Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testimițanu”

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

Catedra de stomatologie ortopedică ”Ilarion Postolachi”

Teza de licență

TRATAMENTUL PROTETIC A LEZIUNILOR ODONTALE CORONARE

CU COROANE DE ÎNVELIȘ PE BONT ARTIFICIAL

Cheptene Anastasia

Anul V, grupa S1507

Guțuțui Vasile

dr.șt.med., conf. univ.

Chișinău, 2020

1
 DECLARAȚIE

Prin prezența, subsemnata___________________________________________________

declar pe propria răspundere, că teza de licență cu tema ”Tratamentul protetic a leziunilor
odontale coronare cu coroane de înveliș pe bont artificial” este elaborată de către mine
personal, materialele prezentate sunt rezultatele propriilor cercetări, nu sunt plagiate din alte
lucrări științifice și nu a mai fost prezentată la o altă facultate sau o instituție de învățământ
superior din țară sau străinătate.

De asemenea declar, că toate sursele utilizate, inclusiv din Internet, sunt indicate în teza de
licență, cu respectarea regulilor de evitarea plagiatului:

 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise cu referința asupra sursei originale;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori deține referința asupra sursei
originale;
 rezumarea ideiilor altor autori deține referința exactă la textul original;
 metodele și tehnicile de lucru preluate din alte surse dețin referințe exacte la sursele
originale.

Data____________________________

Absolventa__________________________________ _____________________
(Prenume Nume) ( Semnătura)

Conducătorul științific,___________________________________________________________
(titlul științific și științifico-didactic)

____________________________ _____________________
(Prenume Nume) ( Semnătura)

2
 CUPRINS
Lista de abrevieri...........................................................................................................................4
INTRODUCERE...........................................................................................................................5
1. ETIOPATOGNIA, TABLOUL CLINIC, PRINCIPIILE ȘI METODELE DE
TRATAMENT ALE LEZIUNILOR ODONTALE CORONARE SUBTOTALE ȘI
TOTALE .................................................................................................................................7
1.1. Etiologia, patogenia și tabloul clinic al leziunilor odontale coronare................................7
1.2. Principiile și metodele de tratament ala leziunilor odontale coronare...............................
1.2.1. Principiile tratamentului terapeutic prin obturații, și restaurator..............................
1.2.2. Reconstituirile corono-radiculare..............................................................................
1.2.3. Coroanele de înveliș..................................................................................................
1.2.4. Etapele clinico-tehnice
1.2.5. Etapele clinico-tehnice de confecționare a bonturilor artificiale prin turnare..........
1.2.6. Etapele clinico-tehnice de confecționare a bonturilor artificiale din oxid de
zirconiu prin frezare....................................................................................................
2. MATERIAL ȘI METODE DE CERCETARE.....................................................................
2.1. Caracteristca generală a lotului de studiu.........................................................................
2.2. Examenul clinic....................................................................................................................
2.3. Examenul paraclinic............................................................................................................
3. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII...........................................................................
CONCLUZII.............................................................................................................................
BIBLIOGRAFIA.....................................................................................................................

3
 Lista de abrevieri:
 CR- Canal radicular;
 DR- Dispozitiv radicular;
 ADM- Aparat dento-maxilar;
 LOC- Leziune odontală coronară;
 DCR- Dispozitiv corono-radicular;
 RCR- Restaurare corono-radiculară;
 mkA- microamperi;
 m\c- metalo-ceramica.

4
 INTRODUCERE
Actualitatea problemei și motivația studiuli
În dicționarul explicativ al limbii române, termenul de dispozitiv înseamnă un ansamblu
de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil), care îndeplinește o funcție bine
determinată într-un sistem tehnic.
Un dispozitiv corono radicular (DCR) se poate obține fie prin metoda direct (în cabinet,
de către medic, fără participarea laboratorului), sau prin metoda indirectă, cînd realizarea lui
presupune etape de cabinet(clinice) și de laborator ( tehnice).
Dispozitivele corono-radiculare pot fi metalice- din diferite aliaje și nemetalice-
compozite rășină cu fibre de carbon, fibre de sticlă, fibre de polietenă sau pe bază de dioxid de
zirconiu. Pentru reconstituirea unui dinte tratat endodontic este necesară folosirea unui dispozitiv
corono radicular în combinație cu un material restaurativ, indiferentde gradul de distrugere.1
Academia Amaricană de Proteticădefineăte în Glosarul actual de termeni protetici 2 un
dispozitiv corono-radicular ca fiind acel dispozitiv, fabricat de regulă din metal și cimentat într-
un canal radicular preparat al unui dinte natural. Materialul restaurativse aplică în scopul
înlocuirii țesutului dentar pierdut, în funcție de sistem , ca parte a unui bont dentar turnat sau în
combinațiecu un dispozitiv corono-radicular confecționat industrial. Există un consens general,
care se referă la faptul că plasarea dispozitivului în sine nu contribuie la stabilirea sau
consolidarea dintelui tratat endodontic. Prepararea patului pivotului este asociată întotdeauna cu
îndepărtarea țesutului dentar. Aceasta produce o slăbire nedorită pentru dintele restaurat post-
endodontic. 345
Pierre Fourchard a menționat pentru prima dată termenul de „reconstituire corono-
radiculară” în lucrarea sa ”Le chirurgien dentist” în anul 1728. Mai apoi Claude Mounton în anul
1746 confecționeză prima coroană de înveliș din aur, unită cu pivot care mai apoi în urmă a fi
înserat în canalul radicular al dintelui. Bourdet în anul 1748 din cauza că primele dispozitive
corono-radiculare au fost confecționate din lemn, ele se fracturau foarte repede și ușor. Ulterior
au fost înlocuiți cu pivoți din metal. Iar pe parcursul următoarelor ani apar diferite modele de
coroane cu sistem de fixare pe pivoturi radiculare. Cea mai importantă coroană de substituție în
această perioadă a fost coroana Richmond în anul1880, creată de Casius M. Richmond acea
coroană era constituită din 3 elemente: pivotul radicular, pseudobontul metallic și coroana
ceramică. La jumătatea sec. XX a început folosirea pivoților din aliaje metalice simple dar și cele
nobile. Ulterior apar și pivoți prefabricați, precum și materialele pentru reconstituirile directe în
cavitatea bucală. Richard S. Schwartz și James W. Robbins au concluzionat că: principalul scop
al unui pivot este de a retenționa materialul din care se face bontul coronar, în cazul unui dinte ce
prezintă o pierdere importantă de țesut dentar coronar [17].
Totodată foarte important este și restaurarea formei anatomice pierdute, restabilirea
funcției dinților naturali și nu în ultimul rind de a proteja rădăcinele dentare contra distrugelor
care pot apărea ulterior. Cantitatea considerabilă de structură dentară se pierde de cele mai multe
ori în urma cariilor, obturațiilor repetate la același dinte, abraziune patologică, distrugerea
dintelui sub coroana artificială în urma discimentării și traumele endodontice [19].
Dinții ce au avut de suferit în urama leziunilor odontale coronare trebuie să poată servi în
mod satisfăcător rolul de bont pentru lucrarea protetică, ce urmeză a fi confecționată. Alegerea
metodei de tratament este dictate de 2 factori importanți: cantitatea de structură dentară coronară
rămasă, precum și tipul de dinte lezat.

5
 La moment odată cu avansarea stomatologiei putem oferi pacienților un tratament efectiv
ca să includă complet dintele restabilit în funcție de masticație și oferirea unei estetici maxime
prin intermediul dispozitivelor radiculare din fibra de sticlă sau celor din zirconiu ce au o
rezistență sporită și redarea unei estetice maxime a dintelui restabilit.
Scopul și obiectivele cercetării:
Studiul particularităților tabloului clinic a pacienților cu leziuni odontale coronare totale
și subtotale și determinarea indicațiilor către confecționarea bonturilor artificiale cu scopul
aplicării coroanelor artificiale.
Obiectivele cercetării sunt:
1. Colectarea surselor literare referitor metodelor de tratament protetic a leziunilor
odontale coronare cu coroane de înveliș artificiale.
2. Determinarea indicațiilor și contraindicațiilor la tratamentul protetic al leziunilor
odontale coronare totale și subtotale cu coroane artificiale, prin confecționarea
bonturilor artificiali în dependență de starea țesuturilor radiculare restante.
3. Restabilirea estetică și funcțională a dinților cu leziuni odontale coronare prin
aplicareacu dispozitivelor corono-radiculare și coronelor artificiale de înveliș.
Importanța practică a lucrarii:
La moment stomatologia modernă se confruntă cu una din cele mai fregvente patologii a
țesuturilor odontale coronare. La baza tratamentului a leziunilor odontale coronare este de a reda
estetica și funcționalitatea dintelui prin obturație, dar dacă nu este efectivă atunci recurgem la
tratament protetic. În protetica dentară la momentul actual în leziunile odontale coronare cea mai
folosită metodă de tratament este cu dispozitiv corono-radicular.

6
 ETIOPATOGNIA, TABLOUL CLINIC, PRINCIPIILE ȘI METODELE DE
TRATAMENT ALE LEZIUNILOR ODONTALE CORONARE SUBTOTALE ȘI
TOTALE
1.1. Etiologia, tabloul clinic și patogenia al leziunilor odontale coronare.
Etiologia:
Etiologia leziunilor odontale coronare au la bază diferiți factori endogeni și exogeni. Cele
mai frecvente întîlnite sunt leziunile țesuturilor dure dobîndite. Din așa leziuni fac parte:
1. Trauma;
2. Cariile complicate;
3. Fluoroza;
4. Abraziunea patologică;
5. Hipoplazia smalțului;
6. Defecte cuneiforme;
7. Eroziunea chimică, etc.
Este necesar de menționat că LOC pot fi dobîndite atît înaintea erupției dinților, cît și în
perioada posteruptivă, afectînd coroanelor dinților temporari și permanenți.
Patogenia:
Patogenia dezvoltării leziunilor odontale coronare se află în raport de factorul etiologic și
varietatea patologiei are în fiecare caz particular un mecanism compus, deseori dificil de
determinat. Totodată depistarea factorului etiopatogenetic va da posibilitatea medicului de a
clarifica particularitățile clinice ale leziunii și de a întocmi un plan de tratament patogenetic.
Tabloul clinic:
Leziunile odontale coronare au o frecvență înaltă afectînd 60-95% din populație. În raport de
etiopatogenie, particularitățile individuale și de evoluție au un tablou clinic variat care constă din
simptome subiective și obiective, gradul de pronunțare a cărora este manifestat în raport de
forma leziunii odontale coronare.
Clasificarea leziunilor odontale coronare după Black distinge 5 clase de leziuni:
Clasa I : include cavitățile situate în șanțurile și gropițele smalțului pe suprafața ocluzală a
molarilor și premolarilor, în șanțurile și gropițele vestibulare și orale.
Clasa II : cuprinde cavități de pe suprafețele proximale ale molarilor și premolarilor.
Clasa III : cuprind cavități de pe suprafețele proximale ale dinților frontali , cînd unghiul
incisiv nu este compromis.
Clasa IV : cuprind cavități de pe suprafețele proximale ale incisivilor cu unghiurile incizale
afectate sau care nu se pot păstra.
Clasa V : numără varietăți de cavități situate în treimea cervicală a fețelor vestibulare sau
linguale ale dinților.
Cea mai deplină clasificare în acest plan a fost propusă de M. Dechaume și completată de V.
Burlui, ea cuprinde și sistematizează formele clinice și existente în 4 clase:
Clasa I: Anomalii de sediu, volum, formă, direcție. Aceste anomalii nu sunt leziuni propriu-
zise, dar reclamă aceleași metode de tratament ca și leziunile coronare.
7
Clasa II : Leziuni odontale coronare congenitale cu specific ereditar: amelogeneză imperfectă,
dentina opalescentă ereditară, displazia Capdepond, dentina opalescentă Hodge, dentinogeneza
imperfectă și displazia dentinei. Aceste afecțiuni prezintă niște tulburări de geneză a țesuturilor
dure care la fel necesită un tratament protetic.
Clasa III : Leziuni odontale coronare dobîndite înainte de erupția dinților: hipoplaziile simple
ale smalțului, hipoplaziile complexe și anomaliile dentare prin radiații ionizante (razele X, razele
Gama, fluxuri de neutroni) în perioada preeruptivă.
Clasa IV : Leziuni odontale coronare dobîndite în perioada posteruptivă. Aceste leziuni pot
afecta dentiția temporă și permanentă. Leziunile odontale coronare ale dinților temporari se
manifestă prin următoarele forme clinice: melanodonția Beltrami și Romieux, vulnerabilitatea
dentară și diferite leziuni coronare în formă de carie, traumatisme, abraziuni.
Principalul simptom subiectiv a leziunii odontale coronare este durerea ea apare din
cauza iritațiilor nervoase și intensitatea ei depinde de profunzimea leziunilor, precum și de
gradul de pierderea substanței dentare. Un alt simptom este apariția tulburărilor fizionomice, care
apar în urma pierderii de substanță dură a coroanelor dentare din zona frontală în caz de carie,
abraziunea țesuturilor dure, trauma, precum și în caz de modificări de structură, culoare, formă.
O altă cauză este tulburarea funcției masticatorie. În cazul leziunilor întinse ale dinților frontali
pot surveni și tulburări de fonație.
Leziunile odontale coronarese manifestă prinrt-un tablou obiectiv diversificat. Leziunile
care afectează structura țesuturilor dure prin diferite distrofii, dau un aspect cretos suprafețelor
de smalț sau modificări de culoare. Leziunile odontale coronare provocate de lipsa substanței
dentare pot prezenta diferite aspecte clinice. Ele provoacă modificări de structură coronară,
formă, culoare. La fel poate apărea absența punctului de contact ca urmare a lipsei de substanță
coronară sau modificării formei și mărimii dinților. Lipsa de substanță la fel poate provoca
deplasări verticale ale dinților în căutare contactului dentar.
În evoluția lor leziunile odontale coronare pot genera o serie de complicații cu manifestări
locale, locoregionale și generale.
Complicațiile locale se manifestă sub formă de pulpite acute sau cronice, ce apar în urma
afectării pulpei dentare ca rezultatal evoluției leziunilor coronare.
Compliccațiile parodontalepot fi sistematizate sub formă de complicații ale paradontului
apical, acute sau cronice, ce survinca rezultat al infectării țesuturilor periapicale pe cale pulpară,
parodontală sau osoasă.
Complicațiile paradontului marginal- acute sau cronice pot apărea în urma iritațiilor și
inflamărilor care survin în cazul traumatizării directe sau se asociază cu dezvoltarea florei
microbiene din leziunile odontale coronare. Inclusiv pot apărea complicații ocluzale prin migrări
dentare, pierderea punctelor de contact, dispariția stopurilor ocluzale centrice.
Tabloul clinic deseori se complică prin afecțiuni locoregionale care includ tulburări
generate de prezența leziunilor dinte-parodont. La nivelul de articulației temporo-mandibulare
pot apărea dureri, crepitații, salt articular, degenerări ale meniscului datorită traumatismelor
cronice.
La nivelul mușchilor mobilizatori pot apăre obosela musculară, spasmul, dezichilibrul
tonic etc. Ca rezultat al tulburărilor enumerate se pot produce modificări de relație mandibulo-
craniene și apariția unor relații excentrice.
8
 Complicațiile generale de tip: digestive sau de ordin psihic, nu se evidențiază imediat.
Complicațiile digestive sînt, în fond, provocate de o masticație insuficientă de alimente,
care pot provoca sau a acuteza gastritele, duodenitele, ulcerul gastric și alte patologii.
1.2. Principiile și metodele de tratament ale leziunilor odontale coronare.
1.2.1. Principiile tratamentului terapeutic prin obturații și restaurator.
Principiile de tratament ale leziunii odontale coronare decurg din faptul că țesuturile
odontale coronarre nu posedă proprietăți de reginerare și deci organismal nu poate vindeca
singur leziunile, este necesară intervenția medicului.
În cadrul tratamentelor dentare în care sunt necesare refacerea coronară unde este
prezentă o distrucție coronară masivă, este indicată în perioada de sarcină, din cauza că este
efectuată într-o singură ședință. Refacerea coronară a structurii odontale prin obturație armată se
realizează prin diferite material plastic: amalgam, rășină compozită sau ciment ionomer de sticlă.
Rolul mijloacelor suplimentare de retenție nu este de a crește rezistența structurii dentare
restante, ci de asigura o retenție și o stabilitate mai bună viitoarei restaurări coronare directe.4
Cantitatea de substanță dură restantă are un rol important în posibilitatea de restaurare directă
armată a unui dinte. În alegerea tipului de ancoraj și a materialului ce va reface țesutul dentar
absent trebuie, de asemenea, luate în calcul solicitările ocluzale, precum și cerințele estetice.5,6
Astfel la baza tratamentului leziunilor odontale coronare stau principiile fundamentale de
restaurare morfofuncțională:
 curativ;
 profilactic;
 biologic;
 biochimic;
 homeostazic.
Realizarea principiilor fundamentalede tratament protetic prin restaurare prevede crearea
unui echilibru morfofuncționalși de conservarela nivelul dinților lezați prin aplicarea metodelor
protetice:
1. reconstituire coronară;
2. acoperire;
3. substituire.
Metoda reconstituirii coronară este aplicată în leziunile odontale nu pre întinse în
suprafață și profunzime, în scopul asigurării rezistenței, retenției, stabilității microprotezelor
realizate sub formă de:
a. inlay;
b. onlay;
c. pinlay;
d. inlay-onlay.
Incrustația inlay se efectuiază prin turnare din aliaje, fiind la fel confecționată din
porțelan sau acrilat, redînd în tocmai morfologia dintelui și a punctului de contact.
Microproteza onlay prevede acoperirea unei părți a suprafeței ocluzale redînd la fel
morfologia corectă a unghilor incizale, a suprafeței orale și punctelor de contact.

9
 Microproteza pinlay prevede includerea în construcție a pivoturilor intradentinare sau
inraradiculare.
Microproteza inlay-onlay nu necesită sacrificii mari de substanță dură și mai pot fi
utilizate ca mijloc de agregare, cît și la imobilizarea dinților mobile de gradul 1 prin aplicarea lor
în șine de imobilizare.
Metoda acoperirii coronare constă în utilizarea microprotezelor dentare de acoperire,
individualizate, ce refac morfologia și funcția coroanelor natural. Metoda această se indică cînd
leziunile odontale coronare sunt profunde, întinse ca suprafață, iar terapia de reconstituire este
ineficientă. Această metodă este de o fregvență considerabilă, datorită realizării unei morfologii
coronare corecte șirefacerii funcționale.
Metoda substituirii constă în înlocuirea coroanei natural a dintelui cu o restaurare
protetică agregată la rădăcină printr-un dispozitiv corono-radicular. Acestuia i se distingeun
segment radicular și unul radicular, ultimul putînd fi chiar o coroană artificială , cînd ansamblul
poartă numele de coroană de substituție.

Fig.1 Schemă ilustrativă a tratamentului teapeutic Fig.2 Schemă ilustrativă a tratamentului

cu dispozitiv radicular din fibră de sticlă. Protetic cu coronae de înveliș pe bont artificial.

Terapia de bază a LOC constă în restituirea morfofuncțională prin obturare (fig.1), dar
atunci cînd ea este neefectivă sau neeficientă, atunci avem indicații directe către tratamentul
protetic. În tratament cu tehnica DCR sunt importante elementele de cantitate și calitatea
reziduală a țesutului dentar restant coronar dar și tipul dintelui lezat. Tehnica (fig.2) cea mai
contemporană și fregvent utilizată este cea a DCR-urilor și a coroanelor de înveliș, prin
intermediul cărora se reface morfofuncționalitatea dintelui.

10