UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

„NICOLAE TESTIMIȚANU”
Facultatea Stomatologie
Catedra Chirurgie maxilo-facială și implantologie orală „A.Guțan”

Introducere în prevenția oro-dentară (chirurgia OMF).

Noțiuni de prevenție primară, prevenție secundară și terțiară

Verificat: Dumitru Hîțu, conferențiar universitar

Elaborat: Nina Cucerescu, gr. S1706 „A”

Chișinău, 2018
Cuprins:

1. Definiția, conținutul și istoricul noțiunii de medicină preventivă.

2. Etapele prevenției oro-dentare.

3. Prevenția primară. Metode și nivele.

4. Prevenția secundară. Metode și nivele.

5. Prevenția terțiară. Metode și nivele.

 1. Definiția, conținutul și istoricul noțiunii de medicină preventivă

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, medicina preventivă este ramură a

medicinii care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; profilaxie.
Cât privește medicina dentară preventivă, este o parte integrantă a medicinii dentare ce
se ocupă cu studierea şi aplicarea măsurilor de protecţie şi a tratamentelor precoce individuale
şi colective în scopul asigurării şi menţinerii integrităţii structurilor buco-dentare ale omului.
Până la sfârşitul secolului XIX, medicina dentară se baza, aproape în exclusivitate, pe
tratamente restaurative şi protetice. Tratamentele erau costisitoare şi greu accesibile pentru
cea mai mare parte a populaţiei.
În prima jumătate a sec.XX, cercetările ştiinţifice au condus la o mai bună înţelegere a
factorilor implicaţi în etiologia bolilor cavităţii bucale, medicina dentară a dobândit o nouă
orientare, îndreptându-se spre căutarea metodelor celor mai adecvate de prevenire a lor.
În primele decenii ale sec.XX a crescut importanţa acordată igienei orale.
Un moment esenţial al evoluţiei prevenţiei oro-dentare a fost descoperirea rolului
cariopreventiv al fluorului, care a revoluţionat la nivel global medicina dentară.
Un al II-lea moment esenţial în evoluţia prevenţiei oro-dentare a fost ales schimbarea,
începând cu anii ’60, în urma experienţelor lui L.M.Silverstone, a definiţiei clasice a
procesului carios care devine, dintr-un „proces distructiv ireversibil”, un proces vindecabil
prin terapie de remineralizare aplicată în stadiile incipiente de carie de smalţ extinsă chiar
până la joncţiunea smalţ-dentină, graniţa dintre reversibil şi ireversibil fiind apariţia cavităţii.
Începând cu această perioadă, cercetările din medicina dentară au devenit aproape
sinonime cu cercetarea mecanismului de producere a cariei dentare, a modului în care fluorul
interacţionează cu structurile dentare în momentul iniţierii leziunii carioase şi a principalelor
modalităţi prin care iniţierea şi evoluţia procesului carios pot fi întrerupte.
Cu alte cuvinte, începând cu această perioadă, prevenţia oro-dentară a devenit
principala preocupare a majorităţii cercetătorilor şi a multor practicieni.
 2. Etapele prevenției oro-dentare
O primă clasificare a etapelor de prevenire are drept criteriu momentul intervenției,
raportat la mecanismul de apariție și evoluție a procesului patologic. Astfel, deosebim trei
etape ale prevenției oro-dentare:
- prevenţia primară, ce are drept scop evitarea apariţiei afecţiunilor buco-dentare;
- prevenţia secundară, care urmăreşte tratamentul precoce al afecţiunilor buco-dentare
şi scăderea ratei de îmbolnăvire; sunt tratate afecţiunile deja instalate dar aflate în stadii
incipiente, fiind împiedicată evoluţia şi extinderea lor;
- prevenţia terţiară, ce are drept scop limitarea complicaţiilor bolilor deja instalate şi
tratamentul complex al bolilor cavităţii bucale prin prisma prevenţiei.

3. Prevenția primară. Metode și nivele

Prin prevenția primară se încearcă descoperirea cauzelor generatoare de boală, urmând
ca prin aplicarea unor metode terapeutice corect utilizate, să se prevină producerea bolilor,
stopându-le înainte de a ajunge în stadii ireversibile, când tratamentul curativ ar deveni
necesar.
Scopul acțiunilor de profilaxie primară urmărește evitarea apariției bolilor oro-dentare.
În cazul cariei, metodele de profilaxie primară se vor desfășura strict în ordinea
urmăoare:
- fluorizarea generală și locală;
- igiena alimentației;
- igiena oro-dentară;
- sigilarea șanțurilor și gropițelor.
Parodontopatiile beneficiază de profilaxie primară în sensul:
- îndepărtării plăcii bacteriene;
- asigurării igienei oro-dentare;
- apelarea la tehnicile profesionale specific stomatologiei preventive.
Cancerul oral, după cum o demonstrează studiile recente, poate fi prevenit în proporție
de 1/3 doar prin metode de profilaxie primară, care includ:
- eliminarea factorilor de risc major (tutun, alcool și mai ales combinarea acestor doi
factori);
- îndepărtarea factorilor de iritație cronică: obturații debordante, margini ascuțite ale
proceselor carioase, obturațiilor sau ale lucrărilor protetice;
- respectarea regulilor de igienă orală.

4. Prevenția secundară. Metode și nivele

 Prevenția secundară presupune surprinderea bolilor în fazele lor de debut, când prin
aplicarea tratamentelor curative indicate le stopăm evoluția, realizând și refacerea
morfofuncțională a țesuturilor afectate spre o stare cât mai apropiată de normalul inițial.
Metodele ei vor fi individualizate fiecărei afecțiuni în parte.
Caria dentară:
- examinarea, depistarea și tratamentul corect și precoce;
- profilaxia locală cu produse fluorurate (clătiri, geluri, lacuri etc.);
- dispensarizarea pacienților.
Parodontopatia:
- examinarea, depistarea, tratamentul corect și precoce al gingivitelor și al
parodontopatiilor aflate în stadiu incipient;
- dispensarizarea și controlul periodic.
Cancerul oral:
- esențială rămâne examinarea corectă și depistarea îmbolnăvirii în faza de debut.
Intervenția specialistului chirurg în faza incipientă poate să conducă la salvarea vieții
pacientilor.

5. Prevenția terțiară. Metode și nivele

Prevenția terțiară cuprinde totalitatea măsurilor luate pentru restaurarea țesuturilor
distruse prin boală și reabilitarea morfofuncțională a pacientului spre un punct cât mai
apropiat de normal, altfel spus, de corectare și compensare a sechelelor produse. Ea urmărește
prevenirea recidivelor după tratamentul afecțiunilor parodontale manifeste și include:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul și analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare
și a personalului;
- educația sanitară, depistarea, supravegherea și controlul aplicării mijloacelor de
profilaxie;
- analiza educației sanitare;
- corelația între receptarea informației și aplicarea ei.

În general, metodele și tehnicile preventive disponibile sunt riguros verificate în

cercetări în labortoare și în practică și se referă la:
a) utilizarea judicioasă a fluoridelor;
b) igiena alimentară (raționalizarea consumului de produse zaharoase);
c) igienă oro-dentară riguroasă;
d) aplicarea rășinilor de sigilare în profilaxia cariei;
e) profilaxia profesională;
f) dispensarizarea pacienților;
 g) educația pentru sănătatea orală și pentru menținerea sănătății întregului
organism sunt de o importanță la fel de mare.

Cât privesc nivelurile de implementare a măsurilor profilactice:

Nivelul individual vizează un singur pacient, ținând cont de nivelul său de sănătate, de
necesitățile sale, de riscurile și posibilitățile de realizare a recomandărilor medicale.
Nivelul de grup se adresează grupurilor de populații, membrii cărora au aceleași
caracteristici de sănătate și riscuri și aceleași posibilități de a beneficia de măsurile
profilactice.
Nivelul populațional este predestinat populației unei regiuni, ținând cont de nivelul de
sănătate al populației. La acest nivel se acționează asupra mai multor factori de risc, măsurile
profilactice sunt orientate către toată populația și se realizează în una și aceeași perioadă de
timp.

Prevenţia primară Prevenţia Prevenţia terţiară

secundară
Nivel 1 Nivel 2 Nivel 3 Nivel 4 Nivel 5
1. Promovarea Măsuri specifice Diagnostic şi Limitarea Refacrea
sănătăţii generale de profilaxie tratament complicaţiilor şi integrităţii
pentru creşterea precoce al disabilităţilor structurilor buco-
rezistenţei la boli stadiilor iniţiale produse de boală dentare.
(prevenţie ale bolilor Prevenirea
„primordială”) pierderii complete
2. Creşterea a funcţiilor
nivelului educaţional Ap.D.M.
al populaţiei Reabilitarea oro-
dentară

Bibliografie:

1. Ion Lupan, Elena Stepco, Nina Șevcenco. Prevenția afecțiunilor stomatologice.

Chișinău: CEP Medicina, 2014.
2. Ioan Dănilă, Radu Vataman, Andrei Iliescu, Cristina Ungureanu. Profilaxie
stomatologică. București: Editura didactică și pedagogic, R.A., 1996.
3. Internet.