ELABORAREA METODICĂ №9

TEMA: Realizarea tiparului, izolarea, polimerizarea, dezambalarea protezei totale.

1. Tiparul. Definiţie. Etapele de realizare a tiparului.

Tipar – o cavitate care reprezintă negativul machetei protezei mobile.

Etape: ambalarea machetei protezei, topirea și spălarea cerei.

Pe scurt: macheta se ambalează în gips într-o chiuvetă specială; chiuveta are două inele (inferior și
superior), respectiv, tiparul o să aibă două jumătăți.
În inelul inferior se toarnă gips în care se introduce modelul cu macheta; (gipsul nu trebuie să acopere
ceara, dar să ajungă numai până la marginea machetei (la tehnica directă gipsul acoperă versantul
vestibular și dinții));
Gipsul trebuie să se întărească, apoi se ține aprox. 5 min în apă pentru izolare;
Se aplică inelul superior, se uple chiuveta cu gips și se pune capacul;
După ce gipsul se întărește, chiuveta se pune în apă fierbinte unde se menține aprox. 10 min, după care
se deschide și se spală ceara;
Ceara se spală cu apă curgătoare, curată, fierbinte.
Tiparul este izolat cu un gel de izolare, pentru ca acrilatul și gipsul să nu adere

2. Ambalarea noţiune. Scopul.

Ambalare – includerea machetei din ceară într-un material de ambalare (gips) cu scopul realizării
tiparului.

3. Metodele de ambalare. Avantaje. Dezavantaje. Materiale.

 Directă (cu val) – după ambalarea și înlăturarea cerei, modelul, dinții și croșetele rămân în același
inel al chiuvetei: toate aceste elemente sunt acoperite cu un val de gips;
Avantaj: nu se mărește dimensiunea verticală de ocluzie.
Dezavantaj: izolarea se face mai dificil; acrilatul poate să nu pătrundă în toate imprimările tiparului.

 Indirectă – după ambalarea și înlăturarea cerei, modelul rămâne în jumătatea inferioară iar dinții cu
croșetele în cea superioară;
Avantaj: dinții care cad pot fi repoziționați, o izolare mai calitativă
Dezavantaj: se poate mări dimensiunea verticală de ocluzie,

 Mixtă – se combină cele două metode; avantaje și dezavantaje mixte 

Materiale: gips, apă

4. Îndepărtarea cerii din tipar

Se face cu apă fierbinte curată turnând-o deasupra tiparului; chiuveta este ținută pe o parte, pentru a se
scurge apa acumulată; se folosește un vas sau un sistem de irigare cu apă fierbinte)

5. Prepararea acrilatului. Polimerizarea. Etapele polimerizării.

Acrilatul se prezintă sub formă de praf și lichid care se amestecă pentru a forma o masă care se va întări.
 Într-un vas de sticlă sau ceramică se toarnă cantitatea necesară de monomer (lichid) apoi se adaugă
polimer (praf) până la saturația acestuia (până când lichidul se absoarbe complet).
Urmează cele trei stadii de polimerizare:
I - stadiul de nisip umed – seamănă cu nisipul sau zahărul umed;
II - stadiul de fibre – la atingere se trage în fire subțiri;
III - stadiul de aluat – are o consistență elastică, moale, neaderentă.

Acrilatul are nevoie de un catalizator pentru a se polimeriza definitiv:

• acrilatul termopolimerizabil se introduce în tipar în stadiul de aluat, unde urmează a fi expus la
temperatură înaltă;
• acrilatul autopolimerizabil nu necesită introducerea în tipar și nici temperatură ridicată, el se
polimerizează în urma unei reacții chimice;
• acrilatul fotopolimerizabil nu se prepară, el este monocomponent și se polimerizează sub acțiunea
razelor de lumină.

6. Dezambalarea. Noţiune.

Dezambalare – eliberarea protezei din tipar și curățirea suprafețelor ei de resturile de gips. Se face
atent (ca să nu se strice proteza) prin lovituri ușoare cu ciocanul asupra chiuvetei, pentru a fractura gipsul,
apoi cu un bisturiu se înlătură resturile mici de pe toate suprafețele. De asemenea, dacă tiparul este
eliberat întreg din chiuvetă, se poate fractura cu un clește.

Realizarea tiparului, dezambalarea și prelucrarea protezei:

https://www.youtube.com/watch?v=zHU9O5sFkHs