Pacientul X, în vârstă de 35 ani, s-a adresat la medicul stomatolog cu

următoarele acuze: durerile spontane la mişcări de mandibulă;

 jena în deglutiţie (înghiţire) şi fonaţie (articularea sunetelor);
 imposibilitatea de a mesteca;
 deformări ale feţei;
 modificări ale ocluziei;
 edeme;
 echimoze (vânătăi)
Din anamneză a fost stabilit că pacientul în urma unui act de violență fizică a avut
de suportat lovituri în regiunea feței. După care a anunțat serviciile speciale (112),
în urma căruia a ajuns la spitalul de urgență, unde a fost examinat de medic.
La examenul exobucal Subiectiv: dureri spontane in jurul ATM sau provocate
prin palpare si la miscarile mandibulei. Atitudinea bolnavului este cea de repaus
mandibular de parte fracturata, cu gura intredeschisa. Prin fanta interlabiala se
observa o o ocluzie premature in zona posterioara. Obiectiv: sunt evidentiate
urmele traumatismului facial, mai cu seama in regiunea mentoniera si la ungiul
mandibular, tumefactia preauriculara si exagerarea sau declansarea durerii prin
palparea directa a ATM sau la compresiunea mandibulei prin manevrele Le Bourg.
Miscarile condilului nu se mai transmit in conductul auditiv extern sau
preauricular, aparind limitarea dureroasa si mecanica a miscarilor de deschiderea
gurii. Daca bolnavul forteaza deschiderea si propulsarea mandibulei, aceasta se
asociaza cu o deplasare spre partea fracturata (dreapta).
Endobucal: este relevator prin tulburarile ocluzale determinate de
deplasarile fragmentelor osoase. Astfel o fractura cu dislocare si deplasare
importanta poate determinao scurtare a ramurii ascendente sub actiunea masei
pterigomaseterine, ceea ce, endooral, se traduce prin contact ocluzal prematur la
nivelul ultimii perechi de dinti antagonisti o deviere a mentonului de partea
fracturata. Examenul radiologic este prezentat în imagine (figura 1).

Figura 1.
 Diagnosticul prezumtiv în baza patologiei prezentate pe Rg, este o fractura a
subcondiliana joasa, din cauza ca au o directive oblica in jos si inapoi si sunt
situate intr-o zona cuprinsa intre punctul cel mai decliv al incizurii sigmoide si un
alt punct situate inferior de acesta, pe marginea posterioara a ramurii mandibulare,
la locul de flexiune al apofizei, situate la punctul de concavitate in care marginea
posterioara a apofizei isi schimba directia fata de cea a ramurii ascendente. In
majoritatea cazurilor, in sectiune transversal suprafata fracturii este bizotata, linia
de fractura corticalei extern (lateral). Deplasarile in focar sunt minime ca, de altfel,
si cele ale capului condilian (condilul propriu-zis) din cavitatea glenoida. Cind ele
se produc totusi, o fac sub actiunea pterigoidianului extern (lateral) care deplaseaza
fragmentul scurt in jos, inauntru si inainte, in opozitie cu muschii ridicatori,
maseter, temporal si pterigoidian intern care tractioneza fragmentul lung in sus si
inapoi, scurtind ramura ascendenta.
In acest caz aparatul discal ramine de obicei neafectat, cee ace este dovedit
in cele mai multe cazuri de o evolutie favorabila postoperatorie.
Acest fapt va imprima o simptologie similara dar mai atenuata decit in
fractura subcondiliana inalta.
De aici rezulta ca diagnoza finala este fractura subcondiliana joasa cu
deplasarea fragmentelor.
Tratamentul consta din ortoedic sau chirurgical si medicamentos.
Tratamentul ortoedic necesita o imobilizare intermaxilara si tractiune elastic
asociata cu inaltimea ocluziei pe ultimul molar de partea fracturata, cu un capacel,
gutiera acrilica (pe un singur dinte)
Tratamentul chirurgical. Osteosinteza cu plăcuţe metalice şi şuruburile au
forme şi dimensiuni diferite, sunt confecţionate din diferite aliaje metalice sau
nemetalice. Plăcuţele metalice realizează o excelentă stabilitate tridimensională
până la formarea calusului osos. Plăcuţele oferă un bun suport pentru transplantele
osoase în fracturile cu pierderi de substanţă. Plăcuţele metalice miniaturizate
(miniplăcuţele) — se fixează pe bonturile fracturii cu câte 2–4 şuruburi.
Tratamentul medicamentos. Recomandăm pacientului gargare a cavităţii
bucale din cana Ărisman sau cu seringa Jane (para de cauciuc) cu soluţii
dezinfectante: K2 MnO4 1:1000, H2 O2 3%, Na2 CO3 1-2%, sol. NH3 de 0,25%,
sol. Furacilini 1:5000, sol. Rivanol 1: 2000, clorhexidină 0,2%, ser fiziologic,
stomatidină cât mai abundent. Prelucrarea cu tifon a mucoasei cavităţii bucale