Ambalarea machetei protezei parțial

mobilizabile scheletate.
Polimerizarea.Dezambalarea.

Studentă: Hadjioglo Catalina

Grupa: S1906
Profesor:Bajurea Nicolae
1. Tehnicile de ambalare în chiuvetă.
 Directă (cu val) – după ambalarea și înlăturarea
cerei, modelul, dinții și croșetele rămân în același
inel al chiuvetei: toate aceste elemente sunt
acoperite cu un val de gips;
 Indirectă – după ambalarea și înlăturarea cerei,
modelul rămâne în jumătatea inferioară iar dinții cu
croșetele în cea superioară;
 Mixtă – se combină cele două metode.
2. Probleme ce pot apărea în timpul ambalării în
chiuvetă.
 soclul modelului este prea voluminos – se soclează;
 macheta are înălțime prea mare – soclul se
șlefuiește;
 macheta este prea lată și nu încape în chiuvetă – se
amplasează pe diagonală sau se ia o chiuvetă mai
mare;
 gipsul se întărește prea repede – se repetă
ambalarea;
 suprafața gipsului se primește rugoasă sau retentivă
– se depune ceară.
3. Procesul de polimerizare. Tehnici. Materiale.
Polimerizarea este procesul prin care acrilatul se
schimbă din stare plastică în stare solidă.
Regimuri de polimerizare:
 autopolimerizare – se polimerizează la
temperatura camerei sau în cratița cu presiune într-
un bol cu apă fierbinte;
 termopolimerizare – se polimerizează la
temperaturi mari, în dependență de indicațiile
producătorului;
 fotopolimerizare – se polimerizează la raze de
lumină; se folosește pentru modelarea morfologiei
apofizei alveolare și bolții palatine.
4. Tehnica de izolare a tiparului şi materialele
necesare.
Sunt niște materiale de consistență vâscoasă care se
aplică pe suprafața tiparului și au un reagent care,
în contact cu ionii de Calciu din gips, formează o
peliculă; această peliculă va crea o barieră între
gips și acrilat, nepermițându-i pătrunderea în porii
tiparului; astfel, suprafața protezei va fi netedă și
lucioasă;
Tehnica: după spălarea cerei, tiparul este lăsat să se
usuce, apoi cu ajutorul pensulei se aplică izolant pe
toată suprafața tiparului într-un strat subțire
uniform.
5. Acrilatele termopolimerizabile şi autopolimerizabile.
Componența. Destinație.
Acrilatele sunt compuse din monomer (lichid) și polimer
(praf); acestea se amestecă și se obține o pastă care se
polimerizează (întărește) în diferite condiții: acrilatul
autopolimerizabil are reagent care inițiază polimerizarea
chimică iar cel termopolimerizabil are reagent care inițază
polimerizarea la o temperatură anumită;
Destinat pentru confecționarea bazei protezelor mobilizabile,
coroane/punți acrilice,coroane/punți mixte metalo-acrilice,
rebazări, reparații ale bazei protezelor mobilizabile cu
placă,confecționarea lingurilor amprentare individuale;
6. Tehnici de întroducere a acrilatului în
tipar. Regimul de polimerizare.
Tehnica clasică:presare (acrilatul se
introduce în chiuvetă și se presează);
Tehnici moderne: injectare (acrilatul
fierbinte este introdus sub presiune printr-
un canal în tipar),turnare (acrilatul în stare
lichidă se introduce în supraamprentă printr-
un orificiu);
7. Erorile posibile la realizarea polimerizării.
 acrilatul nu a fost suficient polimerizat – este prea
elastic;
 acrilatul a fost prea mult menținut la temperatură –
este fărâmicios, nu are elasticitate, se poate cu
ușurință fractura;
 acrilatul a fost introdus în faza de fibre – suprafață
rugoasă;
 acrilatul a fost introdus când deja se întărește – nu
pătrunde în toate imprimările;
 în acrilat au nimerit impurități – ele se văd în bază;
8. Tehnicile de dezambalare. Caracteristica.
Dezambalarea se face cu atenție ca să nu se
fractureze proteza; se aplică lovituri ușoare
cu ciocanul asupra chiuvetei până când
gipsul se fracturează, apoi, cu bisturiul se
elimină resturile de gips de pe suprafețele
protezei.