, punţile dentare au o DVO normală AC

635. Ocluzia traumatică secundară se produce cînd:

A – parodontul este afectat
B – parodontul este sănătos
C – microprotezele şi punţile dentare majorează DVO
D – microprotezele şi punţile dentare sînt în infraocluzie
E – microprotezele şi punţile dentare nu majorează DVO, însă au un relief ocluzal exagerat
ACE

1. Ocluzia traumatică secundară se produce din cauza că:

A – nu s-au mărit forţele ocluzale în ocluzia statică, însă este slăbit parodontul dinţilor
respectivi
B – s-au mărit forţele ocluzale în ocluzia statică deoarece microprotezele majorează DVO
C – asupra parodontului sănătos acţionează forţele orizontale nocive produse de relieful
ocluzal al microprotezelor
D – asupra parodontului sănătos acţionează forţe cu o intensitate majoră ce reesă de la
microproteze
E – nu se respectă igiena cavităţii orale A

1. Pentru ocluzia traumatică mixtă este caracteristică suprasolicitarea:

A – parodontului sănătos în ocluzia statică de microproteze
B – parodontului sănătos în ocluzia dinamică de microproteze
C – parodontului afectat de microproteze în ocluzia statică
D – nu este caracteristică suprasolicitarea parodontului
E – parodontului afectat de microproteze în ocluzia dinamică CE

1. Din fcatorii direcţi ce generează producerea ocluziei traumatice primare după Karoly şi Peter
fac parte:
A – parafuncţiile musculare
B – pierderea stopurilor ocluzale datorită abraziunii dinţilor
C – edentaţii unidentare
D – edentaţii extinse
E – nu se respectă igiena cavităţii orale ABD

94
2. Şcoala Chişinău consideră că ocluzia traumatică este:
A – un sindrom disfuncţional care prin solicitări nefiziologice generează lezări paradontale
B – un simptom al afecţiunilor parodontului caracterizat prin suprasolicitare funcţională
C – un sindrom care prin solicitări nefiziologice generează leziuni pulpare
D – un simptom al afecţiunilor parodontului generat de nerespectarea igienii orale
E – un simptom fiziologic A

2. Din simptomele clinice ale parodontitelor fac parte:

A – mobilitatea patologică a dinţilor
B – abraziunea dinţilor de gradul 1 – 2
C – dureri nocturne
D – migrarea dinţilor
E – dereglări gustative AD

1. Sarcinile tratamentului ortopedo-protetic a afecţiunilor parodonţiului:

A – echilibrarea ocluzală
B – restabilirea integrităţii sistemului dentar la prezenţa spaţiilor interdentare
C – lichidarea proceselor inflamatorii
D – restabilirea ţesutului osos alveolar
E – restabilirea morfo-funcţională a arcadelor dentare la prezenţa breşelor ABE

2. Conform clasificării Jankelson deosebim următoarele tipuri de contacte premature:

A – contacte pe versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari a premolarilor şi molarilor inferiori
B – contacte pe versantele vestibulare ale cuspizilor linguali a premolarilor şi molarilor inferiori
C – contacte pe versantele linguale ale cuspizilor vestibulari a premolarilor şi molarilor inferiori
D – contacte pe suprafeţele palatinale a frontalilor superiori
E – contacte pe marginile incisivale a frontalilor inferiori ABC

1. Scopul imobilizării provizorii:

A – restabilirea DVO
B – restabilirea funcţiei ATM
C – înlăturarea traumatismului parodontal
D – înlăturarea spaţiilor interdentare
E – înlăturarea hiperesteziei dentinare C

3. Şina provizorie propusă de Novotny prezintă:

A – imobilizarea dinţilor prin legături simple cu fire de mătase
B – imobilizarea dinţilor prin legături simple cu fire metalice
C – imobilizarea dinţilor cu inele metalice
D – imobilizarea dinţilor cu acrilat autopolimerizabil
E – imobilizarea dinţilor cu acrilat termopolimerizabil D

645. Şina provizorie după Kurleandski prezintă:

A – imobilizarea dinţilor prin ligături simple
B – imobilizarea dinţilor cu acrilat autopolimerizabil
C – imobilizarea dinţilor cu şine gutiere
D – imobilizarea unidentară
E – imobilizarea dinţilor cu inele metalice C

1. Şina provizorie după Kopeikin se confecţionează şi se fixează:

A – se confecţionează în cavitatea orală din acrilat autopolimerizabil

95
B – se confecţionează pe model din acrilat autopolimerizabil
C – se confecţionează în laborator din acrilat termopolimerizabil
D – se fixează cu clei de tip MK - 6
E – se fixează prin cimentare BD

647. Imobilizarea provizorie se efectuiază pe un timp de:

A – 2 – 3 zile
B – 4 – 5 zile
C – o săptămînă
D – 2 - 3 săptămîni
E – 3 – 4 luni DE

648. Scopul imobilizării dinţilor la tratamentul afecţiunilor parodonţiului:

A – distribuirea proporţională a forţelor funcţionale
B – obţinerea unui complex rigid capabil să se opună forţelor transversale şi oblice
C – obţinerea unui complex elastic capabil să amortizeze forţele transversale şi oblice
D – restabilirea ţesutului osos lezat
E – dispovărarea dinţilor suprasolicitaţi ABE

1. Orice şină trebuie să corespundă cerinţelor:

A – să asigure imobilizarea dinţilor în toate direcţiile
B – să asigure imobilizarea dinţilor numai în cea mai importantă direcţie - transversală
C – să nu afecteze parodontul marginal
D – să nu fie mobilizabilă
E – să nu ducă la blocajul mişcărilor mandibulare ACE

650. Orice şină trebuie să corespundă cerinţelor:

A – să se fixeze bine
B – gradul de fixare nu are importanţă
C – să nu împedice tratamentul conservativ
D – să fie elastică
E – să fie igienică ACE

651. Şinele utilizate la imobilizarea dinţilor mobili pot fi:

A – provizorii
B – fixe
C – unidentare
D – definitive
E – funcţinale ABD

652. Cea mai favorabilă varietate de imobilizare a dinţilor frontali este:

A – verticală
B – orizontală
C – transversală
D – fronto-sagitală
E – frontală D

1. Depistarea contactelor premature se efectuază cu:

A – vizual
B – ajutorul modelelor de diagnostic
C – hîrtie de articulaţie indigo

96
D – ajutorul ocluziogramei
E – ajutorul prafului de ghips CD

654. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Jankelson prevede:

A – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. I
B – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. I şi cl. II
C – în a doua şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. II
D – în a treia şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.III
E – ordinea şlefuirii după numărul claselor de contacte premature nu are importanţă ACD

1. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Jankelson prevede:

A – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.I şi cl. II
B – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.I
C – în a doua şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. II şi verificarea contactelor de cl. I
D – în a treia şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. III
E – în a patra şedinţă – verificarea contactelor din toate clasele BCDE

656. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Schuyler prevede:

A – şlefuirea contactelor premature în poziţia de OC şi I M
B – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de propulsie
C – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de retruzie
D – şlefuirea contactelor premature depistate pe modelele de diagnostic
E – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de lateralitate ABE

657. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Burlui prevede:

A – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în plan vertical şi vestibulo-oral
B – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în ocluzia dinamică
C – în a doua şedinţă - şlefuirea în ocluzia dinamică la mişcările mandibulei din OC în IM
D – în a treia şedinţă - şlefuirea contactelor premature în mişcările mandibulei de lateralitate
E – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în mişcările antero-posterioare ale mandibulei
ACD

1. Şlefuirea selectivă a contactelor premature în ocluzia distală după Kalamkarov:

A – contactele premature se evidenţiază cu hîrtie de articulaţie în OC
B – contactele premature se evidenţiază cu hîrtie de articulaţie la actul de deglutiţie
C – se şlefuiesc contactele premature pe versantele vestibulare ale cuspizilor palatinali a dinţilor
superiori
D – se şlefuiesc contactele premature pe pantele distale a versantelor orale a cuspizilor linguali a
inferiorilor
E – se şlefuiesc contactele premature de pe dinţii frontali BCD

659. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Schuyler-Kalamkarov prevede:

A – şlefuirea în ocluzia distală
B – şlefuirea în OC
C – şlefuirea în ocluzia de IM
D – şlefuirea în ocluzia de propulsie
E – şlefuirea în ocluzia de lateralitate ABDE

660. Şlefuirea selectivă a contactelor premature prevede:

A – păstrarea contactelor dento-dentare după şlefuire
B – lichidarea totală a contactelor dento-dentare

97
C – lichidarea obstacolelor ce blochează mişcările mandibulare de propulsie
D – lichidarea obstacolelor ce blochează mişcările mandibulare de lateralitate
E – micşorarea DVO ACD

661. Tehnica şlefuirii selective prevede:

A – utilizarea abrazivelor fine cu dimensiuni medii şi mari
B – utilizarea abrazivelor fine cu dimensiuni mici
C – utilizarea abrazivelor cu granulaţii mari, deoarece şlefuiesc mai bine şi mai rapid
D – suprafeţele şlefuite sînt bine lustruite
E – nu este obligatoriu de a lustrui suprafeţele şlefuite BD

1. Obiectivele şlefuirii selective:

A – respectarea reliefului ocluzal
B – evitarea transformării suprafeţelor ocluzale în suprafeţe plane
C – micşorarea DVO
D – menţinerea DVO
E – lichidarea contactelor dento-dentare ABD

663. Şlefuirea selectivă este indicată:

A – în ocluzia traumatică primară la orice stadie
B – în ocluzia traumatică primară nu este indicată
C – în ocluzia traumatică secundară după lichidarea proceselor inflamatorii
D – în ocluzia traumatică mixtă concomitent cu tratamentul antiinflamator
E – în ocluzia traumatică secundară la orice stadie ACD

664. Tratamentul ortodontic al afecţiunilor parodonţiului este indicat:

A – la lichidarea tremelor şi diastemelor apărute datorită migrării dinţilor
B – în forme incipeinte ale patologiei
C – nu are importanţă forma patologiei
D – corectarea ocluziei inverse
E – numai în ocluzia ortognatică ABD

1. Măsurile ortodontice în caz de afecţiuni ale parodonţiului la vîrstnici:

A – se efectuază cu deosebită atenţie în fazele iniţiale ale afecţiunii
B – se efectuază cu deosebită atenţie în orice fază a afecţiunii
C – prevăd utilizarea forţelor ce nu suprasolicită funcţional parodonţiul
D – prevăd utilizarea forţelor ce nu suprasolicită funcţional parodonţiul pentru obţinerea efectului
pozitiv
E – prevăd intervenţii chirurgicale AC

666. Varietăţile de imoblizare a dinţilor mobili:

A – frontală
B – fronto-sagitală
C – parasagitală
D – punctiformă
E – circulară ABCE

667. Imobilizarea dinţilor mobili corect concepută trebuie să cuprindă într-un bloc rigid:
A – dinţii din 2 grupe funcţionale
B – dinţii dintr-o grupă funcţională
C – dinţii din 3 grupe funcţionale

98
D – dinţii afectaţi de gradul 3
E – dinţii ce pot deveni mobili AC

1. Şinele mobile permanente au avantaje:

A – imobilizează dinţii numai în plan vertical
B – imobilizează dinţii în toate direcţiile
C – sînt igienice
D – uşor se supun reparaţiilor
E – sînt elastice BCD

669. Şinele mobile tip Elbrecht imobilizează totalitatea dinţilor din arcada dentară:
A – în plan orizontal şi parţial vertical
B – numai în plan orizontal
C – numai în plan vertical
D – prin intermediul arcurilor vestibulo-orale
E – prin intermediul pintenilor ocluzali şi a gheruţelor incisivale ADE

670. Dezavantajele şinelor mobile:

A – nu sînt igienice
B – greu se supun recondiţionărilor
C – imobilizează dinţii numai în plan sagital
D – imobilizează dinţii în plan vertical parţial
E – imobilizează dinţii în toate planurile D

1. La imobilizarea dinţilor frontali cu şine fixe se utilizează şinele:

A – Mamloc
B – Elbrecht
C – din căpăcele
D – din coroane parţiale 3/4
E – din coroane ecuatoriale ACD

672. La imobilizarea dinţilor laterali se vor utiliza următoarele şine fixe din:
A – căpăcele
B – coroane parţiale 3/4
C – coroane ecuatoriale
D – coroane totale
E – semicoroane CD

673. Particularităţile punţilor denatre în caz de afecţiuni ale parodontului:

A – numărul dinţilor stîlpi va fi obişnuit
B – numărul dinţilor stîlpi va fi mărit
C – numărul dinţilor stîlpi va fi micşorat
D – suprafaţa corpului de punte va fi obişnuită
E – suprafaţa ocluzală a corpului de punte va fi redusă BE

674. La tratamentul maladiilor parodontului, complicate cu breşe intercalate ale arcadelor dentare,
punţile dentare vor avea următoarele particularităţi:
A – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş au un ecuator bine exprimat, în relief
ocluzal conform vîrstei şi marginea nu pătrunde în punga dento-parodontală
B – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş sînt obişnuite

99
C – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş au un ecuator obişnuit, un relief
ocluzal bine exprimat şi pătrund în punga dento-parodontală cu
0,2 – 0,3 mm
D – corpul de punte are o formă aptă de autocurăţire
E – corpul de punte are o formă de autocurăţire dificilă DE

675. În caz de afecţiuni ale parodontului, complicate cu breşe ale arcadelor dentare ce permit
utilizarea numai a protezelor mobilizabile cele mai apte sînt:
A – proteza parţial mobilizabilă scheletată cu sprijin mixt
B – proteza parţial mobilizabilă acrilică
C – proteza parţial mobilizabilă scheletată cu sprijin dento-parodontal
D – cu dejunctori de forţe în protezele parţiale mobilizabile scheletate
E – nu are importanţă sprijinul protezei AD

676. Avantajele protezelor parţiale mobilizabile imediate utilizate la tratamentul complex al

maladiilor parodontului:
A – evită suprasolicitarea dinţilor restanţi
B – nu evită suprasolicitarea dinţilor restanţi
C – evită micşorarea DVO
D – nu evită micşorarea DVO
E – menţin rapoartele mandibulo-craniene ACE

677. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate se confecţionează conform utmătoarelor

tehnologii:
A – dinţii ce urmează să fie extraşi se secţionează de pe model cu răzuirea a 2- 3 mm de ghips de
pe apofiza alveolară
B – dinţii iniţial se extrag, apoi se amprentează şi pe model se răzuieşte un strat de ghips de pe
apofiza alveolară egal cu 2 – 3 mm
C – dinţii ce urmează să fie extraşi se secţionează la nivelul coletului de pe modelul preliminar
D – dinţii iniţial extraşi se restituie prin proteza parţial mobilizabilă acrilică după 7 zile
E – proteza parţial mobilizabilă se confecţionează direct în cavitatea bucală A

678. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate pot fi confecţionate conform următoarelor
tehnologii:
A – iniţial dinţii se extrag, apoi imediat se amprentează şi pe parcursul a 2- 3 zile se confeţionează
proteza
B – iniţial se ampretează, în laborator se confecţionează baza protezei din acrilat, apoi se adaptează
la cîmpul protetic, se amprentează, apoi pe model se secţionează dinţii ce se vor extrage şi se
finisează proteza
C – iniţial se confecţionează lingura individuală din ceară, se extrag dinţii mobili de gr III, apoi se
amprentează şi în laborator se finisează proteza
D – iniţial se amprentează, apoi se extrag dinţii şi peste 2 – 3 zile se aplică proteza confecţionată în
laborator
E – proteza parţial mobilizabilă se confecţionează peste 3-4 zile după extracţia dinţilor B

679. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate pot fi confecţionate conform următoarelor
tehnologii:
A – iniţial se amprentează , se realizează modelul şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi extracţiei
răzuind ghipsul de pe apofiza alveolară cu 2-3 mm, apoi se confecţionează proteza şi se aplică
imediat după extracţia dinţilor

100
B – iniţial se amprentează , se realizează modelul şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi extracţiei
la colet, apoi se finisează proteza şi se aplică imediat după extracţia dinţilor
C – iniţial se extrag dinţii, apoi se amprentează la a 3-a zi şi se realizează proteza
D – iniţial se extrag dinţii, imediat se amprentează, apoi se realizează proteza
E – iniţial se amprentează şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi extracţiei cu
4 - 5mm de colet şi se realizează proteza AB

680. Protezele dentare imediate fixe pot fi confecţionate:

A – într-o singură şedinţă din acrilate termopolimerizabile direct în cavitatea bucală
B – într-o singură şedinţă din acrilate autopolimerizabile direct în cavitatea bucală
C – prin tehnica de laborator
D – într-o singură şedinţă din aliajele metalelor inobile
E – direct în cavitatea bucală nu se confecţionează BC

681. Şina provizorie Kopeikin se confecţionează din:

A. Acrilate termopolimerizabile
B. Materiale siliconice
C. Acrilate autopolimerizabile
D. Aliajele crom-nichel
E. Aliajele crom-cobalt C

682. Şina provizorie Kopeikin se v-a fixa în cavitatea bucală cu:

A. Ciment visfat
B. Ceară lipicioasă
C. Clei cianacrilic MK-6
D. Clei cianacrilic MK-9
E. Pasta ZOE CD

1. Şina provizorie Mamloc-Grunberg este compusă din:

A. Inele aplicate pe toţi dinţii
B. Inele aplicate pe dinţii stîlpi
C. Arc vestibular
D. Arc lingual
E. Arc ocluzal BC

684. Şina provizorie Marei prevede:

A. Prepararea dinţilor stălpi
B. Prepararea tuturor dinţilor
C. Stabilizarea dinţilor ăntre ei cu fire de capron
D. Stabilizarea dinţilor cu acrilat termopolimerizabil
E. Aplicarea unui strat de acrilat pe suprafaţa vestibulară a dinşilor CE

685. Imobilizarea definitivă sau permanentă a dinţilor mobili afectaţi de parodontită trebuie să
cuprindă într-un bloc rigid dinţi:
A.Din două grupe funcţionale
B.Dintr-o grupă funcţională
C.Din trei grupe funcţionale
D.De pe ambele maxilare
E.De pe întreaga arcadă dentară AC

101
686. Şinarea definitivă sau permanentă a dinţilor mobili afectaţi de parodontită trebuie să cuprindă
dinţi din două sau trei grupe funcţionale pentru:
A. A se opune forţelor funcţionale verticale
B. A se opune forţelor funcţionale orizontale
C. A fu uşor înlăturate din cavitatea bucală
D. A fi uşor aplicate pe maxilarul respectiv
E. A se opune fracturării AB

687. Şina permanentă Mamlok destinată pentru imobilizarea dinţilor frontali este compusă din:
A. Semicoroane consolidate rigid
B. Semicoroane consolidate elastic
C. Coroane totale consolidate între ele
D. Incrustaţii cu pivoturi intraradiculare
E. Corone ecuatoriale consolidate rigid D

688. Şina permanentă din căpăcele consolidate rigid destinată pentru imobilizarea dinţilor frontali
acoperă:
A. Suprafeţele incizivale parţial
B. Suprafeţele incizivale total
C. Suprafeţele proximale pînă la ecuator
D. Suprafeţele proximale în totalitate
E. Suprafeţele linguale pînă la ecuator BCE

689. Din şinele permanente destinate imobilizării dinţilor laterali afectaţi de paradontită se
utilizează cele din coroane:
A. Ecuatoriale
B. Metaloceramice
C. De substituţie
D. Din acrilate
E. Din compozite ABC

690. În punţile dentare - şini indicate în edentaţiile intercalate cu mobilitatea dinţilor limitrofi breşei
de gr. I suprafaţa ocluzală a corpului de punte v-a fi:
A. Fără modificări speciale
B. Redusă
C. Majorată
D. De lăşimea suprafeţei ocluzale a dinţilor limitrofi breşei
E. Excavată B

691. Indicaţiile la utilizarea punţilor dentare-şini ăn afecţiunele parodontului sunt determinate de:
A. Gradul de mobilitate a dinţilor limitrofi breşei
B. Raportul dintre părţile extra-şi intraalveolare a dinţilor limitrofi breşei
C. Regimul de alimentare a pacientului
D. Consistenţa produselor alimentare
E. Profesia pacientului AB

692. Corpul de punte în puntea dentară-şină indicată în tratamentul ortopedo-protetic al afecţiunelor

parodontului complicate cu edentaţie parţială se v-a confecţiona:
A. Cu o curbură accentuată vestibular
B. Cu o curbură accentuată lingual
C. În linie dreaptă

102
 D. În linie oblică
E. În linie frîntă C

693. Pentru a preveni declanşarea forţelor orizontale nocive în tratamentul complex al

parodontitelor cu punţi dentare cuspizii suprafeţii ocluzale v-or fi realizaţi:
A. Înalţi
B. Fără pante accentuate
C. Cu pante abrupte
D. Numai vestibular
E. Numai lingual B

694. Indicaţi măsurile de echilibrare a puntei dentare şi de despovărare a dinţilor limitrofi breşei ăn
tratamentul complex al parodontitelor
A. Dinţii stîlpi v-or fi cei limitrofi breşei
B. Numărul dinţilor stîlpi se v-a micşora
C. Numărul dinşilor stîlpi se v-a mări
D. Dinţii stălpi v-or fi devitalizaţi
E. Răspunsuri corecte nu sunt C

695. Indicaţiile către şlefuirea selectivă a dinţilor în tratamentul complex a paradontitelor sunt
prezenţa:
A. Contactelor premature în ocluzia centrică
B. Contactelor premature în ocluzia de lateralitate
C. Cariei dentare complicate
D. Contactelor ce împedică mişcările mandibulare în diverse direcţii
E. Durerilor parodontale ABD

696. Scopul tratamentului ortopedic a parodontitei generalizate la prezenţa arcadelor dentare integre
este:
A. Repartizarea uniformă a forţelor funcţionale pe arcade dentare în totalitate
B. Repartizarea forţelor funcţionale pe sectoarele arcadei dentare mai puţin afectate
C. Lichidarea mobilităţii patologice a dinţilor prin şinarea lor
D. Administrarea exerciţiilor pentru dezvoltarea muşchilor mobilizatori ai mandibulei
E. Majorarea dimensiunii verticale de ocluzie AC

697. Şinile provizorii trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A. Să imobilizeze bine dinţii mobili
B. Să repartizeze uniform forţele funcţionale
C. Să pătrundă în pungile dento-parodontale
D. Să nu împiedice tratamentul conservativ şi chirurgical
E. Să majoreze dimensiunea verticală de ocluzie ABD

698. Indicaţiile către aplicarea intervenţiilor ortodontice în tratamentul complex al afecţiunilor

parodontului sunt:
A. Prezenţa migrărilor dentare
B. Mobilitatea patologică a dinţilor de gr.II-III
C. Prezenţa anomaliilor de ocluzie
D. Dereglările cinematicii mandibulare
E. Dereglări de deglutiţie AC

699. În faza incipientă a parodontitei are loc majorarea excitabilităţii electrice a pulpei dinţilor cu:

103
 A. 50 mkA
B. 40 mkA
C. 20-30 mkA
D. 10-15 mkA
E. 1,0-1,5 mkA E

700. În stadie avansată a parodontitei excitabilitatea electrică a pulpei dinţilor:

A. Nu se modifică
B. Uşor creşte
C. Creşte considerabil
D. Se micşorează
E. Nu se determină D

10. TABLOUL CLINIC ŞI TRATAMENTUL AFECŢIUNILOR

CAVITĂŢII ORALE PRODUSE DE MATERIALELE DENTARE
701. Indicaţi valoarea microcurenţilor la prezenţa în cavitatea orală a lucrărilor protetice metalice
considerată ca normă:
A. 8-10 MkA
B. 1-3 MkA
C. 11-15 MkA
D. 16-20 MkA
E. 20 MkA şi mai mult B

702. Indicaţi simptomele subiective caracteristice pentru galvanoza cavităţii orale:

A. screjetul dentar nocturn
B. oboseala musculară
C. otalgii
D. gust denaturat
E. crepetaţii în ATM D

703. Din simptoamele subiective caracteristice pentru galvanoza cavităţii orale fac parte:
A. senzaţii de furnicări a buzelor
B. dureri în ATM
C. crepetaţii în ATM
D. hiperestezia dentinară
E. spasmul muscular A

704. Galvanoza cavităţii orale se manifestă cu prezenţa în salivă a microelementelor componente

ale aliajelor din care sînt confecţionate protezele dentare datorită proceselor:
A. hipersalivaţiei
B. X-stomiei
C. electrochimie
D. fiziologice
E. fotochimice C

104
705. Valoarea microcurenţilor în cavitatea orală la prezenţa lucrărilor protetice metalice se
determină cu :
A. miotonometru
B. fagodinamometru
C. PH- metru
D. gnatodinamometru
E. microampermetru E

706. Galvanoza cavităţii orale prezintă o maladie condiţionată de :

A. majorarea DVO
B. micşorarea DVO
C. acţiunea alergică a aliajelor metalelor din care sînt confecţionate protezele dentare
D. acţiunea toxică a acrilatelor din care sînt confecţionate protezele dentare
E. acţiunea curenţilor galvanici ce apar ca urmare a proceselor electrochimice între protezele
dentare metalice E

707. Din acuzele pacienţilor caracteristice pentru galvanoza cavităţii fac parte:
A. dureri în ATM
B. dureri dentare permanente
C. dureri musculare
D. gust metalic
E. dureri dentare nocturne D

708. Valoarea microcurenţilor în cavitatea orală la prezenţa lucrărilor protetice metalice se

determină cu :
A. ultrasunete
B. PH-metru
C. parodontometru
D. dentometru
E. microvolmetru E

709. Ce este caracteristic pentru PH-ul salivei în caz de galvanoza cavităţii orale:
A. devine uşor acidic
B. este neutru
C. devine uşor alcalinic
D. este mixt
E. nu se modifică A

710. Prezenţa şi concentraţia în salivă a microelementelor aliajelor ca urmare a coroziunei pieselor

protetice metalice în caz de galvanoză a cavităţii orale se determină prin metoda :
A. analizei spectrale a salivei
B. PH-metriei
C. determinării microcurenţilor în MkA
D. determinării microcurenţilor în mV
E. determinării microcurenţilor cu potenţiometru A

711. Simptomele subiective caracteristice pentru stomatita toxică produsă de protezele dentare
metalice sunt:
A. otalgii
B. senzaţii de frigere a limbii
C. oboseală musculară

105
D. spasm muscular
E. macroglosie B

712. Stomatita toxică produsă de protezele dentare metalice prezintă o maladie condiţionată de:
A. acţiunea micşorării DVO la tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze dentare metalice
B. acţiunea majorării DVO la tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze dentare metalice
C. acţiunea “metalelor grele” ce nimeresc în saliva ca rezultat al proceselor electrochimice dintre
protezele dentare metalice
D. acţiunea “ metalelor grele” ce nimeresc în salivă ca rezultat al uzurii mecanice
E. toate răspunsurile sînt incorecte C

713. Stomatita toxică condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice se caracterizează cu

simptoame subiective:
A. gust acidic
B. dureri parodontale
C. dureri în ATM
D. oboseală musculară
E. scrîşnitul dentar nocturn A

714. În caz de stomatită toxică condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice pacienţii
prezintă acuze:
A. dereglări ale actului de masticaţie
B. dereglări fonetice
C. spasm muscular
D. hipersalivaţie
E. otalgii D

715. Indicaşi simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de influenţa protezelor
dentare metalice:
A- microglosie
B- dereglări de deglutiţie
C- dereglări fizionomice
D- prezenţa peliculei oxidante în zonele lipirii pieselor protetice
F. prezenţa contactelor dento-dentare neuniforme D

716. Indicaţi simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de influenţa protezelor
dentare metalice confecţionate din aliajele aurului cu titlul 900:
A. miros neplăcut din cavitatea orală
B. schimbarea culorii pieselor protetice
C. dereglări de fonaţie
D. dereglări de deglutiţie
E. spasm muscular B

717. În caz de stomatită toxică condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice confecţionate
din aliajele metalelor inobile concentraţia ionilor Fe în salivă v-a fi:
A. în limitele normei (11-20 micrograme )
B. micşorată (sub 11 micrograme)
C. nemodificat
D. răspunsuri corecte nu sînt
E. majorată pînă la 76,7 micrograme E

106
718. La bolnavii cu stomatită toxică condiţionată de protezele dentare metalice activitatea
fermenţilor salivei:
A – nu se modifică
B – scade
C – creşte
D – nu se determină
E – răspunsuri corecte nu sunt B

719. Microelementele din protezele dentare metalice pătruzînd în tractul degestiv prin intermediul
salivei provoacă:
A – dereglări de deglutiţie
B – scregetul dentar nocturn
C – dureri parodontale
D – dereglări fizionomice
E – acutizarea maladiilor cronice ale ficatului E

720. La bolnavii cu stomatite toxice condiţionate de protezele dentare metalice sensaţia dureroasă a
limbii:
A – este nocturnă
B – apare la prînz
C – nu se modifică
D – rămîne în limitele normei
E – răspunsuri corecte nu sunt E

721. Indicaţi factorul toxic principal al acrilatelor:

A – monomer
B – polimer
C – plastificator
D – coloranţi
E – stabilizatori A

722. Nerespectarea regimului de polimerizare a acrilatelor conduce la:

A – mărirea cantităţii de monomer restant în produsul final
B – micţorarea cantităţii de monomer restant
C – stoparea reacţiei de polimerizare
D – destrugerea coloranţilor
E – nu influenţează nici într-un mod asupra reacţiei de polimerizare B

732. Din simptoamele subiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare
mobilizabile acrilice fac parte:
A. microglosia
B. dereglări fizionomice
C. dereglări ale actului de deglutiţie
D. dereglări de fonaţie
E. sensaţii de frigere a fibromucoasei sub baza protezelor E

724. Indicaţi simptoamele subiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare
mobilizabile acrilice:
A. deriglări de deglutiţie
B. sensaţii de frigere a buzelor
C. decolorarea bazei protezei

107
D. fracturarea frecventă a croşetelor
E. dureri în zona dinţilor antagonişti B

725. La inspecţia cavităţii orale la bolnavii cu stomatită toxică condiţionată de protezele dentare
mobilizabile acrilice se v-or observa:
A. hiperemia şi edem a fibromucoasei logei protezei
B. trauma festonului gingival de braţul croşetei
C. balansarea protezei
D. majorarea DVO
E. contacte dento-dentare multiple A

726. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare mobilizabile
acrilice fac parte:
A. microglosia
B. hiperemia limbii
C. decolorarea dinţilor
D. dereglări de deglutiţie
E. toate răspunsurile sînt incorecte B

727. La bolnavii cu stomatită toxică condiţionată de protezele dentare mobilizabile acrilice

activitatea fermenţilor salivei:
A. creşte
B. scade
C. nu se modifică
D. nu poate fi determinată
E. răspunsuri corecte nu sînt B

728. Ca alergeni ce produc reacţii alergice la protezele dentare metalice şi acrilice servesc:
A. hapteni-combinări ale monomerului, nichelului, cromului, cobaltului, etc. cu albuminele din
ţesuturile cîmpului protetic
B. hapteni- combinări ale metalelor cu acrilatele
C. hapteni- combinări dintre diferite metale
D. hapteni- combinări dintre diferite acrilate
E. metalele şi acrilatele nu provoacă alergii A

729. Piesele protetice din acrilat conţin monomer restant până la:
A. 2,0%
B. 1,0%
C. 0,5%
D. 0,2%
E. nu conţin monomer restant D

730. Indicaţi factorul etiologic al alergiei la protezele dentare din acrilat:

A. hidrohinonul care are funcţia de stabilizator
B. dibutilftalatul- plastificator
C. peroxidul de benzoil
D. monomerul restant
E. polimerul D

731. Pacienţii cu stomatitele alergice condiţionate de proteze mobilizabile acrilice prezintă acuze:
A. la sensaţii de frigere a fibromucoasei sub baza protezei

108
B. “rece sub baza protezei”
C. “ de prezenţa dinţilor naturali”
D. de modificări gustative
E. nu prezintă acuze de dereglări de sensaţii fibromucoasei sub baza protezei A

732. Indicaţi simptoamele subiective ale stomatitei alergice condiţionate de proteze mobilizabile
acrilice:
A. hiposalivaţia
B. hipersalivaţia
C. dereglări fizionomice
D. dereglări fonetice
E. dereglări de deglutiţie B

733. Indicaţi simptoamele obiective ale stomatitei alergice produse de protezele mobilizabile
acrilice:
A. abraziunea dinţilor artificiali
B. modificări ale limitelor protezei
C. inflamaţia fibromucoasei maxilarului opus
D. inflamaţia fibromucoasei strict din zona logei protezei
E. inflamaţia ATM D

734. Caracteristice acuze ale bolnavilor cu stomatite alergice la materialele din care se
confecţionează protezele dentare:
A. edem a fibromucoasei nasale
B. edem a fibromucoasei obrajilor,buzelor, limbii,palatului moale,faringelui
C. dureri dentare
D. dureri parodontale
E. dureri musculare B

735. Teste de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A. inspecţia gradului de deschidere a gurii
B. inspecţia dinţilor restanţi
C. inspecţia ocluziei dinamice
D. inspecţia exobucală
E. inspecţia fibromucoasei cavităţii orale E

736. Teste de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A. determinarea poziţiei dinţilor restanţi
B. determinarea vitalităţii dinţilor restanţi
C. determinarea gradului de rezilienţă a fibromucoasei
D. determinarea microcurenţiolor în cavitatea orală dintre metale, metale-fibromucoasă
E. examenul radiologic D

738. Teste de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A. rezultatele analizei gnatodinamometriei
B. determinarea poziţiei mandibulo-craniene
C. determinarea gradului de mobilitate a dinţilor
D. rezultatele analizei odontoparodontogramei
E. analiza chimico-spectrală a salivei E

739. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chimice şi alergice se efectuiază:

109
A. analiza calităţii şi particularităţilor de structură a protezelor dentare confecţionate
B. inspecţia exobucală
C. analiza rezultatelor radiografice
D. palparea ganglionilor limfatici submaxilari
E. percusia dinţilor restanţi A

740. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chmimice şi alergice se aplică

testul:
A. determinarea DVO cu protezele dentare
B. determinarea DVO fără protezele dentare
C. determinarea poziţiei neutre a mandibulei
D. răspunsuri corecte nu sînt
E. determinarea PH-ului salivei E

741. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chimice şi alergice se aplică

testul:
A. de apreciere a eficienţei masticatorii
B. de expoziţie a protezei
C. de determinare a caracterului cinematicei mandibulare
D. proba spatulei
E. aşa teste nu există B

742. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chimice şi alergice se aplică

testul:
A. determinării cantităţii de eliminare a salivei
B. determinare activităţii fermenţilor salivei
C. determinarea eficienţii masticatorii după Agapov
D. determinarea eficienţii masticatorii după Rubinov
E. parodontometria B

743. Testul S o l o d i l o v pentru determinarea compatibilităţii materialului destinat pentru

confecţionarea protezelor dentare constă în aplicarea materialului
A. răspunsuri corecte nu sînt
B. pe suprafaţa externă a antibraţului pentru 24-72 ore
C. pe suprafaţa dorsală a limbii pentru 24-72 ore
D. pe suprafaţa ocluzală a dinţilor restanţi pentru 24-72ore
E. pe suprafaţa internă a antibraţului pentru 24-72ore E

744. Reacţia cutanică după testul Solodilov la determinarea a compatibilităţii materialului pentru
confecţionarea protezelor dentare se apreciază după:
A. 24,48,72 ore
B. 100,124 ore
C. 5,10,15 ore
D. 1,2,3,ore
E. toate răspunsurile sînt corecte A

745. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatice toxico-chimice şi alergice constă în:

A. determinarea corectă a DVO
B. determinarea corectă a limitelor protezei
C. extinderea cît mai largă a protezei
D. excluderea factorului etiologic

110
E. extinderea cît mai mică a protezei D

746. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatite toxico- chimice produse de protezele dentare
metalice constă în :
A. lustrurea fină a protezelor metalice
B. prelucrarea medicamentoasă corectă a pieselor protetice înainte de fixare
C. extinderea cît mai mică a protezei
D. extinderea cît mai mare a protezei
E. excluderea utilizării aliajelor de diferit tip la confecţionarea protezelor dentare la acelaşi
pacient

747. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice produse de protezele

dentare mobilizabile acrilice prevede:
A. determinarea corectă a limitelor protezei
B. determinarea corectă a DVO
C. determinarea corectă a poziţiei mandibulo-craniene
D. respectarea strictă a procesului de lustruire a protezei
E. respectarea strictă a regimului de polimerizare E

748. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatite toxico-chimice s-au alergice condiţionate de

protezele dentare mobilizabile acrilice prevede:
A. amprentarea fidelă a cîmpului protetic
B. determinarea corectă a O.C.
C. acoperirea bazei protezei cu metale prin galvanoplastie
D. acoperirea bazei protezei cu ceară stomatologică
E. acoperirea bazei protezei cu ceară de albine C

749. Stomatita candidoză poate fi condiţionată :

A. de nerespectarea tehnologiei confecţionării protezelor dentare mobilizabile
B. protezele dentare metalice nu pot condiţiona aşa stomatite
C. protezele dentare mobilizabile la fel nu pot condiţiona aşa stomatite
D. de nerespectarea tehnologiei confecţionării protezelor dentare metalice
E. atît de protezele dentare metalice cît şi de cele acrilice E

750. Din simptoamle subiective caracteristice stomatitei candidoze fac parte:

A. dereglări fizionomice
B. dereglări fonetice
C. senzaţii de spasm muscular
D. senzaţii de frigere permanentă a limbii
E. fixare insuficientă a protezelor mobilizabile D

751. Din simptoamele obiective caracteristice stomatitei candidoze fac parte:

A. hiperemia fibromucoasei cu edem în zona logei protezei
B. dureri musculare
C. dureri dentare
D. abraziunea ţesuturilor dure a dinţilor restanţi de gradul II
E. mobilitatea patologică a dinţilor restanţi de gradul III A

752. Conform clasificării Gavrilor influenţa materialelor şi a protezelor dentare asupra ţesuturilor şi
organelor cavităţii orale poate fi:
A. permanentă

111
B. auxilară
C. toxică
D. intermitentă
E. undulară BC

753. Conform clasificării Gavrilov influenţa materialelor şi a protezelor dentare asupra ţesuturilor şi
organelor cavităţii orale poate fi:
A. localizată
B. toxică
C. generalizată
D. alergică
E. complicată BD

754. Influenţa auxilară a protezelor dentare asupra ţesuturilor şi organelor cavităţii orale clinic se
manifestă prin:
A. apariţia durerilor în zona epigastrală
B. protezele dentare înrăutăţesc igiena cavităşii orale
C. extinderea mare a protezelor mobilizabile
D. prezenţa dinţilor cu o mobilitate de gr.II
E. modificări a cinematicei mandibulare datorită noilor contacte dento-dentare BE

755. Influenţa auxilară a protezelor dentare asupra ţesuturilor şi organelor cavităţii orale clinic se
manifestă prin:
A. normalizează funcţia gustativă
B. incomoditate deoarece ele pun în noi condiţii funcţionale ATM şi sistemul muscular
C. protezele dentare mobilizabile cu croşete de menţinere ca şi cele totale transmit forţele
funcţionale asupra fibromucoasei şi ţesutului osos cu toate consecinţele
D. extindere largă a bazei protezelor mobilizabile
E. nici un răspuns nu este corect BC

756. Proteza dentară prezintă:

A. un aparat mecanic ce se integrează pe substratul biologic
B. un remediu curativo-profilactic
C. un corp străin cu însuşiri fiziologice
D. un corp străin cu însuşiri farmacologice
E. un aparat mecanic cu însuşiri generale AC

757. pentru galavanoza cavităţii orale este caracteristic următorul complex de simptoame:
A. otalgii la deschiderea gurii
B. gust metalic
C. dureri parodontale
D. sensaţie acidică în cavitatea orală
E. sensaţii de frigere a limbii BDE

758. Pentru galvanoza cavităţii orale este caracteristic următorul complex de simptoame:
A. scrîşnitul de dinţi nocturn
B. uscăciune în cavitatea orală
C. spasmul muscular
D. slăbiciune generală
E. cefalgii BE

112
759. Din simptoamele obiective ale galvanozei cavităţii orale fac parte:
A. hiperemia suprafeţelor laterale şi vîrfului limbii
B. în zonele de lipire a pieselor protetice sînt prezente pelicule oxidale
C. majorarea DVO
D. microglosie
E. micşorarea DVO AB

760. Valorile microcurenţilor între piesele protetice şi fibromucoasă se determină cu:

A. PH-metrul
B. Microampermetrul
C. Gnatodinamometrul
D. Microvoltmetrul
E. Parodontometrul BD

761. Din simptoamele subiective ale stomatitelor toxice condiţionate de protezele dentare metalice
fac parte:
A- dureri dentare permanente
B- gust acidic
C- eliminarea salivei se stopează
D- deschiderea gurii în trepte
E - hipersalivaţia BE

762. Stomatita toxică condiţionată de protezele dentare metalice poate fi asociată şi cu parastezii ale
fibromucoasei cum ar fi :
A. senzaţii de amurţire
B. senzaţii de înţepături
C. senzaţii de majorare a DVO
D. senzaţii de frigere
E. senzaţii de scădere a auzului ABD

763. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de coroziunea protezelor dentare
metalice fac parte:
A. atrofia papilelor din zona vîrfului limbii
B. evedenţierea papilelor în formă de puncte
C. schmimbarea culorii pieselor protetice din aliajele nobile
D. atroifa glandelor salivare
E. atrofia proceselor alveolare ABC

764. Ce microelemente v-or fi în salivă la pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze

dentare confecţionate din aliajele oţelurilor inoxidabile:
A. Au
B. Pt
C. Fe
D. Ni
E. Cr CE

765. Microelementele din salivă la pacienţii cu stomatite toxice nimeresc în tractul gastro- intestinal
şi conduc la acutizarea maladiilor cronice:
A. gastritelor
B. ale ficatului
C. cardio-vasculare

113
D. sistemului nervos
E. ulcer gastric,duodenal AE

766. La pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze metalice analiza generală a sîngelui v-a
evedenţia :
A. nici o modificare
B. eretropenie
C. leicocitoză
D. mărirea numărului de erotrocite
E. nici un răspuns nu este corect BC

767. La pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze dentare metalice scade activitatea
feremenţilor:
A. în salivă
B. în ţesuturile dentare
C. în fibromucoasă
D. în ţesuturl osos
E. în periodonţiu AC

768. Etiologia stomatitelor toxice condiţionate de protezele dentare mobilizabile acrilice este:
A. polimerul
B. monomerul
C. coloranţii
D. celuloza
E. plastificatorul BCE

769. Simptoamele subiective ale stomatitelor toxice condiţionate de protezele dentare mobilizabile
acrilice:
A. gust metalic
B. senzaţii de frigere a fibromucoasei sub baza protezei
C. gust acidic
D. senzaţii de frigere a buzelor
E. senzaţii de gust dulce BD

770. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionate de protezele dentare mobilizabile
acrilice fac parte:
A. scrîşnitul de dinţi nocturn
B. decolarea bazei protezei
C. hiperemia fibromucoasei logei protezei
D. dureri parodontale
E. edemul fibromucoasei logei protezei CE

771. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare mobilizabile
acrilice fac parte:
A. hiposalivaţie
B. hiperemia limbii
C. deriglări gonetice
D. deriglări fizionomice
E. extinderea largă a bazei protezei AB

114
772. Rezultatele analizei generale a sîngelui la pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de
protezele dentare mobilizabile acrilice ne confirmă că:
A. modificări nu sînt
B. eritropenie
C. leucocitoză iar mai tîrziu leucopenie
D. majorarea eritrocitelor
E. nici un răspuns nu este corect BC

773. Activitatea fermentativă a salivei la pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze

dentare metalice:
A. creşte activitatea fosfotazei acidice
B. scade activitatea fosfotazei acidice
C. creşte activitatea fosfotazei alcaline
D. scade activitatea fosfotazei alcaline
E. nu se modifică AC

774. Tipurile de reacţii alergice după ADO:

A. continuă
B. tardivă
C. precoce
D. intermitentă
E. imediată BCE

775. Alergenii ce provoacă reacţii alergice la protezele dentare metalice şi acrilice sînt haptenii:
A. monomerului
B. Ni
C. Cr
D. polimerului
E. coloranţilor BC

776. Pacienţii cu stomatite alergice condiţionate de protezele dentare mobilizabile acrilice prezintă
acuze:
A. hiposalivaţie – uscăciune orală
B. senzaţii de frigere a fibromucoasei logei protezei
C. senzaţii de frigere a buzelor
D. senzaţii de gust dulce
E. senzaţii de gust metalic ABC

777. Indicaţi simptoamele obiective a stomatitei alergice condiţionate de protezele dentare

mobilizabile acrilice:
A. spasm muscular
B. hiperemia fibromucoasei logei protezei
C. hiperemia roşului buzelor
D. hiperemia faringelui
E. senzaţii de amurţire a buzelor BC

778. Caracteristicele stomatitelor alegice condiţionate de proteze dentare mobilizabile acrilice sunt:
A. edem a fibromucoasei obrajilor
B. dureri parodontale
C. edem a fibromucoasei limbii
D. prezenţa imprimărilor dinţilor pe suprafeţele laterale ale limbii

115
E. dureri parodontale ACD

779. Indicaţi simptoamele generale ale stomatitelor alergice produse de proteze dentare metalice s-
au acrilice:
A. excitabilitate
B. dureri epigastrale
C. insomnie
D. cancerofobie
E. tusă ACD

780. Pentru stomatitele alergice condiţionate de protezele dentare metalice şi acrilice este
caracteristic:
A. hiperemia şi edem al limbii, fibromucoasei buzelor
B. dereglări de deglutiţie din cauza edemului limbii
C. dereglări fizionomice
D. protezele dentare metalice sînt schimbate în culoare
E. dificultăţi la pronunţarea consoanei “s” AD

781. Vasilenko clasifică stomatitele protetice condiţionate de protezele dentare mobilizabile

acrilice:
A. de focar
B. difuze
C. la maxilă
D. incompatibilitate (prozopalgii)
E. la mandibulă ABD

782. Conform clasificării după Gavrilov stomatita traumatică condiţionată de protezele dentare
mobilizabile se caracterizează prin prezenţa:
A. focarilor de inflamaţie
B. absenţa proceselor inflamatorii
C. decubitusului
D. deriglări de ocluzie
E. dureri în ATM AC

783. Ioardanişvili a pus la baza clasificării afecţiunelor fibromucoasei cavităţii orale condiţionate de
materialele protezelor dentare următorii criterii:
A. straea generală a organismului
B. starea imună a organismului
C. factorul etiologic
D. rezultatele examenului radiografic
E. caracterul afecţiunii CE

784. Din testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice fac parte:
A. determinarea corectă a DVO
B. determinarea microcurenţilor în cavitatea orală
C. determinarea calităţii şi construcţiei protezelor dentare
D. parodontometria
E. PH-metria salivei BCE

785. Indicaţi testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A. analiza spectrală a salivei

116
B. examenul radiologic dentoparodontal
C. examenul radiologic panoramic
D. fagodinamometria
E. inspecţia fibromucoasei cavităţii orale AE

786. Indicaţi testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A. determinarea DVO
B. determinarea sensibilităţii fibromucoasei logei protezei
C. studiul modelelor de diagnostic
D. tomografia ATM
E. aprecierea stării protezelor dentare BE

787. Indicaţi testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A. analiza clinică a sîngelui
B. îndeplinirea odontoparodontogramei
C. proba de expoziţie
D. determinarea adîncimii curbei ocluzale Spee
E. proba provocatoare ACE

788. Indicaţi testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A. palparea fibromucoasei cavităţii orale
B. determinarea activităţii fermenţilor salivei
C. electoodontometria
D. metalizarea suprafeţei interne a protezelor mobilizabile acrilice
E. determinarea limitelor protezei BD

789. Diagnosticul stomatitei alergice condiţionată de protezele dentare metalice se diferenţiază de :

A. maladiile eriditare
B. candidomicoză
C. maladiile cardio-vasculare
D. maladiile glandelor endocrine
E. glosalgia de geneză gastrointestinală BE

790. Trtatamentul protetic a pacienţilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de

protezele dentare metalice prevede:
A. confecţionarea protezelor dentare întregturnate
B. excluderea prezenţei în cavitatea orală a mai multor metale
C. prepararea corectă a dinţilor stălpi
D. amprentarea fidelă
E. fixarea provizorie a protezelor AE

791. Tratamentul protetic a pacienţilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de

protezele mobilizabile acrilice prevede:
A. confecţionarea protezelor din acrilate autopolimerizabile
B. respectarea regimului de polimerizare
C. confecţionarea protezelor într-o şedinţă
D. confecţionarea protezelor cu căptuşală elastică
E. respectarea raportului dintre monomer-polimer BE

792. Tratamenul protetic a bolnavilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de

protezele dentare mobilizabile acrilice prevede:

117
A. amprentare fidelă cu ghips
B. amprentare fidelă cu materiale moderne
C. utilizarea acrilatului incolor
D. confecţionarea protezelor cu căptuşală elastică
E. utilizarea acrilatului autopolimerizabil CD

793. Tratamentul protetic a bolnavilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de

proteze dentare metalice prevede:
A. alegerea corectă a numărului dinţilor stîlpi
B. excluderea prezenţei în cavitatea orală a mai multor metale
C. utilizarea aliajelor nobile
D. confecţionarea pieselor protetice dintr-o bucată
E. fixarea provizorie a protezelor BC

794. În scopul micşorării procentului monomerului restant în protezele dentare mobilizabile se

recomandă::
A. păstrarea protezei într-un vas cu dezinfectant
B. aplicarea razelor UV
C. aplicarea razelor infraroşii
D. menţinerea protezei în etanol 96 0. 24 ore
E. repolimrizarea DE

795. Tratamentul pacienţilor cu condidomicoză prevede:

A. tratament medicamentos
B. examen radiologic
C. paralelometria modelelor de lucru
D. tratament protetic
E. tratament fizioterapeutic AD

796. Tratamentul pacienţilor cu stomatită traumatică condiţionată de proteze dentare mobilizabile

prevede:
A. corecţia bazei protezei
B. lustruirea sectorului şlefuit
C. recomandări de a nu folosi proteza 1-2 zile
D. repolimerizarea protezei
E. administrarea medicamentelor desensibilatoare AE

797. Tratamentul pacienţilor cu candidoză condiţionată de protezele mobilizabile prevede:

A. o perfectă amprentare la confecţionarea protezelor noi
B. corecţia protezelor vechi
C. confecţionarea protezelor noi
D. utilizarea acrilatului Bacril
E. utilizarea acrilatului Redont BC

798. În scop de diagnosticare a candidozei cavităţii orale la bolnavii cu proteze dentare mobilizabile
se prevede:
A. analiza de laborator a materialului obţinut de pe baza protezei
B. analiza de laborator a materialului obţinut de pe una din zonele logei protezei
C. corecţia protezei
D. lustruirea protezei
E. analiza de laborator a materialului obţinut de pe suprafaţa limbii ABE

118
799. La pacienţii cu candidoză ce se folosesc de proteze dentare mobilizabile fibromucoasa logei
protezei este:
A. nemodificată
B. hiperemiată
C. cu edem
D. palidă
E. în limitele normei BC

800. La pacienţii cu alergii la acrilate tratamentul protetic se recomandă:

A. nu de efectuat în general
B. utilizarea implantelor,m/c
C. utilizarea aliagelor metalelor nobile
D. de amînat tmpuriu apoi de aplicat acrilate
E. metalizarea bazei protezei prin galvanoplastie ACE

801. Tratamentul protetic a pacienţilor cu condidomicoza cavităţii orale prevede:

A. schimbul protezelor mobilizabile
B. confecţionarea protezelor dentare fixe din aliajele Ag-Pd
C. utilizarea diferitor tipuri de aliaje pe una din arcadele dentare
D. utilizarea acrilatelor autopolimerizabile
E. acoperirea decorativă a pieselor protetice AB

11. TABLOUL CLINIC ŞI TRATAMENTUL ORTOPEDO-PROTETIC A

MALADIILOR ARTICULAŢIEI TEMPORO-MANDIBULARE

802. Componentele ATM sînt:

A. ductul auditiv intern
B. incizura mandibulară
C. tuberculum articular
D. processus stiloideus
E. ductul auditiv extern

803. Indicaţi componentele ATM:

A. processus pteriygooideus
B. processus zigomaticus
C. processus coronoideus
D. incizura mandibulară
E. condilii articulari ai mandibulei E

804. Panta posterioară a tuberculului articular are o înclinare în jos şi anterior egală în mediu cu:

119
A. 15-170
B. 1100
C. 1200
D. 400
E. 330 E

805. Înălţimea tuberculului articular în mediu estre de :

A – 6 –7 mm
B- 4-5 mm
C- 8 –9 mm
D-10 mm
E - mai mult de 10 mm A

806. Cea mai mică grosime a meniscului articular este în zona:

A. distală
B. mezială
C. anterioară
D. posterioară
E. centrală E

807. Meniscul articular a ATM are o formă de lentilă :

A. biconvexă
B. biconcavă
C. uniconvexă
D. uniconcavă
E. semisferică B

808. Examenul clinic al ATM se v-a efectua prin :

A. sondare
B. percuţie
C. măsurări
D. presiune
E. auscultaţie E

809. Pacienţii cu maladii a ATM pot prezenta acuze la:

A. dereglări de respiraţie nazală
B. dereglări gustative
C. respiraţie orală
D. dureri în zona articulaţiei
E. inocluzia dinţilor frontali D

810. Din simptoamele subiective ale maladiilor ATM fac parte:

A. dureri în articulaţie în timpul actului de masticaţie
B. dureri faciale de la razele solare
C. gust metalic
D. hipersalivaţie
E. hiperemeia pavilionului urechii A

811. indicaţi simptoamele clinice musculare ale afecţiunelor ATM:

A. hipertonusul muscular
B. hipotonunul muscular

120
C. mişcări mandibulare voluntare
D. mişcări mandibulare centrice
E. mişcări mandibulare excentrice A

812. Din simptoamele clinice musculare ale afecţiunelor ATM fac parte:
A. absenţa activităţii bioelectrice a muşchilor
B. amplituda mişcărilor mandibulare este normală
C. dureri musculare la orice mişcare mandibulară
D. tonicitatea musculară nu se determină
E. muşchii sînt întinşi C

813. Palparea muşchiului pterigoidian median în afecţiunele ATM se efectuiază:

A. intraoral cu policele indexului orientat spre tuberozităţile maxilare
B. intraoral cu policele indexului orientat spre unghiul mandibulei
C. extraoral în zona maxilarului superior
D. extraoral în zona unghiului mandibular
E. nu poate fi efectuată B

814. Din factorii etiologici a afecţiunelor ATM fac parte:

A. nerespectarea regimului alimentar
B. folosirea alimentelor ferbinte
C. absenţa dinţilor frontali la un maxilar
D. absenţa dinţilor laterali la un maxilar
E. ocluzie ortognatică D

815. Artroza ATM prezintă o maladie:

A. cronică,care se caracterizează cu modificări distrofice în ţesuturile ATM
B. cronică, fără modificări în ţesuturile ATM
C. eriditară
D. acută, fără modificări în ţesuturile ATM
E. ce afectează numai bărbaţii în vîrstă A

816. Prin inspecţia zonei maxilo-faciale la pacienţii cu maladii a ATM se poate observa:
A. dereglări de fonaţie
B. micşorarea treimei inferioare a feţei
C. modificări în treimea medie a feţii
D. respiraţie orală
E. unghiurile mandibulei fără modificări B

817. La pacienţii cu artroza ATM la examenul cinematicei mandibulare se poate observa

următoarele semne caracteristice:
A. la comandă mandibula uşor se deplasează în plan transversal
B. mandibula uşor se instalează în o.c.
C. mandibula uşor se instalează în poziţia de postură
D. la comandă mandibula uşor se deplasează în anterior
E. devieri mandibulare la deschiderea gurii E

818. Din metodele paraclinice de examinare a ATM fac parte:

A. palparea
B. sondarea
C. EMG

121
D. tomografia
E. odontometria D

819. Indicaţi formele clinice ale afecţiunilor ATM după Hvatova:

A. artrite
B. dizarmonii
C. distrofii
D. dischinezii
E. nici un răspuns nu este corect A

820. Examenul paraclinic al ATM include:

A. auscultaţia
B. artrografia
C. percuţia
D. gnatosonia
E. gnatometria B

821. Poziţia condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare în o.c. este determinată de :
A. forma discului articular
B. înălţimea tuberculului articular
C. adîncimea fosei articulare
D. metoda radiografică
E. prezenţa dinţilor laterali E

822. Metoda studierii tomogramelor ATM după Rabuhina ne permite de a aprecia:

A. tipul articulaţiei
B. poziţia meniscului
C. forma meniscului
D. poziţia condililor articulari în fosele articulare
E. adîncimea incizurii mandibulare D

823. Pentru artrita acută a ATM este caracteristic:

A. durere acută în articulaţie care creşte la mişcările mandibulare
B. durere surdă în zona articulaţiei
C. durere fontomă
D. durere la excitanţi termici
E. absenţa durerii A

824. Unul din simptoamele sindromului Costen caracteristic pentru afecţiunele ATM este:
A. sondare nedureroasă
B. deriglări fizionomice
C. deriglări gustative
D. percusia negativă
E. zgomot în urechi E

825. Indicaţi factorul posibil în etiologia afecţiunelor ATM:

A. nerespectarea igienii cavităţii orale
B. folosirea alimentelor prelucrate culinaric
C. ocluzie opistognată
D. deformarea planului de ocluzie
E. anomalii de formă a incisivilor laterali superiori D

122
826. Indicaţi rolul biologic al meniscului ATM:
A. asigură DVO
B. asigură inervaţia articulaţiei
C. asigură lichidarea incongruenţii între dimensiunele fosei articulare şi condilii articulari
D. asigură menţinerea mandibulei în poziţia posturală
E. asigură contracţia simetrică a muşchilor mobilizatori ai mandibulei C

827. Studiul ATM în dinamică se efectuiază cu:

A. cineradiografia
B. teleradiografia
C. electroradiografia
D. artrografia
E. tomografia A

828. Artrografia ATM este singura metodă care permite studiului detaleiat:
A. capsulei articulare
B. condililor articulari
C. ligamentelor articulare
D. meniscului articular
E. tuberculului articular D

829. Pentru a depista caracterul mişcărilor condililor articulari în fosele articulare se efectuiază:
A. palparea prin conductele auditive externe
B. tomografia ATM
C. palparea intraorală a articulaţiei
D. teleradiografia
E. electromiografia A

830. Palparea muşchilor mobilizatori ai mandibulei permite de a determina:

A. gradul de mobilitate a mandibulei
B. lungimea muşchiului respectiv
C. tonicitatea musculară
D. activitatea musculară
E. punctul de inserţie musculară C

831. La palparea muşchiului pterigoidian lateral degetul arătător este plimbat:

A. pe suprafaţa orală a procesului alveolar a maxilei pînă în zona tuberozităţii maxilare
B. pe suprafaţa vestibulară a procesului alveolar
C. pe suprafaţa vestibulară a procesului alveolar a maxilei în zona distală a tuberozităţii maxilare
D. în zona ramurii ascendente mandibulare
E. intraoral acest muşchi nu se palpează C

832. Din patologiile arcadelor dentare responsabile de declanşarea artroazelor ATM fac parte:
A. micşorarea DVO din diverse motive
B. acoperirea arcadei dentare inferioare de cea superioară în zona frontală cu 1/3
C. absenţa dinţilor de minte la un maxilar
D. absenţa dinţilor de minte la ambele maxilare
E. prezenţa diastemelor la ambele maxilare A

833. Datorită patologiei arcadelor dentare ( abraziune patologică, absenţa dinţilor laterali) are loc:

123
A. micşorarea duratei actului de masticaţie
B. micşorarea secreţiei glandelor salivare
C. micşorarea sensibilităţii dinţilor restanţi
D. suprasolicitarea elementelor ATM
E. descărcarea sistemului muscular D

834. Scopul intervenţiilor ortopedo-protetice în caz de artroză a ATM:

A. lichidarea diastemelor fiziologice
B. lichidarea tremelor fiziologice
C. lichidarea factorilor ce duc la suprasolicitarea componentelor ATM
D. lichidarea factorilor ce duc la suprasolicitarea căilor respiratoare
E. normalizarea respiraţiei nazale C

835. Metodele de dispovărare a componentelor ATM:

A. normalizarea funcţiei fonetice
B. normalizarea funcţiei gustative
C. normalizarea funcţiei de automenţinere
D. restabilirea integrităţii arcadelor dentare în zonele laterale
E. normalizarea respiraţiei nazale D

836. În caz de artroză a ATM în scopul normalizării poziţiei condililor aerticulari ai mandibulei în
fosele articulare înainte de protezare se utilizează:
A. paralelografia modelelor de diagnostic
B. gutiere dentale, dento-alveolare la unul din maxilare
C. separarea biologică a dinţilor restanţi
D. teste funcţionale
E. teste fonetice B

837. Una din condiţiile luxaţiilor mandibulare este:

A. adîncimea majoră a foselor articulare
B. tuberculii articulari de omare înălţime
C. acoperirea dinţilor forntali inferiori de cei superiori cu 2/3
D. ocluzie adîncă
E. modificarea dimensiunelor şi structurii meniscului E

838. Caracterul durerilor musculare în diagnosticul diferenţiat dintre artroze şi sindromul

disfuncţional ocluzio-articular a ATM se depistează prin:
A. inspecţie exobucală
B. inspecţie intraorală
C. blocada ramurilor motorice ale n. Trigheminus
D. sondarea ATM
E. percuţia ATM C

839. Din metodele ortopedice de tratament a artrozelor ATM fac parte:

A. şlefuirea selectivă a dinţilor restanţi
B. amprentarea fidelă
C. determinarea microcurenţilor în cavitatea orală
D. metoda funcţională
E. metoda de urgenţă A

124
840. Normalizarea coraportului dintre componentele ATM în sindromul disfuncţional ocluzio-
articular condiţionat de absenţa dinţilor laterali se efectuiază cu:
A. masaj curent a ATM
B. placă palatinală cu plan înclinat
C. masaj curent a muşchilor zonei maxilo- faciale
D. aplicarea testelor fonetice
E. dieta individuală B

841. În scopul diagnosticului diferenţiat a luxaţiei meniscului articular se aplică:

A. artrografia
B. radiografia ATM
C. teleradiografia
D. electromiografia
E. palparea ATM A

842. La tratamentul luxaţiilor obişnuite ale mandibulei se utilizează:

A. proteze dentare fixe
B. proteze dentare mobilizabile
C. aparate fixe ce limitează gradul de deschidere a gurii
D. aparate fixe ce nu limitează gradul de deschidere a gurii:
E. inlay-uri din diverse aliaje C

843. La tratamentul luxaţiilor obişnuite ale mandibulei se utilizează:

A. tratament protetic imediat
B. aparate mobilizabile ce limitează gradul de deschidere a gurii
C. tratament protetic precoce
D. tratament protetic tardiv
E. tratament protetic de urgenţă B

844. Durata tratamentului luxaţiilor mandibulare obişnuite cu aparatul Petrosov este de

A. 24 ore
B. 1-2 săptămîni
C. 3-4 săptămîni
D. 2-3 zile
E. 2-3 luni E

845. În diagnosticul diferenţiat a luxaţiilor meniscului ATM se utilizează:

A. palaparea
B. tomografia computerizată cu gura deschisă maximal
C. radiografia obişnuită
D. tomografia computerizată cu gura semideschisă
E. tomografia computerizată cu gura închisă B

846. Aparatele mobilizabile utilizate la tratamentul luxaţiilor mandibulare obişnuite au la baza

acţiunii:
A. elemente ce limitează muşcările mandibulare
B. elemente ce stopează mişcările mandibulare
C. elemente ce nu influenţează mişcările mandibulare
D. elemente cu acţiune asupra maxilarului superior
E. elemente cu acţiune mixtă A

125
847. Aparatul Hodorovici- Burgonski se utilizează la tratamentul:
A. artritelor
B. artrozelor
C. sindromului disfuncţional ocluzio-articular
D. luxaţiilor mandibulare obişnuite
E. sindromului Costen

848. Aparatul Petrosov utilizat la tratamentul luxaţiilor mandibulare obişnuite este:

A. unimaxilar
B. biomaxilar
C. unidentar
D. mobilizabil
E. elastic B

849. Durata utilizării aparatelor destinate normalizării rapoartelor dintre componentele ATM şi
adaptarea definitivă a sistemului neuro-muscular în tratamentul artroazelor este de:
A. 2-3 zile
B. 1 săptămînă
C. 2 săptămîni
D. 1 lună
E. 3,4 luni E

850. Măsurile de echilibrare pshică a pacienţilor cu afecţiuni ale ATM la rînd cu psihoterapia
prevăd administrarea:
A. miorelaxanţilor
B. miotonezanţilor
C. antibioticilor
D. aeroionoterapiei
E. dietei stricte A

851. Tratamentul pacienţilor cu luxaţie mandibulară prevede:

A. numai instalarea condililor articulari în fosele articulare
B. instalarea condililor articulari în fosele articulare şi imobilizarea mandibulei pe parcursul a 3
luni
C. imobilizarea mandibulei nu este necesară
D. imobilizarea mandibulei este necesară numia pe 24 ore
E. imobilizarea manibulei se efectuiază la dorinţa medicului B

852. Din componentele ATM fac parte:

A. processus stiloideus
B. processus caronoidus
C. processus condiloidus
D. incizura mandibulară
E. fosa articulară CE

853. Componentele ATM sînt:

A. processus coronideus
B. discul articular
C. tuberculul articular
D. processus mastoideus
E. capsula articulară BCE

126
854. Indicaţi componentele ATM:
A. processus alveolaris mandibular
B. ductul auditiv extern
C. ligamentele articulare
D. fosa articulară
E. osul zigomatic CD

855. În raport cu caracterul suprafeţei superioare a condililor articulari deosebim urnătoarele forme
tipice:
A. îngustă în plan sagital şi alungită în plan transversal
B. stivită de sus îăn jos în aşa mod că diametrul transversal nu-l depăşeşte cu mult pe cel sagital
C. alungit în plan sagital şi îngust în plan transversal
D. semisferică
E. sferică AB

856. Ligamentele ATM se împart în:

A. supracapsulare
B. infracapsulare
C. extracapsulare
D. intracapsulare
E. circulare CD

857. Discul articular împarte fosa articulară în urnătoarele etaje:

A. central
B. superiop-anterior
C. inferior-posterior
D. distal
E. nu împarte fosa în etaje BE

858. Examenul clinia al ATM se va efectua utilizînd:

A. inspecţia
B. percuţia
C. palparea
D. sondare
E. ausculaţia ACE

859. Pacienţii cu maladii a ATM pot prezenta acuze la :

A. eliminări din ductul auditiv extern
B. respiraţie orală
C. cracmente în articulaţie
D. edem a pavilionului urechii
E. crepetaţii în articulaţie CE

860. Pacienţii cu maladii a ATM pot prezenta acuze la:

A. salt articular
B. dureri surde în zona articulaţiei în timpul mersului
C. dureri surde la mişcările mandibulare
D. spasmul muscular din zona temporală
E. uscăciune în cavitatea orală AC

127
861. După Freese şi Schemann durerea din zona ATM poate fi:
A. locală
B. referită
C. iniţiată de microflora cavităţii orale
D. psihogenă
E. iniţială de microfloră specfică ABD

862.După caracter şi intensitate durerea în ATM poate fi:

A. acută
B. permanentă
C. ascendentă
D. surdă
E. discindentă ABD

863. În afecţiunele ATM muşchii temporali se palpează:

A. automatizat
B. intraoral
C. extraoral
D. la dorinţa pacientului
E. la cererea pacientului BC

864. Indicaţi simptoamele clinice în afecţiunele ATM:

A. spasmul muscular
B. hipertonusul musuclar
C. hipertrofia musculară
D. hipotonusul muscular
E. sistemul muscular nu se afectează ABC

865. Din factorii etiologici a maladiilor ATM fac parte:

A. ocluzie biprognată
B. abraziune patologică generalizată a dinţilor gradul II, forma decompensată
C. abraziune patologică generalizată a dinţilor gradul II, forma compensată
D. traumă mandibulară prin cădere
E. bruxizmul nocturn BDE

866. Indicaţii factorii etiologici posibili a afecţiunelor ATM:

A. anomalii de ocluzie
B. anomalii de volum a incisivilor centrali
C. maladii infecţioase suportate anterior
D. maladiile fibromucoasei cavităţii orale
E. absenţa îndelungată a dinţilor laterali AE

867. La pacienţii cu artroza ATM examenul cinematicii mandibulare v-a depista următoarele semne
caracteristice:
A. limitarea mişcărilor mandibulare
B. devieri mandibulare la deschiderea gurii
C. instalarea uşoară a mandibulei în relaţie de o.c.
D. devieri mandibulare la închiderea gurii
E. instalarea uşoară a mandibulei în relaţie de postură ABD

868. Morris şi Share clasifică malrelaţiile mandibulo-craniene în:

128
A. relaţii mandibulocraniene la comandă
B. relaţii mandibulocraniene protreuzive
C. relaţii mandibulocraniene retruzive
D. relaţii mandibulocraniene la dorinţă
E. relaţii manifestate prin reducerea DVO BC

869. Barelle clasifică malrelaţiile mandibulocraniene în:

A. relaţii mandibulocraniene anterioare sau anterolaterale
B. relaţii mandibulocraniene posterioare sau posteriolaterale
C. relaţii mandibulocraniene urgente
D. relaţii mandibulocraniene permanente
E. relaţii mandibulocraniene manifestate prin creşterea spaţiului interocluzal ABE

870. Conform clasificării afecţiunelor ATM Kalamkarov şi Petrosov sindromul disfuncţional

include:
A. sindromul neuromuscular
B. sindromul ocluzio-articular
C. sindromul algic mandibular
D. sindromul algic facial
E. subluxaţiile mandibulare ABE

871. Indicaţi formele clinice ale afecţiunelor ATM după Hvatova:

A. dizarmonii
B. artroze
C. disfuncţii articulomusculare
D. anchiloze,tumori
E. procese inflamatorii BCD

872. Indicaţi formele clinice ale afecţiunelor ATM după Kalamkarov,Petrosov:

A. artrite
B. osteolizis
C. osteoscleroză
D. artroze
E. forme mixte ADE

873. Indicaţii malrelaţile mandibulocraniene în afecţiunele ATM după Burlui:

A. extraposturale
B. excentrice
C. unimaxilare
D. unilaterale
E. complexe ABE

874. Cele mai frecvente modificări în ATM în caz de artroze sînt:

A. deformarea fosei articulare
B. deformarea suprafeţelor articulare a condililor articulari
C. prezenţa osteofitelor pe suprafeţele articulare a condililor articulari
D. deformarea tuberculului articular
E. modificări esenţiale nu au loc BC

875. Din simptoamele sindrmului Costen referitor la ATM fac parte:

A. eliminări din ductul auditiv – extern

129
B. otalgii
C. dureri orbitale
D. zgomot în urechi
E. crepetaţii DE

876. Examenul pacienţilor cu afecţiune ale ATM include:

A. examenul clinic şi paracllinic a ATM
B. examenul clinic şi paraclinic a muşchilor
C. examenul clinic şi paraclinic a fibromucoasei cavităţii orale
D. examenul clinic şi paraclinic a caracterului respiraţiei
E. examenul clinic şi paraclinic a ocluziei ABE

877. Auscultaţia ATM se efectuiază în timpul diversilor mişcări mandibulare şi permite de a

evedenţia:
A. structura ATM
B. înălţimea tuberculului articular
C. crepetaţiile
D. cracmntele
E. sulturile condililor articulari CDE

878. La palparea muşchilor mobilizatori ai mandibulei în afecţiunele ATM se v-a determina:

A. forma afecţiunii
B. tonicitatea musculară
C. zonele dureroase
D. zonele de inserţie musculară
E. grosimea şi lungimea muşchiului BC

879. indicaţi varietăţile de patologii ale arcadelor dentare responsabile de declanşarea artroazelor
ATM:
A. abraziunea patologică a ţesuturilor dentare
B. absenţa dinţilor laterali
C. absenţa dinţilor de minte
D. absenţa proceselor de atrofie a maxilarelor
E. ocluzie biprognată AB

880. Indicaţi varietăţle de patologii ale arcadelor dentare responsabile de declanşarea artroazelor
ATM:
A. defomarea suprafeţei ocluzale
B. absenţa incisivilor la un maxilar
C. absenţa tuturor molarilor şi premolarilor de pe un maxilar
D. prezenţa diastemei şi tremelor la maxilă
E. prezenţa diastemei şi tremelor la mandibulară AC

881. Diagnosticul diferenţiat dintre artrită şi artroza ATM se stabileşte în baza semnelor radiologice
caracteristice:
A. în caz de artrită fisura articulară este uniform îngustată
B. în caz de artroză condilul articular este deformat
C. în caz de artrită tuberculul articular este absent
D. în caz de artroză toate componentele sînt prezente
E. diagnosticul diferenţiat prin metode radiografice este imposibil AB

130
882. Metodele de dispovărare a componentelor ATM:
A. normalizarea respiraţiei nazale
B. normalizarea DVO
C. normalizarea cinematicei mandibulare
D. normalizarea contactelor dento- dentare
E. normalizarea foneticii BCD

883. Condiţiile luxaţiei mandibulare pot fi:

A. deformarea componentelor osoase ale ATM
B. masajiul curent a zonei ATM
C. extinderea complexului tendo-muscular a ATM
D. extinderea capsulei articulare
E. ocluzie adîncă CD

884. Condiţiile luxaţiei meniscului ATM pot fi:

A. spasmul muşchiului pterigoidian lateral
B. slăbirea legăturii dintre menisc şi condilul articular a mandibulei
C. spasmul muşchiului maseteric
D. acoperirea dinţilor frontali inferiori de cei superiori cu 2/3
E. absenţa molarilor 3 la mandibulă AB

885. Indicaţi etiologia luxaţiilor mandibulare:

A. traumele
B. consecinţele proceselor inflamatorii distrofice din articulaţie
C. dereglările neuro-musculare din zona maxilo-facială
D. folosirea alimentelor de o consistenţă moale
E. folosirea alimentelor de o consistenţă dură AB

886. Etiologia sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM:

A. absenţa molarilor şi premolarilor la un maxilar
B. absenţa molarilor şi premolarilor la ambele maxilare
C. absenţa incisivilor la un maxilar
D. absenţa incisivilor la ambele maxilare
E. deformaţia planului de ocluzie ABE

887. Sindromul disfucnţional ocluzio-articular a ATM se caracterizează cu:

A. dureri în muşchii masticatori
B. dureri în zona planşeului bucal
C. cracmente în ATM
D. deriglări fonetice
E. deriglări fizionomice AC

888. Diagnosticul diferenţiat dintre sindromul disfucnţional ocluzio-articular şi artroze ale ATM se
efectuiază în baza rezultatelor:
A. inspecţiei ATM
B. examenului radiologic a ATM
C. determinării PH-lui salivei
D. gnatodinamometriei
E. examenului electromiografic BE

131
889.Conform tabloului clinic al sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM condiţionat de
absenţa dinţilor laterali V.Banuh deosăbeşte următoarele forme clinice:
A. acută cu manifestări clinice din partea ATM
B. activă cu manifestări clinice din partea ATM
C. latentă,fără manifestări clinice din partea ATM
D. exacerbată,fără manifestări clinice din partea ATM
E. exacerbată cu manifestări clinice musculare BC

890. Pentru forma clinică latentă a sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM condiţionată
de absenţa dinţilor laterali este caracteristic:
A. prezenţa acuzelor din partea ATM
B. absenţa acuzelor din partea ATM
C. modificări ale respiraţiei
D. dereglări dintre coraportul componentelor ATM
E. dereglări ale actului de masticaţie BD

891. Pentru forma clinică activă a sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM condiţionat de
absenţa dinţilor laterali este caracteristic:
A. absenţa acuzelor din partea ATM
B. prezenţa cracmentelor în ATM
C. prezenţa crepetaţiilor în ATM
D. oboseală musculară
E. dereglări de fonaţie BCD

892. La tratamentul luxaţiilor mandibulare obişnuite se utilizează aparate:

A-mobilizabile
B-fixe
C-unidentare
D- faciale
E-semielastice AB

893. În scopul normalizării rapoartelor componentelor ATM şi cinematicei mandibulare la

tratamentul sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM condiţionat de deformaţia arcadelor
dentare se utilizează:
A. exerciţii pentru coordonarea funcţiei muşhilor mobilizatori ai mandibulei
B. nivelarea planului de ocluzie prin şlefuirea dinţilor egresaţi
C. folosirea alimentelor de consistenţă moale
D. gutiere dentare,dento-mucosale
E. teste fonetice ABD

894. La tratamentul protetic în caz de artroaze a ATM se utilizează:

A. proteze parţiale mobilizabile scheletate cu suprafaţa ocluzală turnată
B. punţi dentare cu normalizarea DVO şi a contactelor dento-dentare
C. proteze parţiale mobilizabile fără restabilirea DVO
D. proteze parţiale mobilizabile fără normalizarea rapoartelor mandibulocraniene
E. proteze dentare la indicaţii cu crearea contactelor dento-dentare simultane BE

895. La rînd cu tratamentul ortopedo-protetic în terapia artroazelor ATM se utilizează:

A. masajul
B. electroforeza
C. irigaţiile orale

132
D. ultrasunetul
E. razele UV ABD

896.Din aparatele destinate pentru limitarea deschiderii gurii la tratamentul luxaţiilor mandibulare
obişnuite se utilizează:
A. aparatul Petrosov
B. aparatul Schnarz
C. aparatul Hodorovici-Burgonski
D. aparatul Karghaus
E. aparatul Haupl AC

897. Diagnosticul diferenţiat a luxaţiei meniscului se efectuiază în baza:

A- inspecţiei zonei ATM
B- artrografiei
C- radiografiei obişnuite
D-tomografiei computerizate
E-electroradiografiei BD

898. Tratatamentul afecţiunelor ATM totdeauna începe cu:

A-lichidarea factorului etiologic
B- lichidarea durerii
C- reechilibrarea pshică
D-normalizarea respiraţiei nasale
E-normalizarea fonaţiei ABC

899. În tratamentul afecţiunelor ATM un rol deosebit îl are:

A. restabilirea DVO
B. restabilirea reliefului ocluzal individual
C. reabilitarea fonetică
D. reabilitarea fizionomică
E. utilizarea implanturilor AB

900. În tratamentul complex al luxaţiilor mandibulare obişnuite se utilizează:

A. aparate ce limitează deshiderea gurii
B. masajul muşchilor mobilizabili şi a ATM
C. exerciţii la normalizarea cinematicei mandibulare
D. normalizarea respiraţiei nazale
E. se utilizează numai aparate speciale ABC

901. Şlefuirea selectivă a dinţilor în afecţiunele ATM se efectuiază:

A. în o.c.
B. în ocluzia anterioară
C. la absenţa supracontactelor
D. în olcuzia laterală
E. numai la dorinţa medicului ABD

12. TABLOUL CLINIC ŞI TRATAMENTUL MIGRĂRILOR DENTARE

133
 ŞI A DEFORMAŢIILOR ARCADELOR DENTARE

902. La menţinerea fiecărui dine în arcada dentară, conform teoriei echilibrului ocluzal elaborată de
Godon participă:
A. o forţă
B. două forţe
C. trei forţe
D. patru forţe
E. cinci forţe D

903. Ce forţe acţionează asupra fiecărui dinte din arcada dentară, conform teoriei echilibrului
ocluzal elaborată de Godon, pentru a nuşi schimba poziţia:
A. două forţe de la dinţii adiacenţi
B. o forţă de la dinţii adiacenţi şi una din partea limbii
C. două forţe declanşate de activitatea musculară
D. o forţă declanşată de activitatea musculară
E. forţa declanşată la actul de deglutiţie A

904. Ce forţe acţionează asupra fiecărui dinte din arcada dentară, conform teoriei echilibrului
ocluzal elaborată de Godon,pentru aşi păstra poziţia:
A. forţa declanşată în timpul actului de masticaţie
B. forţa declanşată de muşchii orofaciali
C. forţa declanşată de muşchii ridicători ai mandibulei
D. forţa declanşată de muşchii coborîtori ai mandibulei
E. nici un răspuns nu este corect E

905. Ce forţe acţionează asupra fiecărui dinte din arcada dentară,conform teoriei echilibrului ocluzal
elaborată de Godon,pentru aşi păstra poziţia:
A. forţa declanşată la actul de deglutiţie
B. o forţă de la apofiza alveolară şi alta de dinţii antagonişti
C. forţa declanşată de tonicitatea musculară
D. forţa declanşată de muşchii periorali
E. forţa declanşată de actul de masticaţie B

906. Kalvelis consideră că echilibrul dintelui în arcada dentară este asigurat de :

A. forţa de masticaţie
B. forţa de deglutiţie
C. forţa muşchilor periorali
D. forţa muşchilor mimici
E. dinamica mandibulară A

907. Kriştab şi Dovbenko consideră că prezenţa dinţilor cu rădăcini drepte provoacă migrări
dentare:
A. oblice
B. meziale
C. distale
D. verticale
E. vestibulare D

908. Kristab şi Dovlenko consideră că prezenţa dinţilor cu rădăcini încovoiate provoacă migrări
dentare:

134
A. verticale
B. în jurul axului longitudinal
C. mezio-distale
D. centrale
E. nu provoacă migrări

909. Kurleandski afirmă că migrarea dinţilor lipsiţi de antagonişti este provocată de:
A. forţa muşchilor periorali
B. forţa de masticaţie
C. forţa de deglutiţie
D. forţa muşchilor mimici
E. dinamica mandibulară B

910. Beerstecher şi Bell consideră că migrarea dinţilor este influenţată de:

A. traumatismul mecanic de lungă durată
B. traumatismul mecanic de scurtă durată
C. dinamica mandibulară
D. traumatismul acut
E. traumatismul accelerat A

911. Kurleandski afirmă că migrările dentare pot fi însoţite de:

A. deriglări de respiraţie
B. creşterea apofizei alveolare
C. creşterea spaţiului interocluzal
D. creşterea DVO
E. micşorarea DVO B

912. Clasificarea migrărilor dentare după Gavrilov include:

A. 2 grupe
B. 3 grupe
C. 4 grupe
D. 5 grupe
E. 6 grupe E

913. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în :

A. 2 grupe
B. 3 grupe
C. 4 grupe
D. 5 grupe
E. 6 grupe B

914. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în :

A. migrări dentare de bază
B. migrări dentare auxilare
C. migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale
D. migrări dento-alveolare mandibulare
E. migrări dentare maxilare C

915. Cojocaru împarte migrările dentare în :

A. migrări dento- alveolare unilaterale
B. migrări dento-alveolare bilaterale

135
C. migrări dento-alveolare precoce
D. migrări dento-alveolare tardive
E. migrări dento-alveolare fără recesiuni parodontale E

916. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în :

A. migrări dento- alveolare unidentare
B. migrări dento-alveolare bidentare
C. migrări dento-alveolare tridentare
D. migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale şi micşorarea spaţiului interalveolar
E. migrări dentare mixte D

917. Cojocaru după raportul suprafeţei ocluzale a dintelui migrat vertical cu nivelul planului de
ocluzie deosăbeşte următoarele grade de migrări:
A. pînă la 2,5 mm
B. nu contează cîţi mm
C. de un grad vizual
D. de un grad invizibil
E. nici un răspuns nu este corect A

918. Cojocaru după raportul suprafeţei ocluzale a dintelui migrat vertical cu nivelul planului de
ocluzie deosebeşte următoarele grade de migrări:
A. de un grad superior
B. de un grad inferior
C. de la 2,6 mm pînă la 5,0 mm
D. nu contează cîţi mm
E. nu se măsoară în mm C

919. Clinic pentru migrările dento- alveolare verticale cu recesiuni incipiente este caracteristic:
A. absenţa recesiunii gingivale la colet
B. recesiunea ginigvală cu dezgolirea rădăcinii pînă la 1/4
C. recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la ½
D. recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii
E. recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la apex B

920. Clinic pentru migrările dentare dento-alveolare verticale cu recesiune medie este caracteristic:
A. recesiunea gingivală este absenţă
B. recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la ¼
C. recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la ½
D. recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la 2/3
E. toate răspunsuirle sînt incorecte C

921. Simptoamele clinice ale migrărilor dentare depind de:

A. durata timpului de după extracţie
B. duritatea producelor alimentare
C. caracterul dietei
D. cinematica mandibulară
E. starea ATM A

922. Simptoamele clinice ale migrărilor dentare depind de:

A. caracterul extracţiilor dentare
B. sectorul arcadei dentare

136
C. maxilarul la care a fost efectuată extracţia
D. vîrstă
E. starea ATM D

923. Simptomul triunghiului este caracteristic pentru migrările dentare:

A-verticale
B-meziale
C-vestibulare
D-orale
E-în jurul axului B

924. La determinarea gradului de migrare verticală a unui dinte modelele de diagnostic se studiază:
A. în ocluzia centrică
B. în ocluzia anterioară
C. în ocluzia posterioară
D. în ocluzia laterală din stînga
E. în ocluzia laterlaă din dreapta C

925. Migrările meziale ale dinţilor pot fi:

A. numai la maxilă
B. numai la mandibulă
C. corpusculare
D. coordonate
E. centrice C

926. Migrările dinţilor în plan transversal pot fi cauzate de :

A. deriglări de respiraţie
B. forţele muşchilor periorali
C. forţele muşchilor suprahioidieni
D. forţele muşchilor temporali
E. forţele muşchilor pterigooooideni interni B

927. Mecanismul migrărilor dentare meziale poate fi explicat ca:

A. o tendinţă genetică de migrare
B. un fenomen caracteristic pentru maxilă
C. un fenomen caracteristic pentru mandibulă
D. o tendinţă obligatorie de migrare
E. nu poate di explicat A

928. Migrările dinţilor în sens distal pot fi:

A. numai la maxilă
B. numai la mandibulă
C. bidentare
D. numai la bărbaţi
E. nu se întîlnesc C

929. Rapiditatea migrărilor dentare depinde de :

A. caracterul extracţiei dintelui absent
B. gradul de acoperire a dinţilor
C. starea psihologică a pacientului
D. caracterul dietei

137
E. nu depinde de nici un factor A

930. Datorită denivelării planului de ocluize mişcările mandibulare provoacă:

A. dereglări respiratorii
B. dereglări gustative
C. microtrauma elementelor ATM
D. microtrauma glandelor salivare
E. microtrauma limbii C

931. Suprasolicitarea dinţilor migraţi se manifestă prin:

A. apariţia mobilităţii patologice
B. apariţia defectelor cuineforme
C. apariţia discromiei dentare
D. majorarea volumului coronar
E. micşorarea volumului coronar A

932. La ce grad de înclinare a dinţilor limitrofi breşei inserţia punţii dentare va fi posibilă fără
devitalizarea lor:
A. 55 grade
B. 53
C. 52
D. 50
E. 30 E

933. La tratamentul migrărilor dentare pot fi utilizate următoarele metode :

A. şlefuirea ţesuturilor dure
B. detartrajul dentar
C. gingivoplastia
D. chiuretajul obişnuit
E. ocluziografia A

934. Şlefuirea ocluzală a dinţilor migraţi vertical are ca scop:

A. crearea unui relief ocluzal optimal
B. disfiinţarea reliefului ocluzal
C. nivelarea planului de ocluzie
D. nivelarea procesului alveolar
E. nici un răspuns nu este corect C

935. Şlefuriea suprafeţelor proximale respectiv meziale şi distale ale dinţilor limitrofi breşei are ca
scop:
A. normalizarea raportului coroană-rădăcină
B. asigurarea posibilităţii inserţiei piesei protetice
C. asigurarea posibilităţii devitalizării dinţilor
D. normalizarea raportului dintre volumul ocluzal şi ecuatorial ale coroanei
E. majorarea dimensiunei breşei arcadei dentare B

936. Din metodele de tratament a migrărilor dentare verticale fac parte:

A. tratamentul ortodontic
B. trtamentul fizioterapeutic
C. tratamentul imediat
D. tratamentul precoce

138
E. tratamentul tardiv A

937. La tratamentul migrărilor dentare verticale cu edentaţii parţiale terminale bilaterale sînt
indicate:
A- punţi dentare obişnuite
B- proteze parţiale mobilizabile acrilice cu croşete de menţinere
C-proteze parţiale mobilizabile acrilice cu croşete Ackers
D-punţi dentare pe implante
E-nici un răspuns nu este corect C

938. Protezele parţiale mobilizabile acrilice cu croşete Ackers utilizate la tratamentul ortodontic a
dinţilor migraţi vertical avînd contact ocluzal numai cu ei aduc la o dezocluzie în zona celorlalţi
dinţi iniţial egală cu :
A. 0,1 – 0,2 mm
B. 0,3 – 0,5 mm
C. 0,6 –1,0 mm
D. 1,5 –1,9 mm
E. 2,0 – 2,5 mm E

939. Pentru preîntîmpinarea intruziei dinţilor stîlpi în aparatele fxe elaborate de Karpenko este
necesar de a:
A. mări numărul dinţilor stîlpi
B. utiliza aparate cu extensie
C. folosi dinţii devitalizaţi
D. efectua amputaţia coronară a dinţilor stîlpi
E. şlefui relieful ocluzal a dinţilor stîlpi A

940. Repoziţionarea mandibulei într-un singur timp prin protezarea arcadelor dentare se efectuiază
cînd migrările verticale sînt reduse iar spaţiul interocluzal în stare de postură a mandibulei nu
depăşeşte valoarea de:
A- 4 – 6 mm
B- 7 – 8 mm
C- 9 – 10 mm
D- 11 – 12 mm
F. 13 mm A

941. Metoda chirurgical-ortodontică de tratament a migrărilor dentare prevede:

A. extracţia dintelui migrat
B. înlăturarea ţesutului osos cortical şi aplicarea aparatului ortodontic
C. aplicarea aparatului ortodontic sub anestezie
D. rezecţia apicală şi coronară a dintelui migrat
E. devitalizarea dintelui migrat B

942. Conform concepţiei elaborate de Limberg accelerarea tratamentului migrărilor dentare după
metoda chirurgical-ortodontică este influenţată de :
A. tipul de ocluzie
B. caracterul ocluziei dinamice
C. procesul inflamatoriu ca răspuns la taumatizarea ţesutului osos de intervenţia chirurgicală
D. procesul inflamator a periodonţiului dintelui
E. raportul dintre dintele migrat cu cei antagonişti C

139
943. Gingivoosteoplostia ca metodă chirurgicală de tratament a migrărilor dentare verticale este
indicată în următoarele situaţii clinice:
A. migrări dentare de gradul I fără recesiuni parodontale
B. migrări dentare de gradul I cu recesiuni parodontale
C. migrări dentare de gradul II cu recesiuni parodontale
D. migrări dentare de gradul III cu recesiuni parodontale
E. migrări dentare de gradul IV însoţite de hipertrofia atrofiei alveolare E

944. Repoziţionarea treptată a mandibulei ca etapă de tratament la prezenţa migrărilor dentare

verticale se efectuiază:
A. la doriţa medicului
B. la dorinţa pacientului
C. cînd spaţiul interocluzal în stare de postură mandibulară este de 2-3 mm
D. cînd spaţiul interocluzal în stare de postură mandibulară este de 4-6 mm
E. cînd spaţiul interocluzal în stare de postură mandibulară este de 8-10 mm

945. În punţile dentare excepţionale utilizate cînd înclinările axiale ale dinţilor limitrofi breşei ating
45grade punctul distal de spijin se uneşte cu dintele înclinat:
A. prin lipire
B. prin sudare
C. cu croşetul Ackers
D. cu croşetul simplu cu un braţ
E. cu croşetul Kemmeny C

946. La prezenţa migrărilor dentare însoţite de deplasarea distală a mandibulei şi micşorarea DVO
repoziţionarea mezio-verticală a mandibulei şi reajustarea reflexului tonusului muscular se
efectuiază pe parcursul:
A. 1 săptămînă
B. 2 săptămîni
C. 3 săptămîni
D. 4 săptămîni
E. 2-3 luni E

947. Repoziţionarea mezio-verticală a mandibulei şi reajustarea reflexului tonusului muscular la

prezenţa migrărilor dentare verticale cu micşorarea DVO se obţine:
A. prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor respective a acrilatului autopolimerizabil
şi prin şlefuire într-o singură şedinţă
B. prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor respective a acrilatuluui
autopolimerizabil şi prin şlefuire treptat în mai multe şedinţe
C. prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale disppozitivelor respective a cerii stomatologice
D. prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor a fluorlacului
E. prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor respective a unui material amprentar
B

948. Corpul punţii dentare elaborată de Karpenko în scopul tratamentului migrărilor dentare
verticale prezintă:
A. un gratar turnat din metal care se lipeşte de coroanele dinţilor stîlpi
B. un bloc de dinţi metalici
C. un bloc de dinţi din combinaţi
D. un bloc de dinţi din ceramică
E. un bloc de dinţi separaţi A

140
949. Pentru preîntîmpinarea intruziei dinţilor stîlpi în puntea dentară după Karpenko este necesar:
A. de a majora DVO
B. de a mări numărul dinţilor stîlpi
C. de a micşora DVO
D. de a micşora numărul dinţilor stîlpi
E. de a folosi aparatul numai în timpul somnului B

950. Partea intermediară a corpului de punte elaborat de Карпенко în scopul tratamentului

migrărilor dentare verticale este prezentat de:
A. un gratar turnat din aliajele metalelor
B. un gratar turnat din acrilat
C. un gratar turnat din compozite
D. un gratar turnat din ceramică
E. un bloc de dinţi combinaţi A

951. În puntea dentară excepţională unul din elementele de sprijin poate fi prezentat de:
A. croşet simplu
B. croşetul Kemeny
C. croşetul Asckers
D. croşetul Jackson
E. croşetul Adams C

952. Ce forţe acţionează asupra fiecărui dinte din arcada dentară, conform teoriei echilibrului
ocluzal elaborată de Godon, pentru aşi păstra poziţia stabilă:
A. două forţe de la dinţii adiacenţi
B. două forţe de la muşchii periorali
C. o forţă de la apofiza alveolară şi alta de la dinţii antagonişti
D. o forţă de la muşchii periorali şi alta de la dinţii antagonişti
E. nu acţionează nici o forţă AC

953. Kalvelis consideră că echilibrul dintelui în arcada dentară este asigurat de:
A. ţesutul osos alveolar
B. ligamentul interdentar
C. ligamentul periapical
D. forţa de masticaţie
E. forţa de deglutiţie BD

954. Kristab şi Dovbenko consdieră că prezenţa dinţilor cu rădăcini încovoiate provoacă migrări
dentare:
A. centrale
B. în jurul axului longitudinal
C. mezio-distale
D. vestibulo-orale
E. verticale CD

955. Katz şi Astahov afirmă că dinţii pot migra chiar în arcadele dentare integre datorită factorilor:
A-interni
B-externi
C-superiori
D-inferiori

141
E-orizontali AB

956. Beerstecher şi Bell afirmă că patogenia migrărilor dentare este complexă şi influenţată de :
A. traumatismul mecanic de lungă durată
B. traumatismul acut
C. edemul periodonţiului
D. edemul organului pulpar
E. muşchii periorali AC

957. Factorii ce provoacă migrările dentare pot fi:

A. locali
B. distantaţi
C. generali
D. dezechilibraţi
E. echilibraţi AC

958. Ca factori locali în etiologia migrărilor dentare pot fi:

A. maladiile fibromucoasei palatului dur
B. maladiile ATM
C. leziunele odontale coronare
D. breşele arcadelor dentare
E. respiraţia nazală CD

959. Ca factori generali în etiologia migrărilor dentare pot fi:

A. parafuncţiile musculare
B. abraziunea patologică a dinţilor
C. fluoroza
D. obiceiuri vicioase
E. absenţa dinţilor de minte AD

960. Ca factori generali în etiologia migrărilor dentare pot fi:

A-dereglări auditive
B-dereglări ale glandelor endocrine
C-dereglări ale metabolismului
D-defectele cuineforme
E - abraziunea fiziologică a dinţilor BC

961. Migrarea dinţilor lipsiţi de antagonişti în plan vertical poate fi:

A. împreună cu apofiza alveolară
B. fără modificări a apofizei alveolare
C. cu dereglări respiratorii
D. cu dereglări gustative
E. cu dereglări de deglutiţie AB

962. Gavrilov sistematizează migrările dentare în:

A. migrări verticale ale dinţilor superiori s-au inferiori
B. migrări verticale reciproce ale dinţilor superiori şi inferiori
C. migrări voluntare
D. migrări asociate
E. migrări echilibrate AB

142
963. Gavrilov sistematizează migrările dentare în:
A. migrări asimetrice
B. migrări simetrice
C. migrări mezio-distale
D. migrări vestibulo-orale
E. migrări asociate CD

964. Gavrilov sistematizează migrările dentare în:

A. migrări precoce
B. migrări de rotaţie
C. migrări mixte
D. migrări tardive
E. nici un răspuns nu este corect BC

965. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în:

A. migrări dento-alveolare fără recesiuni parodontale
B. migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale
C. migrări dentare precoce
D. migrări dentare tardive
E. migrări dentare suspendate AB

966. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în:

A. migrări dento-alveolare frontale
B. migrări dento-alveolare laterale
C. migrări dento-alveolare fără recesiuni parodontale
D. migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale şi micşorarea spaţiului interalveolar
E. migrări dento-alveolare primare CD

967. Cojocaru după raportul suprafeţei ocluzale a dintelui migrat vertical cu nivelul planului de
ocluzie deosăbeşte următoarele grade de migrări:
A- pînă la 2,5 mm
B- de un grad uşor înclinat
C- de la 2,6 pînă la 5,0 mm
D- de un grad înclinat mediu
F. nici un răspuns nu este corect AC

968. Cojocaru după raportul suprafeţei ocluzale a dintelui migrat vertical cu nivelul planului de
ocluzie deosăbeşte următoarele grade de migrări:
A-de la 5,1 pînă la 10,0 mm
B- mai mult de 10,0 mm
C- de un grad cu o înclinare gravă
D- de un grad cu o înclinare satisfăcătoare
F. nici un răspuns nu este corect AB

969. Cojocaru după gradul de recesiune a parodontului împarte migrările dentare verticale în:
A. cu recesiune incipientă
B. cu recesiune satisfăcătoare
C. cu recesiune medie
D. cu recesiune la maxilă
E. cu recesiune la mandibulă AC

143
970. Cojocaru după gradul de recesiune a parodontuli împarte migrările dentare verticale în:
A. cu recesiune nevizibilă
B. cu recesiune medie
C. cu recesiune unimaxilară
D. cu recesiune bimaxilară
E. cu recesiune gravă BE

971. La migrările dento-alveolare verticale cu recesiuni parodontale incipiente radiologic se va

depista:
A. subţierea corticalei pe vîrfurile septurilor interalveolare
B. îngustarea spaţiului periodontal
C. alungirea imaginei radiculare
D. alungirea imaginei coronare
E. rezorbţia apexului radicular AB

972. La migrările dento-alveolare verticale cu recesiuni paroodntale de grad mediu radiologic se va

depista:
A. hipecimentoză radiculară
B. rezorbţia osului alveolar pînă la ¼ a radixului
C. rezorbţia osului alveolar pînă la ½ a radixului
D. rezorbţia osului alveolar pînă la 2/3 a radixului
E. îngustarea spaţiului periodontal CE

973. La migrările dento-alveolare verticale cu recesiuni parodontale de grad grav radiologic se va

depista:
A-rezorbţia apexului radicular
B- rezorbţia osului alveolar pînă la ¼ a radixului
C- rezorbţia osului alveolar pînă la ½ şi mai mult din lungimea radiculară
D. lărgirea ori îngustarea spaţiului periodontal
A. hipercimentoza radiculară CD

974. Simptoamele clinice ale migrărilor dentare depind de:

A. numărul dinţilor absenţi
B. durata timpului de după extracţie
C. caracterul dietei
D. caracterul respiraţiei
E. dinamica mandibulară AB

975. Simptoamele clinice ale migrărilor dentare depind de:

A. maxilarul la care sînt absenţi dinţi
B. starea ţesuturilor parodontului dinţilor antagonişti celor absenţi
C. intensitatea actului de masticaţie
D. tipul de ocluzie
E. DVO BD

976. Micşorarea spaţiului interalveolar şi DVO la migrăirle dento-alveolare verticale cu recesiuni

parodontale pot fi cauzate de:
A-abraziunea dentară generalizată decompensată
B- abraziunea dentară generalizată compensată
C- abraziunea dentară localizată
D. deplasarea distală a mandibulei

144
A. deplasarea mezială a mandibulei AD

977. Datorită denivelării planului de ocluzie produse de migrările dentare la examenul ATM se vor
depista:
A. edem
B. dureri
C. zgomote articulare
D. luxaţii mandibulare
E. nici un răspuns nu este corect BC

978. Migrările dentare meziale pot fi:

A. corpusculare
B. cu înclinare
C. centrice
D. excentrice
E. superfeciale AB

979. În clinică se întîlnesc următoarele forme de migrări dentare în plan sagital:

A. meziale
B. proximale
C. distale
D. proporţionale
E. excentrice AC

980. Migrările dinţilor în plan transversal pot fi generate de :

A. caracterul alimentelor
B. forţele musculare ale limbii
C. forţele muşchilor periorali
D. forţele muşchilor coborîtori
E. forţele muşchilor ridicători BC

981. La determinarea gradului de migrare verticală a unui dinte modelele de diagnostic se studiază:
A. separat
B. în ocluzia anterioară
C. în olcuzia posterioară
D. în ocluzia laterală
E. în ocluzia centrică AE

982. Migrările dinţilor în sens distal pot fi:

A. unidentare
B. bidentare
C. numai separat
D. numai asociate
E. nu se întîlnesc AB

983. Gradul înclinărilor dentare se determină:

A. cu PH-metrul
B. vizual
C. cu paralelograful
D. cu gnatodinamometrul
E. este imposibil de a fi determinat BC

145
984. Din metodele de tratament a migrărilor dentare verticale fac parte:
A. şlefuirea ţesuturilor dure
B. aplicarea electroforezei cu diverse medicamente
C. aplicarea pastelor anestetice
D. rezecţia dentară (coronară)
E. rezecţia apicală AD

985. Accelerarea tratamentului chirurgical-ortodontic a migrărilor dentare conform cocepţiei

elaborate de Limberg este influenţată de :
A. raportul coroană-rădăcină a dintelui migrat
B. caracterul raportului mandibulo-cranian
C. cinematica mandibulară
D. slăbirea rezistenţei mecanice a ţesutului osos
E. procesul inflamatoriu apărut ca răspuns la trauma ţesutului osos DE

986. Repoziţionarea mandibulei la tratamentul migrărilor dentare este indicată:

A. la deplasdarea distală a mandibulei
B. la absenţa deplasării distale a mandibuleiî
C. la micşorarea spaţiului interalveolar şi a etajului inferior a feţei
D. la deplasarea oblică a mandibulei
E. la deplasarea încrucişată a mandibulei AC

987. Extracţia dinţilor migraţi este indicată:

A. cînd prezintă o distrucţie corono-radiculară întinsă fără perspectivă de restaurare protetică
B. cînd au o mobilitate de gradul III
C. cînd insistă pacientul
D. cînd au o înclinare de 15-20grade
E. cînd sînt migraţi vertical cu 1-2 mm AB

988. În cazurile de imposibilitatea creerii paralelismului dintre dinţii migraţi limitrifi breşei arcadei
dentare se utilizează punţi dentare:
A. obişnuite
B. după Jiide
C. după Rîndaşu
D. punţi dentare nu se confecţionează
E. răspunsuri corecte nu sînt BC

989. La punţile dentare atipice punctul distal de spijin se uneşte cu dintele înclinat cu:
A. croşet mixt
B. croşet simplu
C. croşet Kemeny
D. incrustaţie
E. lipire obişnuită AD

990. Extracţia dinţilor migraţi este indicată:

A. nu se extrag
B. cînd au provocat complicaţii inflamatoare
C. cînd au o înclinare de 5-10 grade
D. cînd sînt procese periapicale cu manifestări la distanţă
E. cînd au migrat vertical cu 1-2 mm BD

146
991. În scopul repoziţionării treptate a mandibulei ca etapă de tratament la prezenţa migrărilor
dentare verticale se utilizează:
A. proceduri fizioterapeutice
B. gutiere acrilice
C. şine-proteze
D. osteotomia
E. gingivoplostia BC

991. Durata tratamentului chirurgical-ortodontic a migrărilor dentare depinde de:

A. gravitatea migrării
B. starea fibromucoasei cîmpului protetic
C. numărul dinţilor migraţi
D. starea funcţională a muşchilor periorali
E. starea funcţională a muşchilor temporali AC

993. În situaţiile clinice de migrări dentare cînd înclinaţiile axiale ale dinţilor limitrofi breşei
depăşesc 45 grade pentru a compensa convergenţa lor se va efectua:
A. extracţia dinţilor migraţi
B. devitalizarea,şlefuirea şi utilizarea diferitor dispozitive corono-radiculare,apoi protezarea
C. utilizarea punţilor dentare excepţionale fără devitalizarea dinţilor migraţi
D. şlefuirea dinţilor migraţi fără devitalizarea preventivă
E. tratamentul protetic este contraindicat BC

994. Tratamentul protetic la prezenţa migrărilor dentare orizontale cu înclinările axelor dinţilor
limitrofi breşei de 45 grade se efectuiază cu punţi dentare:
A. două bucăţi
B. dintr-o bucată
C. excepţionale cu croşetul Askers
D. excepţionale cu sistem telescopic
E. punţile dentare sînt contraindicate CD

995. La aplicarea protezelor parţiale mobilizabile ca dispozitiv curativ la tratamentul migrărilor

dentare verticale spaţiul protetic este obţinut datorită:
A. înfundării dinţilor migraţi şi micşorării înălţimii dento-alveolare
B. rezorbţiei apofizei alveolare sub baza protezei
C. înfundării tuturor dinţilor restanţi şi micşorării parţiale a înălţimii dento-alveolare
D. rezorbţiei apofizei alveolare la vîrful şi baza alveolei
E. numai prin şlefuirea ţesuturilor dentare AD

996. În puntea dentară excepţională ca elemente de sprijin la rînd cu coroanele de înveliş pot fi
utilizate
A. croşetul dento-alveolar Kemeny
B. inlay-ul
C. croşetul Adams
D. croşetul Ackers
E. croşetele nu pot fu utilizate BD

997. Din punţile dentare excepţionale utilizate la tratamentul protetic a edentaţiilor parţiale
complicate cu migrări dentare fac parte:
A. cele cu corpul de punte tangenţial

147
B. cele provizorii
C. sistemul telescopat
D. după Rîndaşu
E. aşa punţi dentare nu există CD

998. Indicaţi dispozitivele pentru deplasarea dinţilor migraţi:

A. gutierele
B. protezele parţiale mobilizabile
C. fonda mentonieră
D. dinţi cu pivot
E-proteze parţiale mobilizabile scheletate AB

999.Suprasolicitarea funcţională a parodontului dinţilor migraţi vertical prin aplicarea dispozitivelor

ce majorează DVO are loc:
A. în timpul de postură mandibulară
B. în timpul actului de masticaţie
C. respiraţiei nazale
D. datorită respiraţiei orale
E. datorită respiraţiei mixte AB

1000. Folosind protezele parţiale mobilizabile la tratamentul migrărilor dentare verticale în

edentaţiile terminale rezorbţia accentuată a apofizei alveolare are loc:
A-pe toată întinderea
B-minimal în vecinătatea dinţilor stîlpi
C-maximal în vecinătatea dinţilor stîlpi
D-minimal în zona distală
E-pronunţat în zona distală BE

1001. Durata tratamentului ortodontic a migrărilor dentare depinde de:

A-starea igienei cavităţii orale
B-vîrstă
C-starea parodontului
D-starea tractului degestiv
E-caracterul respiraţiei BC

148