Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

Facultatea de Stomatologie
Catedra de Stomatologie Ortopedică ,,Ilarion Postolachi’’

Examenul clinic al edentatului total.detreminarea

diagnosticului.Metode de fixare a protezelor totale.
Executor:Dandara Mihaela
Profesor:Fachira Andrei
 Cuprins:
1.Caracteristica datelor subiective în context de anamneză,simptome.
2. Examenul exobucal. Caracteristica și consecutivitatea
3.Examenul endobucal. Caracteristica și consecutivitatea
4.Examneul paeaclinic(complementar)la edentația totală.Criterii de selctare a metodelor
5. Din cite parti este alcatuit diagnosticul la edentația totală
6. Metode mecanice de fixare a protezelor totală
7. Metode biomecanice de fixare a protezelor totale.
8. Metode fizice de fixare a protezelor totale.
9. Metoda biofizica de fixare de fixare a protezelor totale.
10. Factorii de mentinere si stabilizare a protezei totale
11. Ce reprezinta succiunea?
12. Ce reprezinta adeziunea?
1.Caractreistica datelor subiective în context de anamneză,simptome.
Acest compartiment include :motivația,istoria actualei maladii(anamnesis
morbi),istoria vieții(anamnsesis vitae).
a)Motivația.Atenția medicului față de pacient ,iscusința de a audia și memoriza
cele mai importante acuze,de a concretiza și lua inițiativa convorbirii ,punîndu-i
întrebările necesare ,duce la un contact de încredere.

Determinarea acuzelor tipice pentru pacienții cu edentație

totala:
 Absența totală a dinților de pe unul sau ambele maxilare, imposibilitatea
actului de masticație, dereglari de fonație, deglutiție, fizionomice ,
 depistarea posibilelor acuze ca urmare a dereglarilor funcționale din partea
celorlalte verigi ale sistemului stomatognat(A.T.M, complexul muscular, glande
salivare) cit si a sistemului digestiv.
b)Istoria actualei maladii.La colectarea datelor se trage
atenție la factorii etiologici:
-cauza pierderii dinților acută sau cronică(complicațiile
cariei dentare, afecțiunile parodontului, intervenții
chirurgicale,etc)
- la evolutia procesului patologic(cronic, acut)
-termenii de pierdere(ordinea cronologică)
-caracterul și eficiența tratamentului protetic.
-afecțiuni cronice(diabet zaharat ,rahitist ,osteomalacia)
Atenție deosebită prezintă pacienții ce au purtat proteze.
c)Istoria vieții:
-depistarea maladiilor generale ale organismului care posibil
au influențat pierderea din’ilor(disfunctiile glandelor
endocrine, maladiile cardiovasculare, sangvine, a sistemului
nervos, a tractului gastrointestinal),
-factorii nocivi profesionali
-obiceiurile vicioase ce au putut determina pierderea
dintilor.
-vor lua în cosiderație condițiile de trai
-domniciliul într-o zonă cu patologie regională,
-consistența alimentelor,
-tipul masticației ,predominarea mișcărilor masticatorii .
2.Examenul exobucal.Caracteristica și consecutivitatea.
Se face mai întîi prin inspecția masivului facial din față și din profil.
Se pot constata:
 Tipul feței(oval,triunghiular,trapezoidal)necesar alegerii dinților frontali superiori
 Conturul obrajilor(normali,turgescenți,înfundați)ce pune probleme în adaptarea lingurii
individuale,modelarea versantelor vestibulare ale protezelor.
 Existența unor asimetrii,pareze faciale(probleme în orientarea planului de ocluzie)modificări
de contur prin pierdere de substanță sau,prin hipetrofii sau hiperplazii.
 Starea si culoarea pielii, a mucoasei buzelor,tegumentelor
Se poate aprecia amploarea modificărilor faciale caracteristice edentatului total ca:
 Accentuarea șanțurilor peri și paralabiale(gradul de accentuare)
 Apariția ragadelor comisurale,înfundarea buzelor(micșorarea dimensiunii verticale a etajului
inferior al feței),linia de contact și poziția buzelor.
 Deformările profilului(atrofia diferită a crestelor alveolare ale cele două maxilare)
3.Examenul endobucal. Caracteristica și consecutivitatea
11.Ce reprezintă succiunea ca fenomen?
 Succiunea si presiunea atmosferica
 - intervine in mentinerea protezelor totale numai atunci cand conturul lor perifieric se
transforma in inchidere ermetica si cand, in cursul usoarelor deplasari functionale, se produce o
scadere a presiunii din interiorul filmului salivar, prezent intre suprafata mucozala a protezei si
mucoasa de sprijin.
 - marginile protezei trebuie sa se situeze pana la limita maxima a campul protetic, la zona de
trecere intre mucoasa fixa si cea mobila (pe mucoasa pasiv mobila).
 - marginea protezei trebuie sa ocoleasca si sa permita jocul formatiunilor mobile de la periferia
campul protetic, pentru ca aceste formatiuni sa nu actioneze in sens dislocant. in acest fel se
realizeaza succiunea interna.
 - marginile protezelor si versantele acestora trebuie astfel modelate, incat tesuturile moi
periprotetice ale buzelor, obrajilor si limbii sa se aplice intim si sa le inveleasca, astfel se
realizeaza si succiunea externa.
12.Ce reprezintă adeziunea ca fenomen?
 - prin adeziune intelegem atractia intre doua suprafete aflate in contact foarte strans datorita
fortelor intermoleculare, care actioneaza la distante relativ mici.
 - adeziunea propriu-zisa reprezinta atractia ce apare intre moleculele de tip diferit (ale placii si
ale mucoasei), puse in contact foarte strans si constituie un factor de mentinere a protezelor
chiar si in absenta salivei.
 - prin interpunerea unei pelicule subtiri de lichid (saliva), adeziunea creste in intensitate direct
proportional cu marimea suprafetelor in contact si cu cat stratul de saliva este mai subtire.
 - fenomenele fizice moleculare care contribuie la cresterea adeziunii si care au loc la acest nivel
sunt: - aderenta,
 - coeziunea,
 - tensiunea superficiala
 - capilaritatea.

 Concluzie:
 - adeziunea pretinde existenta unor suprafete orizontale cat mai intinse, un
paralelism perfect intre placa protetica si suprafata de sprijin, si prezenta unui
film salivar subtire - consistenta salivei trebuind sa fie nici prea fluida, dar nici
prea vascoasa.
 - intinderea suprafetelor de contact determina gradul adeziunii, motiv pentru
care o proteza totala maxilara, prezinta o adeziune mai buna decat una
mandibulara.
 - adeziunea este mai buna in cazul suprafetelor ce tind spre orizontalizare (cu
retentivitati sterse) si dimpotriva, scade in cazul unor creste alveolare
pronuntate, cu bolti palatine adanci, la care, desi suprafata totala de sprijin
este mai mare, adeziunea nu este favorizata. Totusi, in mentinerea protezei prin
adeziune este oportun sa intervina si obstacole, cum sunt aclea oferite de
relieful crestelor edentate, care se opun alunecarii protezei. in absenta lor,
tendinta de glisare a placii creste, trebuind sa intervina musculatura
periprotetica pentru a limita deplasarile orizontale ale protezei.
 - eficienta adeziunii este determinata de precizia amprentarii.