Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testimițanu”

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

Catedra de stomatologie ortopedică ”Ilarion Postolachi”

Teza de licență

TRATAMENTUL PROTETIC A LEZIUNILOR

ODONTALE CORONARE CU COROANE DE ÎNVELIȘ
PE BONT ARTIFICIAL

CHEPTENE Anastasia

Anul V, grupa S1507

Conducătorul științific:

Guțuțui Vasile

Dr. șt. med., conf. univ.

Chișinău, 2020
 DECLARAȚIE

Prin prezența, subsemnatul Cheptene Anastasia declar pe propria răspundere, că teza de

licență cu tema ”Tratamentul protetic a leziunilor odontale coronare cu coroane de înveliș pe
bont artificial” este elaborată de către mine personal, materialele prezentate sunt rezultatele
propriilor cercetări, nu sunt plagiate din alte lucrări științifice și nu a mai fost prezentată la o altă
facultate sau o instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.

De asemenea declar, că toate sursele utilizate, inclusiv din Internet, sunt indicate în teza de
licență, cu respectarea regulilor de evitarea plagiatului:
 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise cu referința asupra sursei originale;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori deține referința asupra sursei
originale;
 rezumarea ideiilor altor autori deține referința exactă la textul original;
 metodele și tehnicile de lucru preluate din alte surse dețin referințe exacte la sursele
originale.

Data____17.04.2020_____

Absolvent_______Cheptene Anastasia___________ ___ __

(Prenume Nume) ( Semnătura)

2
 CUPRINS
INTRODUCERE

Actualitatea temei…………………………………………………………………........................5
Scopul și obectivele lucrării.............................................................................................................6
Importanța practică a lucrării...........................................................................................................6
CAPITOLUL I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
1.1 Etiologia, patogenia și tabloul clinic al leziunilor odontale coronare........................................8

1.2 Principiile și metodele de tratament terapeutic a leziunilor odontale coronare prin obturații și
restaurator......................................................................................................................................10

1.3 Reconstituirile corono-radiculare............................................................................................13

1.4 Etapele clinico-tehnice de confecționare a bonturilor artificiale prin turnare.........................20

1.5 Etapele clinico-tehnice de confecționare a bonturilor artificiale din oxid de zirconiu prin
frezare............................................................................................................................................26

CAPITOLUL II. MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE

2.1. Materialele..............................................................................................................................29

2.2. Metode....................................................................................................................................29

CAPITOLUL III. REZULTATE ȘI DISCUȚII

3.1 Rezultate..................................................................................................................................32
3.2 Caz clinic ................................................................................................................................32
CONCLUZII................................................................................................................................38

BIBLIOGRAFIA.........................................................................................................................39

3
 Lista de abrevieri:

CR- Canal radicular;

ADM- Aparat dento-maxilar;

LOC- Leziune odontală coronară;

DCR- Dispozitiv corono-radicular;

RCR- Restaurare corono-radiculară;

M/A-coroane metalo-acrilice;

M/C- coroane metalo-ceramice.

4
 INTRODUCERE

Actualitatea temei

În dicționarul explicativ al limbii române, termenul de dispozitiv corono-radicular înseamnă

un ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil), care îndeplinește o
funcție bine determinată într-un sistem tehnic.

Un dispozitiv corono radicular se poate obține fie prin metoda directă (în cabinet, de către
medic, fără participarea laboratorului), sau prin metoda indirectă, cînd realizarea lui presupune
etape de cabinet(clinice) și de laborator ( tehnice).

Dispozitivele corono-radiculare pot fi metalice- confecționate de către cabinetul tehnician

din diferite aliaje și nemetalice- compozite, rășină cu fibre de carbon, fibre de sticlă, fibre de
polietenă,se confecționează doar de către medic, iar pe bază de dioxid de zirconiu se
confecționează cu ajutorul cabinetului și tehnicul dentar. Pentru reconstituirea unui dinte tratat
endodontic este necesară folosirea unui dispozitiv corono radicular în combinație cu un material
restaurativ, indiferent de gradul de distrugere. [15] Academia Amaricană de Protetică defineăzeă
în Glosarul actual de termeni protetici [20] un dispozitiv corono-radicular ca fiind acel dispozitiv,
fabricat de regulă din metal și cimentat într-un canal radicular preparat al unui dinte natural.
Materialul restaurativ se aplică în scopul înlocuirii țesutului dentar pierdut, în funcție de sistem ,
ca parte a unui bont dentar turnat sau în combinație cu un dispozitiv corono-radicular confecționat
industrial. Există un consens general care se referă la faptul că plasarea dispozitivului în sine nu
contribuie la stabilirea sau consolidarea dintelui tratat endodontic. Prepararea patului pivotului este
asociată întotdeauna cu îndepărtarea țesutului dentar. Aceasta produce o slăbire nedorită pentru
dintele restaurat post-endodontic. [21,22,26]

Pierre Fourchard a menționat pentru prima dată termenul de „reconstituire corono-

radiculară” în lucrarea sa ”Le chirurgien dentist” în anul 1728. Mai apoi Claude Mounton în anul
1746 confecționeză prima coroană de înveliș din aur, unită cu pivot care mai apoi urma a fi înserat
în canalul radicular al dintelui. Primele dispozitive corono-radiculare au fost confecționate din
lemn, ele se fracturau foarte repede și ușor,din această cauză au fost înlocuiți cu pivoți din metal
în anul 1748 de către Bourdet.Iar pe parcursul următorilor ani apar diferite modele de coroane cu
sistem de fixare pe pivoturi radiculari. Cea mai importantă coroană de substituție în această
perioadă a fost coroana Richmond în anul 1880, creată de Casius M. Richmond, acea coroană era
constituită din 3 elemente: pivotul radicular, pseudobontul metallic și coroana ceramică. La
jumătatea sec. XX a început folosirea pivoților din aliaje metalice simple dar și cele nobile. Ulterior
apar și pivoți prefabricați, precum și materialele pentru reconstituirile directe în cavitatea bucală.
5
Richard S. Schwartz și James W. Robbins au concluzionat că: principalul scop al unui pivot este
de a retenționa materialul din care se face bontul coronar, în cazul unui dinte ce prezintă o pierdere
importantă de țesut dentar coronar [18].

Totodată foarte important este și restaurarea formei anatomice pierdute, restabilirea

funcției dinților naturali și nu în ultimul rind de a proteja rădăcinele dentare contra distrugelor care
pot apărea ulterior. Cantitatea considerabilă de structură dentară se pierde de cele mai multe ori în
urma cariilor, obturațiilor repetate la același dinte, abraziune patologică, distrugerea dintelui sub
coroana artificială în urma discimentării și traumele endodontice [19].

Dinții ce au avut de suferit în urama leziunilor odontale coronare trebuie să poată servi în
mod satisfăcător rolul de bont pentru lucrarea protetică, ce urmeză a fi confecționată. Alegerea
metodei de tratament este dictată de 2 factori importanți: cantitatea de structură dentară coronară
rămasă, precum și tipul de dinte lezat.

La moment odată cu avansarea stomatologiei putem oferi pacienților un tratament efectiv

ca să includă complet dintele restabilit în funcție de masticație și oferirea unei estetici maxime prin
intermediul dispozitivelor radiculare din fibra de sticlă sau celor din zirconiu ce au o rezistență
sporită și redarea unei estetice maxime a dintelui restabilit.

Scopul:

Studiul particularităților tabloului clinic a pacienților cu leziuni odontale coronare totale și

subtotale și determinarea indicațiilor către confecționarea dispozitivelor corono radiculare cu
scopul aplicării coroanelor artificiale.

Obiectivele cercetării:

1. Colectarea surselor literare referitor metodelor de tratament protetic a leziunilor

odontale coronare cu coroane de înveliș artificiale.
2. Determinarea indicațiilor și contraindicațiilor la tratamentul protetic al leziunilor
odontale coronare totale și subtotale cu coroane artificiale, prin confecționarea
bonturilor artificiali în dependență de starea țesuturilor radiculare restante.
3. Restabilirea estetică și funcțională a dinților cu leziuni odontale coronare prin aplicarea
dispozitivelor corono-radiculare și coronelor artificiale de înveliș.

Importanța practică a lucrarii

Stomatologia contemporană se confruntă cu una din cele mai fregvente patologii a

țesuturilor odontale coronare, leziunile țesutului odontale, modificări de culoare, de poziții și

6
formă în anomaliile dentare. La baza tratamentului leziunilor odontale coronare este scopul de a
reda estetica și funcționalitatea dintelui prin obturație, dar dacă nu este efectivă atunci recurgem
la tratament protetic. În protetica dentară la momentul actual în leziunile odontale coronaretotale
și subtotale, cea mai folosită metodă de tratament este confecționarea dispozitivelor corono-
radiculare. Aceste metode sunt obligatorii pentru medici practicieni și binevenite pacienților.

7
 I ETIOPATOGNIA, TABLOUL CLINIC, PRINCIPIILE ȘI METODELE
DE TRATAMENT ALE LEZIUNILOR ODONTALE CORONARE
SUBTOTALE ȘI TOTALE
1.1 Etiologia, tabloul clinic și patogenia al leziunilor odontale coronare.
Etiologia:
Etiologia leziunilor odontale coronare au la bază diferiți factori endogeni și exogeni. Cele
mai frecvente întîlnite sunt leziunile țesuturilor dure dobîndite. Din așa leziuni fac parte: [3]

1. Trauma;
2. Cariile complicate;
3. Fluoroza;
4. Abraziunea patologică;
5. Hipoplazia smalțului;
6. Defecte cuneiforme;
7. Eroziunea chimică, etc.

Este necesar de menționat că LOC pot fi dobîndite atît înaintea erupției dinților, cît și în
perioada posteruptivă, afectînd coroanele dinților temporari și permanenți.

Patogenia:

Patogenia dezvoltării leziunilor odontale coronare se află în raport de factorul etiologic și

varietatea patologiei are în fiecare caz particular un mecanism compus, deseori dificil de
determinat. Totodată depistarea factorului etiopatogenetic va da posibilitatea medicului de a
clarifica particularitățile clinice ale leziunii și de a întocmi un plan de tratament patogenetic.

Tabloul clinic:

Leziunile odontale coronare au o frecvență înaltă afectînd 60-95% din populație. În raport
de etiopatogenie, particularitățile individuale și de evoluție, au un tablou clinic variat care constă
din simptome subiective și obiective, gradul de pronunțare a cărora este manifestat în raport de
forma leziunii odontale coronare.

Clasificarea leziunilor odontale coronare după Black distinge 5 clase de leziuni. [17]

Clasa I : include cavitățile situate în șanțurile și gropițele smalțului pe suprafața ocluzală a

molarilor și premolarilor, în șanțurile și gropițele vestibulare și orale.

Clasa II : cuprinde cavități de pe suprafețele proximale ale molarilor și premolarilor.

8
 Clasa III : cuprind cavități de pe suprafețele proximale ale dinților frontali , cînd unghiul
incisiv nu este compromis.

Clasa IV : cuprind cavități de pe suprafețele proximale ale incisivilor cu unghiurile incizale

afectate sau care nu se pot păstra.

Clasa V : numără varietăți de cavități situate în treimea cervicală a fețelor vestibulare sau
linguale ale dinților.

Cea mai deplină clasificare în acest plan a fost propusă de M. Dechaume și completată de
V. Burlui, ea cuprinde și sistematizează formele clinice și existente în 4 clase [17]

Clasa I: Anomalii de sediu, volum, formă, direcție. Aceste anomalii nu sunt leziuni propriu-
zise, dar reclamă aceleași metode de tratament ca și leziunile coronare.

Clasa II : Leziuni odontale coronare congenitale cu specific ereditar: amelogeneză

imperfectă, dentina opalescentă ereditară, displazia Capdepond, dentina opalescentă Hodge,
dentinogeneza imperfectă și displazia dentinei. Aceste afecțiuni prezintă niște tulburări de geneză
a țesuturilor dure care la fel necesită un tratament protetic.

Clasa III : Leziuni odontale coronare dobîndite înainte de erupția dinților: hipoplaziile
simple ale smalțului, hipoplaziile complexe și anomaliile dentare prin radiații ionizante (razele X,
razele Gama, fluxuri de neutroni) în perioada preeruptivă.

Clasa IV : Leziuni odontale coronare dobîndite în perioada posteruptivă. Aceste leziuni pot
afecta dentiția temporă și permanentă. Leziunile odontale coronare ale dinților temporari se
manifestă prin următoarele forme clinice: melanodonția Beltrami și Romieux, vulnerabilitatea
dentară și diferite leziuni coronare în formă de carie, traumatisme, abraziuni.

Principalul simptom subiectiv a leziunii odontale coronare este durerea ea apare din cauza
iritațiilor nervoase și intensitatea ei depinde de profunzimea leziunilor, precum și de gradul de
pierdere a substanței dentare. Un alt simptom este apariția tulburărilor fizionomice, care apar în
urma pierderii de substanță dură a coroanelor dentare din zona frontală în caz de carie, abraziunea
țesuturilor dure, trauma, precum și în caz de modificări de structură, culoare, formă. O altă cauză
este tulburarea funcției masticatorie. În cazul leziunilor întinse ale dinților frontali pot surveni și
tulburări de fonație.

Leziunile odontale coronare se manifestă prinrt-un tablou obiectiv diversificat. Leziunile

care afectează structura țesuturilor dure prin diferite distrofii, dau un aspect cretos suprafețelor de
smalț sau modificări de culoare. Leziunile odontale coronare provocate de lipsa substanței dentare

9
pot prezenta diferite aspecte clinice. Ele provoacă modificări de structură coronară, formă, culoare.
La fel poate apărea absența punctului de contact ca urmare a lipsei de substanță coronară sau
modificării formei și mărimii dinților. Lipsa de substanță la fel poate provoca deplasări verticale
ale dinților în căutare contactului dentar. [17]

În evoluția lor leziunile odontale coronare pot genera o serie de complicații cu manifestări
locale, locoregionale și generale.

Complicațiile locale se manifestă sub formă de pulpite acute sau cronice, ce apar în urma
afectării pulpei dentare ca rezultatal evoluției leziunilor coronare.

Compliccațiile parodontale pot fi sistematizate sub formă de complicații ale paradontului

apical, acute sau cronice, ce survin ca rezultat al infectării țesuturilor periapicale pe cale pulpară,
parodontală sau osoasă.

Complicațiile paradontului marginal- acute sau cronice pot apărea în urma iritațiilor și
inflamărilor care survin în cazul traumatizării directe sau se asociază cu dezvoltarea florei
microbiene din leziunile odontale coronare. Inclusiv pot apărea complicații ocluzale prin migrări
dentare, pierderea punctelor de contact, dispariția stopurilor ocluzale centrice.

Tabloul clinic deseori se complică prin afecțiuni locoregionale care includ tulburări generate
de prezența leziunilor dinte-parodont. La nivelul de articulație temporo-mandibulară pot apărea
dureri, crepitații, salt articular, degenerări ale meniscului datorită traumatismelor cronice.

La nivelul mușchilor mobilizatori pot apăre obosela musculară, spasmul, dezichilibrul tonic
etc. Ca rezultat al tulburărilor enumerate se pot produce modificări de relație mandibulo-craniene
și apariția unor relații excentrice.

Complicațiile generale de tip: digestive sau de ordin psihic, nu se evidențiază imediat.

Complicațiile digestive sînt, în fond, provocate de o masticație insuficientă de alimente, care

pot provoca sau a acuteza gastritele, duodenitele, ulcerul gastric și alte patologii.

1.2 Principiile tratamentului terapeutic prin obturații și restaurator.

Principiile de tratament ale leziunii odontale coronare decurg din faptul că țesuturile
odontale coronare nu posedă proprietăți de reginerare și deci organismal nu poate vindeca singur
leziunile, este necesară intervenția medicului.

În cadrul tratamentelor dentare în care sunt necesare refacerea coronară unde este prezentă
o distrucție coronară masivă, este indicată în perioada de sarcină, din cauza că este efectuată într-

10
o singură ședință. Refacerea coronară a structurii odontale prin obturație armată se realizează
prin diferite materiale plastice: amalgam, rășină compozită sau ciment ionomer de sticlă. Rolul
mijloacelor suplimentare de retenție nu este de a crește rezistența structurii dentare restante, ci de
asigura o retenție și o stabilitate mai bună viitoarei restaurări coronare directe. [22] Cantitatea de
substanță dură restantă are un rol important în posibilitatea de restaurare directă armată a unui
dinte. În alegerea tipului de ancoraj și a materialului ce va reface țesutul dentar absent trebuie, de
asemenea, luate în calcul solicitările ocluzale, precum și cerințele estetice. [6,13]

Astfel la baza tratamentului leziunilor odontale coronare stau principiile fundamentale de

restaurare morfofuncțională:

 curativ;
 profilactic;
 biologic;
 biochimic;
 homeostazic.

Realizarea principiilor fundamentale de tratament protetic prin restaurare prevede crearea

unui echilibru morfofuncțional și de conservare la nivelul dinților lezați prin aplicarea metodelor
protetice:

1. reconstituire coronară;
2. acoperire;
3. substituire.

Metoda reconstituirii coronară este aplicată în leziunile odontale nu prea întinse în suprafață
și profunzime, în scopul asigurării rezistenței, retenției, stabilității microprotezelor realizate sub
formă de: [17]

a. inlay;
b. onlay;
c. pinlay;
d. inlay-onlay.

Incrustația inlay se efectuiază prin turnare din aliaje, fiind la fel confecționată din porțelan
sau acrilat, redînd în tocmai morfologia dintelui și a punctului de contact.

Microproteza onlay prevede acoperirea unei părți a suprafeței ocluzale redînd la fel
morfologia corectă a unghiurilor incizali, a suprafeței orale și punctelor de contact.

11
 Microproteza pinlay prevede includerea în construcție a pivoturilor intradentinare sau
inraradiculare.

Microproteza inlay-onlay nu necesită sacrificii mari de substanță dură și mai pot fi utilizate
ca mijloc de agregare, cît și la imobilizarea dinților mobili de gradul 1 prin aplicarea lor în șine de
imobilizare.

Metoda acoperirii coronare constă în utilizarea microprotezelor dentare de acoperire,

individualizate, ce refac morfologia și funcția coroanelor naturale. Metoda aceasta este indicată
cînd leziunile odontale coronare sunt profunde, întinse ca suprafață, iar terapia de reconstituire
este ineficientă. Această metodă este de o fregvență considerabilă, datorită realizării unei
morfologii coronare corecte și refacerii funcționale.

Metoda substituirii constă în înlocuirea coroanei naturale a dintelui cu o restaurare protetică

agregată la rădăcină printr-un dispozitiv corono-radicular. Acestuia i se distinge un segment
radicular și unul coronar, ultimul putînd fi chiar o coroană artificială , cînd ansamblul poartă
numele de coroană de substituție.

Terapia de bază a LOC constă în restituirea morfofuncțională prin obturare (figura.1.1), dar
atunci cînd ea este neefectivă sau neeficientă, atunci avem indicații directe către tratamentul
protetic. În tratament cu tehnica DCR sunt importante elementele de cantitate și calitatea reziduală
a țesutului dentar restant coronar dar și tipul dintelui lezat.

Fig.1.1 Schemă ilustrativă a tratamentului terapeutic cu dispozitiv radicular din fibră de sticlă.

Tehnica (figura.1.2) cea mai contemporană și fregvent utilizată este cea a DCR-urilor și a
coroanelor de înveliș, prin intermediul cărora se reface morfofuncționalitatea dintelui.

12
 Fig. 1.2 Schemă ilustrativă a tratamentului protetic cu coronae de înveliș pe bont artificial.

1.3 Reconstituirile corono-radiculare

Dispozitivul corono-radicular (figura 1.3) este o proteză fixă unidentară care reface
integritatea unui bont dentar în vederea acoperirii cu o coroană de inveliș astfel încat să se refacă
integritatea morfofuncțională a coroanei dentare afectate.

Fig.1.3 Dispozitiv corono-radicular modelat din ceară cu 2 pivoți

Clasificarea dispozitivelor corono-radiculare după I. Rîndașu: [14]

1. Timpul cînd sunt obținute: imediat (extratemporaneu), tardiv (prin turnarea aliajelor);

2. Metoda utilizată: într-un singur timp, ambele microproteze (DCR și coroana de acoperire) sunt
realizate în laborator pe același model; și în doi timpi: în primul timp e realizat DCR, apoi în

timpul doi este realizată coroana de acoperire.

3.Dinții pentru care sunt indicate RCR: monoradiculari și pluriradiculari.

Clasificarea DR după Shillinburg și Kessler; (figura. 1.4) [15]

 Pivoți radiculari turnați (individualizate);

 Pivoți radiculari prefabricați;

13
 Fig. 1.4 Tipuri de dispozitiv radicular prefabricate, metalici.

a. DCR convergente netede;

b. DCR convergente striate;
c. DCR convergente înșurubate;
d. DCR paralele netede;
e. DCR paralele striate;
f. DCR paralele înșurubate.

Clasificarea DCR după proveniență:

Metalici: (figura.1.4)

- Titan;

- Aliaje Ni-Cr;

- Oțel inoxidabil.

Ne-metalici: (figura.1.5)

-Fibră de sticlă;

-Cuarț;

-Carbon;

-Zirconiu;

-Ceramică

Fig. 1.5 Tipuri de dispozitiv radicular prefabricate, ne-metalici.[24]

14
 Clasificarea DCR după modul de fixare [9]

 Activi: au o suprafață activă, filetată, care se înfiletează în CR. DCR oferă o mai bună retenție,
dar cauzează stres la nivelul dintelui, ceea ce duce la un risc sporit de fracturarea rădăcinii.
 Pasive: au o suprafață netedă, care se cimentează în CR. DCR depinde de tehnica de cimentare
și de calitatea materialului de bază.

Clasificarea DCR în funcție de forma părții coronare:

 Tijă;
 Cu bont coronar prefabricat.

Clasificarea DCR după elasticitate:

 Elastice- carbon, fibră de sticlă;

 Neelastice- metalice, ceramice și zirconiu.

Clasificarea DCR se pot turna din aliaje:

 Nobile şi aliaje nenobile:

- Co-Cr;

- Oţel inoxidabil (Ni-Cr);

- Ti pur sau aliat cu Vn sau Al;

- Aliaj cu conţinut crescut de Pt;

- Aliaje de Ag;

- Aliaje de Au;

- Bronzuri de Al.

Pivoturi, reguli generale de utilizare :

1. Se utilizează un pivot de diametru cel mai redus care are însa o rezistență adecvată;
2. Lungimea pivotului afectează retenția în timp ce diametrul său are un efect minim;
3. Inșurubarea, suprafața zîmțată, sau demineralizarea îmbunătățesc retenția;
4. Lungimea pivotului trebuie să fie mai mare decît lungimea coroanei, de aici rezultă că rata de
succes va fi egală cu 97%;
5. Ideal pivotul trebuie sa pătrundă pe ¾ din lungimea rădăcinii;
6. Să se mențină minim 4mm, ideal 5mm de guttapercă apicală;
7. Pivotul nu trebuie să se extindă mai mult decît 7 mm apical la molari;
15
8. Diametrul pivotului să nu fie mai mare decît 1/3 din diametrul radacinii;
9. Creșterea diametrului este egală cu scăderea rezistenței dintelui la fractură.

După mai mulți autori există două tipuri de RCR- directă și indirectă.

Metoda RCR directă. În această metodă DCR care trebuie introdus în CR este prefabricat
și poate avea formă cilindrică, cu pereți netezi sau de șurub. Materialele din care acești DCR sunt
confecționați pot fi: oțel inox, compozit, ceramică, fibră de cuarț sau de sticlă. DCR pot fi
implantate în două categorii: pasive și active. Cele pasive nu includ nici un fel de tensiune în
momentul înserării, dar cele active acționează puternic asupra pereților rădăcinei, în momentul
introducerii prezentînd un oarecare discomfort. Tehnica de RCR pasivă prezintă riscul de
decimentare și apariție a cariilor pe rădăcină, dar are avantajul de utilizarea unor cimenturi adezive,
ce măresc capacitatea de retenție a DCR.

Metoda RCR indirectă. Reconstituirea indirectă presupune un DCR realizat în laboratorul

de tehnică dentară și conceput special pentru a se potrivi caracteristicilor anatomice ale CR al
pacientului. În acest caz, DCR sunt turnate înrt-un singur element, ceea ce previne riscul de
descimentării acestuia. Un alt avantaj este de adaptarea intimă a DCR la spațiul CR, chiar și dacă
acesta nu este rotund. Iar dezavantajul acestei tehnice este folosirea materialului metalic inserat ce
poate să transpară prin coroana de ceramică și de asemenea, presupune efectuarea mai multor
ședințe de tratament. Cele mai folosite materiale în tehnica de RCR sunt adesea metalele nobile.

Comparaţie între diferite modalităţi de restaurare directă și indirectă a dinților

depulpați(Tab1) [2]

Dispozitiv Avantaje Dezavantaje Recomandări Precauții

corono- de utilizare
radicular
DCR turnat Rezistenţă Retenţie mai slabă decât a Canale Atenţie la
crescută; DCR prefabricate; eliptice sau îndepărtarea
Adaptare mai bună Procedură complexă și aplatizate. plusurilor
decît la DCR îndelungată. înainte de
prefabricate. proba în canal.
DCR de Rezistenţă Coroziune; Canale Evitaţi
sîrmă şi crescută; Preţ crescut al sîrmei de circularemici perforaţia
DCR turnat Retenţie crescută. Pt-Au-Pd. radiculară în
timpul

16
 preparării
canalului.
DCR Conservarea Mai puţin retentive decît Canale Nerecomandat
prefabricate structurii dentare; DCR prefabricate circulare pentru canalele
conice Rezistenţă cilindrice sau înşurubate. mici. excesiv de
crescută; aplatizate.
Retenţie crescută.
DCR Rezistenţă Preţul DCR din aliaje Canale Atenţie în
prefabricate crescută; Retenţie nobile; circulare timpul
cilindrice crescută. Coroziunea DCR din aliaje mici. preparării.
nenobile;
Conservă mai puţin
structură dentară.
DCR Retenţie crescută. Stresul generat în canal Doar cînd Tensiuni în
înşurubate poate duce la fractură; este necesară timpul
Nu conservă structura retenţie înşurubării.
dentară intra şi maximă.
extracanalară.
DCR din Bonding dentinar; Rezistenţă scăzută Lipsă Nerecomandat
fibre de Uşor de îndepărtat. Microinfiltraţie; minimă de la dinţii frontali
carbon Culoare neagră. structură datorită forţelor
dentară; orizontale.
Prognostic
endodontic
nesigur.
DCR din Estetic; Performanţă clinică Cerinţe Este casant
zirconiu Retenţie crescută. incertă. estetice
ridicate.
DCR din Estetic; Rezistenţă scăzută; Cerinţe Nerecomandat
fibre Bonding dentinar. Performanţă clinică estetice la dinţii frontali
sintetice incertă. ridicate. datorită forţelor
orizontale.
DCR turnat Rezistenţâ optimă; Necesită instalaţii Atât la dinţii Atenţie la
din titan specifice de turnare frontali cât şi turnare.

17
 Coroziune aproape în zona
absentă; laterală.
Ieftin.
DCR Tehnică directă; Retenţie superioară DCR Canale Atenţie în
prefabricat Conservarea turnate din titan. circulare timpul
din titan structurilor mici atît la preparării.
dentare. dinţii laterali
cît şi la
frontali.
Avantajele și dezavantajele utilizării DCR: [19]

Avantaje:

o Corectează axul dintelui în cazul dintelui stîlp, pentru a fi paralel cu alți dinți stîlpi pe care se
înseră o punte;
o Datorită DCR fixat intraradicular se mărește rezistența la rupere a dintelui;
o Permit aplicarea unei coroane de acoperire indiferent de tehnologi de realizare, care la
momentul indicat de îndepărtare, intervenția e mai ușoară comparativ cu o coroană de
substituție;
o Sunt recuperați dinții ce prezintă mari pierderi de țesuturi coronare;
o Măresc dimensiunea bonturilor dentare, previn descimentarea microprotezei de acoperire.

Dezavantaje:

o În cazul în care DCR a fost cimentat nereușit, va fi dificil de a restaura dintele și funcțiile
acestuia;
o Plasarea DCR necesită de cele mai multe ori o vizită adăugătoare a pacientului la cabinetul
stomatologic;
o DCR poate complica sau chiar împiedica un retratament endodontic necesar în viitor, de cele
mai multe ori fiind imposibilă dezobturarea și îndepărtarea DCR;
o Pregătirea CR pentru plasarea DCR presupune îndepărtarea suplimentară a țesuturilor dure
ale dintelui.

Indicațiile și conraindicațiile:

Indicații:[10]

o Fracturi considerabile ale coroanelor dentare ca urmare a traumatismului;

o Ca element de agregare a punților dentare și a protezelor dentare mobilizabile;
18
o LOC subtotale sau totale ca urmare a cariei dentare, deseori cu prezența numai a porțiunii
radiculare a dintelui, iar restituirea nu mai poate fi realizată prin terapie conservativă, prin
incrustații sau microproteze;
o LOC subtotale sau totale, ca urmare a abraziunii patologice, a displaziilor dentare sau a altor
cauze: eroziuni, leziuni chimice.

Contraindicații:[17]

o Leziunile profunde la nivelul componentei coronare însoțite de leziuni parțiale radiculare;

o Mobilitatea dintelui de gradul II și III;
o Corpi străini fixați în CR care nu pot fi îndepărtați pentru efectuarea tratamentului corect și
pregătirea specifică;
o Dimensini foarte reduse a coroanelor dinților vecini, înălțimea lor sub 4 mm;
o Rădăcinile curbate, innaccesibile tratamentului;
o Infecții periapicale, indiferent de aspect;
o Dentină infiltrată, manifestată prin duritate redusă în interiorul CR;
o Dimensiunile reduse ale rădăcinilor în sens orizontal și vertical.

Cerințele pentru rădăcinile dinților afectați (figura.1.6)[1]

 Rădăcina trebuie să proemineze daesupra gingiei cu cel puțin 1-2 mm sau să fie la nivelul ei;
 Pereții rădăcinii trebuie să fie duri, făra dentină rămolită;
 Pentru dinții frontali inferiori, grosimea pereților radiculari trebuie să fie de cel puțin 1 mm;
 Pentru cei lalți dinți grosimea pereților radiculari trebuie să fie de cel puțin 2 mm;
 Rădăcina trebuie să fie dreaptă , cu un canal penetrant și obturat pînă la apex;
 Rădăcina trebuie să fie cel puțin de două ori mai lungă decît înălțimea coroanei lezate;
 Grosimea rădăcinei trebuie să fie satisfăcătoare pentru fixarea DCR și neutralizarea presiunii
masticatorie;
 În zona periapicală nu trebuie să fie schimbări patologice cu simptoame de inflamație cronică;
 Rădăcina nu trebuie să aibă mobilitate patologică de gradul II și III.

Un dinte devitalizat are alte caracteristici biomecanice şi de rezistenţă decât un dinte vital.
Conţinutul în apă, cu 2,05 % mai mic, [5] nu este cauza scăderii rezistenţei dinţilor devitalizaţi.
[7] În realitate se presupune că periclitarea integrităţii coroanelor dentare (prin crearea cavităţii
de acces endodontic, agresiunea produsă de caria dentară) duce la scăderea considerabilă a
rezistenţei dinţilor cu tratament endodontic. Decizia de armare cu DCR a dinţilor cu tratament
endodontic reprezintă o situaţie mai dificilă pentru clinician, având în vedere faptul că DCR nu
întăreşte rădăcina, ci doar asigură retenţie şi protecţie dispozitivului coronar.
19
 Dacă dintele urmează a fi restaurat protetic datorită distrucției coronare extensive, de obicei
se aplică un DCR. Pentru distribuția optimă a stresului cât și pentru o retenție optimă DCR-ul
trebuie să prezinte minim lungimea coroanei pe care o va „suporta” sau 2/3 din lungimea rădăcinii
în care se va ancora. Apexul rădăcinii trebuie să rămână obturat pe o lungime de minim 5 mm
pentru a preveni dislocarea sau infiltrarea obturației radiculare restante. (figura.1.6.)

Fig. 1.6. Parametrii unui DCR.

În procesul de RCR există o serie de varietăți în termeni de sisteme, materiale și tehnici ce

pot fi utilizate. Tipul de reconstituire potrivit unui anumit pacient va fi stabilit de medicul curant
și doar în funcție de situația clinică dată.

1.4 Etapele clinico-tehnice de confecționare a bonturilor artificiale prin turnare

Toate etapele clinice sunt nedureroase, deoarece dintele pe care urmează să se realizeze DCR
este întotdeauna tratat endodontic.

Clinic

 Date personale;
 Examenul clinic subiectiv: motivația, anamneza vieții
 Examenul clinic obiectiv: examenul general, examenul exobucal, examenul endobucal
 Examenul paraclinic

Consultația va urma pașii unei examinari dentare clasice. Se va pune accent pe dintele sau
dinții pe care trebuie confecționat DCR. Există anumite situații în care nu se poate executa DCR,
datorită anumitor factori locali. Pentru a se putea realiza DCR, un dinte trebuie să îndeplinească
anumite condiții, atît la examenul clinic, cît și la examenul paraclinic.

Condiții la examenul clinic

20
 Dintele să nu fie fracturat sub nivelul gingiei (figura 1.7) și să aibă o rezistență suficientă pentru
a putea susține pivotul. Acest aspect va putea fi apreciat doar de către medicul stomatolog.

Fig.1.7. Dinte fracturat sub nivelul gingiei.

 Dintele să nu aibă o mobilitate de gradul II și III.

 Dintele să nu prezinte dureri spontane sau la atingere.
 Dintele să nu prezinte abcese sau inflamații gingivale importante. (figura.1.8.)

Fig.1.8. Abces dentar

Condiții examenului radiologic.

Examenul clinic va fi întotdeauna completat de o radiografie dentară. De obicei, o

radiografie retro-alveolară este suficientă. Ce va urmări medicul stomatolog pe radiografie:

 Lungimea și numărul canalelor radiculare.

 Dacă dintele este obturat corect în canale; obturația de canal este finalul oricărui tratament
endodontic. Aceasta trebuie să fie continuă, omogenă și să ajungă pînă la apexul radăcinii
(figura.1.9).

21
 Fig.1.9. Radiografia: dinte cu obturație de canal corectă.

 Dacă dintele prezintă infecții apicale vizibile: granuloame, chisturi etc. sau resorbții osoase
(figura.1.10).

Fig.1.10. Radiografia: dinți cu infecții apicale

Dacă dintele nu este tratat endodontic sau prezintă infecții apicale, primul pas va fi efectuarea
unui tratament endodontic corect. În cazul unor granuloame sau chisturi mari, există și posibilitatea
apelării la rezecție apicală a dintelui. În asemenea situații, DCR va fi confecționat înainte de
operație și va fi cimentat definitive în timpul operației. Decizia de operație va fi luata de obicei
impreuna cu chirurgul oro-maxilo-facial. Dacă dintele este obturat în canal în urma unui tratament
efectuat în trecut, și acesta a dezvoltat complicații vizibile pe radiografie, înainte de executarea
DCR, se apelează la retratamentul endodontic. Confecționarea DCR va putea începe doar după ce
dintele este tratat și obturat în canal corect.

Pregairea dintelui.

Se curăță dintele de toate resturile și dentină infectată, se scurtează marginile subtiri și se

rotunjesc colțurile. Accesul la canalele radiculare trebuie să fie foarte bun. Operația de curațare se
execută cu freze globulare atașate la micromotor, la viteză redusă. (figura.1.11). Se poate folosi și
turbina dentară pentru rotunjirea marginilor și asigurarea unui acces cît mai bun la canalele
radiculare.

22
 Fig.1.11. freza globulară

Pregatirea canalelor radiculare.

Se folosesc freze specifice de canal: Gates Glidden; Peeso Reamers și altele, de lungimi și
grosimi diferite, acționate de micromotor la viteze medii. Operațiunea este total nedureroasă
deoarece, după cum am menționat, dintele este devital și obturat pe canal.

Tehnica. Se pătrunde pe maxim trei sferturi din lungimea totală a canalului radicular. Este
nevoie ca în apex să rămană o portiune din canal nepreparat, cu material de obturație radicular
intact. Lungimea canalului se poate stabili prin analizarea datelor obținute la examenul clinic și la
cel paraclinic. Se poate transpune adancimea la care se va pătrunde pe frezele de canal cu ajutorul
unui opritor de silicon. Acesta se poate deplasa de-a lungul frezei în funcție de adîncimea de
penetrare stabilită. Se începe cu frezele de canal cele cu diametru mai mic, apoi se trece, treptat,
la freze din ce în ce cu diametru mai mare. Toate frezele au transpuse aceeași adîncime de penetrare
cu ajutorul opritorilor de silicon. Diametrul final al canalului radicular este dat de diametru ultimei
freze cu care s-a lucrat. Cu cît diametrul canalului radicular preparat va fi mai mare cu atît și DCR
va fi mai mare. Cu cît pivoții au o grosime și o lungime mai mare, cu atît vor fi mai rezistenti.
Grosimea și lungimea finală depind de particularitățile anatomice ale fiecarui dinte. Nu este de
dorit o largire excesivă a canalului radicular deoarece, în acest fel, va scadea rezistența rădacinii.

Există dispozitive cu 2-3 pivoți radiculari. Acestea se vor confecționa pe molari și uneori,
pe premolari superiori. De obicei, asemenea dispozitive au un pivot radicular principal, mai lung
și cu diametru mai mare, și un pivot secundar, mai mic în dimensiuni. În asemenea situații se vor
pregati 2 sau 3 canale radiculare în concordanță cu dimensiunile fiecărui DCR. (figura.1.12.) Mai
rar se execută dispozitive cu 3 pivoți radiculari.

23
 Fig.1.12. Radiografie : dispozitiv cu 2 pivoți

Forma finală a canalului radicular în urma preparării trebuie să fie conică cu vîrful spre apex.
Canalul trebuie să fie neted, fară trepte, pentru a permite o cît mai bună adaptare a DCR.

Amprenta

Amprenta dentară se ea după finalizarea procesului de pregatire a canalelor radiculare.

Tehnica. Se va folosi tehnica amprentei în 2 timpi. În prima fază se ia o amprentă cu un

material dur. Se va amprenta atît dintele preparat cît și dinții antagoniști și relația de ocluzie între
cele 2 arcade. După priza materialului dur, se aplică în amprentă un material fluid care are o
precizie de amprentare excelentă. În același timp este nevoie de aplicarea materialului de amprentă
fluid și în canalele radiculare. Acest proces se realizează cu ajutorul acului Lentulo, acționat de
micromotor la turații mici. Se repoziționează amprenta în cavitatea bucală și se așteaptă priza
materialului fluid. La final, vor fi amprentate atît canalul sau canalele radiculare pe care va fi
realizat DCR cît și dinții vecini intacți. Amprenta se trimite în laboratorul dentar, pentru
confecționarea DCR.

Laborator

Confecționarea modelului din gips:

Modelul de gips pe care tehnicianul va confecționa DCR.

Tehnica. Se pregătește gipsul amestecînd praful cu apă călduță pînă se ajunge la o consistentă
cremoasă. Se toarnă cu grijă gipsul fluid pe masuța vibratorie pînă cînd acesta ajunge în toate
detaliile amprentei. Canalul sau canalele radiculare apar pe amprentă sub forma unor tije. Se
inconjoară și aceste tije cu gips pentru reproducerea cît mai exactă a canalelor radiculare. Se
așteaptpă priza, apoi se indepartează cu atenție amprenta pentru a nu risca fractura gipsului. Se

24
toarnă gips și în amprenta dintilor antagoniști apoi se pozitionează cele 2 modele în articulator în
poziția exactă dată de amprenta în ocluzie.

Realizarea machetei din ceara a pivotului

La această etapă este reprezentată modelarea în ceară a machetei DCR. Modelajul se face
la forma și marimea dată de amprentă. După modelare, machete se detașează de pe model în
vederea atașării tijelor de turnare. Tijele de turnare sunt niște bucati din ceară de formă cilindrică
care, după topirea cerii, se vor transforma în canale prin care se va turna aliajul metalic topit.

Ambalarea și realizarea tiparului

Ambalarea pregătește macheta din ceară pentru faza de turnare.

Tehnica. Se alege masa de ambalat specifică aliajului din care urmeaza a fi realizat scheletul.
Se prepară pînă se ajunge la o consistenta omogenă. Pe macheta de ceară se toarnă masa de ambalat
astfel încat să fie acoperite toate zonele, inclusiv tijele de turnare. Se asteaptă priza masei de
ambalat, apoi se încalzește la o temperatura de aprox 100 grade. Masa de ambalat, fiind extrem de
rezistentă la temperaturi înalte, nu se va modifica. Ceara în schimb se va topi si apoi se va elimina
cu grija din interiorul masei de ambalat. Tehnicianul dentar a creat în acest fel tiparul pentru DCR
metalic.

Turnarea aliajului metalic

În această etapă, tehnicianul dentar toarnă aliajul metalic în interiorul masei de ambalat. La
final, tot ce s-a modelat din ceara în prima etapă va fi înlocuit de metal.

Tehnica. Se pregatește aliajul metalic în funcție de caz. Fiecare aliaj are punct de topire
diferit. Sursele de energie ce sunt folosite pentru topirea aliajelor sunt surse de căldură produse în
urma utilizării curentului electric. Se încalzește aliajul în recipiente speciale pînă la temperatura
punctului de topire automat în aparate speciale de topire și turnarea aliajelor.

Dezambalarea și prelucrarea componentei metalice

Dezambalarea este o operațiune de desprindere a machetei componentei metalice din tipar

după turnare. După răcire masa de ambalat se fracturează cu un clește desprinzînd-o totodată și de
piesa metalică. Curățarea definitivă cît și dezoxidarea se efectuiază cu ajutorul sablatorului. Chiar
daca s-a lucrat perfect, mai sunt necesare mici retușuri si finisari. Se sectioneaza tijele de turnare
25
și se fac prelucrarile necesare cu ajutorul unor freze speciale pentru metal acționate de un
micromotor. [4] Se probeaza DCR pe model, se controlează inserția acestuia pe bonturile dentare,
se verifica ocluzia, daca este cazul se mai fac unele modificari, apoi se trimite în cabinetul
stomatologic pentru proba DCR.

Clinic

Cimentarea DCR

În primul rînd, se va verifica adaptarea DCR în canalele radiculare. După necesitate se mai
pot face mici retușiri pentru ca adaptarea să fie perfectă. Fixarea DCR se face cu diferite cimenturi.
Acestea se vor introduce în canalele radiculare cu ajutorul acelor Lentulo.

Tehnica. Se izolează dintele pe care va fi cimentat DCR, se prelucrează cu antiseptice și se

usucă bine cu un jet de aer. Se prepară cimentul de lipire amestecînd praful și lichidul în proporțiile
prezentate în prospect. Apoi se introduce cimentul pe canalele radiculare cu ajutorul acelor
Lentulo. Se poziționează DCR în canalul (sau canalele) radicular, cu atenție, astfel încît să pătrundă
în poziția corectă. Se asteaptă priza cimentului, dupa care se îndepartează excesul de ciment cu
ajutorul sondei dentare. Șlefuirea DCR în vederea executării lucrarilor dentare se poate face în
aceeași ședință cu cimentarea, dar mai bine în ședința urmatoare.

1.5 Etapele clinico-tehnice de confecționare a bonturilor artificiale din oxid de

zirconiu prin frezare

Toate etapele clinice sunt nedureroase și sunt descrise în (Etapele clinico-tehnice de

confecționare a bonturilor artificiale prin turnare), doar cu o excepție de alegerea culorii viitorului
DCR.

Culoarea este primul lucru care se observă la o lucrare dentară. În consecință, orice mică
neconcordanță poate compromite rezultatele estetice. Bineînțeles, culoarea este foarte importantă,
cu cît coroana este situată într-o zonă mai vizibilă și pretențiile estetice sunt mai mari. În cazul
compozitului și mai ales acrilatului, nu se pot emite pretenții foarte mari. Materialele nu au o gamă
de culori foarte bogată, posibilitațile de combinare a nuanțelor sunt reduse, iar transluciditatea
lipseste. Oxidul de zirconiu, pe de altă parte are avantajul unei game foarte bogate de nuanțe.
Alegerea culorii are scopul de a realiza o lucrare care să se asemene cît mai bine cu dinții vecini.
Există multe situații cînd și tehnicianul dentar participă la această fază.

26
 După încheierea prepararii canalelor radiculare a dintilor, se ia amprenta totală a arcadelor
dentare. Sau există și posibilitate efectuării unei amprente digitale cu ajutorul camerei intraorale.
Această metodă este mult mai bine tolerată de către pacienți și se folosește pe scara largă în ultimul
timp. Amprenta digitală poate fi transmisă direct calculatorului.

După toate etapele clinice, amprenta se trimite în laboratorul dentar, pentru confecționarea
DCR prin frezare.

Prelucrarea oxidului de zirconiului

Oxidul de zirconiu se prelucrează exclusiv prin frezare computerizată, fiind necesare aparate
speciale de o inaltă precizie. Etapele realizarii DCR din oxid de zirconiu implică mult mai puțin,
participarea tehnicianului dentar, majoritatea fazelor realizandu-se cu ajutorul sistemelor
automatizate.

Sistemele CAD/CAM

Sunt sisteme cu ajutorul cărora se pot realiza lucrări de oxid de zirconiu care sunt formate
din două părți.

Scanerul

Scanerul este un sistem computerizat care realizează imagini 3D ale amprentei dentare sau
ale modelului de gips. Imaginea astfel obținută se numește amprenta digitală. După înregistrarea
acestor imagini, calculatorul poate proiecta o mare varietate de lucrari dentare: coroane unice,
punți dentare, incrustații, DCR etc. Aparatul folosește o tehnologie asemanătoare cu cea
din industria aeronautică. Precizia proiectarii este extrem de ridicată, sistemul avînd o marjă de
eroare de sub 20 de microni. După proiectare, computerul trimite datele mașinii de frezat.

Mașina de frezare

Mașina de frezare este sistemul care execută frezarea blocurilor din oxid de zirconiu conform
informațiilor primite de la computer , unde se folosesc freze speciale cu o precizie desăvîrșită.

Etapele confectionarii DCR din oxid de zirconiu în laborator

 Dacă nu s-a folosit amprenta digitală, se confecționează modelele din gips, apoi se plasează
modelele sau amprenta în scanerul computerizat. Acesta va crea o imagine tridimensională a
cazului protetic.

 Se introduc datele specifice cazului clinic în calculator. Acesta va proiecta lucrarea și va trimite
informațiile mașinii de frezare.
27
 Mașina de frezare va executa DCR frezînd din blocurile din oxid de zirconiu. Precizia este
desăvîrșită.

 După frezare, DCR din oxid de zirconiu se introduce într-un cuptor special la temperaturi de
peste 1500 grade Celsius timp de 6-7 ore. Aceasta operatiune se numeste sinterizare și are
scopul de a crește rezistența oxidului de zirconiu.

După finalizare, DCR se trimite în cabinetul stomatologic pentru probă.

Clinic

Cimentarea DCR

În primul rînd, se va verifica adaptarea DCR în canalele radiculare. La nevoie se mai pot
face mici retușiri pentru ca adaptarea să fie perfectă. Fixarea DCR se face cu ciment special pentru
cimentarea oxidului de zirconiu. Acestea se vor introduce în canalele radiculare cu ajutorul acelor
Lentulo.

Tehnica. Se izolează dintele pe care va fi cimentat DCR, se prelucrează cu antiseptice și se

usucă bine cu un jet de aer. Se prepară cimentul amestecînd monomerul cu polimerul în proporțiile
prezentate în prospect. Apoi se introduce cimentul pe canalele radiculare cu ajutorul acelor
Lentulo. Se poziționează DCR în canalul (sau canalele) radicular, cu atenție, astfel încît să pătrundă
în poziția corectă. Se așteaptă priza cimentului, dupa care se îndepartează excesul de ciment cu
ajutorul sondei dentare. Șlefuirea DCR în vederea executării lucrarilor dentare se poate face în
aceeași ședință cu cimentarea, dar mai bine în ședința urmatoare.

28
 II. MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE
2.1 Materialele de cercetare
Materialul de bază a lucrării este rezultatul examenului complex și tratamentul protetic a 15
pacienți cu vîrsta de 25-50 de ani cu leziuni odontale coronare subtotale și totale de etiologie
carioasă a dinților mono- și pluriradiculari, tratați cu coroane artificiale de înveliș pe bonturi
artificiale.
Studiul a fost efectuat în incinta Clinicii Stomatologice Universitare Nr. 1 USMF „Nicolae
Testemițanu”, Catedra de Stomatologie Ortopedică „Ilarion Postolachi”.
Metodologia studiului a fost în conformitate cu tipul studiului de caz, conform programei de
învățămînt universitar.
Criteriile de includere a subiecților în studiu au fost următoarele:
 Prezența leziunilor odontale coronare subtotale și totale la dinții mono- și pluriradiculari;
 Pacienți fără afecțiuni somatice;
 Pacienți care au dat acordul de participare.
Criteriile de excludere din studiu au fost:
 Dinți cu leziuni odontale coronare extinse în suprafață și profunzime care prezentau
aspecte patologice de mobilitate de gradul II și III;
 Pacienți care nu au dat acord pentru tratamentul respectiv;
 Pacienți cu patologii cronice somatice în faza de decompensare.
Examenul clinic exobucal și cel endobucal a fost efectuat prin metode clinice instrumentale:
inspecția, sondarea, percuția , rezistența țesuturilor dure, comform schemei standart.
2.2 Metodele de cercetare
Examenul clinic
Examinarea clininică a pacientului ce necesită un tratament protetic, are ca scop stabilirea
diagnosticului și planificarea unui tratament corect și cu rezultate de lungă durată. Metodele clinice
de examinare se reduc la examenul efectuat prin inspecție, palpație, percuție și ascultație.[6]
Examenul clinic cuprinde următoarele etape:
a) Examenul subiectiv ce cuprinde motivația, anamneza actualii maladii și anamneza vieții cu
precizarea maladiilor suportate pînă la această adresare și prezența obiceiurilor vicioase.
b) Examen obiectiv care include: examenul exobucal și endobucal.
La examenul exobucal – am efectuat inspecția unde s-a apreciat simetria, configurația,
structura și înălțimea etajului inferior al feței, plicilor nazo-labiale, mentonieră, caracterul
unghiurilor mandibulare, comisura gurii și poziția buzelor.[7,19] S-a executat palpația a zonei
maxilo-faciale, și auscultația articulației temporo-mandibulare, punînd în evidență starea generală

29
a componentei ei,caracterul excursiei condililor mandibulari, prezența cracmentelor și salturilor
articulare. S-a examinat starea mușchilor mimici și masticatori prin palparea superficială și
profundă, s-au apreciat tonusul muscular și prezența zonelor dureroase. S-a examinat și ganglionii
limfatici submandibulari prin palpare.[17]
Examenul endobucal a fost realizat întro anumită ordine și s-a atras atenția la următoarele
aspecte:Raportul dintre buze, gradul de deschidere a cavității bucale, mucoasa cavității bucale,
apofizele alveolare și maxilare, arcadele dentare, dinții.[11]
Examenul arcadelor dentare s-a executat prin inspecția separată, inițial a arcadei inferioare,
apoi acelei superioare evidențiind:
a. Forma arcadelor dentare;
b. Existența, mărimea, numărul și topografia breșelor;
c. Existența, caracterul și starea protezelor dentare care restabilesc integritatea arcadelor dentare;
d. Caracterul și nivelul ariei ocluzale;
e. Raportul fiecărui dinte față de planul de ocluzie.
Fiecare dinte s-a examinat urmărind topografia, starea coronară, gradul de implantare,
poziția pe arcadă, gradul de uzură, localizarea LOC, întinderea în suprafață și profunzime.
Dereglările observate au fost diagnosticate și notate în fișa de observație a pacientului.
Examenul paraclinic
Din metodele paraclinice pe care le-am utilizat cu scopul completării examenului clinic sunt:
examenul radiologic, examenul fotografic și analiza modelelor de studiu
Examenul radiologic este unul din examenele complementare de bază la precizarea
modificărilor țesutului osos, rapoartelor dintre segmente și elemente ale scheletului sistemului
stomatognat, iar uneori și a modificărilor funcționale, servind și ca document juridic în
argumentarea diagnosticului și planului de tratament.
Radiografia dentoparodontală ne-a oferit posibilitatea de a aprecia starea țesuturilor dure
ale dinților, localizarea LOC subtotale sau totale. Importantă este informația despre caracterul
implantării dintelui, direcția axului său și a rădăcinilor. Deasemenea pri intermediul acestei
radiografii s-a analizat topografia, forma și mărimea camerii pulpare; starea CR, dacă acestea au
fost sau nu tratate endodontic și calitatea obturației în 1/3 apicală a rădăcinilor cît și analiza zonei
periapicale a rădăcinilor care nu trebuie să prezinte modificări patologice.
Această metodă de examinare paraclinică a fost importantă în studiul efectuat, prin faptul că
prin intermediul ei s-a apreciat indicațiile către tratamentul protetic cu DCR.
Radiografia panoramică este o metodă de investigație ce permite vizualizarea în ansamblu
a celor două arcade dentare și a elementelor maxilo-faciale înconjurătoare. În cadrul ei s-a studiat

30
starea țesuturilor dure dentare și particularitățile de structură a paradonțiului și a țesutului osos în
ansamblu, comparativ și concomitent.
Examenul fotografic este un mijloc de diagnostic și de comunicare extrem de util și ușor de
folosit. În prezent se folosește fotografia digitală cu efectuarea imaginilor din diferite unghiuri.
Imaginile se structuraeză în categorii ca:întreaga față (frontal, oblic și lateral); jumătate sau ¾ din
față (frontal și lateral); zîmbet (frontal, oblic și lateral); buzele retractate (frontal, oblic și lateral)
și forma arcadei.
Pentru evidențierea nuanței și saturația culorii dinților se fac fotografii sub un unghi de 67-
70 grade cu fața vestibulară a dintelui. La aprecierea gradului de luminozitate se folosește o
angulație de 90 de grade.
La fel prin examenul fotografic se comunică parametrii faciali: profilul, forma faciesului,
tonicitatea buzelor, curba incizală, linia surîsului, gradul de transluciditate și altele.
Analiza modelelor de studiu. Modelele de studiu au fost studiate și analizate separat și în
poziție de ocluzie centrică. În acest scop modelele au fost ghipsate în stimulatoare cu ajutorul
stopurilor de ocluzie care au fost obținute în cadrul determinării ocluziei centrice sau a relației de
ocluzie imediat după amprentare.
Analiza modelelor de studiu a fost de a aprecia forma arcadelor dentare și a stării dinților
restanți referitor la numărul lor, poziția topografică, aspectul prezentării arcadelor în normă sau
patologice, prezența LOC netratate sau tratate prin obturații coronare, abraziune fiziologică sau
patologică este: prezentă sau absentă, localizată sau generalizată, dacă sunt prezente migrările
dentare și raporturi de angulare interdentară normală sau aberată. Această analiză se efectuiază
după etapele următoare: analiza separată a fiecărui model deschis pe masă; analiza modelelor
montate în articulator și analiza modelelor în angrenare interdentară și ușor dezangrenate.
Etapa de analiză a modelelor montate în articulator are o mare importanță în indentificarea
contactelor premature, deoarece în cavitatea bucală ele se pot masca datorită adaptării mișcărilor
mandibulare la disfuncțiile ocluzale prin ocolirea lor.

31
 III. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII

Studiul literaturii pe tema dată a arătat că leziunile odontale coronare totale și subtotale pot
fi tratate prin dispozitivele corono-radiculare prefabricate: prin metoda directă doar în cabinet de
către medic, sau prin dispozitive corono radiculare confecționate individual cu ajutorul medicului
și împreună cu cabinetul tehnicianului dentar.

În acest caz am recurs la metoda reconstituirii corono-radiculară indirectă, metodă ce

prevede implicarea medicului și a tehnicianului dentar. Pin această metodă am confecționat un
dispozitiv corono-radicular realizat în laboratorul de tehnică dentară și conceput special pentru a
se potrivi caracteristicilor anatomice ale canalului radicular al pacientului. În acest caz,
dispozitivul corono-radicular a fost confecționat prin frezarea blocului de oxid de zirconiu înrt-un
singur element. Un alt avantaj este adaptarea intimă a DCR la spațiul canalului radicular.

Examinînd 15 pacienți cu vîrsta de 25-50 de ani, cu leziuni odontale coronare subtotale și

totale, în urma examenului clinic și paraclinic, am stabilit că pot fi tratați protetic și terapeutic în
cazuri diferite. În diagnoză am stabilit leziuni odontale coronare subtotale, în cazul cărora a fost
posibil tratamentul terapeutic cu dispozitiv radicular, prefabricat din materiale de fibră de sticlă
sau cuarț. În cazul în care diagnosticul a stabilit că este o leziune odontală coronară totală, atunci
am parcurs la tratamentul protetic, fiind posibil confecționarea dispozitivului corono-radicular și
a coroanei artificiale individuale. În urma acestui tratament am restaurat forma anatomică și a fost
posibilă restabilirea morfologia, funcționalitea și estetica adecvată a dintelui.

Caz clinic

1. Date personale

 Numele: X
 Prenumele: Y
 Sex: feminin
 Anul nașterii: 07.03.1983
 Domiciliu: mun. Chișinău
 Profesia: medic

2. Examenul clinic subiectiv

1. Motivația: Pacienta acuză senzații slab dureroase în regiunea maxilarului superior din
dreapta cu dereglări de masticație și estetice în urma tratamentului endodontic neadecvat a unui
dinte din regiunea dată.

32
 2. Anamneza actualei maladii: Din spusele pacientei dintele afectat a fost tratat endodontic
în urmă cu aproximativ 10 ani. Acum la moment are senzații neplăcute în zona arcadei superioare.
A tratat dintele endodontic anticipat și a fost îndreptată la ortoped.
3. Anamneza vieții:
● Afecțiuni infecțioase antecedente sau prezente: neagă.

● Prezența intoleranței față de anumiți factori și manifestări clinice: nu prezintă.

● Caracterul alimentar adecvat- cantitativ și calitativ.

● Nocivități profesionale, obiceiuri vicioase: neagă.

● Afecțiuni concomitente generale, ereditare: nu prezintă.

● Alte afecțiuni ca TBC, Lues, hepatita virală, HIV-SIDA: neagă.

3. Examenul clinic obiectiv

Examenul general:
 Starea generală a pacientei este satisfăcătoare;
 Conștiența este clară, se orientează liber în timp și spațiu, răspunde adecvat la întrebări
adresate, comportamentul este coordonat, poziția activă;
 Tipul constituțional- normostenic.
 Tensiunea arterială: 160/90 mm Hg, pulsul-70.
Examenul exobucal
Simetria feței este păstrată, etajele feței sunt egale și simetrice. Tegumentele regiunii maxilo-
faciale sunt de culoare roz-pal. Erupții patologice, plăgi, excoriații, cicatricii posttraumatice, fistule
sau alte procese patologice nu prezintă. Tipul feței este ovală. Plicile nazo-labiale și mentonieră
sunt ușor exprimate. La palparea zonei maxilo-faciale, articulații temporo-mandibulare, mușchilor
mobilizatori ai mandibulei, ganglionilor limfatici submandibulari, puncte dureroase, zone
schimbate în consistență nu s-au determinat. Cinematica mandibulară de deschidere și închidere a
gurii este fară schimbări. Mișcările de deplasare a condililor articulari la deschiderea și închiderea
gurii sunt libere, fără dureri sau crepitații. Mușchii mobilizatori au contracție simetrică, au un tonus
normal, nu sunt hipertrofiați, sunt simetrici atît din partea dreapta, cît și din partea stîngă. La
auscultație sunete patologice nu se determină.

33
 Examenul endobucal
Formula dentară:
L Ob I Co C Ob Ob L

18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28

48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38

L Ob Ob Ob Ob L

1. Gradul de deschidere a cavității bucale în limitele normei de 4 cm.

2. Examenul vestibulului: mucoasa roz-pală, fără modificari patologice. La palparea fundului de

sac vestibular nu atestă dureri sau formațiuni patologice. Plica trecătoare și locul de inserție a
frenului este aproape de creasta apofizei alveolare.

3. Mucoasa cavității bucale este umedă și are o culoare roz-pală, fără modificari patologice.
La maxilă :
Dintele - 15- coroană metalo-ceramică. Dinții - 17, 26, 27 - obturații. Dinții – 18, 28 -
lipsă. Dintele-16- implant. Arcada dentară are forma semieliptică.
La mandibulă :
Dinții – 35, 37, 46, 47 - obturații. Dinții - 38, 48 - lipsă. Igiena cavității bucale satisfăcătoare,
gingia roz pală. Arcada dentară are o formă hiperbolică, integritatea ei nu este dereglată. Frenurile
labiale, linguale, bridele, rugile palatine, plica pterigo-mandibulară și papila interincisivă, nu
prezintă careva modificări și nu atestă dureri în timpul palpării.
4. Diagnoza
În baza examenului clinic subiectiv și obiectiv completat de examenul paraclinic (OPG și
dentoparodontală) a fost stabilită de leziune odontală coronară subtotală a dintelui 14 ca urmare a
cariei complicate cu dereglări de masticație și estetice.
5. Planul de tratament
Bazîndu-ne pe datele examenului clinic, examenul paraclinic și coordonarea cu pacientul, că
se va confecționa coroană de înveliș mixte oxid de zirconiu cu ceramică pe bont artificial. Această
metodă de tratament protetic prevede confecționarea a următoarelor construcții:
1. Confecționarea DCR din oxid de zirconiu.
2. Confecționarea coroanei mixte din oxid de zirconiu cu ceramică.
Este o metodă de realizare în două etape: la început este confecționat DCR și apoi se
cofecționată coroana artificială.

34
Fig.3.1. Imagine, LOC subtotală d.14 pînă Fig. 3.2. Imaginea d. 14 după pregătirea CR,
la tratament. și țesuturilor coronare restante.

a) b)

Fig.3.3 a,b Amprenta canalelor și suprastructurii coronare cu pivoți acrilici prefabricați.

a) b)

Fig. 3.4.a,b DCR pe modelul de lucru.

35
 Fig. 3.5 DCR din oxid de zirconiu, biradicular.

a) b)
Fig. 3.6.a,b DCR din oxid de zirconiu în cavitatea bucală.

Fig. 3.7. Amprenta de lucru pentru Fig. 3.8.Coroana din oxid de zirconiu cu
confecționarea coroanei oxid de zirconiu ceramică.
cu ceramică.

36
 a) b)
Fig. 3.8.
a) Coroana din oxid de zirconiu cu ceramică pe model.
b) Coroana din oxid de zirconiu cu ceramică în cavitate bucală.

37
 CONCLUZII

1.Studiul literaturii referitor temei confirmă actualitatea și argumentează necesitatea

confecționării dispozitivelor corono radiculare și coroanelor artificiale în cazurile leziunilor
odontale coronare subtotale și totale.
2.Examenul clinic a pacienților au dat posibilitatea de a aprecia și determina indicațiile,
contraindicațiile către confecționarea varietăților de bonturi artificiale în dependență de starea
țesuturilor dure radiculare restante.
3.Determinarea corectă a stării țesuturilor dure coronare și a calității tratamentului
endodontic contribuie la păstrarea rădăcinilor, aplicarea dispozitivelor corono radiculare și
respectiv la îmbunătățirea funcțională și estetică a pacienților.

38
 BIBLIOGRAFIE
1. Banuh V. N. Tabloul clinic și tratamentul protetic al leziunii odontale coronare a premolarilor.
Chișinău 2007.
2. Bratu Dorin, Nussbaum Robert. Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe. Ed. Signata
Timișoara p. 183-347, p.1071-1080
3. Bușan M. Afecțiunile țesuturilor dure denților. Chișinău Universitas1991
4. Cagidiaco M.C., Radovic I., Simonetti M., Tay F., Ferrari M. Clinical performance of fiber post
restorations in endodontically treated teeth: 2-year results. Int J Prosthodont. 2007;20(3):293-8.
5. Drummond JL., Toepke TR., King TJ. – Pullout strenght on termal and loaded cycled carbon and
stainlles steel post, J Dent Res 78:530, 1999.
6. Fernandes. A.S, Dessai, GS: Factors affecting the fracture resistance of post-core reconstructed teeth:
a review. Int J Prosthodont; 14, 355-363 (2001).
7. Ferrari M, Grandini S, Simonetti M, Monticelli F, Goracci C. Influence of a microbrush on bonding
fiber post into root canals under clinical conditions, Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod.
2002 Nov;94(5):627-31.
8. Gheorghe Bârsa, Ilarion postolachi Tehnici de confecționare a protezelor dentare. Chișinău, Știința,
1994 p. 123-p. 176
9. Giulio Preti. Rehabilitacion Protesica. Tomo 1. Colombia 2007 p. 171-184
10. Hattori M., Takemoto S., Yoshinari M., Kawada E., Oda Y. Durability of fiber-post and resin
core build-up systems. Dent Mater J. 2010;29(2):224-8.
11. Iremia L., Bratu D., Negruțiu M. Metodologia de examinare în protetica dentară. Ed.
Signata,Timișoara 2009, p. 164-166, 214
12. Manuel Delgado Moron. Efecto ferula:Aspecto importanteen la rehabilitacion con postes de
fibra de vidrio. ARTICOLO DE REVISION. Revista ADM 2014; 71(3): p. 120-123
13. Naumann M., Blankenstein F., Kiessling S., Dietrich T. Risk factors for failure of glass fiberreinforced
composite post restorations: a prospective observational clinical study. Eur J Oral Sci.
2005;113(6):519-24.)
14. Oancea L., Oana Ungureanu. „Studiu-pilot asupra rezistenței dinților devitalicu diferite
localizări ale substanței dure restante”. Catedra de Protetică Fixă și Ocluzologie, Universitatea
de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București. CMI Oana Ungureanu, București
REVISTA ROMÂNĂ DE STOMATOLOGIE- VOLUMUL LIX, NR. 4, AN 2013. P. 288-
294.
15. Peroz, I, Blankenstein, F, Lange, KP, Naumann, M: Restoring endodontically treated teeth with posts
and coresa review. Quintessence Int; 36, 737-746 (2005).
16. Postolachi I., Diagnosticul și Tratamentul ortopedo-protetic al pacienților stomatologici.
Protocoale clinice naționale. Chișinău 2016.
17. Postolachi I., E. Chiriac, M. Cojocaru, I. Șeptelici, V. Banuh, G. Bîrsa, N. Cojohari, V. Guțuțui,
V. Gamuriac. Protetica dentară. Chișinău 1993 p. 131-179.
18. Richard S. Schwartz, DS,and james W. Robbinson, DDS, MA. Review article „Post
placementand restoration of endodontically treated teeth: a literature review”. Journal Of
Endodontics. Printedin U.S.A. Vol 30,No. 5, May 2004. P. 289-301.
19. Roberto Scotti, Marco Ferrari. Pernos de fibra. Bases teoricas y aplicaciones cilinicas. Masson,
S.A. 2004
20. Rosenstiel, Land, Fugimoto, Contemporary Fixed Prosthodontics. Fourth Edition. Copyringht
2006.
21. The Glossary of Prosthodontic Terms. J Prosthet Dent; 94, 10-92 (2005).
22. Trabert, KC, Caput, AA, Abou-Rass, M: Tooth fracture a comparison of endodontic and
restorative treatments. J Endod; 4, 341-345 (1978).

39
23. Trope, M, Maltz, DO, Tronstad, L: Resistance to fracture of restored endodontically treated
teeth. Endod Dent Traumatol; 1, 108-111 (1985).
24. Zegarra Tafur Lorena Isabel. Evolucion y usos de los postes en relacion a la resistencia a la
fractura dentaria. Facultad de Estomatologia. Lima, Peru 2008/

40