OCLUZOLOGIA DENTARĂ

Conceptul de ocluzie normală se confundă cu cel de

ocluzie funcţională, aprecierea funcţionalităţii contactelor dento-
dentare făcându-se după criteriul diminuării forţelor nocive
asupra dinţilor şi parodonţiului lor şi supra articulaţiei temporo-
mandibulare şi muşchilor mobilizatori ai mandibulei.
Nu se va urmări niciodată realizarea unor forme
standardizate privind morfologia ocluzală, ci se va urmări să se
stabilească dacă contactele dento-dentare în diferite mişcări şi
poziţii ale mandibulei au urmări nocive asupra ţesuturilor
aparatului dento-maxilar.
 I. TEORIA GNATOLOGICĂ are la bază următoarele
criterii ale ocluziei funcţionale:
toţi indivizii trebuie să prezinte point centric;
contactele ocluzale de la nivelul stopurilor ocluzale din
grupurile I şi II trebuie să fie de tip tripodic;
deglutiţia să se efectueze întotdeauna în RC
în poziţie protruzivă să nu mai existe contacte la nivelul
dinţilor posteriori;
mişcarea de lateralitate se face întotdeauna cu conducere
canină
 II. TEORIA FUNCŢIONALISTĂ susţine la fel ca teoria
gnatologică coincidenţa RC-IM, dar asociată cu protecţia
mutuală:
în mişcarea de propulsie să nu existe nici un contact între
dinţii posteriori;
în mişcarea de lateralitate nu trebuie să existe nici un contact
pe partea nelucrătoare
mişcarea de lateralitate trebuie să se realizeze cu ghidaj de
grup lateral inclusiv caninul
 GNATOLOGII MODERNI, proclamă ca funcţional numai
ghidajul canin în lateralitate.
Adepţii teoriei funcţionaliste Pankey şi Mann, descriu Long
centric-ul şi adaugă două noi principii:
I.M. este anterioară poziţiei de R.C. cu 0,3 -1,3 mm, deci toţi
pacienţii au long centric.
pe parcursul long centricului să nu existe nici un obstacol
dentar.
 III. TEORIA LUI JANKELSON susţine că:
ocluzia “adevărată” denumită şi “miocentrică” este totdeauna
anterioară R.C.;
ocluzia miocentrică se caracterizează printr-o stare de
echilibru a muşchilor A.D.M., fără spasme şi contacte
premature
ocluzia miocentrică se determină cu ajutorul unui aparat, care
prin impulsuri electrice, provoacă contracţia muşchilor ridicători
ai mandibulei;
contactele cuspizilor de sprijin se fac de tip vârf cuspi - fund
fosă;
pentru triturarea alimentelor sunt folosite numai mişcări
verticale;
mişcările de lateraliatate se fac fără contacte dento-dentare,
mişcarea fiind ghidată de forma şi consistenţa alimentelor.
 I.V. ŞCOALA ROMÂNEASCĂ (ENE) susţine următoarele 5
criterii pe care trebuie să le îndeplinească ocluzia funcţională:
stopuri ocluzale stabile, multiple şi funcţionale în R.C. şi I.M.
ghidaj anterior armonizat cu mişcările funcţionale ale
mandibulei şi posibilităţile A.T.M.;
dezocluzia tuturor dinţilor cuspidaţi când mandibula
efectuează mişcarea de propulsie;
dezocluzia dinţilor cuspidaţi de partea nelucrătoare când
mandibula face mişcarea de lateralitate;
absenţa interferenţelor pe partea lucrătoare în mişcarea de
lateralitate indiferent de tipul ghidajului.
 STOPURI OCLUZALE STABILE
Două sunt elementele care caracterizează o ocluzie stabilă:
în R.C. şi I.M. contactele dento-dentare dintre dinţii
antagonişti trebuie să fie întotdeauna aceleaşi;
după realizarea acestor contacte mandibula trebuie să nu
derapeze în nici un sens în plan transversal sau frontal, inclusiv
pentru a ajunge din R.C. în I.M.
 STOPURILE OCLUZALE MULTIPLE
determină:
O presiune mai mică suportată de fiecare dinte =
repartizare uniformă a solicitărilor.
Toţi dinţii suferă un proces uniform de
abraziune.
 STOPURILE OCLUZALE SIMULTANE

Dacă stopurile ocluzale nu sunt multiple în

momentul închiderii gurii are loc deraparea
mandibulei pentru a realiza stopuri ocluzale
multiple.
Alunecarea (glisarea) mandibulei după un
contact prematur se face datorită versantelor sau
pantelor dinţilor maxilari care privesc spre direcţia
de deplasare a mandibulei.
 PANTA INCISIVĂ
• lipsa de armonie dintre înclinarea dinţilor frontali
maxilari şi mişcările mandibulare poate crea probleme
disfuncţionale la nivelul A.D.M. mai ales atunci când se
asociază cu bruxismul.
• un ghidaj anterior mai deschis, se potriveşte unei
scheme de mişcări masticatorii cu predominanţă
orizontală;
• un ghidaj anterior abrupt se potriveşte cu mişcări
predominant verticale.
 OBSTACOLE
CONTACTELE PREMATURE ÎN R.C. pot devia
mandibula spre anterior (MUDL) şi poate fi produsă
afectarea dinţilor anteriori cauzând afectarea conducerii
mişcării de propulsie prin:
• abraziune exagerată a acestori dinţi mai ales în zona
de contact cu antagoniştii;
• îmbolnăvirea parodonţiului dinţilor anteriori;
• hiperactivitate musculară
 ANOMALII DENTO-
MAXILARE
 Unele anomalii dento-
maxilare exclud o corelaţie
între ghidajul anterior şi
cinematica mandibulară.
Progenie şi ocluzie inversă
frontală
 Nu au ghidaj anterior
OCLUZIE
dar nu au nevoie deoarece nu INVERSĂ
fac propulsie.
 Proalveolie cu
prodenţie şi inocluzie
sagitală mare

 Nu au ghidaj
anterior clasic.
 Ghidajul este
realizat de premolari,
care sunt neadaptaţi
(se pierd).
 Dinţii frontali
Ocluzie (superiori şi inferiori)
labiodontă suferă la nivelul
parodonţiului
OCLUZIE o
Nu face propulsie cu contact degenerescenţă
INVERSĂ hialină
dento-dentar prin hipofuncţie.
Dezocluzia tuturor dinţilor cuspidaţi în
mişcarea de propulsie a mandibulei.
Se obţine prin armonia între ghidajul anterior
(înclinarea pantei incisive) şi morfologia
ocluzală a dinţilor laterali.
 Dezocluzia dinţilor cuspidaţi pe partea nelucrătoare în mişcarea de
lateralitate.
Mişcarea de lateralitate este ghidată de: canin; canin şi unul sau mai
mulţi incisivi; toţi PM şi M cu sau fără canin de pe partea lucrătoare (spre
care se efectuează mişcarea de lateralitate).

Contactele de pe partea nelucrătoare sunt nefuncţionale deoarece:

1. Contactele nu sunt eficiente funcţional (forţele musculare sunt
dirijate pe partea lucrătoare).
2. Nu sunt logice (mandibula este plastă pe partea cu bolul alimentar).
3. Pe partea nelucrătoare condilul orbitant nu este bine sprijinit în
cavitatea glenoidă, nu oferă sprijin mandibulei; cel pivotant este
fixat.
4. Eventualele contacte dento-dentare ar dezvolta forţe în afara
axului lung al dinţilor (contacte cuspid-pantă, pantă-pantă).
5. Condilul nesusţinut poate declanşa contracţii musculare
prelungite în cazul unor eventuale contacte dento-dentare.
Absenţa interferenţelor la dinţii cuspidaţi pe partea
lucrătoare în timpul mişcării de lateralitate se produce în
cazul:
Ghidajului (protecţie) canin,
Ghidajului antero-lateral.
Existenţa interferenţei în lateralitate pe partea lucrătoare
determină efecte negative, traumatizante pentru:
Structurile dento-parodontale
Muşchi
ATM.
 Deoarece:
Forţele apărute la nivelul dinţilor cuspidaţi se transmit în
afara axului lung al dinţilor.
Forţele sunt foarte mari deoarece sunt aproape de punctul
de sprijin al mandibulei (ATM) şi sunt aproape de punctul de
aplicare al forţei musculare.