CULEGERE DE TESTE

LA STOMATOLOGIA ORTOPEDICĂ PENTRU REZIDENŢI an.2

Proteze parţial mobilizabile acrilice

360. Cîmpul protetic în edentaţia parţială întinsă este prezentat de:

A – dinţii restanţi
B – vălul palatin
C – muşchii mobilizatori
D – fibromucoasa inmobilă
E – crestele alveolare şi bolta palatină AD

361. Stabilizarea protezei parţiale mobilizabile este influienţată de:

A – starea psihică a pacientului
B – numărul dinţilor restanţi
C – starea ATM
D – repartizarea topografică a dinţilor restanţi
E – starea generală a pacientului BD

362. Particularităţile cîmpului protetic în edentaţia parţială întinsă se găseşte în funcţie de:
A – starea psihică a pacientului
B – numărul dinţilor absenţi
C – localizarea şi întinderea breşelor
D – gradul de deschidere a gurii
E – tipul de ocluzie BCE

363. Conform clasificării Liund zona fibroasă glandulară este situată:

A – pe coama apofizei alveolare
B – în zona mediană
C – în zona rugilor palatine
D – în zonele periferice ale proceselor alveolare
E – în treimea posterioară a bolţii palatine E

364. Fibromucoasă subţire şi sensibilă la presiuni conform clasificării Liund corespunde:

A – zonei periferice a apofizelor alveolare
B – zonei rugilor palatine
C – zonei mediane
D – zonei glandulare
E – zonei apofizelor alveolare C

365. Conform clasificării bazei osoase la maxilă Lejoyeux deosebeşte:

A – apofize înalte, retentive cu versante extinse, paralele
B – apofize înalte, neretentive cu versante periforme
C – apofize cu valoare protetică slabă
D – apofize ascuţite
E – apofize cu valoare protetică negativă ACE

366. Varietăţile tuberozităţilor maxilare în edentaţia parţială pot fi:

A – retentive

1
 B – cu valoare protetică medie
C – ondulate
D – trapezoidale
E – cu valoare protetică negativă ABE

367. Tuberculii piriformi sînt împărţiţi în:

A – favorabili stabilizării şi menţinerii protetice
B – cu valoare protetică negativă
C – triunghiulară
D – cuboidali
E – piramidali AB

368. Pietrokovski după profil împarte apofizele alveolare în:

A – piramidale
B – parabolice
C – plate
D – triunghiulare
E – trapezoidale BDE

369. Varietăţile bolţii palatine:

A – extinsă, fără torus palatin
B – ovoidală
C – patrată
D – alungită
E – cu valoare protetică medie AE

370. Croşetele în protezele parţiale mobilizabile acrilice se confecţioanează din sîrmă de Wiplă
cu diametrul:
A – 2 – 2,5 mm
B – 1,5 – 2,0 mm
C – 0,6 – 0,8 mm
D – 0,2 – 0,4 mm
E – nu are importanţă C

371. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă:

A – vestibular – fundul de sac depăşind limitele mucoasei pasiv - mobile
B – vestibular – fundul de sac în limitele mucoasei pasiv - mobile
C – vestibular – nu ajunge cu 1- 2 mm la mucoasa pasiv - mobilă
D – în zona dinţilor frontali restanţi – la colet
E – în zona dinţilor frontali restanţi – supracingular BD

372. Dimensiunele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice depind de:

A – numărul dinţilor restanţi
B – starea arcadei dentare antagoniste
C – topografia breşei
D – structura suportului osos
E – tipul de ocluzie ACD

373. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă în zona distală depind de:
A – caracterul breşei – terminală s-au limitată distal
B – înălţimea caronară a dinţilor restanţi

2
 C – mărimea breşelor
D – gradul de înclinare a dinţilor restanţi
E – tipul de ocluzie AC

374. Limita distală în proteza parţială mobilizabilă acrilică va fi în zona liniei Ah:
A – în edentaţiile întinse bilaterale terminale
B – în edentaţiile întinse unilaterale terminale
C – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare retentive
D – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare protetic
negative
E – în edentaţiile laterale medii intercalate ABD

375. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona dinţilor restanţi:
A – la coletul dinţilor frontali
B – supracingular în zona dinţilor frontali
C – subecuatorial în zona dinţilor laterali
D – la coletul dinţilor laterali
E – supraecuatorial în zona dinţilor laterali BE

376. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona tuberculilor piriformi:
A – îi acoperă în totalitate
B – îi acoperă cu 1/2
C – îi acoperă cu 2/3
D – nu ajunge la limita lor mezială
E – îi acoperă în funcţie de valoarea lor protetică E

377. Protezele parţiale mobilizabile sînt indicate:

A – în ocluzia adîncă şi alergii
B – cînd sînt contraindicate punţile dentare
C – cînd sînt contraindicate protezele parţiale mobilizabile scheletate
D – în edentaţiile subtotale
E – acrilate termopolimerizabile BCD

378. Protezele parţiale mobilizabile pot fi confecţionate:

A – numai în edentaţiile terminale bilaterale
B – numai în edentaţiile terminale unilaterale
C – numai în edentaţiile frontale
D – numai în edentaţiile intercalate
E – în orice tip de edentaţie parţială E

379. Răscroirea bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă depinde de:
A – numărul dinţilor restanţi şi topografia lor
B – tipul de ocluzie
C – vîrsta
D – mărimea breşelor arcadelor dentare şi topografia lor
E – gradul de atrofie a proceselor alveolare şi înălţimea boltei palatine ADE

380. Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile acrilice:

A – nu sînt fizionomice
B – au un suport muco-osos
C – nu restabilesc întocmai DVO

3
 D – micşorează volumul cavităţii orale
E – provoacă apariţia galvanozei în cavitatea orală BD

381. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice cele mai favorabile linii
croşetare sînt:
A – sagitală
B – diagonală
C – transversală
D – punctiformă ( tangenţială)
E – dreaptă BC

382. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă cele mai favorabile linii croşetare
sînt:
A – diagonală
B – sagitală
C – dreaptă
D – în suprafaţă
E – transversală AD

383. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă cele mai favorabile linii
croşetare sînt:
A – tangenţială
B – diagonală
C – dreaptă
D – transversală
E – în suprafaţă DE

384. După legile biomecanice în proteza parţială mobilizabilă acrilică linia croşetară trebiue să
treacă:
A – la marginea protezei
B – în zona anterioară
C – prin mijlocul bazei protezei
D – în zona posterioară
E – să formeze figuri geometrice cît mai mari în suprafaţă CE

385. În timpul funcţiei forţa verticală realizată pe dinţii artificiali ai protezei parţiale mobilizabile
acrilice în apropierea primului premolar restant din dreapta în edentaţia de cl. I Kennedy v-
a conduce la:
A – deplasarea protezei anterior
B – deplasarea protezei posterior
C – înfundarea protezei mai exagerat în zona aplicării forţei şi mai puţin distal
D – înfundarea protezei bilateral de acelaş grad
E – deplasarea dinţilor restanţi spre vestibular CE

386. Desprinderea protezei parţiale mobilizabile acrilice în plan vertical poate fi determinată de:
A – acţiunea alimentelor lipicioase
B – acţiunea musculară la prezenţa incorectă a marginilor protezei
C – acţiunea aerului atmosferic în timpul repiraţiei
D – acţiunea elesticităţii braţelor croşetelor
E – greutatea protezei la maxilă ABE

4
387. Ce factori se opun deplasării protezelor parţiale mobilizabile acrilice:
A – braţele elastice ale croşetelor situate în zona retentivă
B – braţele elastice ale croşetelor situate la coletul dinţilor ancoră
C – acţiunea musculară din zona periferică a protezelor
D – materialul din care este confecţioantă baza protezei
E – elementele de retenţie anatomică AE

388. După structura radiologică Wilson clasifică maxilarele în:

A – os denivelet
B – os dens cortical
C – os spongios
D – os de tip necortical
E – os cu crestele alveolare ascuţite BCD

389. Duval după valoarea substratului osos a cîmpului protetic în protezele parţiale mobilizabile
deosebeşte următoarele tipuri:
A – os fără osteopenie
B – os cu trabecule subţiri în reţea continuă
C – os cu trabecule groase întrerupte
D – os cu trabecule foarte rare
E – os cu trabecule deslocate ABE

390. În scopul micşorării factorilor nocivi ce acţionează asupra parodontului dinţilor restanţi la
utilizarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice se recomandă:
A – răscroirea parodontală a conectorului principal
B – răscroirea plăcii palatinale în zona torusului
C – răscroirea plăcii palatinale în zona liniei Ah
D – alegerea corectă a acrilatului pentru confecţionarea protezei
E – respectarea etapelor clinice A

391. În scopul micşorării factorilor nocivi ce acţionează asupra parodontului dinţilor restanţi la
utilizarea protezelor parţiale mobilizabile se recomandă:
A – răscroirea plăcii palatinale în zona torusului palatinal
B – răscroirea plăcii palatinale în zona liniei Ah
C – alegerea corectă a acrilatului pentru confecţionarea protezei
D – respectarea etapelor de laborator
E – folierea dinţilor şi a paradontului marginal E

392. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale mobilizabile în edentaţiile subtotale se

utilizează:
A- Arcuri intermaxilare
B- Croşetele simple din sîrmă
C- Croşete dento-alveolare Kemeny
D- Croşete mucosale Kemeny
E- Acrilat incolor pentru baza protezei BCD

403. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale moblizabile acrilice în edentaţiile subtotale se

utilizează următoarele sisteme excepţionale:
A – sistemul telescopat
B – sistemul croşetar
C – sistemul Dolder-Rumpel

5
 D – arcuri intermaxilare
E – arcuri unimaxilare BC

403. Proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice are scopul de a verifica:
A – gradul de fixare
B – grosimea bazei
C – forma bazei
D – precizitatea determinării ocluziei centrice
E – precizitatea modelului D

404. La proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice se v-a controla precizitatea
determinării:
A – DVO
B – culorii bazei
C – poziţiei neutre a mandibulei
D – formei bazei
E – gradului de fixare BC

405. La proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice în ocluzia instabilă s-a determinat
majorarea DVO prin:
A – vizual prin absenţa contactului dintre dinţii antagonişti
B – măsurări antropometrice
C – simptomul spatulei
D – actul de deglutiţie
E – proba fonetică B

406. La proba machetei protezei parţiale mobilizabile acrilice în ocluzia centrică s-a observat în
zona frontală un spaţiu de inocluzie, iar în zona dinţilor laterali contact cuspidian. Care este
cauza:
A – nu s-a determinat corect DVO
B – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată posterior
C – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată anterior
D – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată spre stînga
E – la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată spre dreapta C

407. Controlul contactului dintre arcadele dentare la proba machetei protezei parţiale
mobilizabile acrile se efectuază:
A –prin inspecţia
B – cu hîrtia de articulaţie
C – prin proba spatulei
D – prin mişcările funcţionale de lateralitate
E – prin actul de mastiacţie C

408. În edentaţia subtotală a ambilor maxilare la proba machetelor protezelor parţiale

mobilizabile acrilice spaţiul fiziologic de inocluzie v-a fi:
A – 0,5 – 1 mm
B – 1 – 1,5 mm
C – 4 – 5 mm
D – 2 - 3 mm
E – mia mult de 5 mm D

6
409. La verificarea DVO la proba machetelor protezelor parţiale mobilizabile acrilice se vor
utiliza metodele:
A – proba fonetică
B – antropometrică
C – anatomică
D – anatomo-fiziologică
E – tridimensională BD

410. Din ce motive proteza parţială moblilizabilă acrilică, ca regulă, iniţial nu inseră la cîmpul
protetic:
A – limitele protezei sînt lărgite
B – incorect a fost determinată DVO
C – absenţa paralelismului suprafeţelor proximale a dinţilor limitrofi breşelor
D – limitele protezei sînt scurte
E – incorect a fost determinată poziţia neutră a mandibulei C

411. Din ce motiv este obligatorie corecţia ocluzală în protezele parţiale mobilizabile acrilice:
A – dinţii sînt montaţi în ocluzor
B – dinţii sînt montaţi în afara simulatoarelor
C – dinţii sînt montaţi în articulatoarele anatomice medii
D – dinţii nu pot fi individualizaţi vizual
E – dinţii sînt montaţi incorect AC

412. La armarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice se utilizează:

A – plase poliamidice
B – fire poliamidice
C – plase metalice
D – acrilat elastic
E – acrilat autopolimerizabil ABD

413. Protezele parţiale mobilizabile acrilice pot avea suport:

A – dento - parodontal
B – muco - osos
C – mucosal
D – mixt
E – artificial BC

414. Ocluzia inversă în zona dinţilor şi contactul cuspidian în zonele dinţilor laterali observat la
proba machetelor protezelor parţiale mobilizabile se v-a observa:
A- în caz de micşorare a DVO
B- în caz de majorare a DVO
C- cînd la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată anterior
D- cînd la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată posterior
E- cînd la determinarea poziţiei neutre a mandibulei ea a fost deplasată lateral D

415. Gradul manifestărilor morfologice şi funcţionale în sistemul stomatognat produse de

edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală este în dependenţă de:
A- caracterul respiraţiei (nazale, orale, mixte)
B- funcţia glandelor salivare
C- evoluţia patologiei
D- numărul, topografia şi starea dinţilor restanţi

7
 E- caracterul produselor alimentare Cd

416. Indicaţi complicaţiile locale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală:
A- abraziunea ţesuturilor dure a dinţilor restanţi antagonişti
B- recesia gingivală în zona dinţilor suprasolicitaţi
C- xerostomia
D- hipoplazia
E- glosalgia AB

417. Din complicaţiile locale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală fac parte:
A- luxaţiile unilaterale a articulaţiei temporo-mandibulare
B- luxaţiile bilaterale a articulaţiei temporo-mandibulare
C- ocluzia traumatică
D- migrări dentare
E- spasmele musculare CD

418. Indicaţi complicaţiile loco-regionale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi

subtotală:
A- pulpite
B- periodontite cronice
C- periodontite acute
D- deriglări mandibulo-craniene
E- deriglări de deglutiţie DE

419. Din complicaţiile loco-regionale produse de edentaţia parţială întinsă, extinsă şi subtotală
fac parte:
A- dereglarea cinematicei mandibulare
B- deriglarea actului de respiraţie nazală
C- deriglări musculare
D- suprasolicitarea dinţilor restanţi
E- migrări dentare AC

420. Pregătirea protetică a cavităţii bucale către terapia cu proteze parţiale mobilizabile prevede
intervenţii asupra:
A- fibromucoasei cîmpului protetic
B- substratului osos
C- dinţilor restanţi
D- fibromucoasei planşeului bucal
E- tratamentul cariei dentare ABC

421. Intervenţiile chirurgicale asupra substratului osos a cîmpului protetic în edentaţiile parţiale
prevede:
A- regularizarea cariei alveolare
B- rezecţia exostoazelor
C- rezecţia parţială a maxilei
D- rezecţia parţială a mandibulei
E- rezecţia modelantă a torusului palatinal ABE

422. Prepararea dinţilor în vederea aplicării protezelor parţiale mobilizabile ca măsură de

pregătire proprotetică prevede:
A- prepararea cavităţilor carioase

8
 B- prepararea în scopul tratării pulpitelor cronice
C- nivelarea planului de ocluzie
D- şlefuirea retentivităţilor exagerate pe suprafeţele proximale a dinţilor limitrofi breşei
E- şlefuirea ecuatorului dinţilor limitrofi breşei CD

423. Pregătirea proprotetică neuromusculară este indicată:

A- în disfuncţiile ocluzale însoţite de tulburări neuro-musculare
B- în disfuncţiile fonetice însoţite de absenţa dinţilor frontali
C- în disfuncţiile fizionomice însoţite de absenţa dinţilor frontali
D- dureri musculare şi articulare la prezenţa edentaţiilor parţiale extinse
E- dureri orbiculare surde permanente AD

424. Indicaţi măsurile de pregătire proprotetică neuromusculară în edentaţiile parţiale întinse,

extinse şi subtotale:
A- blocajul mişcărilor mandibulare
B- blocajul pronunţării fonemei „A”
C- limitarea deschiderii gurii după somn
D- limitarea deschiderii gurii după actul de masticaţie
E- limitarea funcţională a limbii AC

425. Pregătirea proprotetică neuromusculară în edenţaliile parţiale întinse include:

A- miogimnastica, prin exerciţii de deschidere maximă a gurii 2-3 min 3 ori / zi
B- miogimnastica, prin exerciţii de mişcări de lateralitate a mandibulei 2-3 min 3 ori / zi
C- miogimnastica, prin exerciţii de deschidere minimală a gurii 2-3 min 3 ori / zi
D- miogimnastica, prin exerciţii de deglutiţie
E- restructurarea tonusului muscular prin aplicarea gutierelor ABE

426. Principiul profilaxiei cariei dentare în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale
cu PPM prevede:
A- realizarea unor contacte cât mai extinse între suprafeţele dinţilor şi elementele protezei
B- realizarea unor contacte cât mai puţin extinse între suprafeţele dinţilor şi elementele
protezei
C- realizarea unor contacte cît mai puţin retentive între suprafeţele dinţilor şi elementele
protezei
D- confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile cu căptuşală elastică
E- confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile cu bază metalică BC

427. Principiul profilaxiei afecţiunelor parodontului în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse
şi subtotale cu PPM prevede:
A- o adaptare corectă a croşetelor şi bazei protezei la dinţii respectivi
B- situarea conectorilor secundari pe parodontul marginal a dinţilor stîlpi
C- situarea conectorilor secundari la distanţă de parodontul marginal a dinţilor stîlpi
D- o aşezare corectă a elementelor de fixare şi stabilizare a protezei pe dinţii stîlpi
E- o trasare corectă a marginilor protezei în zonele edentate ACD

428. Principiul profilaxiei rezorbţiei bazei osoase în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi
subtotale cu PPM prevede:
A- realizarea măsurilor de dispersie corectă a forţelor de presiune în timpul funcţiei
B- extinderea cât mai largă a şeilor protezei şi a conectorilor principali
C- extinderea minimală a conectorilor principali
D- utilizarea suportului mixt

9
 E- utilizarea suportului mucoosos ABD

429. Principiul profilaxiei modificărilormandibulo-craniene în terapia edentaţiei parţiale întinse,

extinse şi subtotale cu PPM prevede tratamentul protetic:
A- tardiv
B- precoce
C- imediat
D- funcţional
E- morfologic BC

430. Principiul curativ în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM prevede:
A- refacerea volumului cavităţii bucale
B- refacerea volumului maxilarelor
C- repoziţionarea ţesuturilor bucale
D- nominalizarea arhitecturii faciale
E- normalizarea respiraţiei BCD

431. Principiul biologic în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM prevede:
A- aplicarea protezelor parţiale mobilizabile cu sacrificii mari tisulare
B- aplicarea protezelor parţiale mobilizabile fără sacrificii mari tisulare
C- de a utiliza materiale fără a ţine cont de compatibilitatea organismului către ele
D- de a utiliza materiale biocompatibile
E- de a utiliza materiale amprentare reci BD

432. Principiul biomecanic în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM
prevede următoarele aspecte:
A- al rezistenţei mecanice a suportului biologic
B- al rezistenţei mecanice a materialelor din care se v-a confecţiona proteza
C- al stabilităţii statice şi dinamice dintre proteză şi suportul biologic
D- de utilizare a amprentelor într-un timp
E- de utilizare a amprentelor în doi timpi ABC

433. Principiul biomecanic în terapia edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale cu PPM
presupune că stabilitatea protezei este:
A- condiţia principală de integrare a protezei în sistemul stomatognat
B- aplicarea uşoară a protezei pe câmpul protetic
C- aplicarea protezei pe cîmpul protetic numai o singură dată în 24 ore
D- fixarea protezei în timpul fonaţiei
E- fixarea protezei fără dificultăţi A

434. Reeşind din forţele care acţionează asupra PPM indicaţi durata forţei de masticaţie pe
parcursul zilei:
A- ~60 min
B- ~50 min
C- ~40 min
D- ~30 min
E- ~20 min D

435. Caracterizînd forţele ce acţionează asupra PPM indicaţi numărul proximativ de deglutiţii pe
parcursul a 24 ore:
A- 1000 ori

10
 B- 900 oei
C- 800 ori
D- 700 ori
E- 600 ori E

436. Forţa ce acţionează asupra PPM în timpul actului de deglutiţie este mai mare decât forţa în
actul de masticaţie de:
A- două ori
B- trei ori
C- patru ori
D- cinci ori
E- şase ori B

437. După Janckelson presiunea masticatorie la prezenţa PPM se concentrează:

A- pe toată arcada artificială
B- pe porţiunea anterioară a arcadei dentare
C- pe porţiunea distală a arcadei dentare
D- între ultimul dinte natural şi primul dinte artificial
E- în zona ultimului dinte artificial D

438. În timpul funcţiei de masticaţie asupra PPM acţionează următoarele forţe:

A- gravitatea protezei
B- forţele ce reese de la alimentele dure
C- forţele ce reese de la alimentele lipicioase
D- de la actele reflese: tusa, strănutul
E- de fonaţie ACD

Proteze parţial mobilizabile scheletate

439. Conectorul principal în protezele parţiale moblizabile scheletate este prezentat de:
A – capse
B – bare
C – plăcuţe
D – dejunctoare
E – benzi BCE

440. Destinaţia conectorului principal în protezele parţiale mobilizabile scheletate este:

A – fixarea dinţilor artificiali
B – unirea elementelor dentare cu şeile protezei
C – fixarea elementelor de ancorare şi stabilizare
D – unirea şeilor protezei
E – micşorarea dimensiunilor bazei protezei D

441. Lăţimea şi grosimea barei – ca conector principal la mandibulă este de:

A – lăţimea de 3 mm
B – lăţimea de 8 mm
C – lăţimea de 0,5 mm
D – grosimea de 1,5 - 2 mm
E – grosimea de 0,5 - 1 mm AD

11
442. Lăţimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de
plăcuţă la maxillă este de:
A – 3-4 mm
B – 5 mm
C – 6-8 mm
D – 9-10 mm
E – mai mult de 10 mm E

443. Grosimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de

plăcuţă la maxilă este de:
A – 0,2-0,3 mm
B – 0,4-0,5 mm
C – 0,6-0,7 mm
D – 0,8-1 mm
E – 1,-2 mm B

444. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de plăcuţă la

maxilă este plasat:
A – în zona palatinală posterioară
B – pe versantele interne a apofizelor alveolare
C – în zona torusului palatinal
D – în zona liniei Ah
E – în orice zonă A

445. Destinaţia conectorilor secundari în proteza parţial mobilizabilă scheletată este:

A – unirea şeilor protezei
B – unirea elementelor dentare cu porţiunile mucosale
C – unirea cu conectorii principali
D – ocolirea formaţiunilor anatomice
E – ocolirea frenurilor buzelor şi a limbii B

446. Conectorii secundari în în proteza parţial mobilizabilă scheletată se plasează:

A – pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor
B – pe versantele interne ale proceselor alveolare
C – pe versantele externe ale proceselor alveolare
D – pe centrul apofizelor alveolare
E – pe feţele proximale ale dinţilor ancoră E

447. În funcţie de starea parodontului şi gradul de rezilienţă a fibromucoasei conectorii secundari

în proteza parţial mobilizabilă scheletată pot fi:
A – rigizi
B – semilabili
C – labili
D – subţiri
E – groşi ABC

448. În protezele parţial mobilizabile scheletate elementele de ancorare, fixare şi stabilizare sunt
prezentate de:
A – diferite tipuri de croşete
B – arcuri intermaxilare

12
 C – magniţi
D – implante
E – sisteme speciale AE

449. Croşetele utilizate în protezele parţiale mobilizabile scheletate pot fi confecţionate prin:
A – presare
B – îndoire
C – turnare
D – coacere
E – galvanoplastie BC

450. După numărul dinţilor pe care se aplică, Rîndaşu deosebeşte croşete:

A – monodentare
B – bidentare
C – mucosale
D – tridentare
E – dento-alveolare ABD

451. În protezele parţiale mobilizabile scheletate se utilizează următoarele tipuri de croşete:

A – Ackers
B – Kemmeny
C – Ney
D – Roach
E – Dolder ACD

452. În protezele parţiale mobilizabile scheletate se utilizează următoarele sisteme speciale de

fixare şi stabilizare:
A – culisele
B – capsele
C – croşetele Ney
D – sistemul Dolder-Rumpel
E – croşetele Kemmeny ABD

453. Pintenul ocluzal în croşetul tip Ackers trebuie să aibă grosime de:
A – 0,5-0,8 mm
B – 1-1,5 mm
C – 2 mm
D – 2,5 mm
E – nu are importanţă B

454. Croşetul Bonwill are următoarele braţe:

A – două retentive, două opozante, două ocluzale
B – două retentive, două opozante, unul ocluzal
C – două retentive, unul opozant, două ocluzale
D – două retentive, trei opozante, unul ocluzal
E – numai unul retentiv, unul opozant şi unul ocluzal A

455. Protezele parţiale mobilizabile scheletate sînt indicate cînd pe cîmpul protetic avem
următorul număr de dinţi restanţi cu parodontul sănătos:
A–1
B – 2 situaţi alături

13
 C – 3 situaţi alături
D – 4 situaţi în zona frontală limitaţi de primii premolari
E – 5-6 dinţi situaţi în zona frontală DE

456. În edentaţia frontală de cl. IV Kennedy cînd breşa este limitată de primii premolari
elementele de ancorare v-or fi plasate:
A – pe primii molari bilateral
B – pa ambii premolari bilateral
C – pe ambii premolari şi primul molar bilateral
D – nu are importanţă numărul dinţilor ancoră
E – pe toţi dinţii laterali E

457. Axul de inserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate poate fi:

A – strict vertical
B – liber
C – cu eforturi
D – vertical spre dreapta
E – vertical spre stînga ADE

458. Axul de inserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate poate fi:

A – pe toţi dinţii
B – pe cîţiva dinţi
C – vertical posterior
D – pînă la colet
E – vertical anterior CE

459. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate este:

A – întroducerea protezei în cavitatea bucală
B – direcţia de aplicare şi înlăturare a protezei
C – aplicarea protezei pe model
D – studierea protezei în paralelograf
E – studierea protezei vizual B

460. Ce prezintă axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate:

A – calea de aplicare şi înlăturare a protezei fără obstacole
B – calea de aplicare şi înlăturare a protezei cu puţine obstacole
C – calea de aplicare şi înlăturare a protezei fără obstacole considerabile
D – calea relativă de aplicare a protezei
E – calea relativă de înlăturare a protezei A

461. Metodele de determinare a axului de inserţie se dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile

scheletate:
A – fiziologică
B – liberă
C – de alegere
D – de autodeterminare
E – de determinare a înclinării medii a axelor dinţilor stîlpi BCE

462. Tijele retentivometre sînt piese anexe la paralelograf cu dimensiuni:

A – 0,25 mm
B – 0,5 mm

14
 C – 0,75 mm
D – 1 mm
E – 1,5 mm ABC

463. Destinaţia retentivometrelor la studiul modelelor în paralelograf este determinarea:

A – axului de inserţie a protezei
B – axului de dezinserţie a protezei
C – zonelor retentive
D – lăcaşilor pentru pintenii ocluzali
E – poziţiei modelelor C

464. Determinarea ecuatorului protetic se efectuază cu tija:

A – detectoare
B – răzuşă
C – retentivometrică
D – suplimentară
E – portcreion E

465. Unirea rigidă a elementelor dentare în proteza parţială moblizabilă scheletată cu şeile
protezei este indicată în edentaţiile parţiale Kennedy:
A – cl. I
B – cl. II
C – cl. III
D – cl. IV
E – cl. V CD

466. Rezolvarea unei edentaţii cl. I Kennedy se va efectua cu:

A – punţi dentare fixe
B – proteze parţiale moblizabile acrilice
C – proteze parţiale moblizabile scheletate
D – punţi dentare mobilizabile
E – proteze excepţionale BC

467. Repartizarea echilibrată a presiunilor între dinţii ancoră şi elementele mucosale este dificilă
deoarece după Korber rezelienţa fibromucoasei este de :
A – 10 ori mai mare decît a peridonţiului
B – 10 ori mai mică decît a peridonţiului
C – 3 ori mai mare decît a peridonţiului
D – 3 ori mai mică decît a peridonţiului
E – sînt egale A

468. Disjunctoarele de forţe sînt dispozitive ale protezei scheletate indicate în edentaţiile:
A – mici intercalate
B – medii intercalate
C – uniterminale
D – biterminale
E – unidentare AC

469. Disjunctoarele de forţe permit şeilor protezei parţiale mobilizabile scheletate mişcări:
A – rotative
B – de înfundare în plan vertical

15
 C – de basculare
D – transversale
E – posterioare B

470. Culisele ca sistem special de fixare a protezelor parţiale moblizabile scheletate sînt alcătuite
din:
A – numai matrice
B – numai patrice
C – matrice şi patrice
D – inele
E – benzi supracingulare C

471. Sistemul Dolder-Rumpel de fixare a protezelor parţiale mobilizabile acrilice poate fi:
A – rigid
B – rezelient
C – fizico-chimic
D – fizic
E – chimic AB

472. La orientarea descendentă a apofizelor alveolare după Elbrecht forţele funcţionale vor
deplasa proteza parţială mobilizabilă scheletată:
A – anterior
B – vertical
C – spre stînga
D – spre dreapta
E – posterior E

473. La orientarea ascendentă a apofizelor alveolare după Elbrecht forţele funcţionale vor deplasa
proteza parţială mobilizabilă scheletată:
A – vertical
B – posterior
C – anterior
D – spre stînga
E – spre dreapta C

474. Cea mai favorabilă orientare a apofizelor alveolare după Elbrecht din punct de vedere a
biomecanicii protezelor parţiale mobilizabile scheletate este:
A – orizontală
B – descendentă
C – ascendentă
D – concavă
E – toate varietăţile D

475. Reducerea presiunelor asupra şeilor terminale în proteza parţială mobilizabilă scheletată se
va efectua prin:
A – micşorarea suprafeţelor ocluzale a dinţilor
B – folosirea alimentelor moi
C – scurtarea arcadelor dentare prin eliminarea ultimului molar
D – utilizarea dinţilor din porţelan
E – utilizarea dinţilor metalici AC

16
476. În edentaţiile laterale intercalate sînt indicate protezele parţiale mobilizabile scheletate cu
suport:
A – muco-osos
B – dento-paradontal
C – mixt
D – intermitent
E – redus BC

477. La prezenţa dinţilor restanţi cu paradontul afectat în edentaţiile laterale intercalate sînt
indicate protezele parţiale mobilizabile cu suport:
A – mixt
B – dento-parodontal
C – intermitent
D – valoros
E – parţial A

478. Croşetul continuu utilizat în edentaţiile cl. I Kennedy este şi un element:

A – antibascular
B – fiziologic
C – antivibrator
D – antiinflamator
E – antialergic B

479. Croşetul continuu în edentităţiile cl. I Kennedy este plasat în zona dinţilor frontali:
A – gingival
B – la colet
C – supracingular
D – în apropierea marginelor incisivale
E – supraocluzal C

480. Croşetul continuu în edentităţiile cl. IV Kennedy este plasat în zona dinţilor laterali:
A – gingival
B – subecuatorial
C – în zona ecuatorului
D – supraocluzal
E – supraecuatorial E

481. Croşetul în T cu conector secundar prelungit reduce influenţa negativă a forţelor funcţionale
în proteza parţială mobilizabilă scheletată:
A – asupra fibromucoasei
B – asupra substratului osos
C – asupra dinţilor stîlpi
D – asupra dinţilor antagonişti
E – bolţii palatine C

482. Pentru retenţie croşetele divizate Roach sînt plasate în următoarele zone ale dinţilor stîlpi:
A – vestibulare-meziale
B – vestibulare-distale
C – supraecuatoriale
D – ecuatoriale
E – ocluzale B

17
483. Braţul elastic al croşetelor Ackers va fi cu atît mai lung cu cît zona de retenţie va fi:
A – bine exprimată
B – slab pronunţată
C – situată supraecuatorial
D – situată în apropierea suprafeţei ocluzale
E – situată ecuatorial B

484. Proba scheletului protezei parţiale mobilizabile are ca scop verificarea:

A – axului de inserţie şi dezinserţie
B – durităţii
C – elasticităţii
D – calităţilor anticorozive
E – calităţilor antimicrobiene A

485. Proba machetei protezei parţiale mobilizabile scheletate se va efectua:

A – extraoral
B – intraoral
C – în comum cu medicul chirurg
D – în comun cu fizioterapeutul
E – imediat după amprentare AB

486. Avantajele protezelor parţiale mobilizabile scheletate:

A – nu conduc la suprasolicitarea dinţilor stîlpi
B – sînt fiziologice
C – pot fi utilizate în orice tip de edentaţie parţială
D – uşor se supun reparaţiilor
E – au o tehnică simplă de confecţionare A

487. Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile scheletate:

A – cer o fidelă amprentare
B – au o tehnică simplă de confecţionare
C – au indicaţii speciale
D – nu se fracturează
E – au suport mixt C

488. Etapele clinice de confecţionare a protezelor parţiale mobilizabile scheletate:

A – realizarea modelului
B – duplicarea modelului
C – montarea dinţilor
D – amprentarea
E – determinarea ocluziei centrice DE

489. Rebazarea protezelor parţiale mobilizabile se efectuază cu:

A – acrilate autopolimerizabile
B – compozite fotopolimerizabile
C – ceramică
D – fibre poliamidice
E – plase metalice A

18
490. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată prezentat de bară la
mandibulă este plasat:
A- la 3-4 mm de festonul gingival şi cu 2 mm de la nivelul fundului de sac lingual
B- la 1-2 mm de festonul gingival şi cu 0,5-1 mm de la nivelul fundului de sac lingual
C- în zona coletului dinţilor restanţi
D- în zona ecuatorială a dinţilor laterali
E- nu are importanţă locul plasării A

491. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată prezentat de bară la

mandibulă în sens antero-posterior va fi plasat în raport de:
A- implantarea dinţilor restanţi
B- înălţimea dinţilor restanţi
C- înălţimea procesului alveolar
D- orientarea versantului lingual al procesului alveolar
E- nu are importanţă nici un factor D

492. Formele de bare linguale în proteza parţială mobilizabilă scheletată:

A- rotundă
B- în şa
C- semirotundă
D- ovoidală
E- în semişa ACD

493. În protezele parţiale mobilizabile scheletate cu sprigin dento-parodontal rigid conectorul

principal la maxilă prezentat de plăcuţe are următorul raport cu mucoasa:
A- sunt distanţate cu 0,5 mm
B- sunt distanţate cu 0,8 mm
C- sunt distanţate cu 1 mm
D- sunt distanţate cu 1,2 mm
E- au contact intim cu mucoasa E

494. Pentru prevenirea înfundării conectorului principal prezentat de bară în proteza parţială
mobilizabilă scheletată la mandibulă el este distanţat cu:
A- 0,2-0,3 mm
B- 0,4 mm
C- 0,5 mm
D- 0,6-0,9 mm
E- 1 mm C

495. Conectorul principal în protezele parţiale mobilizabile scheletate prezentat de plăcuţe

dento-mucosale se realizează:
A- în contact cu suprafaţa orală a dinţilor supracingular sau supraecuatorial
B- la o distanţă de 0,2-0,3 mm de la mucoasă
C- la o distanţă de 0,4 mm de la mucoasă
D- la o distanţă de 3-4 mm de la fundul sacului planşeului bucal
E- se realizează la dorinţă AD

496. Croşetul inelar Jackson este indicat în edentaţiile parţiale după Kennedy:
A- cl. I
B- cl. II
C- cl. III

19
 D- cl. IV
E- cl. V B

497. Reeşind din biomecanica protezelor parţiale mobilizabile scheletate la aplicarea forţei la
mijlocul şeii presiunele pe cîmpul protetic se vor prezenta:
A- egal între dinţii ancoră şi fibromucoasă
B- 1/4 din forţe se vor repartiza pe dinţii ancoră şi 3/4 pe fibromucoasă
C- 1/4 din forţe se vor repartiza pe fibromucoasă şi 3/4 pe dinţii ancoră
D- 1/3 din forţe se va repartiza pe dinţii ancoră şi 1/3 pe fibromucoasă
E- 1/3 din forţe se va repartiza pe fibromucoasă şi 2/3 pe dinţii ancoră B

498. Croţetul în T cu conector secundar prelungit este indicat în edentaţiile Kennedy:

A- Cl I
B- Cl II
C- Cl III
D- Cl IV
E- Cl V AB

499. Placa palatinală totală sau completă ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă
scheletată la maxilă are o grosime de:
A- 0,2 mm
B- 0,4 mm
C- 1,0 mm
D- 1,5 mm
E- 2,0 mm B

500. Plăcuţa dento-mucozală, răscroită distal ca conector principal în proteza parţială

mobilizabilă scheletată la maxilă acoperă:
F- Versantele palatinale ale crestelor alveolare până la linia mediană
G- Versantele palatinale ale crestelor alveolare, depăsindu-le cu 4 mm spre linia mediană
H- Numai versantele vestibulare ale crestelor alveolare
I- Vîrful crestelor alveolare
J- Versantele palatinale ale crestelor alveolare depăşindu-le cu 1,0-1,5 mm spre linia
mediană B

501. Plăcuţa fenestrată ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată la maxilă
eliberează următoarele zone ale boltei palatine:
A- Zona centrală
B- Zona distală
C- Treimea anterioară
D- Treimea laterală stînga
E- Treimea laterală dreapta AC

502. Plăcuţa mucozală posterioară ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă

scheletată la maxilă are o grosime de:
A- 0,2 - 0,2 mm
B- 0,4 - 0,5 mm
C- 1,0 - 1,2 mm
D- 1,5 - 1,6 mm
E- 1,7 - 2,0 mm B

20
503. În edentaţiile termino-terminale şi latero-terminale întinse conectorul principal prezentat
de plăcuţa mucozală posterioară are o lăţime de:
A- 6 - 7 mm
B- 10 - 12 mm
C- 15 - 17 mm
D- 20 - 25 mm
E- 3 - 4 mm D

504. Croşetul continuu este utilizat în protezele parţiale mobilizabile scheletate care restaurează
edentaţiile:
A- Frontale
B- Unilaterale intercalate
C- Bilaterale intercalate
D- Subtotale
E- Termino-terminale E

505. Croşetul continuu în proteza parţială mobilizabilă scheletată îndeplineşte următoarele

funcţii:
A- Participă la stabilizarea protezeloruniterminale
B- Participă la stabilizarea protezelor biterminale
C- Uneşte şeile protezei între ele pentru elasticitate
D- Uneşte şeile protezei între ele pentruregidizare
E- Participă la micşorarea greutăţii protezei ABD

506. Plăcuţa dento-mucozală mandibulară ca conector principal în protezele parţiale mobilizabile

scheletate are o lăţime şi grosime de:
A- Lîţimea de 2-3 mm
B- Grosimea de 0,5-1,0 mm
C- Lîţimea de 6-12 mm
D- Grosimea de 4-6 mm
E- Lîţimea şi grosimea sunt egale de 0,2 mm CD

507. Croţetele în proteza parţială mobilizabilă scheletată ca elemente de menţinere, sprigin şi

stabilizare au o acţiune:
A- Directă
B- Indirectă
C- Mixtă
D- Unilaterală
E- Bilaterală A

508. Ca elemente auxiliare de menţinere, sprijin şi stabilizare ale protezelor parţiale mobilizabile
scheletate pot fi:
A- Retentivităţile anatomice ale cîmpului protetic
B- Asprimea suprafeţei mucozale a protezei
C- Adeziunea
D- Calitatea acrilatului
E- Calitatea aliajului din care este confecţionat scheletul protezei AC

509. Protezele dentare imediate mai sunt cunoscute şi sub numele de:
A- Temporare
B- Permanente

21
 C- Tranziţie
D- Unimaxilare
E- Bimaxilare AC

510. Protezele dentare imediate fixe sînt:

A- Coroanele de înveliş provizorii
B- Coroanele de substituţii provizorii
C- Punţile dentare demontabile
D- Punţile dentare provizorii
E- Semicoroanele ABD

511. Proteza provizorie are următoarea acţiune:

A- Suprimă perioada de incapacitate temporară a pacienţilor
B- După indicarea plăgii posextracţionale rezultă creasta alveolară cu o formă şi volum
relativ stabil
C- Îmbunătăţeşte igiena cavităţii orale
D- Micşorarea dimensiunii verticale de ocluzie
E- Limitează mişcările mandibulare AB

512. Recondiţionarea protezelor parţiale mobilizabile prin înlocuirea dinţilor extraşi prevede:
A- Amprentarea zonei cîmpului protetic unde s-a efectuat extracţia fără proteză
B- Amprentarea zonei cîmpului protetic unde s-a efectuat extracţia cu proteza
C- Realizarea modelului după amprenta obţinută cu proteza
D- Realizarea modelului după amprenta obţinută fără proteză
E- Înlocuirea liberă a dinţilor extraşi în proteza fără model

513. Protezele mobilizabile cu căptuşală elastică sunt indicate la prezenţa:

A- Exostoazelor pe cîmpul protetic
B- Procesului alveolar bine exprimat
C- Atrofiei totale a procesului alveolar
D- Alergiei la materialul de căptuşală
E- Protezelor dentare la ambele maxilare AC

Edentaţia totală
514. Simptoamele de bază ale edentaţiei totale sînt:
A – tulburări masticatorii şi fizionomice
B – tulburări auditive
C – tulburări fonetice şi psihice
D – tulburări gustative şi de temperatură
E – tulburări de deglutiţie AC

515. Atrofia maxilarelor poate fi:

A – trapezoidală
B – simetrică
C – ovală
D – asimetrică
E – triunghiulară BD

22
516. Atrofia şi rezorbţia maxilarelor edentate total are loc:
A – centrifugă la mandibulă
B – centrifugă la maxilar
C – centripetă la mandibulă
D – centripetă la maxilar
E – centrifugă şi centripetă la ambele maxilare AD

517. ATWOOD distinge următoarele categorii de creste alveolare edentate total:

A – starea osului alveolar înainte de extracţie şi imediat după extracţie
B – creastă alveolară înaltă şi regulată sau înaltă, dar subţire
C – creastă alveolară periformică
D – creastă alveolară redusă considerabil dar rotungită sau absentă
E – creastă alveolară trapezoidală AB

518. Din cauza absenţei dinţilor naturali mandibula trece direct la mişcările de propulsie şi
lateralitate ce conduce la:
A – îngrosirea părţii anterioare a meniscului
B – rezorbţia părţii anterioare a meniscului sau chiar la perforarea lui
C – rezorbţia părţii posterioare a meniscului
D – îngroşarea părţii posterioare a meniscului
E – meniscul nu se modifică B

519. Cîmpul protetic edentat total este împărţit în:

A – zona de tracţiune
B – zona torusului palatin
C – zona planşeului bucal
D – zona de sprijin
E – zona de succiune DE

520. Zona de sprijin a cîmpului protetic la maxilă este prezentată de:

A – proeminenţile zigomatice
B – crestele alveolare edentate total şi tuberozităţile maxilare
C – torusul palatinal
D – bolta palatină
E – tipul fibromucoasei BD

521. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic la maxilă sînt:

A – zona crestelor alveolare
B – zona vestibulară
C – zona distală
D – zona anterioară
E – zona papilei incisivale BC

522. Zona vestibulară funcţională la maxilă se împarte în:

A – spaţiul retrozigoimatic
B – spaţiul caninilor şi dinţilor laterali
C – spaţiul incisivilor
D – spaţiul vestibular lateral
E – spaţiul vestibular labial ADE

523. Poziţiile vălului palatin în repaus după LANDA sînt:

23
 A – orizontală
B – verticală
C – oblică pronunţată
D – oblică cu înclinare medie
E – ondulară ACD

524. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular sînt:

A – zonele tuberculilor piriformi
B – zonele linguale şi vestibulare laterale
C – zonele centrale şi laterale ale crestelor alveolare
D – zonele centrale- linguală şi labială
E – zona centrală a crestei alveolare ABD

525. Williams a clasificat forma feţii în:

A – patrată
B – dreptungiulară
C – triungiulară
D – fără conturi geometrice
E – ovoidală ACE

526. Zonele de tampon după Gavrilov la maxilă sînt condiţionate de:

A – înalţimea bolţii palatine
B – prezenţa torusului palatinal
C – înălţimea apofizelor alveolare
D – prezenţa cîmpurilor vasculare
E – forma apofizelor alveolare D

527. Rolul zonelor de tampon după Gavrilov:

A – asigură fixarea protezelor
B – formează supapa circulară
C – amortizează presiunele masticatorii
D – majorează gradul de adeziune
E – majorează eficienţa masticatorie C

528. Gradul de adeziune a protezei totale depinde de:

A – corespunderea fidelă a suprafeţei mucosale a protezei cîmpului protetic
B – modul de amprentare
C – stratul de salivă dintre suprafaţa mucosală a protezei şi cîmpul protetic
D – DVO
E – vechimea protezelor AC

529. Metodele de fixare a pratezelor totale:

A – mecanice
B – fiziologice
C – biomecanice
D – biofizice
E – standarte ACD

530. Ce muşchi periprotetici au acţiunea de dislocare a protezei toatle la maxilă:

A – m. maseterici
B – m.zigomatici

24
 C – m. temporali
D – m. ridicători a buzei superioare
E – m.canini BDE

531. Zona funcţională vestibulară la maxilă se împarte în:

A – spaţiul vestibular labial
B – spaţiul retrotuberozităţilor maxilare
C – spaţiul vestibular lateral
D – spaţiul retrozigomatic
E – spaţiul anterior-posterior ACD

532. Spaţiul retrozigomatic (punga Eisenring) va condiţiona fixarea protezei totale cînd grosimea
marginei protezei:
A – va ocupa acest spaţiu parţial
B – va ocupa acest spaţiu în totalitate
C – va depăşi cu mult acest spaţiu
D – nu va ajunge la acest spaţiu
E – îl va ocupa în întregime numai în unele segmente B

533. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular edentat total:

A – zona tuberculilor piriformi
B – zona vestibulară centrală
C – zona vestibulară laterală
D – zona exostoazelor apofizelor alveolare
E – zona coamei apofizei alveolare ABC

534. Menţinerea protezei totale pe cîmpul protetic se realizează prin următoarele mijloace:
A – greutatea protezei
B – succiunea
C – deglutiţia
D – adeziunea
E – procesele alveolare BD

535. Amprenta preliminară în edentaţia totală se obţine cu linguri:

A – standarde totale
B – parţiale
C – individuale
D – bimaxilare
E – unilaterale AC

536. Lingurile individuale se confecţionează din:

A – ceară
B – materiale amprentare termoplastice
C – aliajele metalelor
D – acrilate
E – ghips AD

537. După înălţimea marginelor deosebim amprente funcţionale:

A – de succiune
B – fiziologice
C – anatomice

25
 D – propriu zise
E – parţiale AD

538. Marginea amprentei funcţionale de succiune se găseşte:

A – pînă la zona mucoasei pasiv mobile
B – în limetele zonei mucoasei pasiv mobile
C – în limitele mucoasei imobile
D – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 3-4 mm
E – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 1-2 mm E

539. Marginea amprentei funcţionale propriu zis se găseşte:

A – în limitele mucoasei imobile
B – pînă la mucoasa pasiv mobilă
C – în limitele mucoasei pasiv mobile
D – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 3-4 mm
E – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 1-2 mm C

540. După gradul de compresie a mucoasei amprentele funcţionale pot fi:

A – de compresie
B – de dispovărare
C – de tracţiune
D – de succesiune
E – diferenţiale ABE

541. Lingurile amprentare individuale se supun corectării din motivul că au mărgini:

A – subţiri
B – înalte
C – groase
D – ce nu corespund fundului de sac
E – denivelate D

542. La corectarea lingurilor individuale se utilizează probe funcţionale:

A – cu amplitudă mică
B – după Herbst
C – cu amplitudă medie
D – cu amplitudă mare
E – intensive BC

543. Dacă lingura individuală în timpul executării probei funcţionale se deplasează de pe cîmpul
protetic atunci:
A – nu se corectează
B – se alungeşte marginea
C – se perforează
D – se scurtează
E – se confecţionează altă lingură D

544. Pentru perfecta închidere marginală a lingurii individuale pe marginele ei se adaugă un rulou
de material termoplastic de tip Subrofix şi:
A – se modelează manual
B – nu se modelează
C – se utilizează din nou testele funcţionale

26
 D – nu este necesar de această operaţiune
E – se poate utiliza orice material C

545. Adaptarea lingurii individuale prevede:

A – aducerea marginilor pînă la un contact intim cu mucoasa pasiv mobilă
B – aducerea marginilor pînă la fundul de sac
C – realizarea grosimei marginilor conform volumului fundului de sac
D – grosimea marginilor nu are importanţă
E – eliberarea frenurilor şi a plicelor ACE

546. Modelarea funcţională a marginilor amprentei funcţionale se efectuează prin tehnici:

A – modelări efectuate manual de medic
B – modelări efectuate de pacient la comanda medicului
C – modelări efectuate sinestătător de pacient
D – modelări mixte
E – modelări instrumentale ABD

547. Primul test funcţional după Herbst la amprentarea funcţională la maxilă este:
A – mişcarea buzelor anterioar
B – mişcarea buzelor posterior
C – sugerea obrajilor
D – dechiderea minimală a gurii
E – dechiderea maximală a gurii E

548. Determinarea relaţiilor intermaxilare centrice la edentatul total începe cu:

A – stabilirea nivelului şi direcţiei planului de ocluzie
B – notarea liniei surîsului
C – notarea liniei caninilor
D – modelarea curburii vestibulare a şablonului cu bordura de ocluzie la maxilă
E – modelarea curburii vestibulare a şablonului cu bordura de ocluzie la mandibulă D

549. Planul protetic la determinarea relaţiilor intermaxilare centrice la edentatul total se apreciază
cu:
A – planul Fox
B – vizual
C – aparatul Larin
D – paralelograful
E – spatula AC

550. Palnul protetic se determină în scopul:

A – alegerii dinţilor artificiali
B – montării dinţilor faţă de creasta alveolară
C – creării curbei vestibulare a arcadei dentare
D – creării curbelor ocluzale ale arcadelor dentare
E – creării unui contact intim între arcadele dentare D

551. Crearea curbelor ocluzale la construirea arcadelor dentare în protezele totale are scopul:
A – asigurării unui contact maximal dintre arcadele dentare în timpul funcţiei
B – asigurării unui contact numai în zona frontală
C – asigurării unui contact numai în zonele laterale
D – asigurării DVO

27
 E – asigurării spaţiului de inocluzie fiziologică A

552. DVO la edentatul total se determină cu metodele:

A – fiziologică
B – anatomică
C – anatomo-fiziologică
D – electronică
E – antropometrică CE

553. Poziţia neutră a mandibulei faţă de maxilă în edentaţia totală la determinarea relaţiilor
intermaxilare centrice se apreciază:
A – prin deplasarea mandibulei anterior
B – reflexul molar Sears
C – testul fonetic
D – testul de deglutiţie
E – deschiderea medie a gurii BD

554. Înregistrarea relaţiilor intermaxilare centrice la edentatul total se face:

A – cu reograful
B – prin metoda ferbinte
C – prin metoda rece
D – manual
E – bimanual C

555. Semnele supraevaluării DVO la proba machetelor protezelor totale:

A – spaţiul liber de vorbire este egal cu 5-6 mm
B – spaţiul liber de vorbire este egal cu 2-3 mm
C – spaţiul liber de vorbire este egal cu 0,5-1 mm
D – vizibilitatea exagerată a dinţilor
E – invizibilitatea dinţilor CD

556. Dacă la determinarea R.I.C. mandibula a fost deplasată anterior atunci la proba machetelor
protezelor totale vom avea următoarele semne:
A – majorarea DVO
B – micşorarea DVO
C – în zona frontală-prognaţie
D – în zona frontală-progenie
E – ocluzie încrucişată AC

557. Dacă la determinarea R.I.C. mandibula a fost deplasată posterior atunci la proba machetelor
protezelor totale vom avea următoarele semne:
A – majorarea DVO
B – micşorarea DVO
C – în zona frontală-prognaţie
D – în zona frontală-progenie
E – ocluzie încrucişată BC

558. Semnele micşorării DVO la proba machetelor protezelor totale:

A – aspectul feţii este îmbătrînit
B – aspectul feţii nu este modificat
C – şanţurile peribucale sînt accentuate

28
 D – şanţurile peribucale sînt în limitele normei
E – roşul buzelor este diminuat ACE

559. Concepţia clasică de ampretare funcţională a cîmpului protetic în edentaţia totală prevede
ampretarea:
A – compresivă
B – decompresivă
C – în ocluzie
D – diferenciată
E – dublă A

560. Concepţia modernă de amprentare funcţională a cîmpului protetic în edentatul total prevede
ampretarea:
A – compresivă
B – decompresivă
C – diferenţiată
D – în ocluzie
E – dublă BC

561. Diferenţa dintre dimensiunea verticală de repaos fiziologic relativ şi DVO se caracterizează
prin următoarele valori ale spaţiului de inocluzie:
A – sînt egale
B – DVO este mai mare cu 2-3 mm
C – DVO este mai mică cu 2-3 mm
D – DVO corespunde cu spaţiul minim de vorbire Silverman
E – DVO corespunde cu spaţiul minim de vorbire Wild C

562. La controlul extraoral al machetelor protezelor totale se studiază:

A – ocluzorul şi modelele
B – DVO
C – arcadele dentare
D – bazele din ceară
E – poziţia neutră a mandibulei ACD

563. La controlul extraoral al arcadelor dentare în protezele totale se atrage atenţia la:
A – linia mediană interincisivă
B – dinţii laterali să fie montaţi pe mijlocul crestei alveolare
C – dinţii laterali nu obligatoriu se montează pe mijlocul crestei alveolare
D – dinţii laterali nu obligatoriu se montează regulilor Paund
E – dinţii laterali sînt monatţi conform triunghiului Paund ABE

564. Cînd la controlul intraoral al machetelor protezelor totale proba spatulei este pozitivă
unilateral atinci:
A – în această zonă se aplică ceară moale după ce în laborator se remontează dinţii
B – în această zonă se aplică acrilat autopolimerizabil
C – se determină din nou relaţiile centrice intermaxilare
D – se determină DVO
E – nu se întreprinde nimic A

565. Cînd la controlul intraoral al machetelor protezelor totale proba spatulei este pozitivă bilateral
atunci:

29
 A – în una din zonele laterale se aplică ceară moale
B – ceara moale se aplică bilateral
C – relaţiile centrice intermaxilare se redetermină cu ajutorul şabloanelor şi bordurilor de
ocluzie
D – se determină numai DVO
E – corectarea se efectuază pe modele C

566. Echilibrarea ocluzală în protezele toatle se efectuază prin şlefuirea selectivă a

supracontactelor:
A – în O.C.
B – în propulsia mandibualră
C – în mişcările posterioare
D – în mişcările de lateralitate
E – în timpul deglutiţiei ABD

567. Contraindicaţiile generale la aplicarea implanturilor în edentaţia totală:

A – diabetul zaharat
B – ulcerul duodenal
C – boli sanguine
D – ulcerul stomacal
E – tumori benigne osoase ACE

568. Protezele totale cu baza metalică sînt indicate în caz de:

A – atrofie pronunţată a apofizelor alveolare
B – prezenţa exostoazelor
C – prezenţa accentuată a torusului palatinal
D – prezenţa alergiei la acrilate
E – prezenţa mucoasei flotante D

569. Grosimea bazei metalice în proteza totală la maxilă v-a fi:

A – 0,3 – 0,4 mm
B – 0,6 – 0,8 mm
C – 1 mm
D – 1,2 mm
E – 1,5 mm A

570. Proteza totală cu căptuşală din material elastic este indicată:

A – atrofia pronumţată a apofizelor alveolare
B – prezenţa formelor atipice a apofizelor alveolare
C – prezenţa apofizelor alveolare cu versante paralele
D – prezenţa fibromucoasei atrofiate accentuat pe toată suprafaţa cîmpului protetic
E – prezenţa fibromucoasei cu un grad de rezilienţă mediu ABD

571. Rebazarea protezelor totale într-o şedinţă se efectuază cu:

A – acrilate termopolimerizabile
B – acrilate elastice
C – acrilate autopolimerizabile
D – acrilate fotopolimerizabile
E – nu se efectuează C

572. Rebazarea protezelor totale în condiţii de laborator se efectuează:

30
 A – după amprentarea funcţională cu lingură individuală
B – după amprentarea funcţioanlă cu proteza veche pregătită special
C – după amprentarea anatomică cu lingura standard şi proteza totală
D – cu acrilat termopolimerizabil
E – cu acrilat autopolimerizabil BD

573. Obiectivele biomecanice ale amprentării funcţionale în edentaţia totală urmăresc asigurarea
condiţiilor de menţinere a protezei prin:
A - crearea condiţiilor de obţinere a adeziunii
B - crearea condiţiilor de obţinere a cogheziunei
C - respectarea echilibrului neuromuscular
D - respectarea echilibrului ocluzal
E - utilizarea tonicităţii musculare ACE

574. Obiectivele biomecanice ale amprentării funcţionale în edentaţia totală urmăresc asigurarea
stabilităţii protezei prin înregistrarea în amprentă:
A- a torusului palatin
B- a zonelor retentive
C- a fibromucoasei mobile a zonei planşeului bucal
D- a fibromucoasei mobile din zona palatului moale
E- a fibromucoasei mobile din zona vestibulară B

575. Indicaţi simptoamele subiective caracteristice tabloului clinic al edentaţiei totale:

A- hiperstezia alveolară
B- hiperstezia palatinală
C- durerea fontomă
D- dureri în zona torusului palatin
E- dureri în zona palatului moale AC

576. Din dereglările funcţionale caracteristice edentaţiei totale fac parte:

A - a actului de respiraţie
B - a deglutiţiei
C - a actului de masticaţie
D - dereglări estetice
E - dereglări gustative BCD

577. Simptoamele faciale în edentaţia totală se manifestă prin tulburări:

A- antropologice
B- a morfologiei faciale
C- modificări tisulare faciale
D- dureri articulare
E- dureri musculare ABC

578. Indicaţi zonele funcţionale ale cîmpului protetic edentat total:

A- centrală maxilară
B- centrală mandibulară
C- periferică maxilară
D- periferică mandibulară
E- proximală CD

579. Zona funcţională periferică maxilară se împarte în:

31
 A- zona retrozigomatică sau punfa Eisering
B- zona perizigomatică
C- zona vestibualară frontală
D- zona distală sau linia „Ah”
E- zona torusului palatin ACD

580. Zona funcţională periferică mandibulară se împarte în:

A- zona vestibulară laterală sau punga Fisch
B- zona retro- linguală sau nişa lui Ney şi Bowen
C- zona retro-linguală sau zona neutră
D- zona linguală centrală sau zona Schlack şi Schreinemakers
E- zona centrică a crestei alveolare

581. Zonele funcţionale de sprigin la maxilă sunt:

A- fibromucoasa zonei neutre
B- tuberozităţile maxilare
C- torusul palatin
D- bolta palatină
E- fibromucoasa zonei „Ah” BD

582. Zonele funcţionale de sprigin la mandibulă sunt:

A- procesele alveolare
B- zonele retro-linguale
C- fibromucoasa zonei neutre
D- traseul mandibular
E- tuberculii piriformi AE

583. Liniile americane în proteza totală sunt prezentate ca nişte nervuri acrilice la nivelul:
A- boltei palatine
B- versantului oral al procesului alveolar
C- versantului vestibular al procesului alveolar
D- ambelor versante ale procesului alveolar
E- centrului procesului alveolar A

584. Buza protezei totale cu căptuşală din material elastic este indicată în situaţiile clinice de stare a
fibromucoasei cîmpului protetic Supple:
A- gr. I
B- gr. II
C- gr. III
D- gr. IV
E- starea fibromucoasei cîmpului protetic nu are nici o importanţă B

585. Liniile americane în proteza totală sunt realizate prin gravarea:

A- modelului înainte de ambalarea în chiuvetă
B- amprentei preliminare
C- amprentei funcţionale
D- machetei din ceară a protezei
E- protezei finale A

586. Liniile americane în proteza totală la maxilă au formă de:

A- de cub

32
 B- triunghiulară
C- de „L”
D- de „O”
E- de „U” E

587. Indicaţi zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular edentat total din parte linguală:
A- zona retrolinguală
B- zonele linguale laterale
C- zona centrală
D- zona triunghiului retromolar
E- zona coamei apofizei alveolare BC

588. Zona glandulară după Liund a fibromucoasei cîmpului protetic edentat total la maxilă este
situată:
A- în zona rugilor palatine
B- lateral-dreapta
C- lateral-stînga
D- la centrul boltei palatine
E- în zona posterioară a boltei palatine E

589. Indicaţi liniile imaginale ce formează triunghiul Paund necesar la montarea dinţilor în
protezele totale:
A- Linia de la locul de contact dintre incisivul lateral inferior şi caninul inferior şi cele două
puncte distale, situate din partea bucală şi linguală a tuberculului piriform
B- Linia de la vîrful caninului inferior şi cele două puncte distale, situate din partea bucală
şi linguală a tuberculului piriform
C- Linia de la coletul caninului inferior şi cele două puncte distale, situate din partea bucală
şi linguală a tuberculului piriform
D- Linia de la centrul de contact a incisivilor centrali şi cele două puncte distale, situate în
zona distală a tuberculului piriform
E- Liniile ce trec în zona plicii trecătoare vestibular şi oral în zonele laterale edentate ale
arcadelor dentare A

590. Triunghiul Paund permite de a asigura poziţia raţională a dinţilor laterali în protezele totale în
cazurile cînd:
A- Arcadele dentare în zonele laterale sunt integre
B- Apofiza alveolară la maxilă este bine exprimată
C- Apofiza alveolară la mandibulă este bine exprimată
D- Apofiza alveolară la mandibulă în zona distală este supusă unei atrofii exprimate
E- Breşele arcadei dentare sunt intercalate D

591. Montarea dinţilor în protezele totale în caz de progenie prevede:

A- Micşorarea arcadei dentare superioare prin înlăturarea premolarilor doi
B- Majorarea arcadei dentare superioare prin montarea suplimentară a premolarilor doi
C- Montarea încrucişată a molarilor din arcadele dentare superioară şi cea inferioară
D- Montarea încrucişată a incisivilor din arcadele dentare superioară şi cea inferioară
E- Micşorarea arcadei dentare inferioare prin înlăturarea premolarilor AC

592. Caracterul contactelor între arcadele dentare se v-a determina:

A- Prin palparea după închiderea arcadelor dentare
B- Prin sondare în ocluzia centrică

33
 C- Cu hîrtie de articulaţie
D- Cu acrilate autopolimerizabile
E- Cu plăcuţi de ceară ramolită CE

593. Indicaţi starea comisurilor gurii la pacienţii cu edentaţii totale la ambele maxilare:
A- Fără modificări
B- Sunt ridicate
C- Sunt căzute
D- Sunt deplasate spre dreapta
E- Sunt deplasate spre stînga C

594. Zona retroalveolară utilizată la tratamentul protetic al pacienţilor cu edentaţie totală la

mandibulă se găseşte:
A- În Zona internă a unghiurilor mandibulei
B- În zona externă a unghiurilor mandibulei
C- În zona centrală a procesului alveolar
D- În zonele laterale vestibulare a proceselor alveolare
E- În zonele laterale linguale a proceselor vestibulare A

595. Lăţimea zonei Ah ca limită între palatul dur şi palatul moale are o lăţime de:
A- 1-6 mm
B- 10-12 mm
C- 14-15 mm
D- 16-20 mm
E- mai mult de 20 mm

AFECŢIUNILE PARODONŢIULUI
631. Ca factori locali în etilogia afecţiunilor parodonţiului pot fi:
A – trauma festonului gingival de microproteze
B – alcoolismul
C – trauma festonului gingival de croşetele protezelor mobilizabile
D – ocluzia traumatică
E – nerespectarea regimului alimentar ACD

632. Ocluzia traumatică poate fi:

A – primară
B – secundară
C – mixtă
D – oblică
E – tangenţială ABC

633. Ocluzia traumatică primară se produce cînd:

A – parodontul este afectat
B – parodontul este sănătos
C – parodontul este suprasolicitat de microproteze
D – parodontul nu este suprasolicitat
E – microprotezele sînt în infraocluzie BC

634. Ocluzia traumatică primară se produce cînd:

A – parodontul este sănătos

34
 B – parodontul este afectat
C – microprotezele, punţile dentare majorează DVO
D – microprotezele, punţile dentare sînt în infraocluzie
E – microprotezele, punţile dentare au o DVO normală AC

635. Ocluzia traumatică secundară se produce cînd:

A – parodontul este afectat
B – parodontul este sănătos
C – microprotezele şi punţile dentare majorează DVO
D – microprotezele şi punţile dentare sînt în infraocluzie
E – microprotezele şi punţile dentare nu majorează DVO, însă au un relief ocluzal exagerat
ACE

636. Ocluzia traumatică secundară se produce din cauza că:

A – nu s-au mărit forţele ocluzale în ocluzia statică, însă este slăbit parodontul dinţilor
respectivi
B – s-au mărit forţele ocluzale în ocluzia statică deoarece microprotezele majorează DVO
C – asupra parodontului sănătos acţionează forţele orizontale nocive produse de relieful
ocluzal al microprotezelor
D – asupra parodontului sănătos acţionează forţe cu o intensitate majoră ce reesă de la
microproteze
E – nu se respectă igiena cavităţii orale A

637. Pentru ocluzia traumatică mixtă este caracteristică suprasolicitarea:

A – parodontului sănătos în ocluzia statică de microproteze
B – parodontului sănătos în ocluzia dinamică de microproteze
C – parodontului afectat de microproteze în ocluzia statică
D – nu este caracteristică suprasolicitarea parodontului
E – parodontului afectat de microproteze în ocluzia dinamică CE

638. Din fcatorii direcţi ce generează producerea ocluziei traumatice primare după Karoly şi Peter
fac parte:
A – parafuncţiile musculare
B – pierderea stopurilor ocluzale datorită abraziunii dinţilor
C – edentaţii unidentare
D – edentaţii extinse
E – nu se respectă igiena cavităţii orale ABD

639. Şcoala Chişinău consideră că ocluzia traumatică este:

A – un sindrom disfuncţional care prin solicitări nefiziologice generează lezări paradontale
B – un simptom al afecţiunilor parodontului caracterizat prin suprasolicitare funcţională
C – un sindrom care prin solicitări nefiziologice generează leziuni pulpare
D – un simptom al afecţiunilor parodontului generat de nerespectarea igienii orale
E – un simptom fiziologic A

640. Din simptomele clinice ale parodontitelor fac parte:

A – mobilitatea patologică a dinţilor
B – abraziunea dinţilor de gradul 1 – 2
C – dureri nocturne
D – migrarea dinţilor
E – dereglări gustative AD

35
 641. Sarcinile tratamentului ortopedo-protetic a afecţiunilor parodonţiului:
A – echilibrarea ocluzală
B – restabilirea integrităţii sistemului dentar la prezenţa spaţiilor interdentare
C – lichidarea proceselor inflamatorii
D – restabilirea ţesutului osos alveolar
E – restabilirea morfo-funcţională a arcadelor dentare la prezenţa breşelor ABE

642. Conform clasificării Jankelson deosebim următoarele tipuri de contacte

premature:
A – contacte pe versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari a premolarilor şi molarilor inferiori
B – contacte pe versantele vestibulare ale cuspizilor linguali a premolarilor şi molarilor inferiori
C – contacte pe versantele linguale ale cuspizilor vestibulari a premolarilor şi molarilor inferiori
D – contacte pe suprafeţele palatinale a frontalilor superiori
E – contacte pe marginile incisivale a frontalilor inferiori ABC

643. Scopul imobilizării provizorii:

A – restabilirea DVO
B – restabilirea funcţiei ATM
C – înlăturarea traumatismului parodontal
D – înlăturarea spaţiilor interdentare
E – înlăturarea hiperesteziei dentinare C

644. Şina provizorie propusă de Novotny prezintă:

A – imobilizarea dinţilor prin legături simple cu fire de mătase
B – imobilizarea dinţilor prin legături simple cu fire metalice
C – imobilizarea dinţilor cu inele metalice
D – imobilizarea dinţilor cu acrilat autopolimerizabil
E – imobilizarea dinţilor cu acrilat termopolimerizabil D

645. Şina provizorie după Kurleandski prezintă:

A – imobilizarea dinţilor prin ligături simple
B – imobilizarea dinţilor cu acrilat autopolimerizabil
C – imobilizarea dinţilor cu şine gutiere
D – imobilizarea unidentară
E – imobilizarea dinţilor cu inele metalice C

646. Şina provizorie după Kopeikin se confecţionează şi se fixează:

A – se confecţionează în cavitatea orală din acrilat autopolimerizabil
B – se confecţionează pe model din acrilat autopolimerizabil
C – se confecţionează în laborator din acrilat termopolimerizabil
D – se fixează cu clei de tip MK - 6
E – se fixează prin cimentare BD

647. Imobilizarea provizorie se efectuiază pe un timp de:

A – 2 – 3 zile
B – 4 – 5 zile
C – o săptămînă
D – 2 - 3 săptămîni
E – 3 – 4 luni DE

36
648. Scopul imobilizării dinţilor la tratamentul afecţiunilor parodonţiului:
A – distribuirea proporţională a forţelor funcţionale
B – obţinerea unui complex rigid capabil să se opună forţelor transversale şi oblice
C – obţinerea unui complex elastic capabil să amortizeze forţele transversale şi oblice
D – restabilirea ţesutului osos lezat
E – dispovărarea dinţilor suprasolicitaţi ABE

649. Orice şină trebuie să corespundă cerinţelor:

A – să asigure imobilizarea dinţilor în toate direcţiile
B – să asigure imobilizarea dinţilor numai în cea mai importantă direcţie - transversală
C – să nu afecteze parodontul marginal
D – să nu fie mobilizabilă
E – să nu ducă la blocajul mişcărilor mandibulare ACE

650. Orice şină trebuie să corespundă cerinţelor:

A – să se fixeze bine
B – gradul de fixare nu are importanţă
C – să nu împedice tratamentul conservativ
D – să fie elastică
E – să fie igienică ACE

651. Şinele utilizate la imobilizarea dinţilor mobili pot fi:

A – provizorii
B – fixe
C – unidentare
D – definitive
E – funcţinale ABD

652. Cea mai favorabilă varietate de imobilizare a dinţilor frontali este:

A – verticală
B – orizontală
C – transversală
D – fronto-sagitală
E – frontală D

553. Depistarea contactelor premature se efectuază cu:

A – vizual
B – ajutorul modelelor de diagnostic
C – hîrtie de articulaţie indigo
D – ajutorul ocluziogramei
E – ajutorul prafului de ghips CD

654. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Jankelson prevede:

A – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. I
B – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. I şi cl. II
C – în a doua şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. II
D – în a treia şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.III
E – ordinea şlefuirii după numărul claselor de contacte premature nu are importanţă ACD

655. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Jankelson prevede:

A – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.I şi cl. II

37
B – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.I
C – în a doua şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. II şi verificarea contactelor de cl. I
D – în a treia şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. III
E – în a patra şedinţă – verificarea contactelor din toate clasele BCDE

656. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Schuyler prevede:

A – şlefuirea contactelor premature în poziţia de OC şi I M
B – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de propulsie
C – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de retruzie
D – şlefuirea contactelor premature depistate pe modelele de diagnostic
E – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de lateralitate ABE

657. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Burlui prevede:

A – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în plan vertical şi vestibulo-oral
B – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în ocluzia dinamică
C – în a doua şedinţă - şlefuirea în ocluzia dinamică la mişcările mandibulei din OC în IM
D – în a treia şedinţă - şlefuirea contactelor premature în mişcările mandibulei de lateralitate
E – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în mişcările antero-posterioare ale mandibulei
ACD

658. Şlefuirea selectivă a contactelor premature în ocluzia distală după Kalamkarov:

A – contactele premature se evidenţiază cu hîrtie de articulaţie în OC
B – contactele premature se evidenţiază cu hîrtie de articulaţie la actul de deglutiţie
C – se şlefuiesc contactele premature pe versantele vestibulare ale cuspizilor palatinali a dinţilor
superiori
D – se şlefuiesc contactele premature pe pantele distale a versantelor orale a cuspizilor linguali a
inferiorilor
E – se şlefuiesc contactele premature de pe dinţii frontali BCD

659. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Schuyler-Kalamkarov prevede:

A – şlefuirea în ocluzia distală
B – şlefuirea în OC
C – şlefuirea în ocluzia de IM
D – şlefuirea în ocluzia de propulsie
E – şlefuirea în ocluzia de lateralitate ABDE

660. Şlefuirea selectivă a contactelor premature prevede:

A – păstrarea contactelor dento-dentare după şlefuire
B – lichidarea totală a contactelor dento-dentare
C – lichidarea obstacolelor ce blochează mişcările mandibulare de propulsie
D – lichidarea obstacolelor ce blochează mişcările mandibulare de lateralitate
E – micşorarea DVO ACD

661. Tehnica şlefuirii selective prevede:

A – utilizarea abrazivelor fine cu dimensiuni medii şi mari
B – utilizarea abrazivelor fine cu dimensiuni mici
C – utilizarea abrazivelor cu granulaţii mari, deoarece şlefuiesc mai bine şi mai rapid
D – suprafeţele şlefuite sînt bine lustruite
E – nu este obligatoriu de a lustrui suprafeţele şlefuite BD

662. Obiectivele şlefuirii selective:

38
A – respectarea reliefului ocluzal
B – evitarea transformării suprafeţelor ocluzale în suprafeţe plane
C – micşorarea DVO
D – menţinerea DVO
E – lichidarea contactelor dento-dentare ABD

663. Şlefuirea selectivă este indicată:

A – în ocluzia traumatică primară la orice stadie
B – în ocluzia traumatică primară nu este indicată
C – în ocluzia traumatică secundară după lichidarea proceselor inflamatorii
D – în ocluzia traumatică mixtă concomitent cu tratamentul antiinflamator
E – în ocluzia traumatică secundară la orice stadie ACD

664. Tratamentul ortodontic al afecţiunilor parodonţiului este indicat:

A – la lichidarea tremelor şi diastemelor apărute datorită migrării dinţilor
B – în forme incipeinte ale patologiei
C – nu are importanţă forma patologiei
D – corectarea ocluziei inverse
E – numai în ocluzia ortognatică ABD

665. Măsurile ortodontice în caz de afecţiuni ale parodonţiului la vîrstnici:

A – se efectuază cu deosebită atenţie în fazele iniţiale ale afecţiunii
B – se efectuază cu deosebită atenţie în orice fază a afecţiunii
C – prevăd utilizarea forţelor ce nu suprasolicită funcţional parodonţiul
D – prevăd utilizarea forţelor ce nu suprasolicită funcţional parodonţiul pentru obţinerea efectului
pozitiv
E – prevăd intervenţii chirurgicale AC

666. Varietăţile de imoblizare a dinţilor mobili:

A – frontală
B – fronto-sagitală
C – parasagitală
D – punctiformă
E – circulară ABCE

667. Imobilizarea dinţilor mobili corect concepută trebuie să cuprindă într-un bloc rigid:
A – dinţii din 2 grupe funcţionale
B – dinţii dintr-o grupă funcţională
C – dinţii din 3 grupe funcţionale
D – dinţii afectaţi de gradul 3
E – dinţii ce pot deveni mobili AC

668. Şinele mobile permanente au avantaje:

A – imobilizează dinţii numai în plan vertical
B – imobilizează dinţii în toate direcţiile
C – sînt igienice
D – uşor se supun reparaţiilor
E – sînt elastice BCD

669. Şinele mobile tip Elbrecht imobilizează totalitatea dinţilor din arcada dentară:
A – în plan orizontal şi parţial vertical

39
B – numai în plan orizontal
C – numai în plan vertical
D – prin intermediul arcurilor vestibulo-orale
E – prin intermediul pintenilor ocluzali şi a gheruţelor incisivale ADE

670. Dezavantajele şinelor mobile:

A – nu sînt igienice
B – greu se supun recondiţionărilor
C – imobilizează dinţii numai în plan sagital
D – imobilizează dinţii în plan vertical parţial
E – imobilizează dinţii în toate planurile D

671. La imobilizarea dinţilor frontali cu şine fixe se utilizează şinele:

A – Mamloc
B – Elbrecht
C – din căpăcele
D – din coroane parţiale 3/4
E – din coroane ecuatoriale ACD

672. La imobilizarea dinţilor laterali se vor utiliza următoarele şine fixe din:
A – căpăcele
B – coroane parţiale 3/4
C – coroane ecuatoriale
D – coroane totale
E – semicoroane CD

673. Particularităţile punţilor denatre în caz de afecţiuni ale parodontului:

A – numărul dinţilor stîlpi va fi obişnuit
B – numărul dinţilor stîlpi va fi mărit
C – numărul dinţilor stîlpi va fi micşorat
D – suprafaţa corpului de punte va fi obişnuită
E – suprafaţa ocluzală a corpului de punte va fi redusă BE

674. La tratamentul maladiilor parodontului, complicate cu breşe intercalate ale arcadelor dentare,
punţile dentare vor avea următoarele particularităţi:
A – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş au un ecuator bine exprimat, în relief
ocluzal conform vîrstei şi marginea nu pătrunde în punga dento-parodontală
B – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş sînt obişnuite
C – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş au un ecuator obişnuit, un relief
ocluzal bine exprimat şi pătrund în punga dento-parodontală cu
0,2 – 0,3 mm
D – corpul de punte are o formă aptă de autocurăţire
E – corpul de punte are o formă de autocurăţire dificilă DE

675. În caz de afecţiuni ale parodontului, complicate cu breşe ale arcadelor dentare ce permit
utilizarea numai a protezelor mobilizabile cele mai apte sînt:
A – proteza parţial mobilizabilă scheletată cu sprijin mixt
B – proteza parţial mobilizabilă acrilică
C – proteza parţial mobilizabilă scheletată cu sprijin dento-parodontal
D – cu dejunctori de forţe în protezele parţiale mobilizabile scheletate
E – nu are importanţă sprijinul protezei AD

40
676. Avantajele protezelor parţiale mobilizabile imediate utilizate la tratamentul complex al
maladiilor parodontului:
A – evită suprasolicitarea dinţilor restanţi
B – nu evită suprasolicitarea dinţilor restanţi
C – evită micşorarea DVO
D – nu evită micşorarea DVO
E – menţin rapoartele mandibulo-craniene ACE

677. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate se confecţionează conform utmătoarelor

tehnologii:
A – dinţii ce urmează să fie extraşi se secţionează de pe model cu răzuirea a 2- 3 mm de ghips de
pe apofiza alveolară
B – dinţii iniţial se extrag, apoi se amprentează şi pe model se răzuieşte un strat de ghips de pe
apofiza alveolară egal cu 2 – 3 mm
C – dinţii ce urmează să fie extraşi se secţionează la nivelul coletului de pe modelul preliminar
D – dinţii iniţial extraşi se restituie prin proteza parţial mobilizabilă acrilică după 7 zile
E – proteza parţial mobilizabilă se confecţionează direct în cavitatea bucală A

678. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate pot fi confecţionate conform următoarelor
tehnologii:
A – iniţial dinţii se extrag, apoi imediat se amprentează şi pe parcursul a 2- 3 zile se confeţionează
proteza
B – iniţial se ampretează, în laborator se confecţionează baza protezei din acrilat, apoi se adaptează
la cîmpul protetic, se amprentează, apoi pe model se secţionează dinţii ce se vor extrage şi se
finisează proteza
C – iniţial se confecţionează lingura individuală din ceară, se extrag dinţii mobili de gr III, apoi se
amprentează şi în laborator se finisează proteza
D – iniţial se amprentează, apoi se extrag dinţii şi peste 2 – 3 zile se aplică proteza confecţionată în
laborator
E – proteza parţial mobilizabilă se confecţionează peste 3-4 zile după extracţia dinţilor B

679. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate pot fi confecţionate conform următoarelor
tehnologii:
A – iniţial se amprentează , se realizează modelul şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi extracţiei
răzuind ghipsul de pe apofiza alveolară cu 2-3 mm, apoi se confecţionează proteza şi se aplică
imediat după extracţia dinţilor
B – iniţial se amprentează , se realizează modelul şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi extracţiei
la colet, apoi se finisează proteza şi se aplică imediat după extracţia dinţilor
C – iniţial se extrag dinţii, apoi se amprentează la a 3-a zi şi se realizează proteza
D – iniţial se extrag dinţii, imediat se amprentează, apoi se realizează proteza
E – iniţial se amprentează şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi extracţiei cu
4 - 5mm de colet şi se realizează proteza AB

680. Protezele dentare imediate fixe pot fi confecţionate:

A – într-o singură şedinţă din acrilate termopolimerizabile direct în cavitatea bucală
B – într-o singură şedinţă din acrilate autopolimerizabile direct în cavitatea bucală
C – prin tehnica de laborator
D – într-o singură şedinţă din aliajele metalelor inobile
E – direct în cavitatea bucală nu se confecţionează BC

41
681. Şina provizorie Kopeikin se confecţionează din:
A- Acrilate termopolimerizabile
B- Materiale siliconice
C- Acrilate autopolimerizabile
D- Aliajele crom-nichel
E- Aliajele crom-cobalt C

682. Şina provizorie Kopeikin se v-a fixa în cavitatea bucală cu:

A- Ciment visfat
B- Ceară lipicioasă
C- Clei cianacrilic MK-6
D- Clei cianacrilic MK-9
E- Pasta ZOE CD

683. Şina provizorie Mamloc-Grunberg este compusă din:

A- Inele aplicate pe toţi dinţii
B- Inele aplicate pe dinţii stîlpi
C- Arc vestibular
D- Arc lingual
E- Arc ocluzal BC

684. Şina provizorie Marei prevede:

A- Prepararea dinţilor stălpi
B- Prepararea tuturor dinţilor
C- Stabilizarea dinţilor ăntre ei cu fire de capron
D- Stabilizarea dinţilor cu acrilat termopolimerizabil
E- Aplicarea unui strat de acrilat pe suprafaţa vestibulară a dinşilor CE

685. Imobilizarea definitivă sau permanentă a dinţilor mobili afectaţi de parodontită trebuie să
cuprindă într-un bloc rigid dinţi:
A- Din două grupe funcţionale
B- Dintr-o grupă funcţională
C- Din trei grupe funcţionale
D- De pe ambele maxilare
E- De pe întreaga arcadă dentară AC

686. Şinarea definitivă sau permanentă a dinţilor mobili afectaţi de parodontită trebuie să cuprindă
dinţi din două sau trei grupe funcţionale pentru:
A- A se opune forţelor funcţionale verticale
B- A se opune forţelor funcţionale orizontale
C- A fu uşor înlăturate din cavitatea bucală
D- A fi uşor aplicate pe maxilarul respectiv
E- A se opune fracturării AB

687. Şina permanentă Mamlok destinată pentru imobilizarea dinţilor frontali este compusă din:
A- Semicoroane consolidate rigid
B- Semicoroane consolidate elastic
C- Coroane totale consolidate între ele
D- Incrustaţii cu pivoturi intraradiculare
E- Corone ecuatoriale consolidate rigid D

42
688. Şina permanentă din căpăcele consolidate rigid destinată pentru imobilizarea dinţilor frontali
acoperă:
A- Suprafeţele incizivale parţial
B- Suprafeţele incizivale total
C- Suprafeţele proximale pînă la ecuator
D- Suprafeţele proximale în totalitate
E- Suprafeţele linguale pînă la ecuator BCE

689. Din şinele permanente destinate imobilizării dinţilor laterali afectaţi de paradontită se
utilizează cele din coroane:
A- Ecuatoriale
B- Metaloceramice
C- De substituţie
D- Din acrilate
E- Din compozite ABC

690. În punţile dentare - şini indicate în edentaţiile intercalate cu mobilitatea dinţilor limitrofi breşei
de gr. I suprafaţa ocluzală a corpului de punte v-a fi:
A- Fără modificări speciale
B- Redusă
C- Majorată
D- De lăşimea suprafeţei ocluzale a dinţilor limitrofi breşei
E- Excavată B

691. Indicaţiile la utilizarea punţilor dentare-şini ăn afecţiunele parodontului sunt determinate de:
A- Gradul de mobilitate a dinţilor limitrofi breşei
B- Raportul dintre părţile extra-şi intraalveolare a dinţilor limitrofi breşei
C- Regimul de alimentare a pacientului
D- Consistenţa produselor alimentare
E- Profesia pacientului AB

692. Corpul de punte în puntea dentară-şină indicată în tratamentul ortopedo-protetic al afecţiunelor

parodontului complicate cu edentaţie parţială se v-a confecţiona:
A- Cu o curbură accentuată vestibular
B- Cu o curbură accentuată lingual
C- În linie dreaptă
D- În linie oblică
E- În linie frîntă C

693. Pentru a preveni declanşarea forţelor orizontale nocive în tratamentul complex al

parodontitelor cu punţi dentare cuspizii suprafeţii ocluzale v-or fi realizaţi:
A- Înalţi
B- Fără pante accentuate
C- Cu pante abrupte
D- Numai vestibular
E- Numai lingual B

694. Indicaţi măsurile de echilibrare a puntei dentare şi de despovărare a dinţilor limitrofi breşei ăn
tratamentul complex al parodontitelor
A- Dinţii stîlpi v-or fi cei limitrofi breşei
B- Numărul dinţilor stîlpi se v-a micşora

43
 C- Numărul dinşilor stîlpi se v-a mări
D- Dinţii stălpi v-or fi devitalizaţi
E- Răspunsuri corecte nu sunt C

695. Indicaţiile către şlefuirea selectivă a dinţilor în tratamentul complex a paradontitelor sunt
prezenţa:
A- Contactelor premature în ocluzia centrică
B- Contactelor premature în ocluzia de lateralitate
C- Cariei dentare complicate
D- Contactelor ce împedică mişcările mandibulare în diverse direcţii
E- Durerilor parodontale ABD

696. Scopul tratamentului ortopedic a parodontitei generalizate la prezenţa arcadelor dentare integre
este:
A- Repartizarea uniformă a forţelor funcţionale pe arcade dentare în totalitate
B- Repartizarea forţelor funcţionale pe sectoarele arcadei dentare mai puţin afectate
C- Lichidarea mobilităţii patologice a dinţilor prin şinarea lor
D- Administrarea exerciţiilor pentru dezvoltarea muşchilor mobilizatori ai mandibulei
E- Majorarea dimensiunii verticale de ocluzie AC

697. Şinile provizorii trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A- Să imobilizeze bine dinţii mobili
B- Să repartizeze uniform forţele funcţionale
C- Să pătrundă în pungile dento-parodontale
D- Să nu împiedice tratamentul conservativ şi chirurgical
E- Să majoreze dimensiunea verticală de ocluzie ABD

698. Indicaţiile către aplicarea intervenţiilor ortodontice în tratamentul complex al afecţiunilor

parodontului sunt:
A- Prezenţa migrărilor dentare
B- Mobilitatea patologică a dinţilor de gr.II-III
C- Prezenţa anomaliilor de ocluzie
D- Dereglările cinematicii mandibulare
E- Dereglări de deglutiţie AC

699. În faza incipientă a parodontitei are loc majorarea excitabilităţii electrice a pulpei dinţilor cu:
A- 50 mkA
B- 40 mkA
C- 20-30 mkA
D- 10-15 mkA
E- 1,0-1,5 mkA E

700. În stadie avansată a parodontitei excitabilitatea electrică a pulpei dinţilor:

A- Nu se modifică
B- Uşor creşte
C- Creşte considerabil
D- Se micşorează
E- Nu se determină D

44