Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
După tip
Tipică
Atipică: rudimentară, gangrenoasă, hemoragică, buloasă
Generalizată (viscerală)
După gradul de severitate
Uşoară
Medie
Severă
După caracterul evoluţiei
Cu complicaţii
Fără complicaţii
Criterii de severitate în varicelă
Generale
Afectarea SNC (semne de intoxicaţie generală, vome
repetate, halucinaţii,
dereglări ale conştienţei, convulsii).
Sindromul de crup – laringotraheită stenozantă.
Locale
Numărul elementelor eruptive şi mărimea lor.
Caracterul erupţiilor (hemoragice, gangrenoase, buloase).
MANIFESTĂRILE CLINICE ÎN VARICELA TIPICĂ
Debut acut.
Febră 37 - 380C.
Rinofaringită, conjunctivită discretă.
Adenopatie uşoară.
Indispoziţie.
Inapetenţă.
Rash preeruptiv cu erupţie scarlantiniformă sau rujeoliformă care dispare în 24
ore.
Durată – 1 - 3 zile.
Perioada prodromală (preeruptivă) a varicelei deseori poate fi asimptomatică.
Perioada de stare (eruptivă)
Limba
Palatul dur
Gingii, buze(mai rar).
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR, specific, nu este un diagnostic de rutină în practica medicală; este
necesar doar în cazul reactivării infecţiei sau in caz de primoinfecţie la gazde imunocompromise
(pneumonie, encefalită, erupţie generalizată).
Produse patologice: lichide şi celule din leziunile veziculare, exudate rinofaringiene, LCR, sânge.
1. Examen direct
- prin microscopie electronică se examinează lichidul vezicular care conţine numeroşi virioni cu
aspect caracteristic. Distincţia între HSV-1, HSV-2 şi VZV nu se poate face.
-imunofluorescenţa utilizează anticorpi monoclonali anti-VZV, marcaţi cu o substanţă fluorescentă.
Permite diagnosticul rapid de infecţie VZV. La examinarea în lumină ultravioletă virionii apar sub
formă de particule galben-verzui.
2. Cultivarea se realizează în culturi celulare diploide (linii celulare diploide umane).
Diagnosticul se bazează pe observarea efectului citopatic: apariţia de focare de celule mari,
multinucleate cu incluziuni intranucleare eozinofilice (după 3 săptămâni).
3. Diagnostic serologic constă în decelarea anticorpilor specifici în titruri crescute (tehnică ELISA).
Anticorpii specifici IgM-anti-VZV apar în cursul primei săptămâni de infecţie şi persistă aproximativ 3
luni, fiind apoi substituiţi de IgG specifici, care sunt prezenţi în ser toată viaţa. În cazul unui atac
ulterior de zona-zoster, IgM-anti-VZV vor fi din nou detectaţi în titruri crescute.
4. Examenul LCR (Zona Zoster) arată modificări uşoare ale compoziţiei LCR (câteva zeci, rar peste o
sută de celule/mm3, constând din mononucleare şi proteinorahie crescută), care se însoţesc şi de
sindrom meningean: aspect de meningită limfocitară sau de meningoencefalită, în cazul în care
leziunile se propagă la celulele coarnelor anterioare şi apar semne motorii (paralizii, pareze).
Diagnosticul diferenţial
Stomatita herpetica acuta
herpesul zoster generalizat,
impetigo,
pemfigus,
sifilis variceliform.
Stomatita herpetica acuta
Herpesul zoster generalizat
Impetigo
Pemfigus
Profilaxie şi combatere
Acid ascorbic 100 mg, 2 ori pe zi, per os, 7 - 10 zile sau
Revit, per os, 10 - 14 zile: 1 - 3 ani – 1 drajeu pe zi; 3 - 7
ani – 1 drajeu, de 2 ori pe zi; >7 ani – 1 drajeu, de 3 ori
pe zi.
ANTIHISTAMINICE (la necesitate)
Clemastină -1 mg:
6 - 12 de ani – ½ comprimat,
de 2 ori pe zi
SULFAMIDE (în cazul prezenţei erupţiilor pe conjunctive)