Caria, complicaţiile

cariei

Catedra de Radiologie și Imagistică Medicală

 Caria dentară este o boală cronică, care se
manifestă printr-o distrucţie progresivă a
ţesuturilor minerale ale dintelui, de la suprafaţă
către profunzime
Și totuși
CE ESTE CARIA?
BOALĂ
ori
PROCES PATOLOGIC
Reacția patologică este o reacție neobișnuită pe
termen scurt a organismului în orice efect.

Procesul patologic - o combinație de reacții

patologice și de adaptare protectoare în
țesuturile, organele sau corpul afectat,
manifestată sub formă de tulburări morfologice,
metabolice și funcționale.
Adesea, diferite procese patologice și reacții
patologice individuale ale celulelor, țesuturilor la
oameni și animale se găsesc sub formă de combinații
permanente sau combinații care au fost formate și
fixate în procesul de evoluție. Acestea sunt procese
patologice tipice. Acestea includ inflamația, umflarea,
umflarea, febra, distrofia etc. Procesele patologice
tipice la om și la animalele superioare au multe în
comun. Inflamația, tumorile, edemul, distrofia se
găsesc atât în ​vertebrate cât și în nevertebrate. Cu
toate acestea, în cele din urmă ele sunt semnificativ
diferite de cele ale oamenilor și vertebratelor
superioare.
Procesul patologic stă la baza bolii, dar nu este.
Diferențele procesului patologic de la boală sunt
după cum urmează.

1. O boală are întotdeauna o cauză principală -

etiologia (un factor specific, productiv), procesul
patologic este cauzat de multe cauze.
2. Același proces patologic poate provoca diverse
simptome ale bolilor în funcție de localizare.
3. Boala este adesea o combinație a mai multor
procese patologice.
4. Procesul patologic nu poate fi însoțit de o scădere
a adaptabilității organismului și a handicapului.
Boala (sinonime latină: morbus, greacă:
νόσος, nosos) este o stare particulară a
organismului condiționată de acțiunea nocivă a
diverși factori determinanți din mediu și,
caracterizată printr-un complex de modificări
morfologice și funcționale - locale și generale, cu
caracter reactiv și lezional, ce tulbură reglarea și
activitatea la diferite niveluri funcționale. Prin
acestea se realizează limitarea capacităților de
adaptare, respectiv reducerea capacității de
muncă, printr-un proces ce afectează organismul
în ansamblul unității sale biologice și sociale
complexe
O boală este o afecțiune anormală particulară care
afectează negativ structura sau funcția unei părți sau a
întregului organism și care nu se datorează niciunui
prejudiciu extern. Bolile sunt deseori interpretate ca
afecțiuni medicale care sunt asociate cu simptome și
semne specifice. O boală poate fi cauzată de factori
externi, cum ar fi agenții patogeni sau de disfuncțiile
interne. De exemplu, disfuncțiile interne ale
sistemului imunitar pot produce o varietate de boli
diferite, inclusiv diverse forme de imunodeficiență,
hipersensibilitate, alergii și tulburări autoimune.
 Metodele de diagnostic radiologic-
imagistic
 O.P.T. Folosită ca examen de orientare;
 Metode cu film retroalveolar (tehnica bisectoarei)
 Metoda cu “con lung” (tehnica de paralela)
 Metode de contact (Bitewing), care evidenţiază
bine cariile interproximale
 Incidenţe ocluzale, indicate pentru aprecierea stării
corticalelor şi a extensiei axiale a leziunilor
parodontale
Pește carnivor - Pacu
Dinți rozătoare
Craniu porcușor
Dinții mixinei
„Dinții” la broasca țestoasă
 Mamifere fără dinți

 Pangolini
i
 Furnicar
ul
 „Dinții” balenei

 Fanoanele balenei albastre.

 Scheletul balenei
albastre.
 Basilosaurus isis
„Dinți” pinguinului
Organisme monocelulare
 Triops longicaudatus

 220 mln. ani

Sturion
Morfologia solzilor de pește
 1.În smalțul dintelui, un volum
considerabil îi revine fracției
lichide
Apa în smalț - 1.0 – 1.5%
10.0 – 15.0%
  2. Mișcare centrifugală a
lichidului în țesuturile dentare.
  J.Bergman a demonstrat prin
documente fotografice apariția
picăturilor de lichid pe suprafața
adamantinei și de-a lungul
microfisurelor.
 J. Bergman, 1965
 Picăturilor de lichid pe suprafața
adamantinei şi dea lungul microfisurelor
după A. Bertacci

A. Bertacci, 2010
 3. Prezența căilor de transport a
lichidului în adamantină
Structuri șerpuitoare canalare în smalțul dentar , care
incontestabil au funcția de transport al lichidului (B)

 D. Kunin, 2012
  4.Smalțului îi este
caracteristică mobilitatea
funcțională a rezistenței acide.
 Teoriile de formare a cavităților carioase

1. Teoria chimico-parazitară V. Miller

2. Teoria fizico-chimică D. E. Entin
3. Teoria biologică I.G. Lucomskii
4. Teoria biochimică A.E. Sharpenak
5. Teoria proteolizohelaționă A. Shatts și D.
Martin
6. Teoria trofo-nevrotică E.E. Platonov
 V. Okushko, A. Pedodets, 1980

 Aprecierea rezistenței structurale și structural-

funcționale se efectua pe baza aprecierii
nemijlocite a nivelului dezorganizării smalțului sub
influența gravării dozate superficiale, de pe partea
vestibulară a incisivilor. Această rugozitate este
apreciată foarte obiectiv cu ajutorul aparatului
profilometru-profilograf și este exprimată în unități
de măsură primite.
 V. Okushko, L. Kosyreva, 1983

 Testul Rezistenței Smalțului modificat

este bazat pe colorarea smalțului
demineralizat ce apare după gravarea
acidă dozată și colorarea ulterioară cu
soluție apoasă de albastru de metilen.
 1.
Legătura rezistenței acide a
smalțului cu rezistența ei la
carie.
 Variabilitatea rezistenței acide a smalțului

Variabilitatea rezistenței acide a

Factorii modificatori smalțului
Spre creștere Spre scădere
Anual (sezonier) Vara Sfârșitul iernii

Lunare Faza creșterii Faza ovulației

Ritmuri (ciclul menstrual) foliculului
biologice
Zilnice Noaptea Ziua
(circadian)
 Variabilitatea rezistenței acide a smalțului

Variabilitatea rezistenței acide a

Factorii modificatori smalțului
Spre creștere Spre scădere
Boli sistemice Legate de Legate de
Starea generală obezitate inflamații acute
a organismului Exerciții fizic Activitate Extenuare fizică
moderată
Stres emoțional În scădere, În creștere
relaxare
 Variabilitatea rezistenței acide a smalțului
Variabilitatea rezistenței acide a smalțului
Factorii modificatori
Spre creștere Spre scădere
Preparate vegetative Colinergic Adrenergice

Floride, Acid ascorbic, Peroxidul de Hidrogen,

Ureea, Tocoferol, Bradikinina,
Acțiuni sistemice preparatele de Hidrocarburile ușor
Alte preparate
Eleuterokocc, Parotină, asimilabile

Includerea
Acupunctura mecanismelor -
stimulatoare generale
 Variabilitatea rezistenței acide a smalțului

Variabilitatea rezistenței acide a

Factorii modificatori smalțului
Spre creștere Spre scădere
Acțiune asupra Deaferentarea Iritarea nervului
nervului eferent
Acțiuni locale Acțiune asupra Stimularea: Introducerea
dintelui mecanică, fizică, intrapulpară a
fizico-chimică cocainei
Manipulații Cu păstrarea Cu depulpare
curative pulpei dentare
 Variante de interacțiune a
microflorei cavității bucale cu
lichidul dentar
 1 – distanțarea florei
în sigilarea fisurilor;
 2 – echilibru
biologic;
 3 – defect ”neted”;
 4 – demineralizare
subsuperficială;
 5 – carie penetrantă.
 Clasificarea cariilor
 C-1: carie de smalț incipientă (< jumătate din grosimea smaltului)
 C-2: cel puțin jumătate din grosimea smaltului dar fără a invada
joncțiunea smalț-dentină
 C-3: cu afectarea jocțiunii smalț-dentină dar < jumătatea distanței până
la pulpă.
 C-4: afectând dentina dar> jumătatea distantei până la camera pulpară.

Fig. 2.37. Reprezentare schematică a aspectului radiografic al cariilor interproximale: 1, 2 –

carii amelare; 3, 4 – carii amelo-dentinare, (după Langland şi Langlais).
 Clasificarea IMSM

 Carie în stadie de maculă

 Carie superficială

 Carie medie

 Carie profundă
 Clasificarea cariilor
 Histologică
- Caria smalțului
- Caria dentinei
- Caria cementului
 După clinică
- Acută
- Cronică
 După profunzime
- Carie în stadie de maculă
- Carie superficială
- Carie medie
- Carie profundă
 În raport cu pulpa
- Caria simplă
- Caria complicată
 Dupănumărul de dinți
atacați
- Caria sporadică
- Caria sistemică
- Caria generalizată
 Clasificarea cariilor după OMS
K02.0 Caria smalțului
K02.1 Caria dentinei
K02.2 Caria cementului
K02.3 Caria stopată
K02.4 Odontoclazia
K02.8 Alte forme de carie
K02.9 Caria neidentificată
 Fenomenul “burn-out”
Reprezintă un artefact, vizibil sub forma unei benzi sau triunghi
radiotransparent.
El este datorat faptului că în regiunea cervicală straturile străbătute
de fascicolul de raze X sunt mai subţiri şi mai puţin dense comparativ
cu zona coronară, unde smalţul şi dentina sunt intens radioopace, şi
de zona radiculară, unde fascicolul trebuie să străbată straturile de
cement şi os alveolar, bine mineralizate, radioopace
Liniile opace de contact
 Forme radio-clinice
După gradul de demineralizare al structurilor
dure dentare putem întâlni:
 Caria incipientă, de demineralizare
 Caria amelară (a smalţului)
 Caria amelo-dentinară (a smalţului şi a dentinei)
 Caria penetrantă (implicând o leziune pulpară), care
poate fi diagnosticată clinic şi radiologic
 Clasificarea cariilor

I M A
A

I = Incipienta (C1)
M = Moderata (C2)
A = Avansata (C3) S
S = Severa (C4)
După localizarea procesului lezional cariile se
pot clasifica în:
Cariile suprafeţelor triturante (ocluzala) – au formă
triunghiulară, cu vîrful spre suprafaţa triturantă şi baza
spre dentină. Detectate clinic mai mult decit
radiografic. Leziunea poate sa se extinda in dentina fara
a exista o bresa in smalt vizibila radiografic.

 Cariile de colet.
 Cariile de rădăcină. Se depistează
numai radiografic, apariţia acestora este condiţionată de
prezenţa unor pungi parodontale, apărute prin dezgolirea
iniţială a cementului la nivelul alveolei respective. La început
se produce o leziune localizată în cementul rădăcinii, care are
formă neregulată, zimţată.
Forme radio-clinice

 Cariile de pe suprafaţa vestibulară sau

orală (interproximale). Cu ajutorul
radiografiilor cu incidenţă interproximală
se apreciază gradul profunzimii lor, iar
radiografiile axiale pot aduce precizări
 Forme radio-clinice
 Carie de dinte inclus. Se întâlneşte rar şi se produce
atunci când se dezgoleşte peretele osos al sacului
folicular sau în prezenţa unor pungi parodontale
marginale.
O altă posibilitate – extracţia a unui dinte vecin, însoţită
de un proces inflamator local.
 Caria recidivantă şi cariile secundare. Se realizează sub
şi în jurul unei obturaţii, când dentina alterată nu a fost
înlăturată complet. Radiologic – transparenţă cu contur
imprecis, care este în contact cu obturaţia radioopacă,
sau sub obturaţia de bază.
 Se recomandă să se facă control radiografic după
efectuarea unei obturaţii, constatîndu-se
eventualele deficienţe de adaptare a obturaţiei la
marginile cavităţii.
 În cazul cavităţilor profunde – aprecierea
spaţiului dintre obturaţie şi camera pulpară.
Carie interproximală incipientă (rosu)
Carii interproximale (verde, albastru)
Carie recurentă severă – transparenţă largă exstinsă
dintre dentin şi obturaţia opacă.
Carie ocluzală severă - transparenţe liniare.
Carie interproximală incipientă
Carie ocluzală moderată – albastru
Carie recurentă severă – galben
Carie interproximală severă – galben
Carie interproximală moderată –
albastru
Carie ocluzală severă
Carie interproximală severă
Carie interproximală incipientă, severa
Carie ocluzala severa
Carie secundara
Carie interproximală avansată
 Carie interproximală incipientă (rosu)
Carie interproximală moderată, avansata
(albastru, verde)
 Carie interproximală moderată (albastru),
avansată (verde, galben), carie secundară - roşu
Carie interproximală
Incipientă – roşu
Moderată – albastru
Avansată - verde
Carie ocluzală moderată
 Material
obturativ
transparent
 Abrazie – radiotransparenţă
orizontală în regiunea rădăcinii
dentare.
Atriţia ştergerea dentinului sub formă de
concavă
 Complicaţiile cariei

 Locale

 Regionale

 La distanţă
 Complicaţiile locale
 Pulpită şi necroză pulpară
 Leziuni periapicale. Periodontita apicală acută
şi cronică. Granulomul periapical. Chistul
radiculo-dentar.
 Modificări radiculare. Rezorbţia.
Hipercementoza. Abcesul dentar şi osteitele.
Osteomielita.
Consecințele posibile în cazul inflamației
periapicale
 Valoarea diagnostica a
examenului radiologic in
parodontopatii
Evidentiaza:
 dispunerea trabeculelor osoase
 modificari discrete a densitatii osoase
 gradul de rezorbtie al osului alveolar
 Analizam

 Inaltimea septului interdentar si

prezenta laminei dura
 Structura trabeculara a osului alveolar
 Ariile de distructie osoasa
 Pierderea osoasa la nivelul furcatiei
 Analizam
 Largimea spatiului
periodontal
 Raportul coroana-
radacina
 Forma si lungimea
radacinii
 Carii, calitatea
restaurarilor, tartru
 Dintii lipsa,
supranumerari
 Leziuni inflamatorii periapicale
 definite ca răspuns local al osului din jurul
rădăcinii unui dinte care apar secundar la
necroza pulpei sau prin distrugerea țesuturilor
periapicale prin boli parodontale extinse.

 Necroza pulpei poate să apară secundar prin

invazia bacteriilor prin carii sau traume
 Leziuni inflamatorii periapicale
Caracteristici radiografice
 Extinderea spațiului parodontal
 Distrugerea locală a lamina dura
 Distrugerea osoasa adiacentă
 Localizare - la vîrful dintelui implicat.
 Periferic - nedefinit.
 Structura internă – radiotransparență
(distrugerea osoasa ) centrat pe vîrful
dintelui , radioopac
( scleroză osoasă) la periferie .
 Abces
subperiostal
periapical
Leziuni periapicale:
Granulom periapical

Granulomul periapical este una dintre cele

mai comune patologii pulpare. Acesta este
un țesut de granulație cronic format ca
răspuns la infecție. Dintele implicat este
sensibil la percuție, iar pacientul simte
durere în timp ce mesteca alimente solide.
Sensibilitatea se datorează inflamației a
ligamentului parodontal apical.
Aspectul radiografic este similar cu un
chist periapical (dar mai mic).
Granulom periapical după extragerea
dintelui
 Leziuni periapicale:
Peridontita cronică periapicală
Peridontita cronică periapicală
Chronical granulating
periodontitis

flames of fire
Chronical granulating
periodontitis
Chronical granulating
periodontitis
Chronical granulating
periodontitis
Periapical
subperiosteal
abscess
Leziuni periapicale:
Chist folicular

Un chist folicular este un chist

odontogen de dezvoltare care se
dezvoltă în jurul unei coroane
complet formate a unui dinte
neerupti. Cele mai multe sunt
descoperite pe radiografiile de
rutină, atunci cînd un dinte nu a
reușit să erupă sau dinte
lipseste.
Sinusită după tratamentul cariei, cu
material de plombă în sinus
Osteomielita odontogenă: osteoliză a
mandibulei în apropierea canalului
mandibular
Osteomielita acută după 48 de ore
după extracţia dintelui
Osteomielita cronică - sechestrare
 Osteomielita cronică a mandibulei cu
osteonecroză şi sechestrare, cu fractură a
mandibulei (semnat cu săgeți)
 NB !!! Limitele examenului
radiologic
 Nu poate da o imagine corecta referitor la
adancimea, latimea, angulatia spatiului
periodontal
 Nu reda modificarile osoase incipiente; primele
semne radiologice apar cand este o reducere a
densitatii osoase mai mare de 30%
CT-ul spiral
Indicaţii: parodontopatii pre si
post tratament chirurgical